1,140 matches
-
demersul derridarian cu teoria peirceană a semiozei nelimitate, deși concluzia acestui paralelism va fi una negativă: "deriva deconstrucționistă și semioza nelimitată nu pot fi reduse la concepte echivalente" (Umberto Eco, Limitele interpretării, trad. de Ștefania Mincu și Daniela Bucșă, Editura Pontica, Constanța, 1996, p. 380). 303 Realizând o analiză a funcției-autor, Foucault dezvoltă patru trăsături caracteristice ale acesteia, pe care le sintetizează în modul următor: "funcția-autor este legată de sistemul juridic și instituțional care circumscrie, determină și articulează universul discursului; ea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
gaming/virtual worlds/news/2008/03/wow terror, wired.com. Tisseron, Serge. (2010). Psihologia jocurilor video, București, Editura Trei. Tisseron, Serge. (2013). Lumea virtuală: avataruri și fantome, București, Editura Trei. Vattimo, Giani și Rovatti Pier Aldo. (1998). Gândirea slabă, Constanța, Editura Pontica. Vattimo, Giani. (2001). Subiectul și masca. Nietzsche și problema eliberării, Constanța, Editura Pontica. Veen, Wim și Vrakking Ben. (2011). Homo zappiens. Joc și învățare în epoca digitală, București, Editura Sigma Vovelle, Michel. (2000). Omul luminilor, Iași, Editura Polirom. Wagner, Mitch
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
jocurilor video, București, Editura Trei. Tisseron, Serge. (2013). Lumea virtuală: avataruri și fantome, București, Editura Trei. Vattimo, Giani și Rovatti Pier Aldo. (1998). Gândirea slabă, Constanța, Editura Pontica. Vattimo, Giani. (2001). Subiectul și masca. Nietzsche și problema eliberării, Constanța, Editura Pontica. Veen, Wim și Vrakking Ben. (2011). Homo zappiens. Joc și învățare în epoca digitală, București, Editura Sigma Vovelle, Michel. (2000). Omul luminilor, Iași, Editura Polirom. Wagner, Mitch. (2009). Second Life Helps Save, Improve Lives. Information Week, Healthcare (October 1). Xenofon
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în nici un caz intenționat. Acest delict, necunoscut nouă, a lezat cercul imperial (Tristia 4, 10, 98 și 2, 108) și a ofensat pe Augustus. Poetul putea să fie pedepsit, cum spune singur, mai dur (Tristia 2, 125; 5, 11, 10; Pontica 3, 3, 76). În privința culpei sale față de împărat, Ovidiu nu poate să se apere, ci încearcă să se scuze (Tristia I, 9,63-64), calificând-o ca o greșeală, involuntară (Tristia 2, 108; 3, 6, 26; 4, 1, 23; 4, 4
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la moartea împăratului și a succesorului lui, Augustus. Aici s-ar fi relevat moartea proximă a împăratului și succesiunea lui Agrippa 14. Nici această ipoteză nu întrunește toate sufragiile pentru că Ovidiu n-a săvârșit, cum spune singur, nimic în afara legii (Pontica 2, 9, 71), ci numai privirea sa imprudentă a văzut un delict (Tristia 3, 5, 43-52) care nu era scelus, ci error. Această circumstanță atenuantă nutrea speranța poetului întru anularea relegării sau a schimbării locului de exil. MOTIVE POLITICE. Regimul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Postumus, în speță despre vizita lui Augustus și a lui Fabius Maximus în Planasia, și pentru că fusese implicat într-un plan de eliberare a lui Agrippa, proba că vizitase insula Elba, apropiată de Planasia unde se afla nepotul împăratului (cf. Pontica 2, 3, 83-84). Dar alți exegeți 27 neagă faptul că Ovidiu ar fi cunoscut planul de salvare a lui Agrippa. Chiar și prin această formă, ipoteza se opune mărturiei poetului care declară că vina sa constă în aliquid vidi, involuntar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
melancolică, funerară. Elegiile sale cresc la intersecția dintre ficțiune și adevăr istoric, reflectând un iter psihologic dinamic și complex. Poetul solar, jovial devine, în exil, nocturn, îndoliat: "Laeta fere laeta cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III, 9, 33-36) sau "Flebilis ut noster status est, ita flebile carmen / Materiae scripto conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele elegiilor sale compensează monotonia lamentației. Th. Burette 35 considera, pe nedrept, că Tristia și Pontica sunt "doar o lamentare cântată în genunchi, cu fruntea în țărână". Evident, este o metaforă, nu o judecată critică. Poetul își descarcă stresul în scris: "Strangulat inclusus dolor atque exaestuat intus / cogitur et vires multiplicare suas" (Tristia V, 1, 63-64
