1,619 matches
-
dura și ea aproximativ zece ani, spun specialiștii. La aceasta se adaugă o altă dificultate: faptul că diferitele componente ale reformei sunt adesea realizate în mod dezarticulat, după o logică care e mai puțin economică și mai degrabă politică sau populistă. Anumite reforme necesare sunt amânate datorită impactului lor asupra populației, mișcărilor de protest, sau din motive ce țin de atragerea electoratului (Blanchard, Dornbusch, Krugman, Layard și Summers, 1991, Tanzi, 1993). Este ceea ce s-a întâmplat și în România, unde tranziția
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
publică nu au fost supuse nici unor influențe, dar nici nu au beneficiat de sprijin din interiorul sau din exteriorul canalelor oficiale, rămânând apanajul unui grup reformist restrâns, ai cărui membri, proveniți din diferite profesii, lucrau În serviciul statului. Singura tematică populistă căreia i s-a acordat atenție a fost soarta românilor din afara granițelor Regatului: din Transilvania, Bucovina, sudul Dobrogei și Basarabia. Carol I, primul rege al României (1881-1914), a folosit această temă pentru a câștiga sprijinul maselor, În câteva ocazii, cum
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
morale ale liderilor mișcării eugeniste rezonau cu viziunea despre ordine socială și progres pe care o Împărtășea Iuliu Maniu. Alianța cu un partid care susținea că apără tradiția, dar, În fapt, urmărea să reconstruiască ordinea politică folosindu-se de atracția populistă de care se bucura și de orientarea către populația rurală, ilustrează natura fundamental modernizatoare a mișcării eugeniste din România. În Anglia, Franța și Germania, majoritatea adepților ideilor eugeniste se identificau fie cu un partid socialist, În cazul În care militau
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
au urmat reflectau interesele și opiniile multor altor membri ai elitei intelectuale românești. Reacțiile pozitive față de acest text problematizează, de asemenea, presupunerea că liberalismul și pluralismul au constituit „norma” În dezbaterile despre modernizare și progres În România interbelică, În timp ce mișcările populiste, antiliberale, paseiste sau care Încercau să creeze un viitor nedemocratic reprezentau provocări „exterioare” sau marginale 10. Acceptarea demersului critic realizat de Moldovan În raport cu situația societății căreia Îi era contemporan, precum și a soluțiilor propuse arată că numeroși intelectuali români Împărtășeau o
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
corupe 37. Astfel, evoluția țărănimii trebuia controlată, fiind, În același timp, mobilizată pentru binele superior. De fapt, problema jonglării Între activarea puterii maselor și, În același timp, menținerea unor mecanisme de control al maselor a reprezentat marea dilemă a partidelor populiste În perioada interbelică. Mișcarea eugenistă a rezolvat această problemă propunând programe și o structură socială În care controlul era deținut de specialiști tehnici, elita naturală, al căror scop era tocmai reconcilierea celor două obiective opuse. Țăranii, ca „rezervor natural al
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
merit. Astfel, însăși noțiunea de elită a devenit suspectă. A vorbi despre elite nu mai este deloc la modă. Așa cum remarca Alain Minc (2002, p. 262) într-o notă polemică, „cuvântul însuși a ajuns dubios, dacă ținem cont de atmosfera populistă și recriminatorie din jurul său”. Desigur, o sociologie a elitelor nu trebuie neapărat calificată ca fiind elitistă. Totuși, termenul elită trebuie să aibă pentru ea un sens și să-i sugereze un obiect de investigație teoretic și metodologic acceptabil. Dar nu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
număra: încercările vechilor elite de a-și menține poziția de putere; sporirea apelului ideologiilor naționaliste de care atât elitele epocii precedente, cât și noile elite sunt gate să profite; dificultatea controlării noul public abia mobilizat; pericolul instaurării unui regim autoritar populist, gata să se aventureze în exterior pentru a compensa/masca dificultățile interne ș.a.m.d. (Mansfield și Snyder, 1995, pp. 5-38; vezi și Ward și Gleditsch, 1998, pp. 51-62). Mai mult, nu există nici o garanție a perpetuării regimului democratic: posibilitatea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
să facă decât ceea ce li se spune, așa cum li se spune; în cazul în care nu reușesc să-și îndeplinească eficient sarcinile, ei trebuiesc înlocuiți. Dacă apar conflicte interpersonale, acestea sunt de regulă soluționate prin aplicarea sistemului de sancțiuni. Conducerea „populistă” (engl., country club management) presupune preocupare redusă pentru rezultate (1) și maximă pentru oameni (9). Liderul își concentrează atenția și eforturile în direcția asigurării unui climat de lucru favorabil, armonios, în care oamenii să se simtă confortabil. Premisa acestui stil
