1,105 matches
-
acoperișul sub care stăm, lumina e ca un cuțit alb de ghilotină.” (O. Paler, Caminante, 280) Observații: Când prepoziții (locuțiuni prepoziționale) precum în fața, în spatele, spre etc. însoțesc substantive proprii-nume de persoană, substantive comune trimițând către ființe umane individualizate, pronume personale, posesive sau alte pronume înlocuind substantive din categoria celor de mai sus, termenii sintactici nu mai realizează funcția de circumstanțial ci pe aceea de complement indirect: „Brațele ei albe și goale se întinseră spre dânsul.” (M. Eminescu, P.L., 49) Alte prepoziții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în nominativ (munții Alpi) sau în genitiv (mânăstirea Snagovului), Cetatea Suceava/ Cetatea Sucevei. Genitivul substantivului (pronumelui) neprepozițional se constituie în marcă a identității sintactice a atributului. • dativ; când atributul se realizează prin pronume personal sau reflexiv, forma scurtă, numită „dativul posesiv”: „De ce taci când fermecată / Inima-mi spre tine-ntorn?” (M. Eminescu, I, 206) „Oamenii își strângeau sumanele și-și înfundau căciulile...” (L. Rebreanu, 279) și când se realizează prin substantive în structuri arhaice sau populare: „Se bate miezul nopții în clopotul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eu sufletul în calea tuturor, pe muchia tuturor prăpăstiilor.” (G.M. Zamfirescu, 223) „Pe mine, așa cum vroisem odată să fiu, numai vechile, oarbele drumuri încă n-au încetat să mă caute.” (A.E. Baconsky, 133) Articolul Uneori, atributul realizat prin „dativul posesiv” al pronumelui personal sau reflexiv se distinge de complementul indirect pe baza articulării unui substantiv din enunț care își manifestă astfel în planul expresiei poziția sa de regent al pronumelui. În enunțul: „Și-nlănțuindu-mi gâtul cu brațe de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1863), scris în închisoare, a avut un mare succes la public și trebuie considerat printre principalele manifeste ale nihilismului rus. Aici erau prezentate noile forme de viață bazate pe abolirea convențiilor și tradițiilor, pe un comunitarism care proscria orice sentiment posesiv, pe emanciparea femeii și pe devotamentul față de cauza poporului. Toate acestea echivalau, firește, cu o negare a principiilor pe care se sprijinea ordinea precedentă a societății și așadar cu o radicală formă de nihilism. Le roman du nihilisme va fi
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
putea fi numită cea în care se iubește oarecum din milă, donatorul de grijă și afecțiune simțind plăcere în a se comporta paternal cu partenerul și, totodată, a-l vedea pe acesta dependent de el. Există, de asemenea, o dragoste posesivă, unde dominantă este frica de a nu-l pierde pe celălalt, de unde gelozia patologică, după cum s-a configurat și statistic existența jocului de-a dragostea, unde relațiile sunt mai superficiale, ele sfârșindu-se când cel cu care te-ai jucat
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
lui Alex spre cel al lui Michel, se realizează și transferul: Boaz și Ilana alunecă spre inima și căminul lui Alex. Este același transfer care se realizase cu ceva timp în urmă între Alex și tatăl său, o figură impunătoare, posesivă, egoistă. Banii fac din Michel un personaj al relațiilor sociale. Casnicul Michel devine un personaj care asistă la intrigi, le provoacă, face planuri. Umilințele din copilărie pe care le dezvăluie într-o scrisoare adresată lui Boaz, acum par a fi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
În sensul acesta pusă problema, din punctul de vedere al filosofiei existențialiste, Eu rămân o simplă relație existentă exclusiv În planul exterior. După J.P. Sartre, această relație este reprezentată prin trei categorii de nevoi, și anume: aă Într-o formă posesivă, prin „a-fi-cu-și-pentru-celălalt”, ceea ce semnifică a accepta posesiunea celuilalt. Prin aceasta, fiecare acționează asupra libertății celuilalt. „A-fi-Împreună” Înseamnă fie a-l domina pe celălalt, fie a-i ceda. bă Prin indiferență, situație care face inseparabilă relația de „a-fi-cu-și-pentru-celălalt”. Mă simt izolat
