610 matches
-
secolului al XVIII-lea; creatori ai preclasicismului muzical și genurile reprezentative: suita, sonata, concerto-grosso. Importanța creației compozitorilor: A.Vivaldi, J.Ph.Rameau, D.Scarlatti etc. Opera barocă și reprezentanții ei: H. Purcelle, G. Fr. Haendel. Personalitatea lui J.S.Bach; scriitura polifonică și genurile reprezentative creația instrumentală, importanța temperanței sonore. Creația vocal-instrumentală și reprezentanții de seamă:G. Fr. Haendel, J. S. Bach. 4. Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria și opera buffa; conturarea formelor liricodramatice naționale (singspielul german, vodevilul și
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
N.V. Gogol - promotor al "școlii naturale". Romanul Suflete moarte. Dramaturgia - Revizorul. Curente și orientări în literatura rusă din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Epoca de apogeu a romanului realist rus. F.M. Dostoievski - creator al romanului psihologic, psihanalitic, polifonic: Crimă și pedeapsă, Frații Karamazov. Rezonanța universală a operei dostoievskiene. L.N. Tolstoi - Romanul Război și pace (structură, compoziție, gen). Romanul Anna Karenina (structură, compoziție, stil). Tipologia personajelor în romanele lui L.N. Tolstoi. Rezonanța universală a operei lui L.N. Tolstoi. A.P.
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
Agogica și dinamica muzicală: importanță, exemplificări. 7. Ornamentele muzicale și utilizarea lor în diferite stiluri muzicale: exemplificări. II. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ȘI ROMÂNEȘTI A. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE 1. Cultura muzicală a Evului Mediu: - muzica gregoriană - de la cantus planus, primele genuri polifonice (conductus, cantus gemellus etc), până la momentul Ars Antiqua; - muzica bizantină - ehuri, caracteristici, genuri; - muzica laică medievală - genuri specifice muzicii trubadurilor, trouverilor, minnesangerilor (arta cavalerească, pastorala etc). 2. Renașterea muzicală: estetica înnoirii de limbaj, caracteristici și cronologia perioadei. Genurile muzicale și
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
secolului al XVIII-lea; creatori ai preclasicismului muzical și genurile reprezentative: suita, sonata, concerto-grosso. Importanța creației compozitorilor: A. Vivaldi, J.Ph. Rameau, D. Scarlatti etc. Opera barocă și reprezentanții ei: H. Purcelle, G. Fr. Haendel. Personalitatea lui J.S. Bach; scriitura polifonică și genurile reprezentative creația instrumentală, importanța temperanței sonore. Creația vocal-instrumentală și reprezentanții de seamă: G. Fr. Haendel, J.S. Bach. 4. Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria și opera buffa; conturarea formelor liricodramatice naționale (singspielul german, vodevilul și opera
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
lungă durată. Școli și licee de artă Disciplinele: ● Istoria muzicii universale și românești ● Forme muzicale ● Didactica specialității. I. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ȘI ROMÂNEȘTI A. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE 1. Cultura muzicală a Evului Mediu: - muzica gregoriană - de la cantus planus, primele genuri polifonice (conductus, cantus gemellus etc), până la momentul Ars Antiqua; - muzica bizantină - ehuri, caracteristici, genuri; - muzica laică medievală - genuri specifice muzicii trubadurilor, trouverilor, minnesangerilor (arta cavalerească, pastorala etc). 2. Renașterea muzicală: estetica înnoirii de limbaj, caracteristici și cronologia perioadei. Genurile muzicale și
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
secolului al XVIII-lea; creatori ai preclasicismului muzical și genurile reprezentative: suita, sonata, concerto-grosso. Importanța creației compozitorilor: A.Vivaldi, J.Ph.Rameau, D.Scarlatti etc. Opera barocă și reprezentanții ei: H. Purcelle, G. Fr. Haendel. Personalitatea lui J.S.Bach; scriitura polifonică și genurile reprezentative creația instrumentală, importanța temperanței sonore. Creația vocal-instrumentală și reprezentanții de seamă:G. Fr. Haendel, J. S. Bach. 4. Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria și opera buffa; conturarea formelor liricodramatice naționale (singspielul german, vodevilul și
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
N.V. Gogol - promotor al "școlii naturale". Romanul Suflete moarte. Dramaturgia - Revizorul. Curente și orientări în literatura rusă din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Epoca de apogeu a romanului realist rus. F.M. Dostoievski - creator al romanului psihologic, psihanalitic, polifonic: Crimă și pedeapsă, Frații Karamazov. Rezonanța universală a operei dostoievskiene. L.N. Tolstoi - Romanul Război și pace (structură, compoziție, gen). Romanul Anna Karenina (structură, compoziție, stil). Tipologia personajelor în romanele lui L.N. Tolstoi. Rezonanța universală a operei lui L.N. Tolstoi. A.P.
