700 matches
-
de o identitate tainică, de un Cineva care domnește peste întregul univers. Frângerea primelor șase peceți generează în ansamblul tabloului apocaliptic patru fenomene generale care sunt evocate repetitiv în diverse forme: survenirea cataclismelor drept majore dezechilibre naturale, apariția unor conflicte politico-militare de maximă atrocitate, izbucnirea și revărsarea unor maladii devastatoare pentru omenire și recunoașterea întru prețuire a celor aleși care invocă Divinitatea și fac apel la dreptatea deplină a acesteia. Complexitatea efectelor ruperii peceții a șaptea o recomandă drept o zonă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fratele său, Manuel Com-nenul întărîtă pe valahii de la nordul Dunării să-i atace pe ungurii din vest(J. Cinnamus Imper. Joannis et Manuelis Comnen). Aceste informații dovedesc faptul de netăgăduit că la nord de Dunăre în secolul Xl erau structuri politico-militare - cnezate și voievodate - care aveau o forță de luptă folosită pentru apărarea lor dar și a prietenilor sau aliaților de ocazie! În Historia, grecul Nicetas Choniates pomenește de răzmerița pusă la cale de vlahii Asan și Petru care a dus
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu o biserică în frunte cu un episcop dependent înainte de Constantinopol, ce trebuia adusă sub ascultarea Romei. Această țară era în Ardealul ce făcea parte din regatul ungar, semn că românii mai reușiseră să păstreze cîte ceva din vechea organizare politico-militară și religioasă chiar și după ocupația un- gurilor. Dacă acum conduceau fii lui Belei, iar tatăl lor a fost cneaz, vedem că documentul atestă existența lui cu cîteva zeci de ani înainte. Aceste structuri organi- zatorice au fost mereu supuse
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
militară este legată de doctrina „războiului Întregului popor”. Apar două niveluri ale politicii de apărare: În Tratatul de la Varșovia și Împotriva statelor din Tratatul de la Varșovia (a se citi URSS). 5. Supraviețuire În „zona gri” (1991-2004). Nu există nici o alianță politico-militară după desființarea oficială a Tratatului de la Varșovia (1 mai 1991), ci numai vagi garanții unilaterale de securitate oferite de NATO Împotriva Iugoslaviei, În primăvara lui 1999. Începutul perioadei este marcat de tatonările cu Rusia, apoi de revenirea parțială la teoria
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
urmând aceeași logică internă de argumentare ca În cazul fregatelor F22. Prăbușirea comunismului În 1989 a lăsat moștenire Forțelor Aeriene Române o serie de avioane de luptă din clasa MIG, precum și necesitatea de a le moderniza, În contextul noilor orientări politico-militare. În acest sens, În timp ce avioanele MIG-15, MIG-17, MIG-23 și MIG-29 sunt scoase gradual din serviciu datorită situației bugetare precare, dar și a incompatibilității cu structurile NATO2, În 1992, Începe programul de modernizare a unui total de 110 avioane de luptă
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
doctrina dominantă a fost realismul 75 (și corelativ neorealismul)76 cu accent pe bipolaritatea sistemului și pe distincția dintre high politics și low politics. Ambele sintagme reprezintă dimensiuni ale securității, high politics referindu-se la problema securității văzută că una politico-militară, iar low politics delimitând aspecte legate de mediu, economie, probleme sociale etc.77 Unii analiști subliniază faptul că, în analizarea unui complex de securitate, trebuie să fie luați în considerare în principal factorii economici, în noul context global low politics
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a generat o serie de transformări în ceea ce privește mediul național/internațional de securitate, dezvoltându-se treptat o abordare terminologica pluralistă, astfel că începând cu acel moment securitatea nu mai reprezintă (nici pentru teoreticieni, nici pentru practicieni) o direcție de analiză strict politico-militară a unui stat. În noul context, conceptul de securitate se redefinește (aproape de la sine) acordându-se pentru prima dată importantă unor factori de natură economică, socială, culturală, politica, mediu etc. În primele studii de securitate (aparținând aproape exclusiv școlii teoretice
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
criză reprezintă "un moment de ruptură în interiorul unui sistem organizat".196 Cei mai multi teoreticieni definesc crizele funcție de domeniul de manifestare (astfel, crizele pot fi: economice, politice, sociale, militare etc.) sau ținând cont de zonă de manifestare (internă sau internațională) etc. Crizele politico-militare au existat în toate etapele istoriei, manifestând aproape aceleași caracteristici, care rezultă din dinamică și dialectica intereselor și poartă amprenta inter-determinărilor acestora.197 În funcție de domeniul în care au loc, crizele pot fi: politice, economice, sociale, informaționale, culturale, financiare, etnice, religioase
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
