1,109 matches
-
înțelese. Se observă preferința pentru topica subiect + predicat chiar și atunci când propoziția dezvoltată presupune intercalarea altor părți de propoziție între acestea. Nu urmăresc realizarea acordului de gen, număr și caz între substantiv și adjectivul determinat: cercei frumoasă; sesizăm antepunerea adjectivului posesiv noastră clasa, mea păpușă. Propozițiile dezvoltate pun serioase probleme copiilor surzi din punct de vedere al topicii. Nici unul nu a reușit să ordoneze corect cuvintele în propoziția El a rezolvat două exerciții la matematică. S-au obținut variantele: Două la
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
sexuale cu părinții Încurajați ideile (căutările) adolescentului Luați în considerare drepturile părinților Demonstrați ajutorul emoțional (afectiv) Fiți politicoși cu părinții, mai ales când sunteți în public, in grup Păstrați secretele încredințate Sprijiniți dorințele lor in absenta Nu fiți exagerat de posesiv Oferiți cadouri și felicitări pentru ziua lor de naștere Încercați să tratați adolescentul ca pe un tânăr adult responsabil Priviți în ochi părinții în timpul conversației Uitați-va în ochii lui în timpul conversației Vorbiți cu părinții despre probleme sexuale si moarte
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
ca expresii ,,antionorifice") în uz. Se remarcă, pentru sistemul termenilor de adresare din limba română, tendința de asociere a acestora în sintagme adresative de tipul: adjectiv + substantiv în vocativ (dragă tată, stimată doamnă, dragă Alexandre); substantiv în vocativ + adjectiv pronominal posesiv (domnul meu); substantiv în vocativ + substantiv în genitiv (fata mamei, dragul tatei); interjecție + substantiv (măi Ioane) etc. Termenii de adresare îndeplinesc, în derularea actului comunicativ, funcții specifice. Din perspectiva nivelului pragmatic al comunicării, termenii de adresare au, în opinia lui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Complexitatea relațiilor anaforice impune luarea în considerare a mai multor criterii pentru clasificarea lor. După clasa morfologică în care se încadrează expresia anaforică, se poate vorbi de anaforă pronominală (anaforicul poate fi un pronume personal, un pronume demonstrativ, un pronume posesiv, un pronume nehotărît, un pronume relativ sau un pronume semiindependent: Ana1 și-a cumpărat o casă. Ea1 e mulțumită, dar soțul său1 se gîndește la ratele 2 pe care2 le vor plăti.), anaforă nominală (expresia anaforică este formată din substantiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pronume semiindependent: Ana1 și-a cumpărat o casă. Ea1 e mulțumită, dar soțul său1 se gîndește la ratele 2 pe care2 le vor plăti.), anaforă nominală (expresia anaforică este formată din substantiv și articol hotărît, sau articol genitival sau adjectiv posesiv, demonstrativ sau nehotărît: Ana și-a cumpărat o casă1. Casa/ Clădirea 1 e cam dărăpănată.), anaforă adverbială (anaforicul este un adverb de loc, de timp de mod sau un adverb relativ: [Ana și-a cumpărat o casă1 ieri2]3. Tot
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
purtătoare de nuanțe naratoriale pozitive sau negative nu mai au acest rol, ci și pe acela de parte constitutivă a pasajelor în care sînt incluse. Să analizăm, de exemplu, pasajul din Jane Eyre citat anterior, la persoana întîi (observați pronumele posesiv de persoana întîi singular - a mea din al patrulea rînd), într-o modalitate pozitivă. E în van să afirmăm că oamenii trebuie să fie mulțumiți cînd au parte de liniște: au nevoie de acțiune și, dacă nu au parte de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
că nu vom mai avea bani, ci El își făcea griji despre bani). 4.9.5. Procese relaționale: procese de existență Procesele relaționale sînt acelea de caracterizare sau identificare și presupun verbe intensive sau verbe ce exprimă relații circumstanțiale sau posesive, verbul obișnuit fiind a fi: 1. intensiv: "x este y” 2. circumstanțial: "x este la/despre/ca y” 3. posesiv: "x are y” George era victorios. George era cîștigătorul. A avut loc la ora 3. El are o slujbă grozavă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
existență Procesele relaționale sînt acelea de caracterizare sau identificare și presupun verbe intensive sau verbe ce exprimă relații circumstanțiale sau posesive, verbul obișnuit fiind a fi: 1. intensiv: "x este y” 2. circumstanțial: "x este la/despre/ca y” 3. posesiv: "x are y” George era victorios. George era cîștigătorul. A avut loc la ora 3. El are o slujbă grozavă. Revenind, ceea ce se poate cîștiga din analiza atentă de tranzitivitate a scenelor și personajelor este un tablou preliminar cu cine
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
