3,259 matches
-
cauză a trecerii armenilor din Moldova în Transilvania. Observațiile erau susținute de comentariile istoricilor transilvăneni Fasching și Schultzer, la care a adăugat informații din sursele narative românești cuprinse în Hronica românilor publicată în 1854 la Iași de Gheorghe Șincai. Tonul polemic al textului îl va îndepărta pe Șterca Șuluțiu de scopul propus, transformându-l într-un apărător al virtuților neamului său. El neagă existența unor gesturi de intoleranță religioasă în trecutul conviețuirii dintre armeni și moldoveni, legitimând represiunea lui Gheorghe Duca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
corespunzătoare constituie nu numai o imposibilitate morală, dar și o imposibilitate materială. Dar când interesul nostru național este în această privință solidar cu marile interese ale istoriei universale, disprețul acestor considerațiuni ar echivala cu o sinucidere“19. Deși contestat, tonul polemic este evident, după cum evidentă și pretenția de a susține singura atitudine corespunzătoare interesului național. Dincolo de acestea, temerile lui Stere referitoare la pericolul rusesc erau întemeiate, fără ca el să cunoască atunci condițiile în care guvernele Angliei și Franței au acceptat pretențiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de 170 de milioane, în care „elementul pur rus constituie o masă de peste 100 de milioane“ (ibidem, p. 212). • Ibidem, p. 229-230. În încheiere, C. Stere preciza considerentele care l-au determinat să adopte această poziție: „N-am urmărit scopuri polemice. Am ținut să-mi fac ultima datorie de conștiință, cum îmi voi face deplin datoria cetățenească atunci când va suna ceasul și când pentru toți fiii acestui popor va înceta dreptul de apreciere personală“ (ibidem, p. 230). • Maurice Paléologue, La Russie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
izolarea determinată de ieșirea Rusiei Sovietice din război, a fost nevoit să încheie pacea separată și s-a ivit posibilitatea unirii, mai întâi, a Basarabiei. Articolele, intervențiile, recenziile și notele apărute în anii 1914-1916 în revista „Viața Românească“ - peste aspectul polemic al discuției - au avut meritul de a fi subliniat caracterul românesc al provinciei situate în partea estică a spațiului românesc, de a fi menținut, cel puțin în anumite cercuri ale opiniei publice, interesul pentru rezolvarea problemei basarabene în conformitate cu drepturile fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mare parte, redactorilor revistei. Traduceri din lirica modernă franceză și engleză publică Șt. Stănescu și M. Blecher. Un aspect interesant are rubrica „Note”, cu știri și comentarii din viața literară românească și străină, scrise cu nerv, uneori chiar cu tăiș polemic. L.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287092_a_288421]
-
variantă aparte a conversației este monologul. El conține indici dialogali, dar cu sine: întrebări retorice, dileme, interjecții, reacții. 8) Figurativul Îl întâlnim ca atare foarte rar în presă. În schimb, e bine reprezentat în slogan, graffiti și proverb. 9) Discursul polemic Act reactiv, polemica exprimă dezacordul, contestarea. Are mai multe trăsături de bază: dezacordul; falsificarea conținutului; natura argumentativă (sofismele); descalificarea țintei (sancțiunea, până la anulare). 3.1.1. Discursul descriptiv și legea alternanței Viața este făcută din detalii, iar descrierea, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de culoare, de limbaj familiar, de puțin umor, dar, peste toate, trebuie să vegheze acuratețea și corectitudinea informației. Este bine să scrii numai ceea ce știi, fără insinuări, fără ironii și fără alte subiectivisme inutile. A pune cap la cap opinii polemice și contradictorii nu reprezintă o anchetă. Ea informează și lămurește: care sunt actorii evenimentului? Ce s-a întâmplat, de fapt? Ce mecanisme au declanșat incidentul? Există și alte cauze ascunse? Ce interese sunt în joc? Logica textului trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de plantă te-ai află, să-ți aduci aminte cu tărie de Creator”{\cîte 28}. Sfanțul Vasile s-a preocupat intens și de unitatea Bisericii, încercând să curme ereziile și schismele din Biserică, prin „cuvântări unite cu acțiuni, prin tratate polemice, prin legături practice cu toți, căutând pe unii, trimițând pe alții, apelând, avertizând, blamând, cenzurând, invectivând, apărând popoarele, orașele, pe particulari, imaginând pentru fiecare câte un fel de {\footnote 23 Anthony Meredith, op. cît., p. 53.} {\footnote 24 Omilii la
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
temperament contradictoriu. Ca poet, unii îl așează în imediata descendență a lui Eminescu, în vreme ce Penciulescu îl consideră, nici mai mult, nici mai puțin, decât "un dobitoc". Nae Gheorghidiu e impresionat de geniul lui gazetăresc, se teme chiar de spiritul lui polemic, însă crede că, în relațiile cu ceilalți, Ladima e un tip falacios și îi tapează pe prieteni de bani. Comportamentul lui donquijotesc e remarcat de Miți Mărculeanu, prietena Emiliei și, în critica interbelică, de Mihail Sebastian. El este, ca să folosim
