2,765 matches
-
erau și „prietenii de familie” pe linie de serviciu, studenți securiști ai tatălui meu (unii declarați ca atare), fii și fiice de ofițeri, colegi de școală generală ai mamei mele - activiști de partid și pionieri, probabil informatori secu etc. Institutul Politehnic mișuna de securiști și informatori, mai ales sectoarele de industrie grea, obiectivele strategice erau împănate de „băieți”. De la câte unii studenți primeau uneori cadouri (fără însă a le cere nimic, niciodată, altfel deveneam șantajabili): așa am mâncat prima oară somon
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
POPESCU, Cristian Tudor (1.X.1956, București), prozator și gazetar. Este fiul Victoriei și al lui Tudor Popescu, ofițer. Urmează la București Liceul „Mihai Viteazul” și Facultatea de Automatizări și Calculatoare din cadrul Institutului Politehnic, absolvită în 1981. Ulterior lucrează ca analist programator. După 1989, în calitate de redactor-șef al cotidianului „Adevărul”, devine unul dintre cei mai importanți gazetari din România. Este, de asemenea, redactor-șef al săptămânalului „Adevărul literar și artistic”. Debutează în 1984 la
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
cartea apare în 1946. O boală de plămâni pune capăt scurtei cariere de ofițer (a luptat în cel de-al doilea război mondial) a lui P. Reformat, se mută în Iași și se orientează către o altă profesie. Urmează Institutul Politehnic, după care va fi inginer proiectant și profesor al Facultății de Construcții până în 1984, când se pensionează. Poet al „generației pierdute”, strălucit reprezentată de Ion Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, Ștefan Baciu, Constant Tonegaru, P. nu a
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
Seminarul din Galați, dar dă concurs pentru o bursă la instituția similară de la Socola din Iași. Ca să se întrețină, se angajează cântăreț la biserica Sf. Gheorghe din Galați, apoi și la mănăstirea Socola. După ce, timp de un an, urmează Școala Politehnică din capitală, în 1890 își dă bacalaureatul și devine student la Facultatea de Științe a Universității ieșene; își va lua licența în matematică și fizică în 1895. În 1891 intră, la Iași, ca bursier la Școala Normală Superioară, unde îl
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
, Sebastian (16.I.1947, Galați), poet și traducător. La București urmează doi ani cursurile Institutului Politehnic, frecventează și Facultatea de Filosofie (după un semestru va fi exmatriculat), în 1971 absolvind aceeași facultate, secția de sociologie. Debutează în 1966, sub îndrumarea lui M.R. Paraschivescu, în „Povestea vorbei”, suplimentul revistei „Ramuri”. În 1969 îi apare prima carte de
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
al lui Ion Mustață, subofițer de jandarmi. Urmează Școala Medie Tehnică de Drumuri și Poduri (1952-1955) și Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu, pe care îl va absolvi la seral în 1966, când se înscrie la Facultatea de Electromecanică a Institutului Politehnic din Cluj. Între 1955 și 1958 lucrează la Sibiu ca zidar, difuzor de presă, muncitor necalificat, transportor, sudor, curier telegrafic, presator de mase plastice. Din 1960 intră în redacția ziarului „În slujba Patriei”. În anii studenției colaborează la emisiunile Studioului
MUSTAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288334_a_289663]
-
, Mihai (2.II.1938, Brașov), eseist și prozator. După absolvirea liceului la Brașov (1955), urmează Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic din București (1955- 1960) și Facultatea de Filosofie a Universității bucureștene, luându-și licența în 1968 și doctoratul în 1971. Lucrează doi ani ca inginer, apoi ca redactor la ziarul brașovean „Drum nou” (1962-1965), numărându-se ulterior printre întemeietorii revistei
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
, Vasile (29.VII.1951, Elizaveta, j. Bălți), poet. Este absolvent al Institutului Politehnic din Chișinău (1973) și al Institutului de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1983). N. a debutat editorial cu ciclul Scărița ploii, publicat în volumul colectiv Soare-n floare (1983), semnat împreună cu Emil Nicula și Nicolae Roșioru. Culegerea de versuri Steaua
NEDELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288401_a_289730]
-
, Domnița (14.V.1956, Nepos, j. Bistrița-Năsăud), poetă. Este fiica lui Ilie Petri, profesor. După absolvirea Liceului „Liviu Rebreanu” din Bistrița (1975), urmează cursurile Facultății de Automatică a Institutului Politehnic din București. Lucrează pentru un timp în învățământ, apoi în presă. După 1989 a emigrat în Statele Unite ale Americii. Debutează în volumul colectiv Ascendență (1975), fiind, de asemenea, prezentă în plachetele bistrițene 9 dimineți (1975) și Spații posibile (1979), ca
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