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prieteniei, viața la Tomis, elogiul poeziei toate în corelație cu dinamica motivelor, merită studii aprofundate. Carmen are valori romantice polare. Poezia i-a adus poetului necazuri și bucurii: "Carmina nil prosunt. Nocuerunt carmina quondam / primaque tam miserae causa fuere fugae" (Pontica IV, 13, 41-42), sau "Gratia, Musa, tibi: nam tu solacia praebes / tu curae requies, tu medicina venis" (Tristia IV, 10, 117-118). Muza dobândește, așadar, sens existențial și poetul are această conștiință. Pentru Ovidiu, poezia este un miracol și are o
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
metafizică dobândirea nemuririi. Ocurențele termenilor carmen și musa conferă această configurație. Importante însă pentru descrierea unei poetici ovidiene sunt, desigur, observațiile asupra creației poetice (poesis), dar și asupra poeziei (poema) și asupra creatorului (poeta). Menționăm câteva: 1. importanța inspirației directe (Pontica III, 4, 18); 2. grija pentru selecția lexicului (Pontica I, 5, 15 și III, 9, 13); 3. interferența dintre poezie și retorică (Pontica II, 5, 65-70); 4. relația dintre artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
această configurație. Importante însă pentru descrierea unei poetici ovidiene sunt, desigur, observațiile asupra creației poetice (poesis), dar și asupra poeziei (poema) și asupra creatorului (poeta). Menționăm câteva: 1. importanța inspirației directe (Pontica III, 4, 18); 2. grija pentru selecția lexicului (Pontica I, 5, 15 și III, 9, 13); 3. interferența dintre poezie și retorică (Pontica II, 5, 65-70); 4. relația dintre artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica III, 9, 47-48); 6. identitatea specifică a creatorului (Pontica
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetice (poesis), dar și asupra poeziei (poema) și asupra creatorului (poeta). Menționăm câteva: 1. importanța inspirației directe (Pontica III, 4, 18); 2. grija pentru selecția lexicului (Pontica I, 5, 15 și III, 9, 13); 3. interferența dintre poezie și retorică (Pontica II, 5, 65-70); 4. relația dintre artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica III, 9, 47-48); 6. identitatea specifică a creatorului (Pontica IV, 13, 13-14); 7. ilegitimitatea cenzurii politice (Tristia II, 369-470); 8. importanța stimulativă a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Pontica III, 4, 18); 2. grija pentru selecția lexicului (Pontica I, 5, 15 și III, 9, 13); 3. interferența dintre poezie și retorică (Pontica II, 5, 65-70); 4. relația dintre artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica III, 9, 47-48); 6. identitatea specifică a creatorului (Pontica IV, 13, 13-14); 7. ilegitimitatea cenzurii politice (Tristia II, 369-470); 8. importanța stimulativă a auditorilor (Pontica IV, 2, 33-34); 9. relativitatea valorilor în raport cu destinatarii (Tristia II, 255 sg.). Toate aceste elemente
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Pontica I, 5, 15 și III, 9, 13); 3. interferența dintre poezie și retorică (Pontica II, 5, 65-70); 4. relația dintre artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica III, 9, 47-48); 6. identitatea specifică a creatorului (Pontica IV, 13, 13-14); 7. ilegitimitatea cenzurii politice (Tristia II, 369-470); 8. importanța stimulativă a auditorilor (Pontica IV, 2, 33-34); 9. relativitatea valorilor în raport cu destinatarii (Tristia II, 255 sg.). Toate aceste elemente disparate reflectă o poetică explicită, similară până la un punct
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
5, 65-70); 4. relația dintre artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica III, 9, 47-48); 6. identitatea specifică a creatorului (Pontica IV, 13, 13-14); 7. ilegitimitatea cenzurii politice (Tristia II, 369-470); 8. importanța stimulativă a auditorilor (Pontica IV, 2, 33-34); 9. relativitatea valorilor în raport cu destinatarii (Tristia II, 255 sg.). Toate aceste elemente disparate reflectă o poetică explicită, similară până la un punct cu doctrina horațiană. Nu este însă o poetică normativă, ci dinamică, luminată de principii perene. Poetul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
filosofico delle Metamorfosi Ovidiane" în Ovidiana, pp. 265-272. 18 D. Marin, "Intorno alle cause dell'esilio di Ovidio a Tomi" în Atti del Convegno..., 1959, p. 35. 19 Pentru relațiile strânse dintre Fabia și Marcia vezi: Tristia 3, 6, 25; Pontica 1, 3, 138 și 3, 1, 75-80. 20 Cf. V. G. Nemetry, Comentarius exegeticus ad Ovidii Tristia. Excurs I. De tertia Ovidii uxore, Budapest, 1913, pp. 129-132. Acest exeget neagă însă pertinența ipotezei. Fabius Maximus a fost orator, poet, om
