738 matches
-
aminti din momentul În care Îl va lăsa să dispară. Mai bine să-l mai rețină câteva zile. Doar viitorul abia Începe. Ar fi fost plăcut să stea acum În bucătărie, cu un pahar de ceai rusesc fierbinte În față, polemizând cu bătrânul până târziu În noapte. Fără ironii și fără superficialitate, ca doi adversari intimi. Departe de istorioarele hasidice și de cazuistică, vorbe de spirit, anecdote, jocuri inteligente de cuvinte. Fără să-l provoace pe bătrân, fără să Încerece să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
conturată, ordine spre care observa că se îndreaptă popoarele din Europa, dar pe care, în opinia sa, o trăda Roma papală. Rosmini ia parte din plin la pasiunile religioase ale acelor ani, păstrîndu-și însă propria-i fizionomie inconfundabilă de gînditor. Polemizează cu Constant și cu Saint-Simonieni, pe de o parte, și se apropie din ce în ce mai mult de Tommaseo, care publică, în "Antologie", o amplă analiză asupra lucrării rosminiene Nuovo Saggio. Religiozității ușor confuze și tulburi tommasiene, profund marcată de experiența lamennaisiană 31
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
defecte fizice și morale, evidențiază frumusețea personajelor opuse. Contrastul cu frumosul se realizează și datorită faptului că urâtul este adesea caracteristic și expresiv. Viziunile apocaliptice și personajele torturate din Infernul dantesc sunt adesea mai pregnante decât viziunile serafice din Paradisul. Polemizând cu clasicismul, romantismul reabilitează prin V. Hugo urâtul. Spre deosebire de epocile anterioare, care asociau urâtul cu răutatea, romantismul pune accentul pe antiteza dintre aparența fizică urâtă și admirabilele calități sufletești ale unor personaje: monstruosul Quasimodo, cocoșatul din romanul lui
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
cu cunoștințele; le luăm frumos din cărți străine, le așternem pe hârtie în limbă păsărească și facem ca negustorul care nu-și dă nici el seama de unde-i vine marfa, numai să se treacă. Chiar învățații noștri, când vor să polemizeze, polemizează cu citate. Cutare minune a străinătății, d. X sau Y, a vorbit cutare lucru, deci trebuie să fie neapărat adevărat și să se potrivească, pentru că au ieșit dintr-o minunată morișcă de creier. Să fie d. X sănătos, împreună cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cunoștințele; le luăm frumos din cărți străine, le așternem pe hârtie în limbă păsărească și facem ca negustorul care nu-și dă nici el seama de unde-i vine marfa, numai să se treacă. Chiar învățații noștri, când vor să polemizeze, polemizează cu citate. Cutare minune a străinătății, d. X sau Y, a vorbit cutare lucru, deci trebuie să fie neapărat adevărat și să se potrivească, pentru că au ieșit dintr-o minunată morișcă de creier. Să fie d. X sănătos, împreună cu toată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
țările de la gurile Dunării, s-au luat populațiuni semitice (? ) din Asia Mică, din Siria ș. a. Dacă românii ar avea cuvânt să-și deducă originea de la coloniștii romani, atunci ar fi înrudiți prin sânge cu italienii, ci cu jidanii (? ). D.. Fligier polemizează contra lui Mommsen și a altor învățați, cari iau limba română drept, dovadă a originei italiene, și el susține că românii sânt coborâtorii direcți ai vechilor traci. Dintre popoarele Traciei însă au primit și altele limba latină, și d-sa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
deputaților. Victoria politică a țării și în deosebi a opoziției conservatoare ne e atât de scumpă încît, cu toate provocațiunile mascate ale presei guvernamentale, ne pare rău că purtarea roșiilor în memorabila ședință de la 6 octomvrie ne-a silit să polemizăm chiar în momentul în care bucuria pentru biruința națională ar fi trebuit să înlăture orice ceartă dintre noi. Într-adevăr, daca măcar aceasta una dată ni s-ar fi conces ocazia de a ne bucura în liniște de succesul dobândit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lor romanic. Aceeași teză a purității absolut romanice a românilor este apărată și de către Budai-Deleanu, care chiar dacă le acordă dacilor șansa supraviețuirii etnice ulterior războiului cu Traian, nu au nici cea mai neînsemnată contribuție la alterarea fondului roman. De altfel, polemizând cu teoriile istoricilor Schöler, Eder și Potocki, care au susținut că populația dacică romanizată constituie bazinul genetic al poporului român (elementul genetic dacic conjugat cu elementul cultural roman), Budai-Deleanu respinge până și ideea mai moderată a lui Stritter care susținea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în urmă, oceanul nesfârșit mugind de mânie, o cascadă înaltă deasupra unui râu năvalnic...29 La fel putem include aici faimoasa imagine a "porumbelului sprinten ce taie aerul în zbor liber", la care recurge, în primă Critică 30, pentru a polemiza cu Platon în problema cunoașterii, sau paragraful ce deschide Prologul cărții inspirate de "arhiprezicătorul" din Stockholm Emmanuel Swedenborg, în care predomina opțiunea pentru metaforă ca alternativă pentru a se referi la instituția Bisericii Catolice, la supranatural și la însemnul autorității