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Proba de instrument compusă din: a) un studiu, din trei studii propuse de candidat, ales prin tragere la sorți de către acesta, executat fără partitură. Studiul trebuie să fie cel puțin la nivelul programei ultimei clase de gimnaziu. ... b) o piesă polifonică la două voci, la alegerea candidatului, executată fără partitură. ... Notă: Această probă se apreciază de fiecare evaluator cu o singură notă. Proba a II-a Recital instrumental: a) o sonată clasică, integrală, la alegerea candidatului, executată fără partitură; ... b) o
METODOLOGIE din 31 august 2010 de organizare şi desfăşurare şi structura probelor de aptitudini pentru admiterea în anul şcolar 2011-2012 în liceele vocaţionale*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/234636_a_235965]
-
3. Pian Proba I Proba de instrument compusă din: a) un studiu, ales, prin tragere la sorți, de către candidat, din trei studii pregătite de acesta, executat fără partitură, cel puțin la nivelul programei ultimei clase de gimnaziu; ... b) o piesă polifonică la două voci, executată fără partitură, la alegerea candidatului; ... c) improvizații la instrument pe o temă dată de comisie. Notă: Această probă se apreciază de fiecare evaluator cu o singură notă. Comisia va stabili tema pe care candidatul va improviza
METODOLOGIE din 31 august 2010 de organizare şi desfăşurare şi structura probelor de aptitudini pentru admiterea în anul şcolar 2011-2012 în liceele vocaţionale*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/234636_a_235965]
-
Dostoievski a reprezentat o influență principală pentru scriitori și gânditori ca Friedrich Nietzsche, Franz Kafka, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre sau Albert Camus. Universul său literar reflectă criza socială și spirituală a Rusiei Țariste din secolul al XIX-lea, închipuind ciocniri "polifonice" între personaje originale și paradoxale, marcate de un profund psihologism și tragism, aflate într-o permanentă și pasionantă căutare a armoniei sociale și umane. Dostoievski s-a specializat în analiza stărilor patologice ale minții (nebunia, crima sau suicidul), precum și în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
prea mult nici natura, nici monumentele istorice sau lucrările de artă, exceptându-le poate pe cele mai mari; toată atenția sa se concentra pe oameni și era captivat doar de natura și caracterul lor » Criticul rus Mihail Bahtin evidențează caracterul "polifonic" al operei: eroii lui Dostoievski sunt conștiințe individuale, neînfrânate de voința creatorului. Spre deosebire de alți romancieri, pentru care personajele sunt concepute ca instrumente ale unui discurs auctorial unitar, Dostoievski polemizează cu tipuri umane distincte, cu viziune proprie și gândire independentă. E
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
miza epilogului și i-au contestat importanța sau valoarea, susținând că este un fel de "deus ex machina" menit să îl salveze pe Raskolnikov din degringolada morală. Spre exemplu, Bahtin este de părere că intervenția auctorială de la final strică structura polifonică a romanului. Expozițiunea romanului "Idiotul" îl prezintă pe eroul principal, prințul Mîșkin, un tânăr de douăzeci și șase de ani care se întoarce în Sankt Petersburg, după ce a petrecut câțiva ani la o clinică elvețiană. Debilitat de cele două afecțiuni
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
cu greu la analize din care să poată fi desprinsă cu precizie opinia sau poziția scriitorului: deși respinsă de marxiștii sovietici atunci când a fost emisă, în plină epocă stalinistă, teza lui Mihail Bahtin (care observa că scrierile lui Dostoievski sunt polifonice, astfel încât personajele lui nu sunt simple reprezentări ale rolurilor distribuite de autor și purtătoare ale vocii acestuia, ci veritabile conștiințe autonome, purtătoare fiecare a propriei ei viziuni despre lume), rămâne un avertisment valabil pentru orice astfel de tentativă de a
