KorAP: Find »[drukola/base=polițai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...32 >

785 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351

nu-i așa? — Toate astea s-au dus... clatin eu din cap, a spus minciuni... minciuni tâmpite... — Cine? Amândouă... minciuni tâmpite, râdem noi, toate au mers prost. Se aplică aceleași reguli. Obișnuiam să fim foarte picepuți În munca noatră de polițai. Pun pariu că ți-au spus asta. Ei? — Mda, mi-au spus, zice ea fără nici o urmă de interes. Păi cum ar putea să știe ea pencă n-a fost niciodată o polițistă Împuțită, da numa dacă ne-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
asta, zice ea. Nu fii sonat Lexo, spune Liddell. Nu posomori un gabor. Fără discuție. O punem dupaia. Încă o voce intervine În conversație, gâfâită, Înspăimântată. — Nui de glumit, hai mă băieți... nu-l putem omorî pe tip... nu piun polițai... agresorul meu Ocky. — Tacă-ți fleanca de ciripitor căcăcios, zice Ghostie, iar eu Îl pot simți de aici pe Ocky cum tremură. Osavem grijă de tine mai târziu. Știm totu despriamicu tău. — Nus ciripitor... imploră Ocky. Bietul Ocky. Mereu Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
bun. Apoi zâmbește, scoate o punguță cu cocaină și Începe să se frece cu ea pe gingii. Marfă a-ntâia frățâne, marfă a-ntâia. Am scoso diacolo din gianta ta. Ai pus laba pă ia când Îți făciai datoria dă polițai În brigada antidrog, ă? Nu zic nimic. — Ar fi trebuisă mănscriu și ion poliție! râde el, iar ceilalți i se alătură În cor. Mă uit la Ocky, apoi la Estelle. E trasă la față și furioasă. Mă privește cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
cântecuăla vechi disco? Doctor Kiss-Kiss? Io sunt ăla, spune el pășind țanțoș până la mine. Îmi Întinde mâna. I-o iau. Mă trage ridicându-mă În picioare. Are brațul În jurul umerilor mei. Nu ne putem mișca. Dintotdeauna am urât ca curu polițaii, explică el. Și nu În felul normal În care Îi urăște toată lumea pe polițai. Dintodeauna iam urât pe puțoi ntrun mod special. Datu iești diferit, scumpete. Tu poți fi salvat. O să fac din tinio femeie cinstită! Ne smucește capul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
Îmi Întinde mâna. I-o iau. Mă trage ridicându-mă În picioare. Are brațul În jurul umerilor mei. Nu ne putem mișca. Dintotdeauna am urât ca curu polițaii, explică el. Și nu În felul normal În care Îi urăște toată lumea pe polițai. Dintodeauna iam urât pe puțoi ntrun mod special. Datu iești diferit, scumpete. Tu poți fi salvat. O să fac din tinio femeie cinstită! Ne smucește capul pe spate și ne privește În ochi. Se linge pe buze cu limba lui lungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
Dintodeauna iam urât pe puțoi ntrun mod special. Datu iești diferit, scumpete. Tu poți fi salvat. O să fac din tinio femeie cinstită! Ne smucește capul pe spate și ne privește În ochi. Se linge pe buze cu limba lui lungă. — Polițai poponar tupeist ca curu! Zâmbește. Acum a venit vremea să Înveți și tu ceva... Își bagă limba În gura mea, amestecându-și saliva cu sângele nostru. Mă cercetează cu limba o vreme, apoi și-o retrage și Îi auzim vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
știai, ăăă... ce știam și noi. Vezi tu Bruce, eu scriam un scenariu bazat pe cazul unei crime rasiale. În mare era bazat pe cazul Wurie, cu propriile-mi Înflorituri imaginare, bineînțeles. În scenariul meu crima e mușamalizată de un polițai rasist care are un motiv... să nu rezolve crima. — Cum se termină... Întreb eu cam prea precipitat. — O, Îi potcovim pe niște bandiți cu crima. O poveste cu sfârșit fericit. Încuviințez din cap. Genul de sfârșit care le place oamenilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
clatină el din cap. Oricum, trebuie să plec. Simt cum Îmi crește anxietatea În piept. Vreau să mai stea. Nu, vreau să-mi spună ceva. Trebuie să Întreb. — Șefu, Încă ceva. Ce se Întâmplă cu tipul din scenariul tău..., ăăă polițaiul rasist? — N-am ajuns până acolo Bruce. Poate reușești să m-ajuți! zâmbește el. Oricum, asistența socială o să vină aici În curând. După cum ziceam, Încearcă să reziști. Toal pleacă. Un tip de treabă. Suntem singuri. Aprindem televizorul. Nu-i nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
apropie de vârsta mijlocie și că n-o să ajungă niciodată să-și facă un renume În medicină. Atât, că prescrie pilule puțoilor bătrâni și patetici și că e un funcționar ridicat În slăvi, așa cum sunt În ziua de azi și polițaii, profesorii și asistenții sociali, mai mult decât atât nu se poate. Medicul nostru, În general plin de viață, ne umple cu putoarea deprimantă a eșecului lui, putoarea unui om pe care l-au ajuns din urmă propriile-i limite. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596

