4,267 matches
-
episod din viața culturală a țării. Acolo, în Clujul atât de îndepărtat de București, Marta Petreu s-a instalat decis, încă de acum cincisprezece ani, când a înființat revista, în mijlocul evenimentelor literaturii române, ceea ce înseamnă în mijlocul curentelor de idei, al polemicilor, al lansării sau relansării unor opere literare semnificative. Uneori, dintr-un exces de entuziasm și de frondă, a exagerat (așa cum s-a întâmplat atunci când l-a propus pe Norman Manea, un autor de valoare modestă, pentru Premiul Nobel), însă, în
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
în revenirea în actualitate după 1948, această controversă pe tărâmul spiritualismului (dezagreabil regimului comunist) nu a mai fost reamintită în ultimii lor ani de viață (Dan Botta a murit în 1958, iar Blaga în 1961). Un bun documentar al acestei polemici nu există nici astăzi. Volumul Plagiatul la români, realizat de Pavel Balmuș la Editura ARC din Chișinău, în 2004, cuprinde numai o parte a disputei. Volumul lui Dan Botta Cazul Blaga, tipărit în 1941 la Editura "Bucovina-I. E. Torouțiu
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
în 2004, cuprinde numai o parte a disputei. Volumul lui Dan Botta Cazul Blaga, tipărit în 1941 la Editura "Bucovina-I. E. Torouțiu", expune unilateral un punct de vedere și nici nu cred să fi avut o circulație semnificativă. Cum polemica s-a desfășurat îndeosebi în anul 1941, războiul și schimbarea de regim au îngropat-o în uitare. A rămas în memorie mai mult ecoul ei anecdotic: faptul că Dan Botta, după ce i-a adus lui Blaga acuza de plagiat, iar
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
teorie a ondulației cosmice, iar concepția istorică a lui Vasile Pârvan "este înfiorată de sentimentul cosmic". Înțelegem că aceștia sunt precursorii de la care se revendică Dan Botta în modul său de a gândi. Se află aici firul ascuns al unei polemici cu Blaga. Germanilor Frobenius, Riegl și Spengler ai lui Blaga, Dan Botta le contrapune pe românii Cantemir, Conta și Pârvan, filosofii noștri, le-am putea zice "protocronici", dacă protocronismul ar fi fost inventat. Fără îndoială că din această comparație a
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
din această comparație a precursorilor, rezultă un accent ce nu trebuie neglijat: Dan Botta se consideră mai naționalist decât Blaga, pentru că se revendică de la o filieră internă, iar această competiție a mândriilor naționale va juca un rol decisiv în alterarea polemicii spre reproșuri jignitoare. Dar asta nu e totul. O notă finală e menită să pună paie pe foc, pentru a stârni sensibilitatea și orgoliul lui Blaga. După ce informează că a expus ideile despre frumosul românesc încă din 1934 în două
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
de unde și-a însușit recidivistul domn Dan Botta acest obicei foarte balcanic, dar prea puțin mediteranean? Poate tot din apele materne ale Thraciei, călăuzele sterilității sale. Stranie floră produc aceste ape!" Controversa era în punctul ei culminant. Armele verbale ale polemicii se cer înlocuite cu arme propriu-zise, cu pistoale. Luptătorii se invită belicos în arenă. Tot Dan Botta are inițiativa năstrușnică, incredibilă. Să vedem urmarea.
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
colegi, tema "Buzura". Un joc pe autori și opere pe care îl jucam independent de "programa" de la facultate, în braseria "Capșa", de bon ton, nu?, un spațiu de dezbateri de idei, pentru noi, studenți cu capul în norii literaturii, de polemici, un spațiu în care ni se părea că-i vedem pe Cioran, }uțea, Ivasiuc, Nichita intrînd și animînd dialogurile noastre. Sau că în noi dospește ceva din aluatul acela...trăgeam la infinit de niște cafele cu nechezol, habar n-am
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
gînduri, suferințe își cereau întîietatea în mintea și în trupul meu. Nici n-am prea vorbit de atunci. Astăzi știu că nu doar eu mi-am pierdut un model. Vrajba neproductivă a intelectualilor mă irită, mă doare, îmi surpă strategii. Polemica este cu totul altceva, dar și exercițiul ei s-a diluat substanțial. M-am gîndit, întîi și întîi, de ce nu a publicat Augustin Buzura textul în revista "Cultura", înființată de dînsul, care sînt convinsă că și sub o altă conducere
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
la urma urmelor, decît un lamento la despărțirea nedorită de o funcție. Personal, subiectiv, visceral. De atunci și pînă astăzi, însă, nu pot să înțeleg textura umorilor care inundă paginile, resentimentele care alimentează o aciditate nu principială și nu o polemică, atacul sub centură al unor modele, cum sînt Pleșu, Patapievici și Cărtărescu. Uman, repet, poate aș putea să-l înțeleg pe Augustin Buzura. Deși nu am cunoscut eterna și fascinanta seducție a puterii. Care poate aduce în discuție, ca motiv