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Stil permisiv Stil directiv Stil suportiv Stil participativ Stil orientat către realizări Modelul schimbului lider-membru al echipei Membri in-group Membri out-group Teoria conducerii carismatice Carismă Interacțiune carismatică Lider transformațional Lider tranzacțional Influență idealizată Grila conducerii Conducere centrată pe sarcină Conducere populistă Conducere secătuită Conducere moderată Conducere centrată pe grup Argumentul substitutelor conducerii Management științific Birocrație Principiile administrării Legitimitate și autoritate Birocrație Școala relațiilor umane Efectul Hawthorne Comportamentul cooperator Contingență Instituție Analiza costurilor tranzacționale Analiza ecologică Dependența de resurse Modelul ecologiei populației
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
înțelegi acest lucru. Dar, firește, pentru a înțelege schimbările oamenilor, trebuie să-i iubești. Eu, din păcate, i-am iubit pe acești italieni, atât în afara schemelor puterii (mai mult chiar, dintr-o disperată opoziție față de acestea), cât și în afara schemelor populiste și umanitare. Era vorba despre o dragoste reală, înrădăcinată în felul meu de a fi. Am văzut deci „cu simțurile mele” comportamentul forțat al puterii consumului recreând și deformând conștiința poporului italian, până la o degradare ireversibilă. Lucru care nu s-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mentalitatea interbelică și cu ideologia naționalistă a acelui timp. Scandalul Încercării de reabilitare a lui Antonescu, În care Gheorghe Buzatu este printre personajele principale, ține doar de partea cea mai vizibilă a unei afinități politice arareori declarate. Faptul că personajele populist naționaliste interbelice sînt citate extensiv și cel mai adesea favorabil În detrimentul celorlalte nu este tocmai Întîmplător. Personajele „preferate” ale istoriei românilor rămîn tocmai cele care se află În genealogia ideii de naționalism integrant, a ideologiei naționale și a proiectului totalitar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
minuțioasa critică pe care o face Jane Jacob urbanismului modern. Ideea unei noi capitale În interiorul țării este anterioară independenței Braziliei. Cu toate acestea, punerea ei În practică a avut loc mai târziu, fiind proiectul favorit al lui Jucelino Kubitschek, președintele populist din perioada 1956-1961, care le promisese brazilienilor „realizarea a cincizeci de ani de progres În cinci” și un viitor cu o creștere economică autosustenabilă. În 1957, Oscar Niemeyer, care fusese deja numit arhitect-șef pentru edificii publice și prototipuri de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
țară nu văzuseră niciodată un comunist, chiar dacă se prea poate să fi auzit de decretul bolșevic prin care se confirma proprietatea țăranilor asupra pământurilor. Singurul partid revoluționar cu o oarece acoperire rurală era cel al revoluționarilor socialiști, ale cărui rădăcini populiste nu Îl făcea prea plăcut privirii autoritare a lui Lenin. Efectele procesului revoluționar Însuși făcuseră societatea rurală mai opacă și mai greu de supus fiscalității. Avusese deja loc o confiscare masivă a pământurilor, pe nedrept gratificată ulterior cu nobilul termen
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sătești se derulau sub forma unor prezentări, explicații, instruiri, mustrări, promisiuni și amenințări, venite dintr-o singură direcție. Sătenii adunați trebuiau să fie ceea ce Sally Falk Moore a numit foarte bine „un public de ratificare”, care să dea o legitimitate populistă deciziilor luate În altă parte. Departe de a căpăta această legitimitate, campania satelor planificate nu a făcut decât să creeze o țărănime dezorientată, sceptică, demoralizată și necooperantă, lucru pentru care Tanzania avea să plătească un preț enorm, atât din punct
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ori, după caz, ale „romanului popular” (de tip Eugène Sue, cu recurs la elemente caracteristice: violența, delincvența, fatalitatea, dramele pasionale etc.), cu deznodământ pilduitor, uneori prea vizibil „adus din condei”. Se degajă din scrierile lui I. un anumit mesaj demofil, populist, de justiție socială, însă susținut cu intermitență, nu în mod tezist-sâcâitor. Abia din volumele anilor ’60-’70 răzbat încercări - înduioșătoare prin naivitate - de „adaptare” la ideologia autorității comuniste, încercări care rămân, totuși, fără urmări dezastruoase, schemele realismului socialist fiind biruite
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
sud-est european, București, Editura Minerva, 1976, p. 21). educația în deceniile cinci-șase refuză o limbă dificilă, identificată adesea cu spațiul oriental, în favoarea francezei. Chiar dacă ultimul demisecol a așezat în linii mari apele în această chestiune, înlocuind opiniile diletanților și interferențele populiste ori politicianiste cu argumentele specialiștilor, credem că sunt încă necesare cercetări amănunțite, în special în spațiul moldav. Ele vor demonstra, dacă sondajele noastre se confirmă, că influența culturală greacă a devenit treptat, în această perioadă și mai ales în Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la sfârșitul secolului al XIX-lea (1888-1899), București, 1967, p. 181 și urm. • D. Drăghicescu, Partide politice și clase sociale, București, 1922, p. 88. • Ioan Scurtu, Din viața politică a României, 1918-1926, București, 1975, p. 15. bună măsură din opiniile populiste exprimate de boierul basarabean Constantin Stere, care fusese asociat cu narodnicismul rusesc. Narodnicii erau, de fapt, socialiști antimarxiști, care păstrau convingerea profundă, adeseori mistică, în virtuțile țărănimii, ca o clasă ale cărei instituții comunale puteau furniza mijloacele necesare evitării dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
