521 matches
-
răzmerița rusă, absurdă și nemiloasă". Eseistul nostru acordă, pe bună dreptate, o atenție susținută unui comentator de marcă al autorului Sufletelor moarte, Dmitri Merejkovski, a cărui carte, din 1906, Gogol și diavolul, a și tradus-o. Poet, romancier, critic, traducător, polemist, Merejkovski și-a cîștigat în epocă un mare prestigiu. Atitudinile sale de frondă au mers de la despărțirea de Biserica ortodoxă rusă, în vederea edificării unei "noi conștiințe religioase", pînă la anticomunismul său viguros, la protestul împotriva "cezaropapismului" proletar, în urma căruia a
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
Gheorghe Grigurcu Cunoscut, azi, mai cu seamă în calitate de "disident", unul dintre cei mai marcanți ai Europei de Est, si, firește, în cea strict complementară, de polemist și pamfletar de temut, Dorin Tudoran este, infrastructural, un poet. Nu doar pentru că și-a început activitatea publicînd volume de versuri (începînd cu 1973), ci și pentru că înseși rădăcinile discursului d-sale protestatar se află în solul vulcanic al unui
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
de citatele exemplificatoare. Tehnic vorbind, Gheorghe Grigurcu supune poezia sau critica unui decupaj expert și apoi compune un soi de colaje comentate. Inserțiile sale au adeseori și somptuozitatea, și aspectul paradoxal al modelului călinescian. S-a afirmat și ca un polemist acerb, mai ales după 1990, când s-a angajat în lungi campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist. În paralel cu critica, Gheorghe Grigurcu n-a încetat să scrie și să publice
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
diverse munci pentru a reuși să se întrețină. Liberalizarea presei în 1868 îi permite să participe activ la dezvoltarea ei. Cu ajutorul prietenilor lui Manet, Zola contribuie la noul ziar hebdomadar republican "La Tribune", unde își pune în practică talentul de polemist prin creațiile sale de satiră fină antiimperială. Atacurile sale cele mai acide îndreptate împotriva celui de-al Doilea Imperiu sunt publicate însă în "La Cloche". Deși prea puțin entuziasmat de romanul lui Zola "Thérèse Raquin", Louis Ulbach, directorul său, admiră
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
cumplitelor crime ale extremei drepte din România . Preluarea puterii politice de către regimul comunist și climatul politic din deceniul 1950-1960 îi înlesnește lui Ludo publicarea majorității scrierilor și traducerilor sale. Renunță la activitatea sa de publicist, folosindu-și pasiunea sa de polemist în scrierea unor romane cu un minimum de ficțiune, în care își putea exercita verva și sarcasmul asupra evenimentelor politice. Opera sa principală rămâne însă ciclul „Paravanul de aur”, format din romanele: „Domnul general guvernează” (1953) pentru care a primit
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
influențele modelelor sale franceze și românești, mai ales Dimitrie Bolintineanu. „Strigoiul” este una din poeziile cu mai multă mișcare, dar de un romantism exagerat. În același ton este și poema „Logodnicii morții”. În satira „Cișmegiul”, Sihleanu vădește notabile aptitudini de polemist. În 1877, trupul său a fost reînhumat la Sihlea.