alte crize pot fi determinate de intensificarea acțiunilor teroriste, de multiplicarea decalajelor și amenințărilor asimetrice fapt ce determină că acestea să nu poată fi controlate și gestionate pentru o perioadă. Crizele de la începutul secolului al XXI-lea sunt complexe, preponderent politico-militare, având un suport economic în condițiile accentuării decalajelor și multiplicării amenințărilor asimetrice. Crizele afectează, deopotrivă, atât țările dezvoltate, cât și țările sărace, care se confruntă cu războaie frontaliere, foamete, malnutriție, lipsă acută a locurilor de muncă, terorism etc. Post-Război Rece
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
parte) economice foarte mari, proliferării criminalității economico-financiare, a traficului de droguri, de arme și de carne vie, precum și de existență și persistentă unor regimuri politice totalitare, generatoare de crize, conflicte și terorism. Mulți analiști consideră că cele mai grave crize politico-militare de la începutul secolului actual sunt cele generate de atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite și de ripostă americană prin declanșarea războiului împotriva terorismului, intervenția din Afghanistan, războiul din Irak și consecințele acestuia pe termen lung. În acest context
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
serie de elemente și cauze care le deosebesc de alte crize internaționale, insă privite din perspectiva istorică toate schimbările politico-ideologice, militare și economice întregistrate la nivel global (cum ar fi de exemplu: războaiele mondiale, lupta pentru supremația puterii, constituirea blocurilor politico-militare, Războiul Rece etc.), au avut o oarecare influență asupra evenimentelor din Orientul Mijlociu și Apropiat. În ciuda suprafeței relativ reduse a teritoriului, a numărului de vieți omenești pierdute și a mărimii totale a populațiilor implicate, conflictul a fost în centrul mass-mediei din
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
focare active de criză în Afganistan, Iran, Irak și Israel/Teritoriile 345 Palestiniene, iar mai recent în Egipt, Libia, Siria, Tunisia, Yemen etc. O serie de analiști și comentatori ai tabloului internațional împărtășesc ideea conform căreia cele mai importante crize politico-militare ale începutului de secol nu reprezintă altceva decât un feed-back al atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite. Istoria recentă a demonstrat cu prisosință că seculară criză israeliano-palestiniană este prezentă și la începutul secolului al XXI-lea, iar pentru
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
asupra problematicii securității Schimbările transatlantice ale structurii de securitate survenite odată cu sfârșitul Războiului Rece, cu încetarea Războiului din Golf sau cu declanșarea războiului împotriva terorismului generalizat (după 2001), constituie repere importante care au generat intense dezbateri referitoare la viitoarea configurație politico-militară a Orientului Mijlociu, context în care s-a susținut frecvent că situația din zona este mult schimbată, că s-a intrat într-o lume nouă, într-un nou Orient Mijlociu. Urmare a schimbărilor globale, dar și regionale, s-a impus
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
nouă, într-un nou Orient Mijlociu. Urmare a schimbărilor globale, dar și regionale, s-a impus în mod inevitabil redefinirea geopoliticii Orientului Mijlociu prin prisma sensului geografic al expresiei. În acest context cauzal, redimensionarea politicii globale a determinat o remaniere politico-militară în rândul statelor arabe, una din principalele cauze ale crizei din Golf fiind generată de dublul eșec al pan-arabismului și al lumii arabe, ca entitate politică. În mod evident, criza din Golf a reușit să cristalizeze lipsa de unitate arabă
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
al lumii arabe, ca entitate politică. În mod evident, criza din Golf a reușit să cristalizeze lipsa de unitate arabă diminuând orice speranță de constituire a unui "front estic unificat", care ar fi putut opune rezistență Israelului.556 Neconcretizarea blocului politico-militar arab a declanșat Războiul din Golf în urma căruia Saddam Hussein a invadat, cucerit și anexat Kuweitul (în august 1990), schimbând astfel cursul evenimentelor în zonă. Deși mobilul central al conflictului din Golf a fost cel al efectivelor de petrol (acestea
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
esențială de stabilitate în această lume impredictibila. Ne reafirmam angajamentul de a îndeplini toate cele trei sarcini de bază prevăzute în Conceptul Strategic al NATO: apărare colectivă, gestionarea crizelor și securitatea prin cooperare".715 Având în vedere diferența de capacități politico-militare dintre ONU, NATO și UE, în măsura în care se identifică în mod real obiective comune în regiune, fiecare organizație ar trebui să promoveze și dezvolte programe parteneriale astfel încât să devină operaționale și funcționale în contextul conflictual al Orientului Mijlociu. 3.3.3
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
participare largă, între care: Siria, Liban, Iran, Irak, Libia, Iordania, Egipt 1112 și Autoritatea Palestiniană. În cadrul acestui bloc se reiau negocierile pe track-urile bi și multilaterale, în vederea inițierii și concretizării unui pact arab de securitate. Urmând modelul Israelului, întregul bloc politico-militar arab ignoră demersurile internaționale, lobby-ul arab începând să funcționeze în regiune pentru consolidarea pactului de securitate; în aceste condiții, are loc o unificare a tuturor statelor arabe, încercându-se o revigorare a spiritului pan-arabic. Concomitent, se vor dezvolta