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în spatele "altoiului de suferință" Ladima-Fred explică vălul de mister așternut peste personajele din carte, ca și comportamentul lor contradictoriu. Dacă sensibilitatea și melancolia sunt trăsături comune, în rest, ei se dovedesc a fi caractere mult diferite. Ladima este avatarul spiritului polemic, al intransigenței, orgoliului și lucidității lui Camil Petrescu. Am semnalat deja unele coincidențe între viața autorului și cea a personajului său. Mai sunt și altele. Articolele lui Ladima aparțin întru totul gazetarului Camil Petrescu și fuseseră publicate în ziarul Omul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
d-na T., cu intuiția sa feminină, nu este prea departe de adevăr când îl suspectează că și-a pierdut virilitatea, în urma unui accident de automobil sau avion. În multe privințe, acceptarea rolului Animae, în erotica operelor camilpetresciene, conciliază opiniile polemice, dar purtate cu amenitate de Al. Paleologu, Al. George și Nicolae Manolescu pe marginea acestui subiect. Ca un preambul, să subliniem că autorul volumului de eseuri Spiritul și litera constată, pe urmele lui G. Călinescu, tenta autobiografică a pieselor Suflete
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lumea presei bucureștene. Ar fi superficial să ne referim la similitudinile dintre ziaristul Ladima și gazetarul Eminescu, deși acestea sunt atât de evidente, încât ai senzația că romancierul Camil Petrescu a premeditat în construcția personajului un alter ego eminescian. Verva polemică, perfecta verticalitate morală care îi face imuni în fața șantajelor politice, devotamentul față de meserie îndemnându-i nu arareori să scrie singuri câte un număr întreg al ziarului, sunt aspecte comune ce pot fi observate chiar și cu un ochi de nespecialist
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în orele de curs și nici atesta prin certificat de absolvire"388. Din acest punct de vedere, sunt edificatoare exact considerațiile referitoare la pretențiile absurde ale Conservatorului, ale institutelor de teatru, pe care le comentează, după cum se observă, critic și polemic. Un alt deziderat preferat, o dominantă stilistică camilpetresciană, rezidă în anticalofilie, chiar dacă aproape orice observație cu privire la tehnica narativă din Patul lui Procust nu are șanse a se dovedi operantă și în cazul Ultimei nopți.... Camil Petrescu schimbă radical punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o astfel de "victimă", o ființă "mutilată" asemeni majorității personajelor camilpetresciene ce nu acceptă cu o fermitate absolută compromisul. Nu poate fi trecut sub tăcere aspectul autobiografic și definitoriu pentru scriitorul însuși. El a fost minimalizat și a întâmpinat rezistențe polemice cărora le-a replicat în spiritul aceluiași refuz idealist de "a se alinia"419. Asemănător, articolele de la sfârșitul jurnalului lui Fred Vasilescu (care i-au impresionat pe ambii) reprezintă o paralelă alegorico-științifică a mitului Patului lui Procust: orice surplus, orice
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vastitatea romanului și la care am mai făcut referire. De asemenea armonios, două perechi de personaje, Fred Vasilescu/Ladima și Emilia Răchitaru/ D., marchează cei doi poli extremi ai capacității de evoluție creatoare și au fost relaționate cu o intenție polemică și dialogică directă. Profităm de menționarea anterioară a termenului "statuie", pentru că favorizează atât o comparație pictură sculptură cât și o alta, între Doamna T. Emilia Ela. Astfel, într-o evaluare centrată pe criteriile mimesisului, pictura, prin folosirea culorilor și libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
simplu mod cu putință, ca fiind o mască sub care se ascunde personalitatea complexă a unui individ. Credem că Fred și Ladima sunt cele două personae prin intermediul cărora scriitorul își exhibă trăsăturile sale multiple și contradictorii. Ladima este avatarul spiritului polemic, al intransigenței, orgoliului și lucidității lui Camil Petrescu. Invers, Fred Vasilescu este persona în spatele căreia se ascund mondenitatea, seducția, pedanteria și, în general, spiritul modern al prozatorului. Anima, un alt element important al operei psihanalistului elvețian este un arhetip care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
s-a încercat, ca în atâtea alte cazuri, compromiterea oricărei autorități care nu convine prin opinia "în afara" patului procustian, opinie, pe care are consecvența și curajul de a o susține toată viața. Reacția are spontaneitate și subtextul cu un caracter polemic trădează gustul cultivat, specific oamenilor superiori și rafinați, pentru stilul epistolar prin care, eventual, să se afle "într-o dulce bîrfeală de lucruri mai literare." Cf. G. Călinescu, Gîlceava înțeleptului cu lumea, vol. I, , Editura Minerva, București, 1973, p. 37