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
Simona Vasilache Ziceți voi cum știți, eu zic cum am apucat". Așa "sting" o polemică personajele (scuzată fie-mi generalizarea...) lui Caragiale. E cusurul lor: într-o "soțietate fără prințipuri" fiecare speculează cum crede cutuma, ca să-și motiveze starea pe loc. Altfel spus, o revoltă a "fondului" neschimbător contra "tezelor" lovinesciene. Lovinescu accepta, la rîndu-i
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
abhorat azi cu vigoare de către dl. Iliescu, nu le văd un viitor prea strălucit! Cunosc foarte bine activitatea zecilor de tineri cercetători îndrumați de colegii mei, Babeți și Ungureanu, care au preferat să-și vadă de treabă, abținându-se de la polemici sterpe cu oameni ce fac crize de personalitate la absolut orice inițiativă pe care n-o pot controla. Până în clipa de față, cu mijloace financiare precare (dacă nu chiar inexistente!), "A Treia Europă" a produs zeci de cărți, antologii, traduceri
Svejk, precursorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16027_a_17352]
-
trîntorii erau securiștii, matca era cine era, "cercetașele" erau navetiștii, albinele harnice, dar pasive constituiau un anume popor etc.). Nu ironizez comparația foarte bine susținută și plină de nuanțe, ci contest relevanța ei. În același tabel este vizibilă mai vechea polemică între viziunea estetică și viziunea etică asupra culturii, cea din urmă fiind propusă coerent de Sorin Alexandrescu în Privind înapoi, modernitatea. "Esteții" sînt echivalați cu feudalul "cler mănăstiresc", aflați deci sub oblăduirea unui sistem instituțional bine pus la punct. Fundamentalismul
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
complexe spre slujirea regimului iliescian, alegîndu-se cu poziții de miniștri, academicieni, președinți, Octavian Paler face figură de solitar. De lup singuratic. După ce a produs serioase dificultăți oficialităților din "epoca de aur", prin caracterul neconcesiv, tranșant al opiniilor d-sale, autorul Polemicilor cordiale a rămas același spirit dificil. Or, această circumstanță reprezintă, într-un plan debarasat de preconcepții, un avantaj. Nici un creator de seamă nu s-a pliat lesne pe ceea ce i s-a oferit, nu s-a acomodat "fără probleme" mediului
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
starea de "paralizie civică"". Într-o perspectivă medie, autorul lui Don Quijote în Est demonstrează necesitatea comensurării comunismului și nazismului cu ajutorul aceleiași balanțe, întrucît "nu există unele victime care au dreptul la dreptate și altele nu". E remarcabilă, în acest sens, polemica d-sale cu Adam Michnik, care se pronunța deconcertant "pentru închiderea trecutului", "absolut contra decomunizării", deoarece orice justiție, după o dictatură, n-ar putea fi decît "iacobină, bolșevică": "Nu pricep (...) de ce crede Adam Michnik că justiția se opune reconcilierii și
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
că nu simt pulsul real din Ardeal" (arhiva on-line Monitorul) etc. Cuvîntul e folosit și ca adjectiv ("expresii neaoșe luate din folclorul contemporan regățean" (Curierul românesc 4, 1997, 10). O analiză mai atentă a uzului actual ar putea stabili în ce măsură polemicile interregionale au identificat regățeanul (din cauza Capitalei) în primul rînd cu munteanul și mai ales cu bucureșteanul (deși un mic dicționar român-englez disponibil în Internet oferă în mod straniu pentru regățean traducerea "Moldavian"!). O ciudățenie este și pătrunderea termenului - citat probabil
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]
-
spune titlul. Și anume despre oportunismul arătat de G.C. în anii de imediat după războiul al doilea, cînd, colaborînd (sau editînd) ziare și reviste de inspirație peceristă polemiza cu partidele istorice pe temele menționate de dl Schifirneț. O astfel de polemică a dus-o contra lui Corneliu Coposu, acuzat de neolegionarism. În contextul anilor '45-'47, acuzația era mortală. Firește că tînărul lider penețist nu gîndea ca un legionar. Dar pe Călinescu nu-l preocupa adevărul. El voi să condamne un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16074_a_17399]
-
ne pună pe gînduri. Dar au mai fost invocați, de asemenea, Cioran și, atenție, Céline. O explicație ar fi euforia Tîrgului de Carte și, poate, timiditatea pe care o trezește "fiorosul" editorialist în rîndurile intelighenției cu care acesta e în polemică veche. În măsura în care Cristian Tudor Popescu e omul de bun-simț pe care-l arată multe dintre articolele sale, atunci ar trebui să nu fie prea încîntat de atare laude scăpate cam cu ușurătate. Cristian Tudor Popescu nu e nici Céline, nici