finalul se desfășoară la Amsterdam, totul începe la Londra, la o înmormântare - impropriu spus, deoarece Molly Lane, protagonista absentă a momentului, moartă după o lungă și degradantă suferință, a fost incinerată în cadrul unei ceremonii anoste, la care participă atât soțul posesiv și insipid, cât și un public destul de numeros și pestriț. De la primele replici se remarcă doi buni prieteni ai dispărutei, ambii foști amanți ai acesteia, fiecare la timpul său. Clive Linley e un compozitor celebru ce tocmai își pregătește capodopera
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
2.2.1.3. Acordul lui cel 2.2.1.4. Determinanții slabi 2.2.1.5. Sintagmele cu valoare intensivă cât mai mulți, cei mai mulți 2.2.2. Acordul în caz al adjectivului 2.3. Persoana 2.3.1. Pronumele posesiv 2.3.2. Pronumele de întărire 3. Acordul din perspectiva controlorului 3.1. Nominalele cu neconcordanță între genul formal și cel referențial 3.2. Nominalele cu neconcordanță între numărul formal și cel referențial 3.3. Nominalele cu neconcordanță în ceea ce privește categoria
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
1.1. Numeralul cardinal 4.1.2. Numeralul ordinal 4.2. Formantul cel din componența superlativului 4.3. Al în diverse ipostaze sintactice ale sale 4.3.1. Acordul în caz 4.3.2. Al în sintagmele coordonate 4.4. Posesivul 4.4.1. *Alteța Lui, *Alteța Ei 4.4.2. Său cu valoare de plural în româna veche și modernă 4.5. Pronumele de întărire Capitolul 3. ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL 1. Introducere 1.1. Subiectul nominal 1.2. Relația
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
intern sintagmelor coordonate 3.1. Articolul definit 3.2. Articolul indefinit 3.3. Numeralul 3.4. Demonstrativul antepus 3.5. Adjectivul 3.5.1. Acordul adjectivului cu sintagma coordonată 3.5.2. Adjectivele coordonate 3.6. Demonstrativul postpus 3.7. Posesivul 3.8. Formele pronominale de întărire 3.9. Coordonarea copulativă prin alte elemente decât și 3.9.1. Nici... nici... 3.9.2. Ca și, precum și, la fel ca și 3.9.3. Cu, și cu, împreună cu 3.9.4
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se poate manifesta în acord sau nu); perspectiva categoriilor gramaticale implicate în acord (trăsăturile de gen și număr, cazul și, discutabil, persoana); perspectiva particularităților de acord ale unor clase de cuvinte (numeralul, formantul cel din componența superlativului, marca al, pronumele posesiv și pronumele de întărire). Cel de-al treilea capitol, intitulat Acordul predicatului cu subiectul, reunește probleme diverse, grupate în funcție de tipul de subiect (nominal, non-nominal) sau în funcție de tipul de predicat (am discutat unele tipuri de predicate care pun probleme mai interesante
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în legătură cu alte tipuri de sintagme coordonate (cele disjunctive, cele adversative și formate prin juxtapunere). În partea finală a capitolului este discutat acordul de tip adjectival, fiind avute în vedere particularitățile de acord ale diverselor clase lexico-gramaticale (articolul, numeralul, demonstrativul, adjectivul, posesivul, pronumele de întărire). În capitolul al șaptelea, Genul neutru din perspectiva acordului, am reluat o veche temă de discuție din lingvistica românească: problema existenței genului neutru, în legătură cu care am prezentat argumente oferite de acord. Este vorba de acordul sintagmelor coordonate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prototipică, dar care nu acoperă toate situațiile existente: în islandeză nominativul este atribuit complementului, iar subiectul are cazul dativ (vezi (3), reluat mai jos); în portugheză, verbul la infinitiv se acordă cu subiectul, care are cazul nominativ; în grupurile nominale posesive din maghiară, posesorul este în cazul nominativ (vezi (25)): (3) Jóni líkuðu țessir sokkar. Jón. D plac.pl aceste șosete.N "Lui Jón îi plac aceste șosete." (Bobaljik, 2006) (25) Péter barát-ja! Peter-nominativ prieten-pos. 3sg. "Prietenul lui Peter!" (Coene, d
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
relații sintactice de verificare sau valorizare cu trăsăturile non-interpretabile sau fără o valoare ale verbului și ale adjectivului? (c) ce alte elemente care pot avea două seturi de trăsături? Existența celor două seturi de trăsături poate fi constatată la pronumele posesiv de persoana I și a II-a. Acesta are trăsături referențiale de număr și persoană și trăsături formale de gen și număr: (44) mei - număr refererențial singular; persoana I; numărul formal plural; genul formal masculin Trăsăturile formale sunt implicate în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