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exegeticus ad Ovidii Tristia. Excurs I. De tertia Ovidii uxore, Budapest, 1913, pp. 129-132. Acest exeget neagă însă pertinența ipotezei. Fabius Maximus a fost orator, poet, om politic, consul în anul 11, an în care Ovidiu îi dedică un epitalam (Pontica 1, 2, 133). 21 "Introduction" la Ovidius, Tristia, Oxford, 1924, p. 33. 22 S. D'Elia, "L'esilio de Ovidio ed alcuni aspetti della storia Augustea" în Annali delle Facolta di Lettere e Filosofia dell'Universita di Napoli, 1955, pp.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Barbu, Le système des valeurs dans l'oeuvre d'Ovide, extras, București, 1976 și Ștefan Cucu, Publius Ovidius Naso și literatura romană, Tomis, Ex. Ponto, 1997, pp. 44-56. 35 Vezi Th. Naum, Ovidiu cîntărețul exilului tomitan, în vol. Tristele și Ponticele, București, 1972, p. 6. 36 G. Călinescu, "Ovidiu, poetul" în volumul Scriitori străini, București, 1967, p. 110 sq. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Lista bibliografică de mai jos privind opera de exil a lui Ovidiu este un vade mecum pentru cititorul român care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
on Ovide" în CW, 64 (1970), pp. 37-56. 20. HERESCU, N. I., "Exilul poetului Ovidiu" în Caiete Clasice, București, Cugetarea, 1941, pp. 140-148. 21. Idem, "Le sense de epitaphe Ovidienne" în Ovidiana, Paris, 1958, pp. 420-442. 22. Idem, "Ovide, le getique" (Pontica 4, 13, 18) în Atti di Convegno..., vol. I, pp. 55-80. 23. LAMBRINO, S., "Tomis, cité gréco-gète chez Ovide" în Ovidiana, pp. 379-390. 24. LASCU, N., Ovidiu, omul și poetul, Cluj, Dacia, 1971. 25. MARACHE, R., "La revolta d'Ovide
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
error, NU și culpei numită carmen. S-ar părea că o oarecare precizare cu privire la greșeala lui Ovidiu s-ar putea extrage din declarațiile negative ale poetului, printr-o metodă eliminatorie. Vrem să ne explicăm mai bine: adesea în versurile sale pontice sulmonezul "mărturisește" ceea ce nu a făcut ca să-și merite exilul. Dacă se elimină aceste delicte pe care el nu le-a comis, s-ar putea intui, chiar dacă în mod aproximativ, cărui tip ar aparține vina ovidiană. Mai mult: insistența poetului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
edictului nu sunt numit exilat. Mi-a fost frică de toate aceste pedepse, pentru că îmi dădeam seama că le meritasem; dar furia ta a fost mai blândă decât greșeala mea. Tu mi-ai ordonat să plec ca relegat în teritoriile pontice și să brăzdez cu o navă de fugar marea Scitică"111. Într-un alt pasaj, adresându-se soției lui de data aceasta, reia: "Cezar nu mi-a luat nici viața, nici norocul, nici dreptul meu de cetățean, deși aș fi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lor de către elemente stăine, insistând tot mai mult pe prerogativele nobleței lor de titlu și de blazon, și, de asemenea, pe vechimea acelui titlu. Cum se va vedea, Ovidiu o face (aproape) cu toți destinatarii scrisorilor sale din Tristele și Ponticele. Începe, cum e de așteptat, prin a insista asupra vechimii titlului cavaleresc al stirpei sale, care era de altfel modestă 150. Într-o scrisoare către Suilius, ginerele soției sale, declară: "Dacă examinezi cu grijă stirpa mea, vei descoperi numai cavaleri
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
este (aproape) cu toul diversă de lumea prietenilor lui Horațiu și ai lui Vergiliu: doar câteva personaje, precum Paulus Fabius Maximus și Celsus, erau comune amândorora. 4. Referiri la poziția politică a prietenilor lui Ovidiu Problema identificării destinatarilor Tristelor și Ponticelor nu este una ușoară. S-ar putea crede că aceștia sunt în mare parte aceiași. Motivul care ne face să presupunem acest lucru este evident: mai precis, adesea în epistolele din Tristele, Ovidiu declară în mod explicit că destinatarul face
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fost lovit de fulgerul lui Augustus 154. Unus et alter, duo tresve, tresve duosve, sunt expresii care în Tristele definesc numărul mic de prieteni fideli, prezenți, cel puțin, la plecarea poetului din Roma, trebuie să fie negreșit aceleași personaje din Ponticele, despre care se afirmă la fel că aparțin acelor doi, trei prieteni intimi care nu l-au abandonat pe Ovidiu în momentul nenorocirii 155. Nu este cazul să-i criticăm pe numeroșii prieteni pe care poetul trebuie să-i fi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ne amicitia exulis amicis noceret"160. Pe măsură ce mânia lui Augustus s-ar fi diminuat, ar fi devenit din ce în ce mai mic pericolul de a le spune pe nume destinatarilor fiecărei scrisori, motiv pentru care Ovidiu ar fi adăugat numele personajelor destinatare din Ponticele 161. Ca să spunem adevărul, din punctul nostru de vedere, o astfel de explicație nu poate avea decât o valoare foarte limitată. Nu se poate admite că motivele de prudență, valabile pentru perioada 8-12 d.H. ar fi dispărut cu totul după
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]