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
2000, http://www.brad.ac.uk/acad/confres/dislearn/unit2.html United Nations Interim Force în Lebanon, http://en.wikipedia.org/wiki/United Nations Interim Force In Lebanon, http://www.un.org/en/peacekeeping/missions/unifil/ index.shtml. Văduva, Gheorghe, Dinu, Mihai-Ștefan, Crizele politico-militare ale începutului de mileniu, Universitatea Națională de Apărare, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2005. Vaisse, Justin, "Fateful Triangle: The United States, Europe and the Middle East", New Europe Review, January 2005
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
vedea Eric Hobsbown, Secolul Extremelor, traducere de Anca Irina Ionescu, Editura Lider, București, 1994. 194 A se vedea eseul lui Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei, Editura Vremea, București, 1994. 195 Cf. Dictionaire de la langue française, Apud. Gheorghe Văduva, Mihai-Ștefan Dinu, Crizele politico-militare ale începutului de mileniu, Universitatea Națională de Apărare, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2005, p. 6. 196 Ibidem, Jean-Louis Dufour, "Crizele internaționale. De la Beijing (1900) la Kosovo (1999)", p. 7. 197
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
val de ațâțări la război pornit de la Washington”. Diplomația de la București l-a perceput ca pe un act ce declară război comunismului, cu precădere „democrațiilor populare”, și nu avea nici o îndoială că Sfântul Scaun este unul dintre aliații noii organizații politico-militare create în Occident, NATO. De altfel, la 29 iulie 1949, Ana Pauker, titularul Ministerului de Externe, era informată că „un rol deosebit de activ, pe față și pe ascuns, în determinarea Italiei de a adera la Pactul Atlanticului de Nord l-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care s-a vădit și cu ocazia celui de-al X-lea Congres Internațional de Științe Istorice, desfășurat la Roma între 4 și 11 septembrie 1955. Deși era pentru prima dată după război când reprezentanții istoriografiei din cele două blocuri politico-militare se reuneau într-un Congres, din Memoriile lui David Prodan, participant la Congres, rezultă că încordarea s-a menținut: delegația românească primise dispoziții de la București să boicoteze recepția pe care o va da papa Pius al XII-lea. Și în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
începutul deceniului șapte: „noi nu aveam voie din partea sovieticilor și a guvernanților noștri să întreținem legături cu Vaticanul. Din punctul de vedere al sovieticilor, reprezentanții Vaticanului erau diavolul pe pământ”. Destinderea intervenită la începutul anilor ’60 între cele două blocuri politico-militare a influențat inclusiv dialogul dintre Sfântul Scaun și guvernele comuniste din Europa Răsăriteană. Temeiurile politicii orientale a Sfântului Scaun (Ostpolitik-ul vatican, cum a mai fost numită) au fost puse în ultima parte a pontificatului lui Ioan al XXIII-lea, o dată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ambasadorul Mićunović. Comuniștii iugoslavi păstrau o atitudine profund anticentralistă cu privire la organizarea mișcării comuniste internaționale. Ei nu erau de acord cu doctrina împărțirii lumii în două lagăre, refuzând să recunoască necesitatea pentru statele socialiste de a se grupa într-un bloc politico-militar. Această viziune era împărtășită și de comuniștii italieni și polonezi. Toate cele trei partide considerau că relațiile bilaterale erau cea mai bună formulă pentru promovarea unității, respingându-se ideea existenței unui lider al mișcării. în opoziție cu aceste puncte de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
descrisă plastic prin formula trecerii de la o relație părinte - fiu la una frățească. Dacă privim însă din perspectivă diacronică, această egalitate nu reprezenta decât o etapă teoretică în tentativa de instituire (nedeclarată) a propriei primordialități, mai întâi ideologică, apoi și politico-militară. Consfătuirea din noiembrie 1957 nu a condus la o ruptură majoră a mișcării comuniste. Imaginea de unitate a fost salvată, dacă nu luăm în considerare nota discordantă, dar nu surprinzătoare, creată de unele partide precum cele din Italia, Iugoslavia sau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au înregistrat până în preajma încheierii războiului, unii dezertori fiind prinși abia după ce tunurile amuțiseră. Grupurile de dezertori din diferite armate - români, germani, sovietici, vlasoviști - au constituit o problemă și după încheierea războiului, dezorganizarea administrativă îngreuind mult timp capturarea acestora. Contacte politico-militare ale agenților germani în România (octombrie/noiembrie 1944 - februarie 1945) 8.1. „Planul Stoicănescu” Concomitent cu acțiunile parașutiștilor, se derula ceea ce s-a numit „planul Stoicănescu”. După ce se lăsase depășit de armatele sovietice la Târgu Mureș, C. Stoicănescu a plecat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]