Alexandru Sihleanu () [Corola-website/Science/308706_a_310035]
-
fi parte din aceeași mișcare, din , datorită unor elemente comune de doctrină sau practică. Ceea ce le separa, însă, era mult mai pertinent decât ceea ce le asemăna. Întregii Reforme radicale i-a fost dat, eronat și peiorativ, apelativul de Anabaptism de către polemiștii Catolici și Protestanți. Cercetarea modernă a reușit o diferențiere a taberelor care compuneau împreună Reforma radicală. George H. Williams împarte radicalii în trei mari grupări distincte: Spiritualiști, Anabaptiști (re-botezători) și Raționaliști evanghelici. Spiritualiștii au fost împărțiți la rândul lor în
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
, Nicephorus Gregoras,() cca.(1295-1360), istoric bizantin, învățat și polemist. s-a născut la Heraclea din Pont, în Paflagonia. Unchiul său, Ion Metropolitul Heraclei din Pont, l-a îndrumat spre studiile de filozofie greacă și teologie creștină. Nichifor Gregoras l-a admirat pe unchiul său și i-a dedicat o
Nichifor Gregoras () [Corola-website/Science/305619_a_306948]
-
lui Iisus. Mesajul lui Drumont a câștigat sprijinul unui număr mare de intelectuali naționaliști că Paul Adam, Léon Claudel, Léon Daudet, Charles Maurras. Tânărul Georges Bernanos a fost și el printre cei ce s-au lăsat captivați de magia virulentului polemist, pentru care a avut cuvinte de elogiu în câteva din scrierile sale. Céline,adept și el al rasismului, spunea că "orice arian trebuie să-l citească". Încurajat fiind de extraordinarul răsunet al cărții sale, la 20 aprilie 1892 Edouard Drumont
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
în chip fatal, între rigorile genului critic și disponibilitățile sufletești elegiace ale intelectualului moldovean care poartă în celula intimă a ființei sale morale spiritul de resemnare și plăcerea purei contemplații. Dar cum și altădată au ieșit din suflete elegiace mari polemiști, fu dat și lui E. Lovinescu să învingă, prin exercițiu critic, piedicile pe care temperamentul le-a pus în calea unei profesiuni aspre. Din moldoveanul resemnat, copleșit de ideea morții, cu o reală inapetență de viață, a ieșit un polemist
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
polemiști, fu dat și lui E. Lovinescu să învingă, prin exercițiu critic, piedicile pe care temperamentul le-a pus în calea unei profesiuni aspre. Din moldoveanul resemnat, copleșit de ideea morții, cu o reală inapetență de viață, a ieșit un polemist în linie maioresciană, rar egalat în epocă. Scepticismul moral și relativismul estetic sînt, cu adevărat, expresii ale spiritului său hrănit de operele antichității, dar, printr-o paradoxală convertire de valori, în comentariu critic ele s-au transformat din forțe defensive
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
intere tradusă, tot așa, în e agresive, insultătoare. La acestea criticul răspunde totdeauna stăpînire de sine și superioară ironie îngăduitoare. Efectul neînchipuit, și chiar atunci cînd dreptatea nu e întru totul partea sa argumentația e seducătoare. Lovinescu e, indiscutabil, mare polemist, și Memoriile cuprind pagini de o savoare unică in literatura română. După 1930, preocupările lui Lovinescu merg, în afara memoralisticii, spre literatura propriu-zisă și spre istoriografia literară, interesul pentru beletristică era mai vechi, și după drama ibseniana: De peste prag (1906) urmează
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
antisemitismul prin perspective teologice, concluzând că evreii nu au nici o putință de salvare întrucât sunt evrei. Timp de câteva luni se duce o amplă și pasionantă polemică în presă în jurul romanului, prefeței și problematicii puse de autor și prefațator. Dintre polemiști: Tudor Teodorescu-Braniște, Pompiliu Constantinescu, Octav Șuluțiu, Șerban Cioculescu, Mircea Eliade, George Racoveanu, Mircea Vulcănescu, Petre Pandrea, Constantin Noica, Ion. I. Cantacuzino și Mihail Sebastian. În 1935 apare eseul lui Mihail Sebastian "Cum am devenit huligan", o replică la respectiva prefață
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
fost George Ionescu-Gion. Iorga avea să recunoască mai târziu că în cazul acestuia argumentele sale fuseseră exagerate. În aceste polemici, printre principalii susținători ai lui Iorga au fost Dimitrie Onciul, N. Petrașcu și, din afara României, lingvistul german Gustav Weigand. Tânărul polemist s-a mutat de la "L'Indépendance Roumaine" la nou formata "România Jună", colaborare întreruptă un timp pentru călătorii în Italia, Olanda și Galiția și Lodomeriei. În 1900, a publicat articolele polemice în "Opinions sincères. La vie intellectuelle des roumains en
