893 matches
-
tratativelor cu reprezentanții Sfântului Scaun: Vaticanul ar fi încetat în bună parte pretinsa campanie „calomnioasă” împotriva statelor din răsăritul Europei, iar discuțiile purtate au dat posibilitatea guvernelor din zonă să cunoască, într-o oarecare măsură, scopurile adevărate urmărite de diplomația pontificală. Avantajele erau însă imediat puse în balanță cu consecințele negative: „Cu toate că Vaticanul activează spre reluarea relațiilor diplomatice cu țara noastră, făcând unele declarații prin care susține că «România este o țară pe care o stimează și o iubește și căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vigilență sporită. Catolicismul nu o dată s-a dovedit a fi «ipocrizia organizată»”. Mai mult, Securitatea a constatat că înmulțirea contactelor cu reprezentanții Sfântului Scaun a determinat intensificarea activității legale, dar mai ales clandestine a Bisericilor Catolice locale. în ceea ce privește scopurile diplomației pontificale în relațiile cu România, analizele Securității conchideau că „Vaticanul s-a dovedit a fi interesat să restabilească relațiile diplomatice și cu R.S. România, în vederea reglementării situației Bisericii romano-catolice din țara noastră și reconsiderării fostei Biserici greco-catolice...”. Existau, așadar, multe probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Vatican, apropierea României de Vatican părea să fie facilitată. S-a vorbit chiar despre existența unor relații „relativ cordiale” între factorii politici de la București (în primul rând N. Ceaușescu) și Sfântul Scaun în timpul pontificatului lui Paul al VI-lea. Diplomația pontificală dădea dovadă de prudență în chestiunea „uniată” și, din acest punct de vedere, este semnificativ faptul că, la sfârșitul audienței acordate lui Nicolae Ceaușescu de Paul al VI-lea, la 26 mai 1973, comunicatul Sfântului Scaun dat publicității vorbea foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
parte, se poate afirma că Vaticanul a „abandonat” problema greco-catolică pentru a ajunge la un compromis măcar în privința ritului latin al Bisericii Catolice. Pe de altă parte, din ultima frază atribuită lui Luigi Poggi nu reiese foarte clar că diplomația pontificală a renunțat definitiv la apărarea intereselor greco-catolice, lucru întărit și de unele studii istorice. Analizând audiența acordată la 22 octombrie 1973 de Paul al VI-lea unei delegații a Bisericii Catolice de rit oriental din exil, în cursul căreia s-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de informațiile „tendențioase” de la Radio Europa Liberă îndeosebi cu privire la situația greco-catolicilor și neliniștite la gândul că delegația Sfântului Scaun intenționează să discute și „chestiunea uniată”. într-o notă informativă din 19 octombrie 1976 sunt concentrate discuțiile de la finalul vizitei delegației pontificale: “în ziua de 18 oct a.c., delegația Vaticanului, compusă din mons. Poggi Luigi, arhiepiscop - nunțiu pentru țările socialiste est-europene - și Bukovski, delegat al Vaticanului pentru Cehoslovacia - profesor la un institut catolic din Chicago, SUA -, au încheiat tratativele cu Departamentul Cultelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nimic din tot ce propune statului român?”. Ofițerul care a prelucrat nota informatorului se transformă într-un adevărat analist de politică externă pus în slujba regimului de la București. Ultima sa nedumerire poate fi lămurită. Luigi Poggi și, în general, diplomația pontificală nu își făceau prea mari iluzii în privința atingerii unui rezultat favorabil în cadrul tratativelor cu România sau cu alte țări ale blocului comunist. Un comentariu intitulat Despre semnificația vizitei mons. Poggi în România, transmis de Radio Europa Liberă la 27 octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dieceza de Oradea. Totuși, cei doi ierarhi nu aveau jurisdicție propriu-zisă asupra diecezelor. După moartea lui Francisc Augustin, mons. Ioan Robu a fost consacrat episcop, la 8 decembrie 1984, la Roma, în Capella Paolina din Vatican. în continuare, politica externă pontificală era monitorizată nu numai de Departamentul Cultelor sau de MAE, ci și de Securitate, care se ocupa și de infiltrarea unor agenți printre teologii trimiși la studii în școlile de la Vatican. Un raport al Securității din 6 iunie 1989 preciza
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fiindcă (și aici religia se dezice de ea însăși, abjură propriul ei adevăr) fiindcă biserica devenea proprietară de latifundii, de lucrători - oroare! În acest caz Revoluția franceză a avut dreptate să reacționeze astfel. Știți cum a desființat Napoleon Bonaparte statele pontificale? Prin cîteva rînduri pe un decret: "Les états pontificaux sont contraires à l'esprit et à la lettre de l'Evangile. Ils cessent d'exister. Napolén." Chapeau! Chapeau! Gata, s-a spus totul! Dar a trebuit să vină cineva din
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
național Steaua României în grad de Mare Ofițer: - Eminenței sale cardinalul Giovanni Batista Re, prefect al Congregației pentru Episcopi; - Eminenței sale cardinalul Ignace Moussa I Daoud, prefect al Congregației pentru Bisericile Orientale; - Eminenței sale cardinalul Paul Poupard, președinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură; - Eminenței sale cardinalul Achille Silvestrini, fost prefect al Congregației pentru Bisericile Orientale; - Eminenței sale cardinalul Walter Kasper, președinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor; - Eminenței sale cardinalul Jean-Louis Tauran, arhivist și bibliotecar al Sfintei Biserici Române; - Excelenței sale