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
corespondentele deja citate ale lui cazuistică au dezvoltat semnificațiile moderne și internaționale). O foarte rapidă verificare în Internet scoate la iveală, în română, doar două citate care par să preia sensul din DEX: e vorba de două texte pamfletare, de polemică cu catolicismul ("cazuistica iezuită", "iezuitismul, scolastica, cazuistica"). în rest, zeci de exemple (mai ales din texte medicale și de științele juridice) ilustrează uzul modern al cuvîntului, neînregistrat în DEX: "cazuistica psihanalitică", "cazuistica maltratării infantile", "cazuistica clinică și cea medico-legală" - și
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
ofensiva filozofilor așa-numiți tradiționali, împotriva postmodernismului și diverselor sale manifestări disciplinare. Cartea lui Susan Haack, Manifesto of a Passionate Moderate (Manifestul unui moderat pătimaș) a apărut cu trei ani în urmă, dar mai face și azi subiectul unor vii polemici peste ocean. În esență, cartea este o pledoarie într-adevăr pătimașă împotriva unui anumit tip de gîndire, extrem de răspîndit pe arena intelectuală contemporană, atît în Europa, cît și în Statele Unite. Am numit mai sus acest mod de gîndire postmodernism, dar
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
învins. Nu aș reține din timpul cititorului cu prezentarea unei asemenea cărți tocmai acum, în prag de vară și de vacanță, dacă ea nu s-ar înscrie într-o dezbatere în fond pasionantă chiar și pentru cei ce nu urmăresc polemicile universitare, de la noi, ori cu atît mai puțin, de aiurea. Dezbaterea cu pricina vizează, la limită, statutul și menirea unor discipline cu lungă tradiție și respectabilă autonomie, dar pornite cîndva, cu mult timp în urmă, dintr-un trunchi spiritual comun
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
exagerează sau dă o interpretare greșită informațiilor pe care le primește. Dar nu presa face negocieri și nu ea e răspunzătoare de faptul că oamenii politici uită de la o zi la alta ce au semnat, aruncîndu-se cu capul înainte în polemici distrugătoare de teamă că ar fi putut ajunge la o înțelegere care, de fapt, îi dezavantajează. Sau, mai adeseori, pentru a demonstra că și-au păcălit partenerul, care n-a înțeles că a picat pe locul doi. Aceștia sînt termenii
Marele gest politic al regelui by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16137_a_17462]
-
papagal” și “papitoi”, rămâne perplex, la fel ca toți cei care ar trebui să-i ia apărarea, aruncându-se vitejește la vidanje și varsandu-le în gură celui care a început. Nu e și n-o să fie niciodată rentabilă o polemică de mahala cu oamenii ăștia, aia e nasol. Păi, Oana Zăvoranu, când s-a certat cu Huidu, a ajuns până la a-l scuipa și până la a se caută prin nas, ca să se poată apoi șterge pe el (nu delirez, am
Psihopat, pitigoi, perplex si alte cuvinte cu “P” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19823_a_21148]
-
de fapt, acțiune. P.S. Nu voi intra în nici un fel de dialog pe tema acestui text. Nici aici, pe blog, nici pe Facebook, nici nicăieri. Mi-a ajuns că am fost nevoită să-l scriu, nu am chef și de polemici. Știu că n-am dreptul să n-am chef, dar o să mi-l exercit cu forța.
Despre proteste și vânătoarea de neimplicați by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20075_a_21400]
-
agenda aniversărilor Duminică, 12 ianuarie Charles Perrault Cu 375 de ani în urmă s-a născut scriitorul francez Charles Perrault. A scris poeme epice în proză și versuri, două volume de scurte biografii în proză, poezii religioase și lucrări de polemică și teorie literară. S-a impus posterității prin culegerea de basme în proză publicată la bătrânețe (ce include, printre altele, poveștile „Motanul încălțat“ și „Scufița roșie“). Luni, 13 ianuarie Convenția asupra armelor chimice Se împlinesc 10 ani de la semnarea, la
Agenda2003-2-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280567_a_281896]
-
acesta ar fi elementul pozitiv, pe care l-a adus înainte de toate în literatură futurismul”. Însă mai mulți futuriști ruși nici pe departe nu împărtășeau entuziasmul colegului lor Kulbin, stârnit de apropiatul turneu al protagonistului apenin, declanșând în presă o polemică acerbă. În cartea sa de memorii Arcașul cu un ochi și jumătate, petersburghezul Benedikt Livșiț scrie, cu evidentă intenție de a aplatiza importanța vizitei lui Marinetti că, la acea vreme, în Moscova, care încă nu devenise capitala Rusiei, nu se
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]