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
prin rațiune. Cea mai mare lucrare filosofica a lui Voltaire a fost "Dictionnaire philosophique" ( "filozofica dicționar") Publicat în 1764. Criticile se îndreptată către instituțiile politice franceze, dușmani personali, Biblia și Biserica Romano-Catolică. El este amintit și onorat în Franța că polemist Curajos care a luptat neobosit pentru drepturile civile (dreptul la un proces echitabil, libertatea de exprimare și libertatea religioasă) și care au denunțat nedreptățile Deși El a sustinut pe motive intelectuale pentru stabilirea unei monarhii constituționale în Franța, ceea ce sugerează
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
abdicarea regelui Carol al X-lea, sub guvernarea lui Ludovic-Filip, înflorește activitatea caricaturiștilor. Epoca este caracterizată de mari frământări politice și sociale, situație care generează un câmp de creație deosebit de fertil pentru satirici. În anul 1831, Daumier este angajat de polemistul Charles Philipon, directorul și fondatorul săptămânalului ""La Caricature"", cel mai renumit jurnal satiric al vremii. La cererea lui Philipon, execută o serie de busturi caricaturale sculptate și colorate. Această serie, care îi înfățișează pe câțiva dintre cei mai cunoscuți reprezentanți
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
a fost un politician, publicist și avocat român evreu, unul dintre conducătorii comunității evreiești și ai mișcării sioniste din Bucovina. A fost de trei ori membru al Parlamentului României și o dată senator. S-a distins ca un talentat publicist și polemist înfocat de limbă germană și ca un bun organizator, entuziast susținător al drepturilor civile și de autodeterminare ale evreilor. s-a născut în anul 1872, într-o familie de evrei germanofoni din orașul Cernăuți, aflat pe atunci în Bucovina ocupată
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
(n. 27 august 1942 București) pe numele său adevărat Dumitru Dinulescu este un dramaturg, regizor de film, teatru și televiziune, prozator, poet și polemist român. Fiul inginerului Dumitru I. Dinulescu, originar din Fetești și al Ileanei, născută la Focșani, fiica generalului Cezar Butunoiu, din artilerie, participant la luptele de la Oituz și Mărășești. A avut un frate, inginer: Cezar Dinulescu (1932-1993). De formație filolog și
Puși Dinulescu () [Corola-website/Science/322428_a_323757]
-
White și Joseph Bates erau membri ai acestei mișcări când s-au alăturat mișcării adventiste. Henry Grew, un pastor baptist american (exclus de baptiști în 1811 pentru ceea ce ei au numit „vederi și purtări excentrice”), atent cercetător biblic și mare polemist, a început să susțină antitrinitarianismul. În 1824, el a tratat pe larg acest subiect în cartea An Examination of the Divine Testimony Concerning the Character of the Son of God (O examinare a mărturiei divine privind persoana Fiului lui Dumnezeu
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
de la Iași V. A. Urechia, care deținea funcția de director în același minister, vechi colaborator și bun cunoscător al activității lui Melidon, pe care îl considera un "„harnic și iubitor de cultură românească impiegat al scoalelor”". A fost un ager polemist, înzestrat cu vervă umor și spontaneitate, deasemeni a fost un om sincer înzestrat cu curajul opiniei, pe care și-o exprima fără ezitare. În 1871 a participat în fruntea unei delegații de cadre didactice din învățământul secundar la Marea Serbare
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
prin solitudine. Simțămîntul său constant a fost cel al unui outsider, așa cum îi stă bine unui artist refractar la rețeta comună a controversei, ilustrînd excepția pamfletarului care "nu se mai înfruntă cu adversarul într-un același plan al disputei, precum polemistul, și nici în numele unei logici universale a valorilor, ca în cazul satiristului". Neposedînd un mandat obștesc, ergo automandatat, "pamfletarul nu se mai plasează, practic, nicăieri" decît în impulsul propriului eu. Se cade a vedea într-o asemenea autoexcludere orgolioasă rădăcina
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]