601 matches
-
rit, ritual și ceremonial, metamorfozele spațio-temporale soarele, luna, pasărea și șarpele capătă valențele unor categorii poetice relaționale. Astfel, procesul semantic, care învestește mitul ca discurs polifonic, poate fi reprezentat în felul următor: Interdependența categorială formează nucleul semantic al discursului mitic polifonic: III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC Filosofic și antropologic, mitul este considerat "o povestire anonimă aparținând unui corpus de narațiuni transmise oral între membrii unor grupuri sociale cu culturi proprii, aparținând lumii antice și popoarelor de interes etnografic".5
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
luna, pasărea și șarpele capătă valențele unor categorii poetice relaționale. Astfel, procesul semantic, care învestește mitul ca discurs polifonic, poate fi reprezentat în felul următor: Interdependența categorială formează nucleul semantic al discursului mitic polifonic: III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC Filosofic și antropologic, mitul este considerat "o povestire anonimă aparținând unui corpus de narațiuni transmise oral între membrii unor grupuri sociale cu culturi proprii, aparținând lumii antice și popoarelor de interes etnografic".5 Termenul de mit provine din grecescul mythos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
discontinuu, fragmentat, a fost numit "prototemporalitate", ca timp primordial, iar "cotemporalitatea", ca modalitate de abolire a rupturii temporale, a realizat "categoria de timp fără prezent (...), fără trecut și fără viitor un prezent statornic și continuu."25 Discursul mitic, ca discurs polifonic, structurat pe nivele de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul și generând matricea semantică, figurată de universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul reprezintă o totalizare a categoriilor spațiale și temporale. Astfel, în cadrul discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea devin categorii gnoseologice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o analiză integrală a structurilor de semnificații specifice imaginarului colectiv, reprezentat sub forma a două ipostaze interdependente, imaginarul ritualic și imaginarul poetic. Creația populară, în temeiul unui ritual al gestului și al unui ritual al cuvântului, se dezvăluie ca discurs polifonic care transformă în procesualitate ontologică oralitatea primară, limba originar orală caracterizându-se prin consubstanțialitatea dintre planul semantic și planul expresiei, punând în valoare funcția socială a cuvântului. Interdependența dintre imaginarul ritualic și imaginarul poetic generează dinamica ontologică a imaginii care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o permanentă metamorfoză a semnificațiilor. În devenirea sa, de la arhetip la mit, imaginea este învestită ca procesualitate discursivă care creează nucleul relațional, specific discursului mitic. Astfel creația populară, ca sistem de semne culturale și lingvistice, se înfățișează ca discurs mitic, polifonic, dublu structurat: * Nivele de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul; Matricea semantică universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul. Discursul mitic este un discurs poetic resemantizat de structurile manifeste, spațio-temporale, ale universaliilor ontologice, supuse ritului, ritualului și ceremonialului. Cele 4 elemente, ca entități
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
INSTANȚE DISCURSIVE 119 II.3. PARADIGMA POETICITĂȚII 125 II.3.1. COSMOSUL ANTROPOMORF 129 II.3.2. RELAȚIA OM-COSMOS 149 II.3.3. "GHEMUL VIEȚII" 164 CAPITOLUL III CATEGORII POETICE ALE IMAGINARULUI COLECTIV 181 III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC 184 III.1.1. STRUCTURI GNOSEOLOGICE: SPAȚIUL, TIMPUL, SPAȚIALITATE, TEMPORALITATE 187 III.1.2. NUCLEUL SEMANTIC: PREDICAȚIA 189 III.2. CATEGORII CRONOMORFE 193 III.2.1. DIHOTOMII OPERAȚIONALE CALENDARUL 193 III.2.2. "SEMNELE TIMPULUI": SOARELE, LUNA 210 III.3
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sertare ( Pe marginea unui jurnal de prozator), LCF, 1996, 10; Ion Bălu, Aristocratul și proletarul, APF, 1996, 7-8; Monica Spiridon, Un romancier din Est, R, 1997, 3-4; Z. Ornea, Un document de epocă, RL, 1998, 18; Dan C. Mihăilescu, Detectivul polifonic, „22”, 1998, 17, 18; Alex. Ștefănescu, „L.A. vs. N.Y.”, RL, 1998, 49; Al. Ioanide, Editura Allfa, RL, 1999, 18; Florin Ardelean, Ucenici la demoni, F, 1999, 4; Gabriela Inea, Jurnal american, TMS, 1999, 6; Dicț. analitic, II, 397-398; Călin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
cu totul personală, omul se confruntă cu lucrurile ca "instanță enunțiativă", individuală, orice persoană verbală fiind un spectru de valori virtuale care se actualizează într-un anumit context, dar această oscilație referențială nu e cîtuși de puțin colectivă. În cronicile polifonice narative pe care ni le oferă, nu există urmă de doxa, iar pluralele noi și voi sunt destul de rare. Aventura existențială și aventura livrescă sunt trăite cu toată suferința și patima unei ființe de carne care se dăruiește în carnea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