subordonatul deține secrete ale superiorului pe care-l poate aduce, întocmai cum procedează Turnavitu cu Ismail, "într-o stare de decrepitudine"52, echivalentă ostracizării din politică sau din afaceri. În acest sens, pot fi strânse, de pildă, numeroase probe împotriva polițaiului Ghiță, care acționează după deviza "Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot"53 și se asigură de simpatia posibilului viitor prefect, Cațavencu, pe care-l măgulește fățarnic:"eu gazeta d-voastra o citesc ca Evanghelia totdauna"54

Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
cei doi autori iese mai ușor la iveală la nivelul limbajului, mai precis, absurdul caracterizează discursul auctorial urmuzian și pe cel al unor personaje caragialiene țăranii din Flăcău, Cum se înțeleg țăranii, Domnul și Feciorul din Căldură mare, Leonida, gazetarii, polițaii care întocmesc Procese-verbale niciodată, însă, pe cel al lui Caragiale însuși, ale cărui intervenții regizorale și contribuții narative sunt întotdeauna logice, clare, coerente, "potrivite" subiectului și net detașabile de "limba eroilor" săi. În ceea ce privește personajele și situațiile, la Urmuz absurdul guvernează

Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585

port eu Însumi. Ce zicea era adevărat: m-ar fi scutit să dau mită. Dar dacă eram prins folosind-o, aș fi fost trimis cu primul tren la Sachsenhausen. I-am plătit cele 50 de mărci și am adăugat: — Un polițai fără permisul lui pentru bere gratis. Doamne, ce mi-ar fi plăcut să-i văd mutra nenorocitului. E ca și cum un cântăreț din corn nu ar avea muștiucul. M-am ridicat să plec: — Mulțumesc pentru informații, am zis. Iar În caz că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Înainte de martie 1933. Și am eu o vorbă: cine nu e național-socialist dacă are o armă Îndreptată spre cap? M-am așezat la o masă liberă și am cercetat cu privirea restul clientelei. La câteva mese mai Încolo stăteau doi polițai de la brigada homo, Departamentul pentru Suprimarea Homosexualității: o adunătură numai un pic mai brează decât șantajiștii. La o masă lângă ei, stând de unul singur, era un tânăr Kriminalassistent de la secția din Wedersche Market, a cărui față buboasă mi-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
mea, acest caz e unic. Totuși, Înveți să nu mai fi surprins de metodele variate pe care criminalii le aleg pentru a-și ucide victimele. Dar sunt sigur că nu ești surprins. Ai avut Întotdeauna o imaginație bună pentru un polițai, Bernie. Ca să nu mai spun de sânge rece. Știi, ai al naibii de mult tupeu de intri aici așa, ca la tine acasă. Numai natura mea sentimentală mă Împiedică să pun să fii scos afară de urechi. — Trebuie să vorbesc cu tine despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
arăta foarte șic. În combinație cu tenul său măsliniu și cu mustața neagră și stufoasă, Îl ajuta să aibă aerul unui pirat, chiar dacă felul său de a fi era În ansamblu mai puțin entuziast, lent chiar. Dar era un bun polițai și un prieten loial. Oricum, Însă, nu avea să riște să se ardă la degete cât timp Tesmer se străduia din răsputeri să vadă dacă eu voi lua foc. Sinceritatea sa Îl făcuse deja să-și exprime una sau două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
atunci când nu speriați femei văduve și nu căutați vreo cutie cu mărunțișul din Încasări? Dietz Își ridică fundul de pe biroul meu și veni la geam: Am auzit de tine, Gunther, Îmi zise uitându-se la trafic. Știu că ai fost polițai, așa că știu că știi regulamentul cu privire la cât de departe pot să merg. Și mai e al dracului de mult până ajung acolo. Pot să stau pe capu’ tău afurisit toată după-amiaza fără să trebuiască măcar să-ți spun de ce. Așa că mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
lăsate la vedere de dragul meu. Simțeai mâncărimile sifilisului numai uitându-te la ea. Am adăugat: — Sunt un prieten de-al lui. Țestoasa căscă neconvingător și, considerând că am văzut destul pe degeaba, Își petrecu halatul, legându-l cu cordonul. — Ești polițai? pufni ea pe nas. Am mai zis, sunt un prieten. Își Încrucișă brațele și se sprijini de tocul ușii: — Neumann nu are nici un prieten, Îmi spuse privindu-și unghiile murdare de la mâini și uitându-se apoi din nou la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