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
firește, acest moment în sine prețuia cât viața toată. De altfel, nu susținea partea dialectică a concluziei sale: abrutizarea, bezna sufletească, idiotismul stăteau în fața lui ca o clară consecință a acestor „clipe superioare“. Desigur, nu s-ar fi apucat de polemizat la modul serios. În concluzie, adică în aprecierea pe care i-o acorda acestei clipe, exista, cu siguranță, o eroare, însă realitatea simțirii îl deruta întrucâtva. Ce să faci, la urma urmei, cu realitatea? Căci acest ceva se întâmpla, reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de impresia pe care o provoca; sosirea prințului parcă îl întărâtase și mai mult. Lizaveta Prokofievna se încrunta, deși nu înțelegea chiar totul. Aglaia, care ședea deoparte, aproape în colț, nu pleca, asculta și tăcea cu încăpățânare. — Dați-mi voie, polemiza cu înflăcărare Evgheni Pavlovici, nu am nimic de zis împotriva liberalismului. Liberalismul nu este un păcat; este componenta necesară a unui întreg, care, fără el, se descompune sau moare; liberalismul are același drept la existență ca și conservatorismul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
are halucinații cari flatează puterea de judecată a redactorilor ei și pe cari nu le împărtășim. "Timpul" n-a tratat cestiunea aceasta. Doi onor. membri ai partidului conservator, sub semnăturile lor și declarând anume că vorbesc în numele lor propriu, au polemizat cu "Presa". Noi din parte-ne n-am făcut decât a exprima oarecari rezerve asupra principiului retroactivității, care ne pare tot atât de puțin fixat în privirea marginilor lui ca și acela al rațiunii de stat. De-a înfundat sau nu "Presa
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mari ale patrioților. Am arătat de ex. că revoluția socială la noi a pornit de sus și n-a însemnat decât o înmulțire a oligarhilor vechi, de rasă, prin elemente de o estremă incertitudine de origine, proveniență și merit. "Romînul" polemizează cu noi a propos de aceasta. Aristocrația adevărată, după a noastră părere, are un mare și esențial rol în viața unui popor. Dar pentru a fi adevărată [î ]i trebuie anume condiții de existență, și mai cu seamă trei, fără de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
roșie, fost coleg al d-lui Brătianu în timpul ministeriului lor întîi. Dar n-a sosit se vede încă timpul regulării situației pe calea aceasta. [24 iunie 1881] {EminescuOpXII 219} [""LIBERALUL" DIN IAȘI... "] "Liberalul" din Iași, cu care îndealtmintrelea nu mai polemizăm, revine cu calomnia absurdă că vreo câțiva boieri s-ar fi învoit odinioară cu bancherii de acolo ca, pentru suma de 30000 franci, "Timpul" să susție cu foc și cu pară pe izraeliți și că din această sumă foaia noastră
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
1881, iar în mijlocul ei inițialele poetului. [27 - 28 iulie 1881] [""ROMANUL" A CONTRACTAT NĂRAVUL... "] "Romînul" a contractat năravul de-a ne atribui articole pe cari nu noi le-am scris, ci le-am reprodus din alte ziare, și de-a polemiza apoi cu "Timpul" combătând, ca ale noastre, idei pe cari le împărtășim poate numai în parte sau cu oarecari rezerve. Astfel se 'ntîmplă și în numărul de sâmbătă, în care vedem că polemizează cu noi pe temeiul unui articol reprodus
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
reprodus din alte ziare, și de-a polemiza apoi cu "Timpul" combătând, ca ale noastre, idei pe cari le împărtășim poate numai în parte sau cu oarecari rezerve. Astfel se 'ntîmplă și în numărul de sâmbătă, în care vedem că polemizează cu noi pe temeiul unui articol reprodus din "Poșta" privitor la antagonismul dintre moldoveni și munteni. Nu doar că ne-ar părea rău de-a fi scris acel articol pe care l-am reprodus. Ceea ce însă nu e al nostru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
opta pentru cetățenia turcească, lovind în față suveranitatea pretinsei sale patrii. Iată în adevăr unde am ajuns. De la români ardeleni ori macedoneni cerem împămîntenire. De la Flevas, Giani, Carada n-o cere nimenea. [17 - 18 august 1881] {EminescuOpXII 297} [""PESTHER LLOYD" POLEMIZEAZĂ... "] "Pesther Lloyd" polemizează cu "Neue freie Presse" asupra unui articol în care această din urmă foaie luase apărarea României în contra articolelor ungurești. Foaia din Pesta scrie următoarele: E una din cele mai nobile trăsături din viața și activitatea "Nouăi prese
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
