10,542 matches
-
film... De cîțiva ani, regele George Constantin a plecat. "Locul lui a rămas liber, pentru că n-are cine să-l ocupe", spune, în același film, Victor Rebengiuc. Puțină lume mai știe cine este George și, din păcate, putin se mai pomenește despre el", adaugă Ștefan Iordache. Trăim într-o lume în care normalitatea a ajuns să ne mire sau să ne entuziasmeze. Era absolut normal că o asemenea casetă dedicată lui George Constantin să existe (cum ar fi normal să existe
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
Espard, prietena bună a prințesei de Cadignan, cea care ai lua totdeauna apărarea prietenei sale, mai mult ațâțând clevetelile și a cărei protecție, notează Balzac, semăna cu aceea a paratrăznetelor ce atrag fulgerul. Citam: ..."an ziua aceea, d'Arthez se pomeni an mijlocul unei numeroase companii. Marchiza ai invitase pe Rastignac, Blondet, marchizul de Ajudua-Pinto, Maxime de Trailles, marchisul d'Escrignon,... du Tillet, unul din cei mai bogați bancheri din Paris; baronul de Nucingen, Nathan, lady Dudley, doi din cei mai
Secretele Printesei de Cadignan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17473_a_18798]
-
Plecare. an tren: vietasii - 16. At. Anghel. Fac mobilă. Andreica. Evadarea. Sosirea ăntr-o curte de țigani (1. Trăsura; 1. Mașină. Soldatul jandarm; 3. Opriți: ia-mă și pe mine; 4. Opriți: placă cu numarul; 5. București). an ambele versiuni, este pomenit un personaj, al cărui destin urma să reprezinte figură centrală din episodul catalogat la poziția 8 din planul general; povestea avea să capete o turnură dramatică, după cum sugerează titlul ei final: Viața și moartea lui Constantin Andreica sau "Ca un
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
din fiecare cultură națională noi luăm doar elementele ei democratice și socialiste, le luăm numai și indiscutabil în opoziție cu cultura burgheza". Cu drept cuvînt, criticul ieșean observa: "Cu alte cuvinte, Lenin este inconsecvent cu sine, deoarece în alte rînduri, pomenea de un alt pol al dezvoltării că unitate a contrariilor, adică de cultură națională unitară. La nevoie (iar teoria culturii a lui Lenin este întotdeauna ad-hoc, oricît au încercat s-o coerentizeze adepții), această cultură națională unitară poate fi declarată
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
ai sufletelor tinere". Deși perfect îndrituite, următoarele cuvinte ale lui Emil Iordache par aproape inutile: "Nu este exclus ca același sentiment să-l fi avut și elevii de liceu, nevoiți să tocească manualul de istoria literaturii române de care am pomenit, ai cărui principali realizatori sînt criticii ăstiintificiă Ion Vitner (prof. univ.) și Ov.S. Crohmălniceanu (conf. univ.)". Concluzia pertinenta a criticului și universitarului ieșean este că festivitățile centenarului Eminescu din 1950 (de care și subsemnatul își aduce aminte, fără mare bucurie
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
care știe că e "mare", se laudă mereu cu talentul lui, dar, de fiecare dată, nu uita să menționeze că există unul care cîntă mai bine decît el! (din această "nevroza a numărului doi" Woody scoate efecte încîntătoare!) Acel "unul" pomenit mereu în film, "țiganul care cîntă în Europa", e un personaj real, un chitarist intrat în istorie și drag lui Woody Allen, Django Reinhardt (1910-1953; un magician al chitarei, care avea două degete, la mîna stîngă, paralizate). În personajul chitaristului
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
eposul fondator, cel al snoavelor și basmelor, Carrière ne călăuzește, de fapt, spre literatura. Poate că aceasta este o interpretare profund egoistă, a literatului frustrat, o pledoarie pro domo. Dar cred, totuși, ca virtuțile tămăduitoare ale povestirii, bine știute și pomenite de Carrière în prefață să, sînt chemate, de data asta, să lecuiască însăși literatura. Multele povestiri din acest volum au fost strînse pe parcursul a 25 de ani. Nu reiese limpede, pentru mine, din prefață explicativa a autorului, dacă în acest
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
pare ca notez, alegînd. Firește nici un meniu și nici toate vacanțele. Unele totuși există în partea întîi, altele vor fi evocate în partea a doua. Evocate doar, altfel seria de volume ar fi nesfîrșită. La urma urmei, densitatea de care pomeneați se combină în mod necesar cu elipsa. D.J.: În jurnalul Dumneavoastră de la plecarea din țară pînă în 1958, nu pare să existe nici o referire la mama Dumneavoastră și la corespondență cu ea. Și nici la România. Decît transcriind poezia lui
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