Vladimirescu. După moartea acestuia, avea să se dedice studiilor și preocupărilor culturale. Sprijinit de rude, el pleacă în 1822 la Viena, iar în 1824 reușește să obțină o bursă de patru ani pentru a se specializa în Franța, la Școala Politehnică, în matematicile teoretice și practice. Între timp devenise un bun cunoscător de limbă franceză și latină, italiană și germană. La Paris urmează, din 1826, cursuri de inginerie, mineralogie și geologie. După absolvire va efectua, în vederea completării și aprofundării studiilor teoretice
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
Kazahstan, 3.IX.1943), poet. Este fiul Bellei Oișteanu (n. Iosovici), translatoare, și al lui Mihail Oișteanu, profesor de istorie. Antropologul cultural Andrei Oișteanu este fratele său. A urmat la București liceul (1956-1961) și Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic (1961-1966). Din 1967 până în 1972 a lucrat ca redactor la Radiodifuziunea Română. În 1972 părăsește țara, iar în 1973 se stabilește în Statele Unite ale Americii. Debutează în 1964 la „Luceafărul”, cu versuri. Poemul în trei părți Peisaj spaniol este tipărit
OISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288513_a_289842]
-
și prozator. Este fiul Bellei Oișteanu (n. Iosovici), translatoare, și al lui Mihail Oișteanu, profesor de istorie. Poetul Valeriu Oișteanu este fratele său. A făcut clasele primare (1955-1962) și liceul (1962-1966) la București. După absolvirea Facultății de Energetică a Institutului Politehnic din capitală (1971), urmează cursurile de filosofie și cultură indiană ținute de Sergiu Al-George și Amita Bhose la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București și cursuri de istoria și civilizația evreilor din Europa Centrală și de
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
1959-1969), urmează ultimele clase de liceu la București (1969-1971) și va absolvi Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1977), cu o teză despre Simbolistica apei în poezia lui Lucian Blaga. Funcționează ca profesoară la Slobozia, apoi ca bibliotecară la Institutul Politehnic din București (1979-1983). Din 1990 devine redactor-șef adjunct la revista „22”. Fără să fi frecventat vreun cenaclu, P. este solidară în intenții și în declarații cu grupul optzecist. Detectată de criticul Lucian Raicu de la „România literară”, P. nu va
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
PANAITESCU, Horia (18.V.1921, București - 1986, București), prozator. Urmează cursurile Facultății de Chimie din cadrul Institutului Politehnic din București. A desfășurat o îndelungată activitate de activist PCR, șef în Direcția Presei etc. Nuvelele și romanele lui P. ilustrează in toto principiile realismului socialist, accesibilitatea stilului, sentimentalismul, simplitatea vulgarizatoare fiind elementele fondatoare ale acestor proze. Scenariul epic urmărește
PANAITESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288649_a_289978]
-
, Ion C. (13.III.1860, Brașov - 28.IX.1927, Brașov), prozator. Este fiul lui Constantin Panțu, magistrat. Învață la gimnaziul românesc din Brașov și apoi la Viena, unde face studii la Academia Comercială, Școala Politehnică și la Facultatea de Filosofie. Profesor la Școala Comercială Superioară din Brașov (1882-1918), autor a numeroase lucrări de contabilitate și comerț, P. a fost unul dintre cei mai reputați economiști transilvăneni. În vremea studenției, ca membru al societății România jună
PANŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
, Iustin (6. XI.1964, București - 27. IX. 2001, Lehliu), poet. Este fiul Olguței Panța și al lui Aurel Panța, profesori. A absolvit Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu (1983) și Facultatea de Electronică a Institutului Politehnic din București (1989). A participat la ședințele cenaclurilor Transilvania din Sibiu și Universitas din București, cel din urmă condus de Mircea Martin. A fost redactor-șef al revistei „Euphorion” din Sibiu. Debutează în 1985, cu versuri, la revista „Transilvania” și
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
Râmnicu Vâlcea - 13.VI.1909, București), prozator. Urmaș al unei cunoscute familii boierești, L. a primit cele dintâi îndrumări școlare în casa părintească, apoi în pensionul bucureștean „Schewitz”. Din 1855 studiază la Berlin, apoi la Heidelberg (1858) și la Școala Politehnică din Karlsruhe. În 1862 se întoarce în țară cu titlul de inginer, ulterior fiind numit director general al Poștelor și Telegrafelor. În 1875, împreună cu Al. Cantacuzino, a contribuit la întemeierea Societății Geografice Române, al cărei secretar general a fost, redactând
LAHOVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287738_a_289067]
-
MIHALAȘ, Marcel (15.VIII.1937, Tighina - 13.XII.1987, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Valentinei (n. Hartea) și al lui Antonie Mihalaș, economist. A urmat la București liceul și cursurile Facultății de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic (1954-1959). Lucrează ca inginer la Uzinele Chimice din Buciumeni și la Uzina de Anvelope „Danubiana” din București. Din 1965 până la tragica sa dispariție a fost redactor la revista „Gazeta literară” („România literară”, din 1968). Afirmarea în literatură a lui M.
