653 matches
-
care vine călare de la câțiva km. Edificată în anul 1742, conform unei inscripții de pe ancadramentul intrării (“1742, Panta Crăciun meșter”), biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” are un plan simplu, dreptunghiular, cu pronaos, naos și absida poligonală cu cinci laturi. Naosul și absida sunt acoperite cu câte o boltă în leagăn, cea a altarului fiind intersectată pe est la capătul laturilor lungi, printr-un timpan, racordat cu restul laturilor printr-o suprafață trapezoidală. Pereții la exterior, cu excepția
Biserica de lemn din Dealul Geoagiului () [Corola-website/Science/324325_a_325654]
-
vizat următoarele aspecte: Biserica "Pogorârea Sf. Duh” este construită în formă de navă, fiind asemănătoare ca plan, dimensiuni și împărțirea spațiului interior cu unele biserici construite în secolul al XVI-lea. Totuși, ea se deosebește de acestea printr-o absidă poligonală în partea de vest. Edificiul lăcașului de cult are o structură îngustă și alungită, înălțimea clădirii fiind excesivă în raport cu lățimea sa. El se remarcă prin dimensiuni: lungime de 35 m, lățime de aproximativ 9,5 m și înălțime de aproximativ
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
decât cel al pridvorului. Spațiul interior al pronaosului este împărțit în două de un arc median transversal, care separă două calote inegale ca dimensiuni. Pronaosul este separat de naos printr-un perete străpuns de trei arcade sprijinite pe doi pilaștri poligonali masivi. Naosul are formă dreptunghiulară, având absidele laterale semicirculare înscrise în grosimea zidurilor. Deasupra naosului se află o turlă înaltă sprijinită pe pandantivi. Între naos și altar se află o catapeteasmă nouă, din lemn de stejar. În părțile laterale ale
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
de știință care gestionau misiunea au trimis comenzile pentru pregătirea brațului robotic și efectuarea de fotografii de la locul amartizării. Imaginile au arătat că nava aterizase într-un loc în care putea sapă prin centrul unui poligon aflat dincolo de ravena. Crăpăturile poligonale din zona fuseseră observate de pe orbită, si se aseamănă cu șabloane observate în regiunile cu sol înghețat din regiunile polare și de mare altitudine de pe Pământ. Un mecanism probabil de formare este contractarea gheții din sol la scăderea temperaturii, rezultând
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
observate de pe orbită, si se aseamănă cu șabloane observate în regiunile cu sol înghețat din regiunile polare și de mare altitudine de pe Pământ. Un mecanism probabil de formare este contractarea gheții din sol la scăderea temperaturii, rezultând în crearea șabloanelor poligonale de crăpături, care apoi se umplu cu sol sau praf care cade. Când temperatura crește și gheața se dilată înapoi la vechiul volum, nu mai poate prelua vechea formă, fiind forțată să curbeze solul în sus. (pe Pământ, apă lichidă
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Ioan Gură de Aur, datată din anul 1707, dar care nu s-a mai păstrat, fiind demolată. Biserica, construită din lemn de stejar, are planul dreptunghiular cu dimensiunile de 8,05 m x 5,42 m. Absida altarului este decroșată , poligonală și are patru laturi. În partea de sud, biserica are o prispă cu 4 stâlpi, lată de aproximativ 1,26 m. Intrarea în biserică se găsește tot pe partea de sud, încadrată de un frumos portal decorat cu rozete și
Biserica de lemn din Sic () [Corola-website/Science/312306_a_313635]
-
de zidărie, pereții și acoperirea căzută în interior. Din datele accesibile se desprind trăsăturile unei biserici de lemn obișnuite în zonă. În planul bisericii erau cuprinse de la vest la est un pridvor, un pronaos, naos și absida puțin îngustată și poligonală a altarului. Din descriere și imagini reiese că pridvorul și tâmpla ar fi fost ridicate din zid. Acest aspect este familiar în zonă și corespunde tendințelor din secolul 19 de a folosi sau imita zidăria chiar și în construcții de
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
ornamentație. Tâmplele coloanelor și bolta pridvorului sunt acoperite de picturi murale. Decorațiunea murală interioară în schimb este deosebit de bogată lucrată în tehnica "fresco", de zugravi cunoscuți ai epocii brâncovenești, semnăturile acestora fiind incă bine conservate. Incinta mănăstirii este de formă poligonală, aproape trapezoidală, având lungimea, pe axul E-V de 60m, cu latura vestică măsurând 67m și cea estică 30m. Ea este compusă din zidul exterior pe care sunt situate încăperile folosite drept chilii precum și beciurile de suprafață. Chiliile sunt dispuse
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
