1,288 matches
-
și cu unu al tău fac șase; pe jumătate, media trei! Salve et i! (Salutare și du-te!) * Odată, la Geologie, ne-a venit în inspecție un faimos profesor de Științe naturale, care funcționa la liceul Sf. Sava: G. Demetrescu, poreclit Basu, pentru că avea o impresionantă voce de bas profund. Cum a intrat în clasă și-a exprimat dorința de a examina câțiva elevi, înainte de a se trece la explicarea lecției următoare. A deschis catalogul și, printre alții, m-a chemat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
însor cu ea, să fim fericiți, să facem doi-trei copii, și așa mai departe, cum visează orice copilandru în împrejurări asemănătoare. Toate ar fi mers bine, dacă ar fi fost de părerea noastră și "Turcu", adică unchiul Costică, cum era poreclit tatăl respectivei Juliete. El, însă, nu prea vedea cu ochi buni desele mele vizite pe la "verișoare", cu toate că eu, întotdeauna, eram foarte serios, întrucît veneam în scopul bine determinat de a face lecții cu "fetele" ― că avea trei ― și mă mulțumeam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mă? ― Gata! Vino să ți le dau! ― Vino mai bine tu afară! ― De ce, că am treabă, și nu ies din casă până la șase. ― Vino, dom'le, că vreau să-ți spun ceva și ne-aude Satrapul! (Adică Tata, așa era poreclit de băieții din cartier, din pricina severității lui!) ― Bine, stai că vin acu'! ― Mă, nu te supăra, dar vreau să te mai rog ceva... ― Roagă-mă, dar îți spun de pe-acum că astăzi nu mai am chef să scriu un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Mitruț Albul de la Albești, iar celălalt Ionuț Murgul, de la Murgești. Soluția Înveseli pe toată lumea, mai ales pe căpitanul Oană, care văzu aici mai mult dorința Erinei de a transforma lumea oamenilor Într-o lume a cailor. - Mai rămâne să mă poreclești Tărcatul, sau Spaima zmeilor, sau Murguleț, ca să fim cu toții gata de dus la păscut, spusese căpitanul, În curtea Înconjurată de cireși Înfloriți, sprijinindu-se de umărul Erinei. De când venise de la Suceava, Oană părea hotărât să Învețe din nou să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
hotărit, nimic de prinț. Are caracter fata asta! răspunse Nory. Apoi pentru Mini, care nu înțelegea despre ce palate e vorba, deși seara lunatecă părea potrivită cu orice basme: - Știi ce a fost? . . . Elena era logodită cu Prințul, cum e poreclit. Cu signor Maxențiu de la Plăiesele ... O să-ți arăt eu "palatul" în trecăt. Se zărește de pe șosea . Ținea mult la partida asta. Atât cât poate ea ține la ceva . . . De ce? Ți-aduci aminte de el? . . . Mini își cercetă alene memoria și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și Casanova. La rândul tău, dacă ești curioasă?. Ți-a plăcut! Mini râse pe jumătate. - Se poate chema LP.S moines defroques! - Da! Și cu stampe!. . . E o potecuță care a dus pe Mika-Le drept la Ptoma. Știi cum îl poreclesc eu pe Greg? "Papa Bonifaciu''. Mini își aminti de Greg, așa cum îl văzuse o singură dată la o expoziție a lui. Cu ovalul feței delicate și suav, cu părul tuns mărunt de tot și așa de blond că firele albe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Înainte de a-și duce băieții la palat, părinții eunucilor cumpără trei bucăți de piele netăbăcită de vacă. Noii eunuci își înfășoară aceste piei în jurul spatelui și al coapselor pentru a acoperi zonele unde va lovi biciul. Pielea de vacă e poreclită „Budhha Cel Adevărat“. Mai târziu voi afla că pedeapsa pentru cele mai grave abateri făcute de eunuci este moartea prin sufocare. Pedeapsa e dusă la îndeplinire în fața tuturor eunucilor. Eunucul condamnat e legat de o bancă și fața îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și întărit de directoare, acest orar nu se schimba. Costică care, către ora cinci se înființa în fiecare seară la cămin, ne supraveghea. Băiat bun, dînsul scotea din dulap jocul de remi în care devenise as. De aceea îl și porecleam Hant, fapt care îi făcea plăcere Pronunțînd corect cuvîntul, dovadă că citea broșurile cu rîvnă, odată secretarul îmi ceru o recenzie. Am propus subiectul Robinson Crusoe. În timp ce vorbeam, Costică trăncănea ca o țarcă făcînd ordine în auditoriu. Cînd am terminat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vedere cam semănăm (chiar și fizic!). Ca să nu pomenesc de faptul că de familia noastră Îl leagă nu puține lucruri. De pildă, străbunicii mei - oameni cu o