aveți de-a face cu ele. Își coborî vocea și se aplecă spre mine: — Am auzit chiar un zvon puternic cum că i-ar fi făcut de petrecanie unui bătrân Junker care lucra pentru primul ministru. Ce ziceți de asta? Polițaii nici măcar nu știu Încă de faptul că ăla e mort. Mi-am stors creierii și am dat de numele pe care-l notasem din carnețelul lui Gert Jeschonnek: — Numele acestui Junker nu se Întâmplă să fie Von Greis, nu? — N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
creierii și am dat de numele pe care-l notasem din carnețelul lui Gert Jeschonnek: — Numele acestui Junker nu se Întâmplă să fie Von Greis, nu? — N-am auzit nici un nume. Tot ce știu e că e mort și că polițaii Îl caută Încă. Își scutură neglijent scrumul de la țigară În scrumieră. — Ia spune-mi acum de spărgătorul de seifuri. — Păi, mi se pare că am auzit ceva, parcă. Acum vreo lună, un tip pe nume Kurt Mutschmann a ieșit după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
tâmpit. Știm amândoi că Goering are o grămadă de prieteni În Gestapo. Ceea ce nu-i deloc suprinzător, de vreme ce el l-a creat. — Știi, ar fi trebuit să fii detectiv. — Clientul meu are aceeași părere ca și al tău despre implicarea polițailor În treburile sale. Ceea ce Înseamnă că pot să dau cărțile pe față cu tine, Rienacker. Omului meu i s-a furat o pictură, o pictură În ulei pe care a obținut-o pe alte căi decât cele recunoscute, așa că, vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Rienacker. Omului meu i s-a furat o pictură, o pictură În ulei pe care a obținut-o pe alte căi decât cele recunoscute, așa că, vezi tu, cel mai bine ar fi ca poliția să nu afle nimic despre asta. Polițaiul uriaș nu spuse nimic, așa că am continuat: — Ei, acum două săptămâni a fost furat din locuința sa. Aici a intervenit rolul meu. M-am tot Învârtit printre dealeri și am auzit un zvon cum că Hermann Goering e mare cumpărător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Frau Buverts? am Întrebat-o folosind noul ei nume după căsătorie și aproape sperând că nu e ea. — Da, Îmi răspunse tăios. Și tu ești...? Nu c-aș avea nevoie să Întreb, scrie pe fața ta de prostănac că ești polițai. Așa că o să-ți spun o singură dată și după aia poți s-o iei din loc. Nu l-am mai văzut de mai bine de 18 luni. Și dacă dai de el, atunci să-i spui să nu care cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
hrănit cu Închipuirea că Îi ridic rochia În sus și mă familiarizez cu linia curbă a feselor și cu adâncimea sexului ei. Fata asta, amanta lui Pfarr. O să Încercăm să dăm de ea? mă Întrebă Inge. Am scuturat din cap: — Polițaii o să trebuiască să afle de ea. Și apoi, ar putea deveni aiurea situația. Ei țin foarte mult să o găsească ei Înșiși, și n-aș vrea să Încep să fac valuri. Am ridicat receptorul și am cerut să mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-l lovise În cap pe muntele de om. Se auzi zgomotul făcut de picioarele scaunelor și ale mesei atunci când partenerii de joc ai lui Bock săriră În picioare. — Stați liniștiți cu toții! țipă Welser. Tipu’ ăsta nu e un afurisit de polițai, e detectiv particular. Nu a venit să-l aresteze pe Hans. Vrea doar să-l Întrebe niște chestii, atâta tot. Caută o persoană dispărută. Arătă cu degetul spre unul dintre jucătorii de cărți și Îi spuse: — Tu, de colo, dă-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
ce le zisese și celorlalți. Îmi doream să fi făcut asta de la Început. — O să fiu afară, În caz că aveți nevoie de mine, zise Welser și, Împingându-l afară din baracă și pe ultimul bărbat rămas, ne lăsă singuri. Dacă nu ești polițai, atunci precis ești un băiat de-al lui Red. Bock vorbea Într-o parte și am văzut că limba lui era de câteva ori mai mare decât gura. Vârful limbii Îi rămânea Îngropat undeva În obraz, așa că tot ce vedeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]