exterior, despărțirea bisericilor este marcată de un brâu înconjurător. Are trei turle, una mare pe altar-naos, octogonală, cu opt ferestre înguste și înalte, prevăzute cu ancadramente din piatră, și două mai mici, pe pridvorul închis, așezate dreapta-stânga, tot de formă poligonală. Pridvorul deschis este susținut de patru coloane mari, așezate în față, și alte două (dreapta-stânga) care mărginesc peretele pridvorului închis. În pridvorul închis se intră pe o ușă masivă de lemn, prevăzută cu un grilaj puternic de metal. În dreapta și
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
Transilvania în chiar structura construcției îi dau un caracter de unicat. Planul treflat (triconic) cu abside laterale semicirculare, împărțit în naos, pronaos și altar, o face asemănătoare monumentelor moldovenești din prima parte a domniei lui Ștefan cel Mare, în vreme ce altarul poligonal de factură gotică, o apropie de arta transilvăneană. Bolțile cu nervuri de piatră, cum o dovedesc consolele de pornire păstrate încă în pereți, acoperișul altarului în boltă stelară, pe nervuri, chenarele ferestrelor și ușilor vădesc, de asemenea, o influență a
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
Aceasta figurează atât în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1761-1762 și 1829-1831, precum și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). Lăcașul înfățișează o planimetrie arhaică, anume cea a unui dreptunghi cu absida pentagonală decroșată, prevăzut, în partea opusă, cu o terminație poligonală în trei laturi; tradiția potrivit căreia biserica ar fi fost înălțată în jurul anului 1600 își găsește astfel confirmarea. Pisania care cuprindea datarea începuturilor acestui edificiu a dispărut însă în cursul unui vechi șantier de supraînălțare a pereților bisericii. Acoperișul cu
Biserica de lemn din Ciungani () [Corola-website/Science/316800_a_318129]
-
incintă este aproape distrus. Slujbele în biserică au fost sistate încă din anul 1990. Biserica, închinată Sfintei fecioare Maria, este mică, asemenea comunității care a clădit-o. Este un edificiu de stil gotic, cu o singura navă, cor și absidă poligonală, datând de la începutul secolului al XV-lea. Corul, elementul cu care se începea construcția unei biserici, este cea mai veche parte a edificiului și datează din secolul al XIV-lea. La începutul secolului al XV-lea a fost ridicată și
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
Sibiu în 1585. În 1914 a fost instalată marea orgă a bisericii, cea mai mare orgă din sud-estul Europei, iar în 1997 a fost complet renovată. Biserica este un amplu edificiu în stil gotic, cu planul format dintr-un cor poligonal compus din trei travee, flancat la nord de o sacristie; urmează spre vest un transept, apoi nava centrală și cele două laterale; în vest a fost construit turnul masiv, înglobat în cele din urmă într-un nartex format, la rândul
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
împărătești, executate în secolul al XVIII-lea, au fost reînnoite în 1858, într-o manieră de lucru care face trimitere la stilul zugravului Nistor din Feleac (jud. Cluj). Lăcașul în discuție era o construcție de plan dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală cu patru laturi, îmbinată în ax. În dreptul celor două intrări, de vest și de nord, se afla un pridvor deschis prelungit, de forma unei prispe. Edificiul, tencuit la esterior, era prevăzut cu o clopotniță robustă, cu foișor în console și
Biserica de lemn din Tomnatecu de Jos () [Corola-website/Science/321118_a_322447]
-
altarului s-a păstrat până în anul 2000 când, din neștiință, a fost înlăturat, de o echipă de "restauratori profesioniști", pe banii publici ai Ministerului Culturii! Acesta păstra învelitoarea veche de șindrile horjite cu o desfășurare a apelor ce urmărea forma poligonală a altarului, într-un mod neîntâlnit altundeva în partea de sud a Maramureșului. Turnul bisericii nu este ridicat odată cu biserica, fiind adăugat ulterior, cel mai probabil în a doua jumătate a secolului 17, când turnul se generalizează în arhitectura sacrală
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
Teoharidi, adaptat atât normelor dimensionale fixate la Constantinopol, cât și unei aspirații clasicizante prin care grecii aflați în exil liber ales înțelegeau să perpetueze, apolitic, spiritul Helladei. Interiorul de tip biserică sală, împărțit atât longitudinal cât și transversal prin stâlpi poligonali cu capitel fitomorf ce sprijină o arcadă și cu balcoane pe trei laturi, a fost zugrăvit de un pictor adus de la Muntele Athos, Aghiograf. Imaginile deteriorate de timp au fost înlocuite după 1984. Scările și pavimentul au fost lucrate din
Biserica „Schimbarea la față” din Constanța () [Corola-website/Science/334845_a_336174]
-
de bârne orizontale, rostuite. Ea are un soclu de piatră scund. Edificiul are un acoperiș înalt, din șindrilă bătută în „solzi”, cu o ușoară rupere în pantă, care se racordează cu învelitoarea pridvorului. Monumentul are plan dreptunghiular, cu absida altarului poligonală și decroșată (elemente tipice la bisericile de lemn). Forma decroșată a altarului nu mai este întâlnită la alte biserici de lemn din ținutul Sucevei. Lucrările de restaurare desfășurate de-a lungul vremii au dus la modificarea planului construcției. În interior