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin pronume personal: „fata care ne-am întâlnit cu ea"); e) familiare (demonstrativele "ăsta", "ăla"t etc.); f) elemente livrești sau oficiale în comunicarea familiara (construcții ca "bucuros de a fi mers", etc.); g) elemente poetice în stilul științific (dativul posesiv pe lângă un substantiv: „în opera-i"). Abaterile de natură sintactică se pot explica fie prin greșeli de gândire (de logică), de pilda dezacordul dintre subiect și predicat, fie prin intervenția unor factori afectivi, în aceasta categorie intrând toate construcțiile care
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
mai proeminentă este deputatul Cornoiu, șef de partid aflat în campanie pentru obținerea postului de ministru. Pentru a-și satisface aspirațiile politice și erotice, Cornoiu divorțează de prima lui soție (fără a renunța însă, dintr-un exacerbat sentiment al virilității posesive și dominatoare, și la favorurile acesteia) și se căsătorește cu frumoasa Zina, fire înclinată intuitiv spre temperamentele artistice, lipsită totuși de discernământ estetic. Lumea orașului de provincie este animată fie de veleități politice, subordonându-se, astfel, personalității lui Cornoiu, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
lui P., unde protagonistul recurge insistent și programatic la virtualitățile sale pozitive, în stare să le distrugă pe cele malefice (acestea sunt „monstrul”), cauzate de relația exclusivistă (latent complex al lui Oedip) pe care încearcă să i-o inculce mama posesivă, insidios tiranică. Personajele reprezentative din mai toate prozele alcătuiesc o mică galerie de inadaptabili, oameni solitari și care detestă existența cotidiană banală și burgheză, „mahalaua” morală, din care vor să evadeze. Romancierul e un fin analist al acestor procese de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
să-l sugrum cu mâinile mele" scrie el dar pe care a sfârșit prin a-l accepta, însă cu urmări ce anunță, așa cum subliniază Cătănia, "primele simptome ale bolii literare". Pentru Sábato-copil, firav și sensibil, legat bolnăvicios de o mamă posesiva, chiar dacă deosebit de iubitoare, începe o lungă perioadă de halucinații cumplite, coșmaruri și crize de somnambulism. Mai tarziu, Sábato elev trăiește același sentiment de izolare și singurătate: "mă simțeam ridicol, un băiat de la țară, simțeam că lumea era oribilă și ostilă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se nască imediat după ce moare un frate al lui mai mic al cărui nume l-a și moștenit pe care mama sa il adoră și pe care nu l-a uitat niciodată, fapt pentru care mama s-a transformat în posesiva și tiranica, obligându-l să se închidă în el. Copilăria să a fost închisă, gri, nu stia să se joace: "cu nasul lipit de geam, mă uitam ore întregi la ceilalți copii care se jucau aproape de mine"34. Dona Juana
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
2.2.1.3. Acordul lui cel 2.2.1.4. Determinanții slabi 2.2.1.5. Sintagmele cu valoare intensivă cât mai mulți, cei mai mulți 2.2.2. Acordul în caz al adjectivului 2.3. Persoana 2.3.1. Pronumele posesiv 2.3.2. Pronumele de întărire 3. Acordul din perspectiva controlorului 3.1. Nominalele cu neconcordanță între genul formal și cel referențial 3.2. Nominalele cu neconcordanță între numărul formal și cel referențial 3.3. Nominalele cu neconcordanță în ceea ce privește categoria
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
1.1. Numeralul cardinal 4.1.2. Numeralul ordinal 4.2. Formantul cel din componența superlativului 4.3. Al în diverse ipostaze sintactice ale sale 4.3.1. Acordul în caz 4.3.2. Al în sintagmele coordonate 4.4. Posesivul 4.4.1. *Alteța Lui, *Alteța Ei 4.4.2. Său cu valoare de plural în româna veche și modernă 4.5. Pronumele de întărire Capitolul 3. ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL 1. Introducere 1.1. Subiectul nominal 1.2. Relația
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