-a. Acesta are trăsături referențiale de număr și persoană și trăsături formale de gen și număr: (44) mei - număr refererențial singular; persoana I; numărul formal plural; genul formal masculin Trăsăturile formale sunt implicate în acordul cu substantivul (copiii mei). Astfel, posesivul ar două trăsături de număr, una referențială și una formală, valuată prin acord. 5.5. Ipoteza morfologiei postsintactice Bobaljik (2008) susține că acordul trebuie să fie conceput în afara unei configurații sintactice. El ar ține de componenta care interpretează structura sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unui determinant tare la dreapta sa (cf. 2004: 123). Predeterminanții sunt: însuși, tot, numeralele colective amândoi, ambii etc. Determinanții tari sunt: articolul nehotărât (luat ca element de referință), articolul hotărât, cel urmat de numeral cardinal, al (urmat de genitiv sau posesiv), demonstrativele de apropiere (acest), de depărtare (acel) și de diferențiere (celălalt), pronumele relativ-interogative, determinantul negativ niciun, nehotărâtele tari (oricare, fiecare, vreun, cutare, oricât, câtva, atât, orice, ceva, niște), numeralul distributiv câte urmat de numeral cardinal. Determinanții slabi sunt: al din
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Determinanții slabi sunt: al din componența numeralului ordinal, cel din componența superlativului, demonstrativul de identitate același, demonstrativele de calificare asemenea, atare, așa, nehotărâtele slabe (mult, puțin, alt, anumit, diferit, destul, divers, felurit, numeros, oare(și)care), numeralele cardinale și multiplicative, posesivele (scurte): meu, tău etc. În absența unui determinant tare, funcția sa poate fi preluată de un determinant slab. Într-un grup în care este prezent mai mult de un determinant, cazul genitiv sau dativ poate fi marcat la toți determinanții
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
foste atributive, care mai păstrează relativa autonomie a subordonatei, manifestată prin rezistența la acordul cazual" Gruiță (1981: 125). 2.3. Persoana În domeniul nominal sunt două elemente care se acordă cu substantivul centru și care au trăsătura de persoană: pronumele posesiv și pronumele de întărire 24. Este interesant de urmărit cum primesc aceste pronume o valoare pentru trăsătura de persoană, dat fiind că substantivul centru nu are trăsătura persoanei, pe care să o transmită prin acord altor elemente din grupul nominal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
24) mie însemi - forma însemi marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ) în prima parte a cuvântului (înse-) și persoana (I) și numărul (singular) în a doua parte (-mi); pronumele personal mie este de persoana I, numărul singular Pronumele posesiv se acordă în caz cu nominalul-centru, dar are și trăsătura persoanei, pe care nu o primește prin acord: (25) fiicei mele - pronumele posesiv mele marchează genul (feminin), numărul (singular), cazul (dativ sau genitiv) și persoana (I), iar nominalul-centru marchează genul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
numărul (singular) în a doua parte (-mi); pronumele personal mie este de persoana I, numărul singular Pronumele posesiv se acordă în caz cu nominalul-centru, dar are și trăsătura persoanei, pe care nu o primește prin acord: (25) fiicei mele - pronumele posesiv mele marchează genul (feminin), numărul (singular), cazul (dativ sau genitiv) și persoana (I), iar nominalul-centru marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ sau genitiv); acordul se face în gen, număr și caz, iar persoana este inerentă, referențială. 2.3
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
genul (feminin), numărul (singular), cazul (dativ sau genitiv) și persoana (I), iar nominalul-centru marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ sau genitiv); acordul se face în gen, număr și caz, iar persoana este inerentă, referențială. 2.3.1. Pronumele posesiv Posesivul are trăsături de gen, număr, persoană și caz (ex. mea - feminin, singular, persoana I, N/Ac; mele - feminin, singular, persoana I, G/D; tăi - masculin, plural, persoana a II-a, toate cazurile). Trăsăturile de gen și număr variază în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
feminin), numărul (singular), cazul (dativ sau genitiv) și persoana (I), iar nominalul-centru marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ sau genitiv); acordul se face în gen, număr și caz, iar persoana este inerentă, referențială. 2.3.1. Pronumele posesiv Posesivul are trăsături de gen, număr, persoană și caz (ex. mea - feminin, singular, persoana I, N/Ac; mele - feminin, singular, persoana I, G/D; tăi - masculin, plural, persoana a II-a, toate cazurile). Trăsăturile de gen și număr variază în funcție de trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
persoană și caz (ex. mea - feminin, singular, persoana I, N/Ac; mele - feminin, singular, persoana I, G/D; tăi - masculin, plural, persoana a II-a, toate cazurile). Trăsăturile de gen și număr variază în funcție de trăsăturile nominalului cu care se acordă posesivul (casa mea, copiii tăi). Trăsătura de persoană este întotdeauna referențială, interpretabilă, ea nu se verifică prin raportare la un nominal. În general, statutul de adjectiv sau de pronume al formelor care pot avea ambele valori diferă în funcție de sursa trăsăturilor phi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]