DECRET nr. 686 din 13 septembrie 2004 privind conferirea unor decoraţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/161133_a_162462]
-
Moussa I Daoud, prefect al Congregației pentru Bisericile Orientale; - Eminenței sale cardinalul Paul Poupard, președinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură; - Eminenței sale cardinalul Achille Silvestrini, fost prefect al Congregației pentru Bisericile Orientale; - Eminenței sale cardinalul Walter Kasper, președinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor; - Eminenței sale cardinalul Jean-Louis Tauran, arhivist și bibliotecar al Sfintei Biserici Române; - Excelenței sale arhiepiscopul Leonardo Sandri, substitut pentru afaceri generale la Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun; - Excelenței sale arhiepiscopul Giovanni Lajolo, secretar pentru raporturi cu statele
DECRET nr. 686 din 13 septembrie 2004 privind conferirea unor decoraţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/161133_a_162462]
-
la Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun; - monseniorului Pietro Parolin, subsecretar pentru raporturi cu statele. Articolul 4 Se conferă Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria F - "Promovarea culturii", domnului Francesco Buranelli, director general al Monumentelor, Muzeelor și Galeriilor Pontificale. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituția României, republicată, contrasemnăm acest decret. PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASE București, 13 septembrie 2004. Nr. 686. -----------
DECRET nr. 686 din 13 septembrie 2004 privind conferirea unor decoraţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/161133_a_162462]
-
recurs. Can. 46 - § 1. (cf 334) În exercitarea sarcinii sale, Pontiful Roman este ajutat de Episcopi, care pot coopera cu el în diferite moduri, printre care este Sinodul Episcopilor; în plus îi sunt de ajutor Părinții Cardinali, Curia Romană, Legații pontificali precum și alte persoane și diferite instituții în funcție de necesitățile timpurilor; toate aceste persoane și instituții împlinesc sarcina încredințată lor în numele și cu autoritatea aceluiași Pontif Roman, pentru binele tuturor Bisericilor, conform normelor stabilite de el însuși. § 2. Participarea Patriarhilor și a
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
participă o parte notabilă din popor. Can. 200 - (cf 390) Este de datoria Episcopului eparhial să celebreze în toată eparhia funcțiunile sacre care, conform prescrierilor cărților liturgice, vor fi celebrate de el însuși în mod solemn, îmbrăcat cu toate însemnele pontificale, nu însă și în afara limitelor propriei eparhii, fără consimțământul expres sau cel puțin presupus în mod rațional al Episcopului eparhial. Can. 201 - § 1. (= 392) Întrucât Episcopul eparhial trebuie să apere unitatea Bisericii universale, are obligația de a promova disciplina bisericească
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
Sunt supuse vizitei canonice a Episcopului eparhial persoanele, institutele catolice, lucrurile și locurile sacre care sunt în limitele eparhiei. § 3. Episcopul eparhial îi poate vizita pe membrii institutelor călugărești sau ai societăților de viață comună după model călugăresc, de drept pontifical sau patriarhal și casele lor numai în cazurile prevăzute în mod expres de drept. Can. 206 - § 1. (cf 399 § 1) Episcopul eparhial care își exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii patriarhale are obligația de a prezenta Patriarhului la fiecare cinci
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
major al institutului călugăresc sau al unei societăți de viață comunitară după model călugăresc de a propune spre numire un preot corespunzător din institutul său sau din societate. § 2. Chiar dacă biserica aparține vreunui institut de viață consacrată clericală, de drept pontifical sau patriarhal, este de competența Episcopului eparhial să numească rectorul bisericii propus de Superior. § 3. Dacă biserica este unită cu un seminar sau cu un alt colegiu, care sunt conduse de preoți, rectorul seminarului sau al colegiului este totodată și
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
să scoată de sub conducerea Episcopului eparhial institutele de viață consacrată și să le supună sieși sau altei autorități bisericești. Can. 413 - (cf 589) În privința conducerii interne și disciplinei călugărești, institutele călugărești, dacă dreptul nu prevede altfel, dacă sunt de drept pontifical, sunt supuse imediat și exclusiv Scaunului Apostolic; însă, dacă sunt de drept patriarhal sau eparhial, sunt supuse imediat Patriarhului sau Episcopului eparhial, rămânând neschimbat can. 418, § 2. Can. 414 - § 1. (cf 595) În privința mănăstirilor și a congregațiilor de drept eparhial
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