oarecare stare - i-au fost nași părinților lui, tușa Tinca și moș Florea, poreclit Cucu (pasăre zbanghie, nestatornică și pusă numai pe iubiri vinovate). Eu pe moș Florea Cucu nu l-am prins În viață, dar poveștile despre veselia lui sunt vii Încă, iar de pe urma sămânței pe care el a răspândit-o nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca să-și explice unul altuia cum că pișatu’ fără bășină e ca nunta fără lăutari. Înaintam aproape cu teamă, ca să nu-mi alung bucuria. Încet, mi-a apărut În ochi gardul curții lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu - cum Îl poreclisem pe bătrânul ce se Învecina cu școala. Era scund, crăcănat, avea ochii mici și un nas enorm - n-am văzut altul mai impunător - atins, probabil de vreo boală, lung, gros, roșu vara și vânăt iarna. Mingea cu care jucam fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stat ori frunze de spanac spre ceilalți Însetați gălăgioși și afumați de tutun ieftin. Când era Încă În putere, Tatapopii deschisese o cârciumă În chiar mijlocul satului, Într-o casă cu ziduri groase, de cărămidă, ce aparținuse cândva unui chiabur poreclit Ovreiu și care fusese confiscată de reprezentanții dictaturii proletariatului și folosită, de-a lungul vremii, drept sediu al Miliției, magazin sătesc, sediu al poștei și telefoanelor. Tatapopii Îi dăduse Întrebuințarea de crâșmă cu doar câțiva ani Înainte de căderea faimoasei dictaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o mână și-i trimisese nepăstuitului un prieten ce dovedea, În general, o fire de porc, dar care Își pusese ambiția să-l scoată din abis pe cel În care ghicea un suflet zbuciumat de artist. El Însuși scriitor, profesorul poreclit de un elev - nu se știe de ce - Gurgui izbutise să-l dezvețe pe poet de năravul deznădăjduit al sorbitului de băuturi bețive. Ba Încă zelul recuperator al prozatorului Gurgui mersese și mai departe: Își propusese să-i trezească virilitatea amicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un tun inamic ci de o baterie a noastră, comandată de vreun dobitoc fără pereche a cărui figură - În mintea lui Monstrulică - era copia fidelă a mutrei de Întârziat mintal a locotenentului Agapie. Biberu, prieten bun al lui Monstrulică, Îl poreclise pe ofițerul cu Înfățișare nefericită și cu un caracter În care se Împleteau trăsăturile unui porc și cele ale unei curci tâmpite Foameangât, după o expresie pe care Agapie o folosea des și cu vădită plăcere nu numai când Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sperie, apoi Împinsese portița de lemn care scârțâia și se topise În Întunericul din curte. Ectoraș mai plutise câteva secunde către casă, apoi, brusc, se dăduse aproape nas În nas cu văru-său și un coleg de praștie de-al lui, poreclit Cățelu. Îl urmăriseră, probabil, de multă vreme și el nu-și dăduse seama. Se prefăceau că se află În toiul unei vânători de guguștiuci, dar Ectoraș știa că mințeau, pentru că le lipseau lanternele. Cățelu, oarecum Îngrijorat și foarte grav, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pricini era aproape Încântat de loviturile Încasate: când scotocise după vechile cartușe de vânătoare, tată-său nu-și dăduse seama că vreo cinci dintre ele lipseau. Fiul cel năvleg le dăruise unor prieteni de-ai lui, frații Băjenaru - așa era poreclită familia lor ce fusese, cândva, venetică În sat. Aceia, nu se știa de unde, aflaseră că Directorul se Îndeletnicise În tinerețe și cu vânătoarea, de care Între timp se lăsase, și era cu neputință să nu mai aibă pe undeva, dosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-și dea seama că Băjenarii se Înrudeau cu paznicul de vânătoare de atunci, un om singuratic, care purta drept nume mare un nume de femeie, ceea ce Îi făcuse pe vânătorii ce-l ocoleau ca pe talpa iadului să-l poreclească Ion Femeie, ca să-i tăvălească prin tină răutatea pe care o dovedea cu cei ce se dedulceau la braconaj. Pe când era tânăr, Directorul izbutise - prin cine știe ce noroc, căci mită nu se pricepea să dea și credea cu tărie În imoralitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le povestește ce și cum i-ar face cine știe cărei muieruști cu curul bombat pe care o zărește trecând pe trotuarul de lângă terasa unde se bețivănește pe banii șefilor și Împreună cu ei. Rechinu și-a luat o nevastă pe care am poreclit-o Îngerița și pe care el, chinuit de aprigul demon al desfrânării, o Înșală cu tot soiul de târâturi, unele bolnave, pe care le găsește În preajma gării ori În niște bordeluri jegoase și clandestine. Eu, după cum mă știi: nici prea-prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