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și însușită de clasă și elev ca o axiologie a talentului și inteligenței personale. Frustrările acestea, ne sugerează Papadopol, produc în cele din urmă abandonul acțiunii de a citi. Din punct de vedere didactic, Papadopol se găsește cu această afirmație polemică și astăzi în legitimitate. Fl. Ilioasa este și el preocupat de această problemă a cărei tratare o începe prin consemnarea unor criterii de ordonare a lecturilor, prima dintre ele fiind „evoluția sufletească a elevului”, urmată de „corelația limbii române cu
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
vedere și se aglutinează timpii, cum remarca Mircea Zaciu. Treptat, prin reluări de fragmente și prin reflectare de sine, narațiunea se blochează. În locul ei se construiește un spațiu complicat care e spațiul propriu al literaturii. Întregul proces are și caracter polemic. Ceea ce se absoarbe în text este universul romanului realist: acesta există în carte și, totodată, e negat. Cititorul asistă la alchimia prin care obiectul se preface în descriere, întâmplarea în frază. Totul e însoțit de comentariul ironic nu al povestitorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
of Exchange in Archaic Societies, Norton, New York. Miller, D. (1995a), „Introduction: Anthropology, modernity and consumption”, în D. Miller (ed.), Worlds Apart: Modernity through the Prism of the Local, Routledge, Londra. Miller, D. (1995b), „Consumption as the Vanguard of History: A Polemic by Way of Introduction”, în D. Miller (ed.), Acknowledging Consumption: A Review of New Studies, Routledge, Londra și New York. Polanyi, K. (1957), The Great Transformation, Beacon Press, Boston. Pels, P. (1998), „The Spirit of Matter: On Fetish, Rarity, Fact, and
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Eugen Barbu în volumul III al romanului Incognito, procedeu contrar normelor profesionale și morale, incompatibil cu principiile eticii și echității scriitoricești”. Și pasiunea pentru poezie a lui B. răzbate temperamental, cu erupții de subiectivism nedomolit, în zgomotos anunțata O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, proiectată în mai multe volume, din care, în 1975, ieșea primul tom (rămas și singurul), dedicat poeziei contemporane. Cititor insațiabil, B. simțea nevoia unei demonstrații în acest sens, încredințând tiparului toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
cu scară, din 1959), fie închipuie alegoric o umanitate abstractă (Labyrintul, 1967) sau dramatizează câteva episoade din Groapa. Traseul romanesc al lui B. poartă tot timpul un mesaj insurgent și îi fortifică popularitatea. Personalitate puternică, contestatară, revărsând în pagină energie polemică, scriitorul devine, în bună măsură, ambasadorul lumii din care a plecat: periferia. Este, după cum afirmă el însuși într-un fragment de jurnal, „o lume fără ecou”. Groapa apărea într-un moment literar aservit academismului aseptic și pompierismului proletcultist, ce propulsa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
în China, București, 1970; Cu o torță alergând în fața nopții, București, 1972; Caietele Princepelui, I, Cluj, 1972, II-VII, București, 1973-1981; Războiul undelor (în colaborare cu N. P. Mihail), București, 1974; Incognito, I-IV, București, 1975-1980; Miresele, București, 1975; O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, vol. I: Poezia contemporană, București, 1975; Săptămâna nebunilor, București, 1981; Ianus, București, 1993; Nuvele, postfață Elisabeta Lăsconi, București, 2001. Traduceri: H. Cobb, Cărările gloriei, București, 1961 (în colaborare cu A. I. Deleanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
nu le pot lecui. / Sărutul Poeziei / i-a strălucit totdeauna pe frunte”. Dicțiunea suferă o modificare importantă în Dați ordin să înflorească magnolia (1977), prin întoarcearea spre fețele actualității, în primul rând spre efectele civilizației mașiniste asupra umanității. Atitudinea devine polemică, demitizantă, iar modelele sunt acum versurile lui Geo Dumitrescu și ale lui Adrian Păunescu. Civilizația modernă aduce cu sine și o sciziune a sinelui, înstrăinarea, o ruptură a unității eu-lume, de aceea starea încercată este de neputință sau de regret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
poezii de V. Alecsandri și M. Eminescu. Schița Din trecut îi aparține Izabelei Andrei (Izabela Sadoveanu). Începând cu numarul 2 din 1888, se publică o traducere fragmentara a românului Crimă și pedeapsă de Dostoievski. În gazeta au apărut și articolele polemice ale lui I. N. Român, îndreptate împotriva orientării literare de la revista „Contemporanul”. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286867_a_288196]