abonament. Le citește în întregime, petrece cam două ore ca să le citească în întregime. Titlurile și subtitlurile fiecărei rubrici le pronunță de mai multe ori în minte, pînă cînd le găsește un farmec lingvistic sau un defect deontologic. (CR) Mozaicul polifonic ce rezultă produce un efect de multipli care a personajelor "corporale", aceste rezonanțe diverse, venind din spații atît de îndepărtate unul de celălalt din toate punctele de vedere, țesînd o atmosferă ce îmbină ușurătatea și visul, derizoriul și absurditatea, luciditatea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
imaginar al unei libertăți pe care niciunul din cele două spații luate separat nu i-ar fi conferit-o, pe care nicio instanță enunțiativă solidă și coerentă nu i-ar fi permis-o. Și astfel, modulațiile auctoriale configurează un loc polifonic în care se topesc identități, țări, limbi și tradiții, într-un vesel și cutremurător imn adresat diversității vieții. Și rătăcirii. În sensul pe care i-l conferă Edouard Glissant anume ceea ce incită ființa să-și părăsească ancorele pentru a investiga
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
asumată a identității lingvistice materne ; între început și sfîrșit, istoria acestei gîndiri urmează spirala vertiginoasă a unei descoperiri a lumii prin intermediul unei alte limbi și a unei desprinderi de sine în beneficiul unui eu livresc, la rîndul său sfîrtecat, fragmentar, polifonic. A existat nihilistul subversiv care adora viața, femeile și vinul bun, veghetorul ateu al unei lumi în derivă, care considera că infernul este rugăciunea interzisă, a existat pătimașul adorator al sfintelor, apoi admiratorul gnosticilor și la urmă, așa-zisul înțelepțit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
apare aceeași distanțare de sine, același disconfort vital, același dezgust față de gîndirea aridă, față de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul și aceeași trăire a unui eu îngust, instabil și compozit. Este un spațiu polifonic unde plenitudinea sinelui incorporează o rețea vastă de prezențe invizibile care întind țesutul relațional la extrem, stricînd relațiile de simetrie și de ipseitate, permițînd o trăire intensă, inegalabilă. Sunt succesiunea stărilor, a umorilor mele, îmi caut "eul" în zadar, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
această trăsătură caracteristică a autoficțiunii: identitatea nu este un dat fix, ci un proces contradictoriu alcătuit din identități multiple. Acolo unde autobiografia caută retrospectiv o identitate unificată, autorul de autoficțiune își inventează eu-ri posibile, practică diviziunea sinelui. E un spațiu polifonic în care plenitudinea și înțelegerea de sine incorporează o bogată rețea de prezențe invizibile, care întind țesutul relațional la maximum, spărgînd relațiile de simetrie și de ipseitate, permițînd o trăire de o intensitate inegalabilă. În ceea ce-l privește, Maxime Roussy
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de orice text, devine un complice nu întotdeauna ideal de altfel, ba chiar adesea refractar, încăpățînat, ezitant al procesului de decodare, desigur, ci este un participant activ la deznodămînt, la tentativa de reducere la un adevăr monologic al unui vertij polifonic. Cioran joacă adesea cartea scrimerului care multiplică piruete și paradoxuri pentru a-l încolți pe cititor în impasul interpretativ: "E o adevărată nenorocire pentru un autor să fie înțeles" (EA), precizează el în mai multe rînduri. Maxime Roussy merge încă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de comunicare valoare colectivă (sau publică). Încălcarea acestor reguli generează eșecul actului de comunicare, iar în cazul limbajului politic, conduce la pierderea legitimității locutorului și a actelor sale politice. O trăsătură definitorie a manifestărilor discursive din domeniul politicii este caracterul polifonic, limbajul politic fiind palimpsestul enunțurilor anterioare ale aceluiași emițător, dar și al enunțurilor adversarilor. Una dintre formele prototipice de manifestare a limbajului politic, dezbaterea, pune în evidență calitatea de inter-discurs a acestuia: limbajul politic reia, interpretează, analizează, inovează chiar conținuturile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
valențele argumentative imanente întrebării sunt intens valorificate în cadrul limbajului politic, emitentul considerând în aceste situații că răspunsul este de la sine înțeles. b) Negația polemică reprezintă o strategie argumentativă bazată pe contestarea unui alt enunț și are caracter dialogic, replicativ și polifonic. c) Metafora cu rol argumentativ constituie un tip de strategie argumentativă care nu mai are rol ornamental, devenind semnificativă și cognitivă. Metafora se definește printr-un transfer de semnificație și o tranzacție între contexte eterogene. d) Amplificarea este un alt
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