ni se propun acum ca fiind opere ale sale de început nu sînt nici mentioante de vreo sursă din epoca, nici fotografiate de autorul lor. Brâncusi era totuși prea scrupulos ca să le treacă sub tăcere. Fapt e că nu le pomenește nici chiar el vreodată și, cum arătăm, nu pune ochiul aparatului pe ele. Oare de ce? Singură ipoteza îngăduita este că nu-i aparțin. Și avem pentru această o dovadă de necombătut. Dl Barbu Brezianu (neconvins din capul locului de autenticitatea
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
în întristare, pentru a ne linge rănile? Întrebarea e parțial retorica, in ce mă privește. Este una importantă, însă, pentru că stă la temelia unor filozofii sofisticate ale melancoliei, concepute în timp de gînditori precum Robert Burton, Kierkegaard, ori Proust, ca să pomenesc doar două-trei nume. Între "demonul de amiază", cum îl numește avva Evagrie Ponticul, cel al plictiselii și trîndăviei, melancolie și deprimare, în termenii unui vocabular științific contemporan, există o strînsă legătură. Melancolia și plictiseală sînt gemene, chiar si etimologic vorbind
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
și nu se mai găsește, deci iubirea lui nu se mai poate manifestă. Oarecum surprinzătoare, sau cel puțin demnă de a ne pune pe gînduri, este constatarea de la care pornesc cei doi psihanaliști, si pe care la rîndul meu am pomenit-o foarte în treacăt, drept ceva de la sine înțeles: că acea senzație că lumea și-a pierdut farmecul, că nimic din ceea ce pînă mai ieri părea minunat nu mai există, o încercăm cu toții, chiar dacă în cazurile cele mai fericite ea
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
cu nemulțumiri eterne și nedumerirea începătorului în fața unei formule neclasate încă, si paupertatea și meschinăria și candoarea". Lovit, criticul nostru reacționa necăjit și chiar caustic. Mai voiam să amintesc (dar n-am spațiu) cîteva notații surprinzătoare. Două dintre ele, le pomenesc. La 8 iannuarie 1931 scria în jurnal: Impresia definitivă că poezia lui Barbu e o mare farsă" (și se află în foarte bune relații cu poetul!), ceea ce verifica acele ipoteze că, de fapt, marele critic n-avea antene pentu poezia
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
că așa va arăta poezia românească la începutul secolului douăzeci și unu: "Eram o fiara/ Pe marginea drumului;/ M-a vânat altă fiara.// Eram grâul/ Râzând pe câmp/ Dar m-a secerat destinul/ De la capăt până la pământ.// Eram necuprinsul/ Dar m-am pomenit deodată/ ăncăpută într-o privire." (Eram) Atuul principal al acestei poezii este faptul că nu depinde de istoria poeziei (așa cum se întâmplă la postmoderni). Poate fi citită și de un neliterat, bineînțeles, de unul cu o gândire liberă, educat eventual
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
dincolo de limitele normale, care ajunge să-i dea sensului un sens... Arta e o roată care se învîrtește în jurul unui centru fix, pe care nu putem nici să-l înțelegem, nici să-l definim.“ (p. 108) Centrul acesta fix e pomenit de Brook fără să fie nuanțat. E un postulat în absența căruia regizorul simte că teatrul își pierde dimensiunea hieratică, preschimbîndu- se în carnaval de futilități. Al doilea paradox e că Brook respinge natura intelectuală a teatrului. Dacă admitem că
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
o persoană onorabilă pentru că e normal să dea bani cu camătă. CEL MAI ”DEFAVORIZAT” COPIL DIN NEAMȚ: FIICA ȘEFULUI PDL Însă în umbra lui Pinalti există un personaj cu mult mai multă greutate despre care presa centrală n-a prea pomenit. Învârte sute de milioane de euro din bani publici. Îl cheamă Vasile Pruteanu, e președintele Consiliului Județean Neamț și liderul filialei locale a PDL. Numai în acest an, Pruteanu va primi 271 de milioane de euro de la buget pentru diverse
Cum împarte Vasile Pruteanu, omul lui Pinalti, peste 200 de milioane de euro. Afaceri care au colorat în portocaliu județul Neamț () [Corola-journal/Journalistic/25017_a_26342]
-
vină și un capăt de linie la un moment dat. De la DeCe News aflăm cam ce au discutat liderii PDL la ședința ultrasecretă de la vila Lac. De fapt ei nu prea au discutat nimic important, poate doar așa de fațadăau pomenit de rameniere, de Mișcarea populară. Doar nu o să credem că ei își aranjează treburile în partid în astfel de ședințe, unde afară stă o armamtă de ziariști și unde pot exista sifonari la greu. Această ședință a fost așa de
Regia întâlnirii PDL de la vila Lac. Băsescu absent motivat () [Corola-journal/Journalistic/25069_a_26394]
-
ars, iar locuitorii au fost alungați pe câmp, în ger și zăpadă, fiind lăsați să moară de frig și de foame. Iată ce scria un alt francez, prințul Joseph de Ligne, în timpul războiului ruso-turc din 1787-1791: „Nu s-a mai pomenit o situație precum a oamenilor aceștia, bănuiți de ruși că i-ar prefera pe austrieci, în timp ce aceștia îi cred mai legați de turci; de fapt, ei doresc plecarea celor dintâi, la fel de mult cum se tem de întoarcerea celor din urmă