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
în moduri, iar acordajul instrumentelor avea la bază noțiunea de tetracord. Deși există numeroase testimonii (scrieri, picturi pe vase) despre importanța muzicii în educația Greciei Antice, s-au păstrat foarte puține exemple de compoziții (aproximativ 50 de fragmente). O compoziție polifonică (de exemplu, un motet în stilul contrapunctului renascentist) este alcătuită din mai multe linii melodice de aceeași importanță. În polifonie, armonia a utilizat intervale, nu acorduri. De exemplu, un interval favorit în Evul Mediu a fost cvinta perfectă, care este
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
multe linii melodice de aceeași importanță. În polifonie, armonia a utilizat intervale, nu acorduri. De exemplu, un interval favorit în Evul Mediu a fost cvinta perfectă, care este intervalul dintre prima și a cincea notă dintr-o gamă. Armonia compozițiilor polifonice determină și este rezultatul evoluției acestor linii melodice unele față de altele, de exemplu dacă variații în cvinte paralele sunt permise (discant) sau nu (contrapunct). Polifonia a fost înlocuită de omofonie în perioada barocului. Basul cifrat a fost principalul mod de
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
lui Sibelius este topologică, se bazează pe variațiuni topologice ale tensiunii, pe deformări continue ale materialului și ale masei orchestrale, cu limitele la fel de extinse în lungime pe cât de extinse erau în înălțime cele ale lui Varèse . Ea întoarce spatele configurațiilor polifonice ale trecutului, în aceeași manieră în care astăzi studiul suprafețelor întoarce spatele geometriei euclidiene . Muzicianul englez Constant Lambert afirmă că Sibelius este nu numai unul dintre cei mai mari simfoniști de la Beethoven încoace, dar și "una din cele mai desăvârșite
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
Sunt prezente elemente ale unor orientări neorenascentiste și neobaroce (în prima perioadă de creație); pentru ultima perioadă este caracteristică orientarea spre eterofonie și spre un modalism intens cromatizat. Se remarcă un stil elaborativ, de natură simfonică, și tendința spre articularea polifonică. Sigismund Toduță are o evidentă înclinație spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală. Este primul compozitor român care, după George Enescu și Paul Constantinescu, ajunge la un adevărat stil personal. "Muzica vocal-simfonică" "Muzică simfonică și
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
corala armonico-polifonica După ce multă vreme muzica din Biserica noastră a fost exclusiv monodică (psaltică), începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea, asistăm la apariția unui fenomen nou: cântarea corală armonico-polifonică. Demn de remarcat este faptul că această muzică polifonică a intrat în România pe ușa sfintei Biserici, primele încercări corale fiind de sorginte bisericească. De la Arhimandritul Visarion la Gheorghe Cucu (1836-1912) Corala catedralei Sfintei Patriarhii - trecută până astăzi prin diferite metamorfoze - își află originile în însuși începutul fragil al
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
cu anul 1560, două orientări domină viața muzicală a Veneției: una progresistă, condusă de Baldasare Donato (1525-1603), alta conservatoare în jurul lui Gioseffo Zarlino (1517-1590). Compzitorii conservatori, printre care Cipriano de Rore (1515-1565) și Claudio Merulo (1533-1604), tindeau să urmeze stilul polifonic franco-flamand. Din grupul progresist făceau parte Giovanni Croce (1577-1609), Andrea (1510-1586) și Giovanni Gabrieli (1555-1612). Disputa între cele două grupuri nu se limita doar la stilurile muzicale, ci și la ocuparea postului de "maestro di capella" la "San Marco": în