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
piston. Expandorul aplică segmentul pe oglinda cilindrului cu o presiune uniform distribuită. Deoarece expandorul asigură o presiune sporită se utilizează la motoare de autovehicule în primul rând pentru segmentul de ungere. În forma cea mai simplă, expandorul este de formă poligonală. Se utilizează frecvent segmenți de ungere, alcătuiți din două inele elastice din oțel, de grosime redusă 0,6...0,8 mm, aplicate pe fețele flancurilor de un expandor axial, iar pe oglinda cilindrului de un expandor radial.( cf. Berthold Grünwald
Segment de piston (motor) () [Corola-website/Science/315009_a_316338]
-
împărțită în numai două încăperi, un naos și un altar. Naosul și altarul sunt dispuse în prelungire de la apus spre răsărit și se înscriu într-un dreptunghi de 4,77 m lățime și 8,25 m lungime. Altarul se termină poligonal, în trei laturi. Despărțirea dintre cele două încăperi este marcată de câteva bârne din tâmpla originală, integrate în actualul iconostas. În butea originală s-au păstrat două ferestre și bolta comună. Ferestrele înguste sunt tăiate dintr-un lemn așezat vertical
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
o biserică de mir din vremea aceea. Pronaosul a fost ridicat din lemne de molid și acoperit cu o boltă interioară, nelegată cu cea veche din naos. Ușa de intrare a fost dispusă spre miazăzi deoarece peretele vestic se termina poligonal, în trei laturi înguste. Tot atunci, se pare, vechea structură a fost reparată și așezată pe tălpi noi. În Diata pe care și-o face la 1 ianuarie 1779, arhimandritul Vartolomei Măzăreanu relatează că a construit, în apropierea bisericii de
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
decursul timpului biserica a fost înnoită, o etapă desfășurându-se la mijlocul secolului al XVIII-lea, iar alta la 1835, când s-a renunțat și la cadrele originale ale intrărilor. Forma actuală a pereților este dreptunghiulară, cu absida în continuarea navei, poligonală, cu 5 laturi. Pereții lungi au fost amplificați spre vest, dar este posibil ca laturile poligonului să fi fost sporite de la 3 la 5, ca urmare a lărgirii acestora. Capetele bârnelor de sus, lucrate în formă de console, sunt alungite
Biserica de lemn din Gothatea () [Corola-website/Science/316915_a_318244]
-
repezi, cu o învelitoare din șindrilă bătută în „solzi”. Pe coama bisericii se află două cruci (una în partea de est și alta în partea de vest). Monumentul are formă treflată (plan triconc), cu abside laterale dreptunghiulare, cu absida altarului poligonală și cu pronaos pentagonal. Lăcașul de cult este prevăzut cu o singură ușă, aflată în peretele sudic al pronaosului. În interior, biserica este împărțită în trei încăperi: pronaos, naos și altar. Intrarea în biserică se face pe o ușă situată
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
una dreptunghiulară terminată în unghi în axul contraabsidei și o alta pe peretele sudic. Naosul are două abside dreptunghiulare, în care se află dispuse câte o fereastră dreptunghiulară terminată la partea superioară în unghi. Altarul are o absidă de formă poligonală, fără a avea nișele în care să se afle proscomidiarul și diaconiconul. Aici se află două ferestre dreptunghiulare încheiate în unghi: una în axa absidei și cealaltă pe peretele sudic. Acest spațiu este acoperit cu o boltă semicilindrică.
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
veche, care începuse să putrezească, cu tablă zincată. Biserica are formă de navă, fiind lucrată în forma bisericilor de lemn din cuprinsul Ardealului. Pereții bisericii, din lemn de brad, pe temelie de stejar, înscriu un plan dreptunghiular cu absida decroșată, poligonală, cu cinci laturi. Pe fațada de vest a fost adăugat, probabil la mijlocul secolului XIX, un pridvor deschis, cu stâlpi și umerași ciopliți, iar scândurile palimarului cu motiv traforat, cu acces printr-o scară alăturată, acoperită cu o polată de sub versantul
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
fi fost greșit traduse, mai ales că "Galata din vale" ar fi avut un zid de incintă. Mănăstirea Galata este înconjurată în prezent de ziduri de piatră prevăzute cu metereze pentru puști (sânețe), sprijinite în interior de contraforturi de formă poligonală, adaptate terenului. De-a lungul zidurilor, înspre turnul clopotniță, se observă existența unui "drum de strajă" din scânduri, pentru a permite apărarea la nivelul meterezelor. Domnitorul Petru Șchiopul a construit în incinta mănăstirii o casă domnească, unde a locuit o
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]