călugărilor la timpul stabilit și ori de câte ori consideră oportun, pentru ca, împreunându-și părerile, să acționeze în concordanță cu privire la operele de apostolat exercitate de către membri. Can. 417 - (cf 683 § 2) Dacă s-au strecurat abuzuri în casele institutelor de drept patriarhal sau pontifical, ori în bisericile acestora, iar Superiorul a neglijat să ia măsuri, după ce a fost admonestat de către Ierarhul locului, același Ierarh al locului are obligația să înainteze imediat cazul autorității căreia îi este supus imediat același institut. 2° Despre Superiorii și
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
spre perfecțiunea evanghelică respectând regulile și tradițiile vieții monastice. § 2. Mănăstirea sui iuris este cea care nu depinde de o altă mănăstire și se conduce după propriul tipic aprobat de autoritatea competentă. Can. 434 - (589) O mănăstire este de drept pontifical dacă este întemeiată de Scaunul Apostolic sau a fost recunoscută ca atare printr-un decret al aceluiași; este de drept patriarhal dacă este stavropighie; este de drept eparhial dacă este întemeiată de Episcop și nu a obținut decretul de recunoaștere
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
iuris desființate trec la confederație, dacă a fost confederată; altfel trec la eparhie sau, dacă a fost stavropighie, la Biserica patriarhală; în schimb bunurile mănăstirii dependente desființate trec la mănăstirea sui iuris; decizia privitoare însă la bunurile mănăstirii de drept pontifical desființate este rezervată Scaunului Apostolic ținându-se seama în orice caz de voința donatorilor. Can. 439 - § 1. Mai multe mănăstiri sui iuris din aceeași eparhie supuse Episcopului eparhial, pot constitui o confederație cu consimțământul scris al aceluiași Episcop eparhial care
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
mănăstirea și să revină la viața lumească, va înainta cererea către Superiorul mănăstirii sui iuris. § 2. Superiorul va trimite această cerere, împreună cu votul său și al consiliului său, Episcopului eparhial care este, chiar dacă e vorba de o mănăstire de drept pontifical, cel care va acorda indultul de a părăsi mănăstirea și de a reveni la viața lumească, exceptând cazul în care dreptul particular rezervă aceasta Patriarhului pentru mănăstirile situate în limitele teritoriului Bisericii patriarhale. 10° Despre demiterea monahilor Can. 497 - § 1
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
care membrii emit profesiunea cu cele trei voturi publice ale ascultării, ale castității și ale sărăciei, care totuși nu este echivalată cu profesiunea monastică, dar are putere proprie conform normei dreptului. Can. 505 - § 1. (= 589) Un ordin este de drept pontifical dacă a fost întemeiat de Scaunul Apostolic, sau dacă a fost recunoscut ca atare printr-un decret al aceluiași; este de drept patriarhal însă, dacă, după ce a fost întemeiat de Patriarh, nu a obținut decretul de recunoaștere din partea Scaunului Apostolic
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
Apostolic, sau dacă a fost recunoscut ca atare printr-un decret al aceluiași; este de drept patriarhal însă, dacă, după ce a fost întemeiat de Patriarh, nu a obținut decretul de recunoaștere din partea Scaunului Apostolic. § 2. Congregația este: 1° de drept pontifical dacă a fost întemeiată de Scaunul Apostolic, sau dacă a fost recunoscută ca atare prin decretul aceluiași; 2° de drept patriarhal dac�� a fost întemeiată de Patriarh, sau dacă printr-un decret al aceluiași a fost recunoscută ca atare și
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
economi în ordine și congregații Can. 511 - § 1. (cf 596 § 1) În ordine și congregații Superiorii și Sinaxele au acea putere care este determinată de dreptul comun și de statute. § 2. (596 § 2) În ordinele și congregațiile clericale de drept pontifical sau patriarhal, însă, Superiorii și Sinaxele mai au și puterea de conducere pentru forul extern și intern, conform normei statutelor. Can. 512 - § 1. (631 § 1) Sinaxa generală, care este autoritatea superioară conform normei statutelor, va fi compusă astfel încât, reprezentând întregul
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
congregațiilor vor primi frecvent sacramentul penitenței și se va respecta can. 472, § 2. Can. 539 - § 1. (630 § 2) Superiorii se vor îngriji ca membrii să aibă la îndemână confesori potriviți. § 2. (630 § 3) În ordinele și congregațiile clericale de drept pontifical sau patriarhal, confesorii vor fi numiți de către Superiorul major, conform normei statutelor; în celelalte cazuri însă, de către Ierarhul locului, după ce l-a audiat pe Superior, care trebuie să se consulte în prealabil cu comunitatea interesată. Can. 540 - (669) În ceea ce privește îmbrăcămintea
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
evanghelice cu o oarecare legătură sacră, însă nu cu voturile călugărești, iar prin felul de viață imită starea călugărească sub conducerea Superiorilor, conform statutelor, este o societate de viață comună după model călugăresc. § 2. (732) Această societate este de drept pontifical, de drept patriarhal sau eparhial, conform normei can. 505, § 2; este în schimb clerical conform normei can. 505, § 3; depinde de autoritatea bisericească ca și congregațiile, conform normei cann. 413 - 415, 419, 420, § 3 și a can. 418, § 2, rămânând
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]