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
Cultelor și Instrucțiunii Publice la 7 aprilie 1874, el încearcă să traducă în fapt unele din ideile sale: alcătuiește un proiect pentru reorganizarea învățământului rural, introduce limba română ca materie de studiu în licee, se ocupă de organizarea învățământului superior politehnic. Demisionează însă la 28 ianuarie 1876, deoarece proiectul său de lege este respins. La 1 mai 1876 primește numirea de agent diplomatic la Berlin, funcție la care renunță la 19 iulie. Întors în țară, conduce ziarul „Timpul” în perioada ianuarie-aprilie
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Instalații din Cluj (1952-1954), apoi profesor la o școală similară din București (1954-1959) și, între 1960 și 1962, profesor de matematică și fizică la școala elementară din Starchiojd, județul Prahova. În 1964 revine în învățământul superior ca lector la Institutul Politehnic din București, unde ține un curs de istoria științelor, iar din 1965 până în 1979 ca lector, apoi conferențiar și profesor (șef al Catedrei de estetică) la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. În 1979 se stabilește în Germania, unde va fi
MOCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288197_a_289526]
-
, Constantin (15. VIII. 1908, Grădinari, j. Caraș-Severin - 1985, Pitești), poet. Este fiul Mariei (n. Cipu) și al lui Pan Miu, țărani. Are studii politehnice neterminate, mult mai târziu urmând Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice. A lucrat ca profesor de matematică și fizică la Pitești. A colaborat la „Azi”, „Floarea de foc”, „Gândirea”, Viața literară”, „Vremea”, „Gând românesc”, „Societatea de mâine”, „Familia”, „Brașovul literar
MIU-LERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
superstițioase de tot felul. Succese sau eșecuri cotidiene la un concurs, într-o afacere, la o competiție sportivă sunt atribuite asistenței sau lipsei de asistență a divinității. Studenți prezenți la ceremoniile simbolice de inaugurare a unei biserici în incinta Universității Politehnice București apreciau că aceasta le va fi de folos „măcar la restanțe”! Aflăm că zeci de oameni ce se pretind credincioși încearcă zilnic să-și sporească șansele de succes la jocurile de televiziune bingo atingând cu cartoanele de joc racla
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de Înalte Studii Comerciale și Industriale, amândouă În București. Se pare că Patilineț nu a beneficiat de studii formale, Începându-și cariera ca miner, iar pentru Burtică informațiile nu au fost disponibile la momentul cercetării. Emil Drăgănescu a absolvit Institutul Politehnic din București. Unii autori (Trond Gilberg, de exemplu) identifică o trăsătură comună a membrilor acestui grup: au intrat În Executiv pe „filiera partidului”, având cu preponderență o carieră „asociată cu responsabilități primare În organele PCR regionale sau centrale”. În acest
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Ce rămâne până la urmă din acest capital social? Datorită mobilității sociale generate de „revoluția comunistă” (sau, altfel spus, sovietizarea), fosta nomenklatură nu beneficia doar de acel human capital sau capital cultural propriu elitelor tehnice din societățile de tip sovietic (diplomă politehnică de nivel Înalt), ci și de un vast capital social și politic (rețele sociale legate mai ales de apartenența la Partid). Ancheta pe care am Întreprins-o a pus În evidență faptul că, deși capitalul social avea un rol important
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
la 19 ianuarie 1990 se dă o hotărâre de Guvern (nr. 55) privind desființarea Academiei de Studii Social-Politice. Aceasta conține șase articole care prevăd următoarele măsuri: clădirile și toată baza materială trec În patrimoniul Ministerului Învățământului - Universitatea București și Institutul Politehnic București. La Universitatea București se constituie și funcționează: Facultatea de Psihologie și Sociologie, Facultatea de Jurnalistică și Facultatea de Înalte Studii Politice, ultima cu profil postuniversitar. În hotărâre se mai spune că studenții din anii I-III se reîntorc În
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]