între fețele modernității, postmodernismul este poate înzestrat cu cel mai mult spirit critic: autosceptic și totuși curios, neîncrezător și totuși căutător, binevoitor și totuși ironic"176. Această caracterizare a fenomenului postmodern îl conduce spre o viziune bahtiană asupra culturii ("carnavalescă", "polifonică", "dialogică"), astfel încât criticile prea dure la adresa postmodernismului i se par ușor deplasate, susținătorii modernismului poziționându-se doar într-o indezirabilă de acum "retorică a conservării estetice" și a principiilor absolute. Postmodernismul posedă avantajul de a induce o conștiință a pluralității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu modernismul decât ca "reformulare" a acestuia. Astfel, o convingere care pare a traversa majoritatea lucrărilor sale este aceea că "spiritul postmodern stă ghemuit înăuntrul marelui corp al modernismului"185, care se va nuanța și mai mult într-o propunere "polifonică", de coexistență a celor două curente, într-o perspectivă care are ca bază imaginea istoriei ca palimpsest: "modernismul și postmodernismul nu sunt separate de o Cortină de Fier sau de Zidul Chinezesc; istoria este un palimpsest, iar cultura este permeabilă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
comunicării fără frontiere, cu atât mai mult cu cât aceasta se combină cu o arguție ce îl definește (sensibilitatea ideatică a poeziei-eseu, îi spune M.) și sfârșește în prolixitate. În schimb, Cocktail, „superromanul” în cinci sute de pagini, și el polifonic, se salvează de împotmolirea ideatică prin intervenția unei regii comic-parodice. Aceasta sparge convenția genului și, odată cu infiltrarea elementului oniric și grotesc, creează cadrul unei neobișnuite confruntări a autorului cu umbrele sale, reificate și adunate în carte. Disprețuitor al cerințelor poeticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
comentariu analitic pe marginea unor nuclee epico-dramatice), pentru ca, involuntar, romanul să dobândească altă formă, reclamată chiar de procedeul "personajului-replică" și al motivelor repetitive, extins pe final, la nivelul întregului ciclu, într-o compoziție aluvionară, de tip simfonic (era să zic polifonic numai că polifonia, dacă-l consultăm pe Bahtin, e altceva). Nu întâmplător, ca și în Viață dublă, prozatorul va aduce din nou în prim-plan "oglinda" element simbolic, dar cu o foarte precisă menire în angrenajul epic, câtă vreme oferă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
3. Pian Proba I Proba de instrument compusă din: a) un studiu, din trei studii propuse de candidat, executat din memorie, ales prin tragere la sorți, care este cel puțin la nivelul programei ultimei clase de gimnaziu. ... b) o piesă polifonică la trei voci, la alegerea candidatului, executată din memorie. ... Această probă se apreciază de fiecare evaluator cu o singură notă. Proba a II-a Recital instrumental: a) o sonată clasică, integrală, la alegerea candidatului, executată din memorie; ... b) o lucrare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156737_a_158066]
-
rotunjire, din notele acordate separat. 3. Pian Proba I Proba de instrument compusă din: a) un studiu fără partitură, la alegerea comisiei, din trei studii propuse de candidat, cel puțin la nivelul programei ultimei clase de gimnaziu; ... b) o piesă polifonică la trei voci, executată din memorie, la alegerea candidatului; ... c) improvizații la instrument pe o temă dată de comisie**). ... Această probă se apreciază de fiecare evaluator cu o singură notă. ** Comisia va stabili tema pe care candidatul va improviza, cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156737_a_158066]
-
spus Antoine de Saint-Exupéry, acesta nu e un portret. Acesta este un exercițiu de admirație." Admirația pentru un creator nu doar cultivat și profund, nu doar inteligent, ci și capabil să înțeleagă că reprezentația scenica este proiecția cathartică a vastului, polifonicului spectacol al lumii, trecut prin filtrele unei subiectivități care nu operează din perspectiva orgolioasei sale impuneri, sustrăgându-se viziunii autorului, singura îndreptățită a condiționa viața scenică a operei dramatice, forțând adeseori structura textului, indestructibilă în esența ei. Alexa Visarion are
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de Cercetare a Istoriei Ideilor Filosofice, Universitatea din București. A publicat: Căutarea de sine și chemările tradiției; Topos-ul formal și istoric al silogisticii; Fenomenul și nimicul. Proiectul fenomenologic concept și aplicații; Situațiile existențiale; Răstiri către sine. Încercări de ideologie polifonică; Răstiri către cei de-o seamă cu sine. Încercări noi de ideologie polifonică. La Editura Institutul European au mai apărut: Proiectele filosofiei kantiene; Cetatea sub blocada ideii. Schiță fenomenologică a istoriei gândirii politice; Filosofie românească interbelică. Perspectivă fenomenologică (ed. a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine și chemările tradiției; Topos-ul formal și istoric al silogisticii; Fenomenul și nimicul. Proiectul fenomenologic concept și aplicații; Situațiile existențiale; Răstiri către sine. Încercări de ideologie polifonică; Răstiri către cei de-o seamă cu sine. Încercări noi de ideologie polifonică. La Editura Institutul European au mai apărut: Proiectele filosofiei kantiene; Cetatea sub blocada ideii. Schiță fenomenologică a istoriei gândirii politice; Filosofie românească interbelică. Perspectivă fenomenologică (ed. a II-a); Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană (ed. a II-a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]