FARUL, revistă apărută la București între 7 noiembrie 1926 și 12 aprilie 1927, ca „săptămânal politic, economic, social, literar”. Programul, redactat pe un ton populist și confuz, sub pseudonimul Zevedei Cicoare, de ziaristul Virgiliu Athanase Mănescu, directorul publicației, afirmă că periodicul se vrea „obiectiv și sincer, urmând idealul”. Un prim articol pamflet la adresa Societății Națiunilor subliniază că „pacea între capital și muncă nu este posibilă
FARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286964_a_288293]
-
în diferite perioade ale tranziției postcomuniste, dezvoltarea instituțională și socială a țării conducea la creșteri ale prosperității populației, aceste perioade au fost etichetate drept perioade de dominație politică neocomunistă - simple adaptări ale elitelor comuniste la condițiile lumii postcomuniste, prin irosirea „populistă” a resurselor societății - și considerate perioade mai puțin „reformiste” în istoria politică a postcomunismului românesc, indiferent de radicalitatea reformelor reale produse de guvernanți. Avem de a face cu un evident conflict între elite și populație, tradus prin atacul politic, ideologic
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
din populație deține 90% din proprietate.” Recunoscând eșecul intelectualității anticomuniste de a oferi un proiect valabil de societate postcomunistă, Tismăneanu (1999) încearcă să argumenteze că ea mai este, totuși, necesară. „GDS a reprezentat o alternativă la enorma mișcare populară și populistă care era FSN” (Pavel și Huiu, 2003, p. 41). „Poporul roman nu a vorbit direct în istorie, iar când a început să vorbească (votul universal și egal) a început să spună numai prostii...” (Patapievici, H.R., 1996). Este semnificativ faptul că
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de producție a discursului public după 1989. Numeroși scriitori și intelectuali reprezentativi pentru perioada de dinainte figurau, la Începutul anilor ’90, printre liderii noilor partide politice, indiferent de orientarea lor politică. În România, șeful unuia dintre cele mai importante partide populiste este un fost poet de curte, În vreme ce, până de curând, unul dintre partidele liberale numără printre conducătorii săi un reputat critic și istoric literar. Cu toate acestea, intelectualii și scriitorii au lăsat treptat locul, În majoritatea cazurilor, politicienilor profesioniști, rămânând
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
1900 (cf. Thiesse, 1991; Charle, 1996). Astfel, pot fi analizate mai multe serii de opoziții care traversează istoria literaturii române și separă pe apărătorii «autonomiei esteticului» (critici literări liberali, autori simboliști, scriitori de avangardă) de scriitorii și criticii angajați, naționaliști, populiști de dreapta sau de stânga. Ansamblul acestor poziții este constitutiv pentru această configurație socială particulară care este «literatura română» și care poate fi reprezentată că un model invers al câmpului literar francez, sau chiar al unuia dintre sub-câmpurile sale heteronome
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de subzistență afectează organizarea socială în timp și spațiu (cultural). Comparațiile dintre muncă, stratificare și moștenire în societățile de culegători, vânători și agricultori sugerează explicații cauzale pentru diverse tipuri de mariaj și familie. Cercetările antropologice au arătat diferența dintre poliginia populistă și cea elitistă (vezi 3.3.3). Sociologia familiei se servește de datele antropologiei nu numai pentru a sesiza diferențele și similitudinile culturale, ci și ca surse ideatice pentru propriile investigații. Analiza mai concretă a impactului industrializării asupra mortalității infantile
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Încurajat formarea partidelor anti-imigrație de extremă dreaptă, multe dintre acestea bucurându-se de suport popular. Liga Nordică În Italia, Partidul Poporului În Elveția, Partidul Liberal În Austria și Frontul Național În Franța au avut succes În alegeri cu platforma lor populistă și antiimigrație 8. Uniunea Europeană ca tărâm al imigranților Cu toate că țările europene au cunoscut În trecut valuri de imigrație până de curând, numerele au fost relativ mici În comparație cu Statele Unite ale Americii. America este o națiune de imigranți. Toată lumea - cu excepția americanilor nativi
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și tehnicii iluministe. Dar chiar și ei Își temperează ocazional entuziasmul printr-o reacție romantică, uneori direcționată Împotriva unei clase, așa cum au fost Samuel Taylor Coleridge sau ludiții. Noi Îi avem pe Thoreau și pe cei ca el, precum și tradițiile populiste Îndreptate Împotriva tehnologiei, cu toate că aceste contracurente nu sunt atât de profunde În America cum sunt În Europa. Divergența despre știință și tehnologie Între americani și europeni este În creștere și ocupă un loc important Într-o multitudine de dezbateri de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]