turcească, lovind în față suveranitatea pretinsei sale patrii. Iată în adevăr unde am ajuns. De la români ardeleni ori macedoneni cerem împămîntenire. De la Flevas, Giani, Carada n-o cere nimenea. [17 - 18 august 1881] {EminescuOpXII 297} [""PESTHER LLOYD" POLEMIZEAZĂ... "] "Pesther Lloyd" polemizează cu "Neue freie Presse" asupra unui articol în care această din urmă foaie luase apărarea României în contra articolelor ungurești. Foaia din Pesta scrie următoarele: E una din cele mai nobile trăsături din viața și activitatea "Nouăi prese libere" că se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un timp în care opozițiunea amăgită contesta acestei călătorii orice semnificare politică. Daca în România n-am fi pierdut deprinderea mirării, daca la noi n-ar fi toate cu putință, am găsi că e revoltător de-a vedea presa guvernamentală polemizând și protest\nd în contra pretențiunilor austriace, pe când în fond cestiunea e regulată. Acest joc de cărți măsluite, pentru a amăgi opinia publică, e de-a dreptul nedemn. Dar am pierdut demult deprinderea de a ne mai mira de ceva. Interesul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fi prețioasă în sine, dar prin ea însăși nu are absolut nici o valoare. Acoperită de responsabilitatea politică a unor oameni publici ar deveni discutabilă, dar așa? Cine vrea, cine crede practic a discuta cu oricine insanități politice și stilistice, a polemiza cu oameni cari nu au nici o răspundere în privirea celor ce zic, a căror vorbe nu numără? Cât de practică și de ce efect imediat e stabilirea unei asemenea responsabilități am văzut în două cazuri. Cu numele deschis prințul Grigorie M.
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în felul lui, excentrici”, despărțindu-se de figura tatălui prin „ruptură violentă” (Mateiu), „făcând abuz de autoritatea lui” (Luca Ion) ori, dimpotrivă, prin „formarea [...] unui supraeu indulgent și lejer” (Tușki). Însă centrul de greutate îl reprezintă analiza Momentelor, unde eseistul polemizează cu trei prejudecăți adânc înrădăcinate în exegeza caragialiană: valoarea strict contingentă a operei, unde, dimpotrivă, V. descoperă, urmare a unei lecturi existențialiste în linia Kierkegaard-Heidegger-Jaspers, „multe dintre elementele de bază ale unei posibile ontologii a cotidianității”; lipsa de organizare a
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
la pene consacrate”. Câtă importanță acorda redacția modului de a dialoga cu debutanții se vede și din faptul că o vreme „Poșta redacției” este semnată de G. Călinescu. Scandalizat de modul cum în unele publicații li se răspundea începătorilor, acesta polemizează, în articolul Nedemnitatea redacțională, cu maniera folosită de Mihail Sevastos la rubrica similară din „Adevărul literar și artistic”, acuzându-l de „agresivitate plebee”: „Dacă dl Sevastos, gazetar fără spirit și fără talent, ar ști că aceste răspunsuri sunt uneori hotărâtoare
VIAŢA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290527_a_291856]
-
literatură. Programul nu a fost totdeauna respectat, și V. a întreținut dispute de lungă durată, trădând nu o dată răbufniri personale, complexe, confuzii în principii și în orientarea literară, dar și pretenții nejustificate de judecător al ținutei morale a epocii. A polemizat cu B.P. Hasdeu, I.L. Caragiale, C. Dobrogeanu-Gherea, Constantin Mille, A. D. Xenopol, Anton Bacalbașa, a combătut arta socialistă, a lovit în Nicolae Petrașcu, în convorbiriști, în Anghel Demetriescu, Raicu Ionescu-Rion, Mihail Dragomirescu, G. Ibrăileanu, George Coșbuc. Atitudinea ei a fost totuși
VIEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
pe caracterul multietnic al Ungariei, pe faptul că Între frontierele acesteia conviețuiesc În armonie mai multe popoare. Imaginea avea În spate ideea toleranței, fundamentală pentru ideologia politică iluministă, moștenită din perioada reformelor iosefine și influentă Încă În Monarhia Habsburgică. Deși polemizează cu un autor străin, cărturarul român nu neagă această reprezentare; dimpotrivă, și-o asumă și se bazează pe ea În argumentația pe care o construiește, sugerând faptul că adversarul său nu respectă tocmai respectiva tradiție tolerantă, specifică Ungariei. Se poate
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În succesiunea generațiilor. În acest caz, ar fi o entitate tutelară, posedând un anumit tipar stilistic, căruia individul nu i se poate sustrage. Specificul individual apare În entitatea numită creație. La Blaga, ea se află deasupra tuturor celorlalte facultăți umane. Polemizând cu Bergson și În sensul intuiției sale (considerată de filosoful român o facultate de cunoaștere, nu facultate de creație), Blaga vede numai În actul creator adevărata independență a omului individual; până la urmă, creația nu este altceva decât materializarea destinului. Misterul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]