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
indiană, cea otomană, cea japoneză ș.a.m.d. Renașterea nu a fost o perioadă importantă doar în evoluția picturii, științelor și descoperirilor geografice, ci și o epocă în care muzica vocală s-a dezvoltat considerabil. Atunci a apărut muzica vocală polifonică (interpretarea pe mai multe voci). Compozițiile muzicale au devenit mult mai complexe, ajungându-se să se compună partituri pentru coruri cu un număr impresionant de soliști. Genurile preferate din acea perioadă erau messa, madrigalul (gen de obicei laic) și motetul
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
III-lea al Spaniei), iar în 1605 reușește să publice prima parte din opera sa principală, „"El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha"”. Ea a marcat începutul realismului ca estetică literară și a creat specia denumită roman modern, un roman polifonic, ce va avea o influență remarcabilă, prin cultivarea a ceea ce s-a numit „"o scriere dezlănțuită"”, în care artistul se poate manifesta „"epic, liric, tragic, comic"”, cu o aparentă ingenuitate parodiind toate genurile literare. A doua parte, „"El ingenioso caballero
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
creat specii naturaliste precum „"celestinescul"” („"Tragicomedia lui Calisto și Melibea"” de Fernando de Rojas, „"A doua Celestina"” de Feliciano de Silva, etc.), nuvelă picaresca („"Lazariilo de Tormes"”, anonim, Guzmán de Alfarache de Mateo Alemán, etc.) sau tipul proteic al nuvelei polifonice moderne („"Don Quijote de la Mancha"”), pe care Cervantes a definit-o că „"escritura desatada"” („"scriere dezordonată"”). Acestei tendințe anticlasiciste îi corespunde de asemenea noua formulă a comediei create de Lope de Vega și divulgata prin intermediul cărții sale „"Artă nouă de a
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
dominant în muzica barocă. Contrapunctul a fost tehnica compozițională preferată în perioada de tranziție de la cântul Evului Mediu la sonata clasică. Arta contrapunctului a început să se dezvolte în secolul al XV-lea, compozitorii dobândind o libertate în mișcarea vocilor polifonice, libertate care a mers până la nesocotirea textului literar. Vorbind despre rădăcinile școlii franco-flamande, unul dintre cei mai notorii teoreticieni ai vremii, flamandul Johannes Tinctoris (1435-1511), arăta că: Această "Ars nova" (arta nouă) reprezintă o cotitură hotărâtoare în istoria muzicii prin
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
este minimală. Pentru individualitate, variația simultană a vocilor în aceeași direcție este evitată. În special, la primă, cvintă perfectă și octavă se ajunge prin mișcare contrară sau oblică. Contrapunctul la mai multe voci presupune o mai mare complexitate a ansamblului polifonic și, implicit, mai multe posibilități de expresie și combinare ale liniilor melodice de sine stătătoare.. Relațiile armonice care se stabilesc între voci sunt de tip "consonant" și "disonant": Distanțele dintre voci nu trebuie să fie exagerat de mari pentru a
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
posibilități de expresie și combinare ale liniilor melodice de sine stătătoare.. Relațiile armonice care se stabilesc între voci sunt de tip "consonant" și "disonant": Distanțele dintre voci nu trebuie să fie exagerat de mari pentru a nu afecta omogenitatea țesăturii polifonice. În contrapunctul la mai multe voci liniile melodice pot fi răsturnate realizându-se astfel un "contrapunct triplu" sau "contrapunct cvadruplu". Realizarea unui contrapunct bun este un test standard. Urmând exemplul pedagogului vienez J. Fux (1660-1741), se începe cu o melodie
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]