părul de la tâmple i se ridica drept în sus, de fiecare dată când pâlpâia flacăra lumânării. Chinul i se vedea în neorânduiala părului și în culoarea cumplită a feței. În sfârșit, își ridică încet „capul de kumquat“, cum i-l poreclise Nobunaga, privind spre grădina întunecată. În depărtare, văzu multe lămpi strălucind printre copaci. Era prima noapte a banchetului de la castel. „Oare să plec așa, cum mi s-a ordonat?“ se întrebă Mitsuhide. „Sau ar fi mai bine să trec pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de văzut!... --Apoi tot tu ești tartorul care hotărăște. Eu sunt doar cel care veghează să n-o iei razna prin hățișuri necunoscute și, cum se spune, “să n-o dai cu oiștea-n gard”, că nu degeaba m-ai poreclit “gândul de veghe”. --Acum te-am recunoscut de-a binelea. Tu ești cârcotașul care îmi făcea zile fripte când mă zbăteam între ciocan și nicovală, să-l înțeleg și să-l ajut pe Doctorul Gruia. Doream atât de mult să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ei, era cel mai deștept și-mi cam umplea visele... dar le spunea colegilor că m-ar fi plăcut dacă eram mai albă... Nici nu îi mai rețin numele și ce drag mi-era atunci, dar în mintea mea îl porecleam „gălbejitul”. Poate dintr-o frustrare copilărească, pentru că-mi luase locul la învățătură. Tatăl învățătorului era veterinarul din zonă. Venea pe la tata și îi povestea câți juncani a vândut el să-și facă feciorul învățător și om mare. Mare era, pertru
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să mă sugrume. Am zăcut de boala asta săptămâni de-a rândul, până l-am cunoscut pe moș Filip, lipovanul cu cei mai blânzi ochi din câți văzusem până atunci și trupul uscat ca trunchiul unui copac secular. Noi îl porecleam Lipovanu. Veneam, sărind și cântând, pe cărarea făcută prin porumb, care mă aducea de la iaz. Cântam și alergam doar ca să nu-mi fie frică. Deodată, întâlnesc unul din oamenii care mă bântuiau nopțile și încep să țip din toate puterile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și ele fură prefăcute în cenușă; Mavrocordat, urmat de pojar, se trase în cetățuia Galata, dar și de acolo fu iarăși silit a ieși prin un foc ce izbucni în mănăstire; și urmat de numele Pârlea Vodă, cu care îl porecli norodul, el se așeză în casele hatmanului Costachi Ghica, astăzi ale hatmanului Alecu Roset Roznovanu(Sucursala Academiei de astăzi la UMF). De atunci rezidența domnească fu când în acest palat, când în casele d-sale logofătului Alecu Mavrocordat, mai în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lor este că nici unul din ei nu avea o haină din piele întoarsă cu franjuri. Sau, cel puțin, eu n-am văzut pe nici unul purtând așa ceva. Luke și amicii lui aveau o înfățișare mult prea anacronică pentru gustul nostru. îi poreclisem „Bărbații Adevărați“, dar porecla asta era încărcată de o ironie zdrobitoare. Iar în ceea ce privește articolele din piele sus-menționate... ei bine, aici e o întreagă poveste. Ce s-a întâmplat? După ce, luni de zile, Brigit și cu mine îi observaserăm pe băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nici cea mai mică asemănare. Asta în cazul în care oamenii care se duceau în Barbados nu plăteau camera de hotel cu ora. Șeful meu, Eric, era unul dintre oamenii cei mai grași pe care-i văzusem vreodată și fusese poreclit Hălcosul-Șef, din cauza colacilor de grăsime gigantici din jurul burții. Majoritatea personalului era format din emigranți ilegali. Asta din cauza obiceiului direcțiunii de a plăti salarii sub limita minimă legală. Cu toate astea, era o slujbă. Cu alte cuvinte, era un amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fluturat degetul ca să mă reducă la tăcere. — Poți să-i dai numărul de mobil. Dar nu numărul de-acasă. Am fost suficient de limpede? — Ăăă, da. Am priceput. — Regula numărul doi: să nu ai încredere în Graham - care este poreclit Himmler, de către asistenți - nici măcar cu o centimă mai mult decât ai încredere în Lulu. De fapt, ar trebui să ai în el și mai puțină încredere decât ai în Lulu. Toate abuzurile pe care Vivian le îngrămădește pe capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]