Când au început românii să urască Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25174_a_26499]
-
asta în fiecare lună. străini ce mâncau o pâine în țara asta. Era o puternică colonie Lună de lună. de germani (Aveau și o biserică lutherană lângă liceul Încât ajunsese de poveste printre toți vânzătorii librăriei Lahovary) de Evrei am pomenit, erau Francezi, Italieni (Aveau (știu întâmplarea de la un tânăr vânzător din Pietrari, Mentea. și ei o biserică Romano Catolică pe terasă) ba și Greci și Turci Un băiat tare drăguț, brunet, cu niște ochi mari dar care își și Albanezi
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
din această evocare documentară apare ca un personaj impresionant, malefic până la monstruos și complex, o personalitate puternică, greu de cuprins în tiparele comune - era un criminal, desigur, înconjurat de-o mulțime de supuși, ei înșiși criminali la propriu, de la Beria, pomenit aici, până la Molotov și Hrușciov. Emisiunea de la Digi 24 nu s-a mulțumit cu prezentarea filmului documentar, ci a conținut și o discuție a realizatorului cu doi invitați, cum nu se poate mai potriviți: Florin Tudose, al cărui domeniu de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
ori viitorul nostru. Cât de contemporană ne este antichitatea? E întrebarea vitală pe care o pune fiecare pagină a acestei cărți. Eu am găsit un răspuns în comentariul la ediția românească din 1941 a Războiului peloponeziac, de Tucidide. Ioana Costa pomenește de o frază „fantastică” a lui Pericle, atunci când se adresează concetățenilor săi, încercând să-i determine să dea un „răspuns autoritar” spartanilor: dacă am fi locuitorii unei insule, am fi de necucerit.
Antichități actuale by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/2536_a_3861]
-
și sfârșesc într-o zonă a fantasticului, fără să piardă din vedere - așa cum spuneam - o doză de umor/autoironie, ingredient proaspăt în proza lui Cosmin Perța. În Jurnalul unui om flămând, textul cu care se deschide micul volum, personajul-narator se pomenește... figurant într-un videochat erotic, asta pentru că e șomer și trebuie să-și întrețină într-un fel sau altul familia. În Mama ei de poezie, același personaj-narator se decide - din aceeași lipsă de bani - să jefuiască o bancă, însă e
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
se reîntoarcă în lumea de dincolo, părăsindu-i pe cei dragi. Pentru ca sufletele celor adormiți să se întoarcă fără incidente în mormintele din care au plecat și să fie împăcate cu această situație, rudele celor comemorați trebuie să le împartă pomeni și să respecte tradițiile familiei. Ofrandele se dăruiesc săracilor și străinilor Din vremuri imemoriale, se crede că la sărbătoarea moșilor cei răposați așteaptă să primească ofrande și, dacă familia uită sau neglijează să împlinească datina, răposații rămân supărați. În lumea
MOȘII DE VARĂ. De ce trebuie să dați de pomană ceapă și usturoi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25451_a_26776]
-
chimie este astăzi foarte greu: CGM: Soarta are capriciile ei, urmând să încerc să-mi dau acolo dintre românii cu care am avut dea iar noi îi suntem jucăriile. Am doctoratul, care părea să-l fi făcut face i-aș pomeni doar pe C.D. cunoscut la București o farmacistă inutil în țară. (Nu mi se mai Nenițescu, A. T. Balaban și E. austriacă, Marinka, interesată în înmânase nici o diplomă, deoarece Ruckenstein (Medalia Națională derivații medicinali ai aminelor pe părăsind România eram
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
că acest Cioran al lui Dan C. Mihăilescu este unul viu și seducător. Televiziune și calitate Interesați de calitate în transmisiile tv, am privit mereu, cu prețuire, emisiunile realizate de colega noastră de redacție Marina Constantinescu, dar nu le-am pomenit niciodată în acest colț de pagină. Ceea ce, evident, nu e tocmai drept. Însă, când tragem linie și socotim, se cuvine să ținem cont neapărat de contribuția sa remarcabilă la ceea ce înseamnă cultura servită cu profesionalism, prin televiziune. Știința, gustul sigur
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
întrucâtva indignat, îl apostrofează pe turcul ucigaș: Dar sunt Domn pus de trei crai Cum îndrăznești să mă tai? În Moldova, în Țara Românească, totul era să scapi de sabie ori de juvăț. Din surghiun te întorceai repede și te pomeneai vistiernic, postelnic, spătar... Bizar. Călinescu numește ruga lui Manole ca Dumnezeu să strice vremea, pentru ca Ana să nu poată veni la locul sacrificiului, „criză de egoism”. Poate că omul avea acea privire superioară asupra lumii, fiindcă-i lipsea faptul acesta
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]