intern sintagmelor coordonate 3.1. Articolul definit 3.2. Articolul indefinit 3.3. Numeralul 3.4. Demonstrativul antepus 3.5. Adjectivul 3.5.1. Acordul adjectivului cu sintagma coordonată 3.5.2. Adjectivele coordonate 3.6. Demonstrativul postpus 3.7. Posesivul 3.8. Formele pronominale de întărire 3.9. Coordonarea copulativă prin alte elemente decât și 3.9.1. Nici... nici... 3.9.2. Ca și, precum și, la fel ca și 3.9.3. Cu, și cu, împreună cu 3.9.4
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se poate manifesta în acord sau nu); perspectiva categoriilor gramaticale implicate în acord (trăsăturile de gen și număr, cazul și, discutabil, persoana); perspectiva particularităților de acord ale unor clase de cuvinte (numeralul, formantul cel din componența superlativului, marca al, pronumele posesiv și pronumele de întărire). Cel de-al treilea capitol, intitulat Acordul predicatului cu subiectul, reunește probleme diverse, grupate în funcție de tipul de subiect (nominal, non-nominal) sau în funcție de tipul de predicat (am discutat unele tipuri de predicate care pun probleme mai interesante
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în legătură cu alte tipuri de sintagme coordonate (cele disjunctive, cele adversative și formate prin juxtapunere). În partea finală a capitolului este discutat acordul de tip adjectival, fiind avute în vedere particularitățile de acord ale diverselor clase lexico-gramaticale (articolul, numeralul, demonstrativul, adjectivul, posesivul, pronumele de întărire). În capitolul al șaptelea, Genul neutru din perspectiva acordului, am reluat o veche temă de discuție din lingvistica românească: problema existenței genului neutru, în legătură cu care am prezentat argumente oferite de acord. Este vorba de acordul sintagmelor coordonate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prototipică, dar care nu acoperă toate situațiile existente: în islandeză nominativul este atribuit complementului, iar subiectul are cazul dativ (vezi (3), reluat mai jos); în portugheză, verbul la infinitiv se acordă cu subiectul, care are cazul nominativ; în grupurile nominale posesive din maghiară, posesorul este în cazul nominativ (vezi (25)): (3) Jóni líkuðu țessir sokkar. Jón. D plac.pl aceste șosete.N "Lui Jón îi plac aceste șosete." (Bobaljik, 2006) (25) Péter barát-ja! Peter-nominativ prieten-pos. 3sg. "Prietenul lui Peter!" (Coene, d
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
relații sintactice de verificare sau valorizare cu trăsăturile non-interpretabile sau fără o valoare ale verbului și ale adjectivului? (c) ce alte elemente care pot avea două seturi de trăsături? Existența celor două seturi de trăsături poate fi constatată la pronumele posesiv de persoana I și a II-a. Acesta are trăsături referențiale de număr și persoană și trăsături formale de gen și număr: (44) mei - număr refererențial singular; persoana I; numărul formal plural; genul formal masculin Trăsăturile formale sunt implicate în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
-a. Acesta are trăsături referențiale de număr și persoană și trăsături formale de gen și număr: (44) mei - număr refererențial singular; persoana I; numărul formal plural; genul formal masculin Trăsăturile formale sunt implicate în acordul cu substantivul (copiii mei). Astfel, posesivul ar două trăsături de număr, una referențială și una formală, valuată prin acord. 5.5. Ipoteza morfologiei postsintactice Bobaljik (2008) susține că acordul trebuie să fie conceput în afara unei configurații sintactice. El ar ține de componenta care interpretează structura sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unui determinant tare la dreapta sa (cf. 2004: 123). Predeterminanții sunt: însuși, tot, numeralele colective amândoi, ambii etc. Determinanții tari sunt: articolul nehotărât (luat ca element de referință), articolul hotărât, cel urmat de numeral cardinal, al (urmat de genitiv sau posesiv), demonstrativele de apropiere (acest), de depărtare (acel) și de diferențiere (celălalt), pronumele relativ-interogative, determinantul negativ niciun, nehotărâtele tari (oricare, fiecare, vreun, cutare, oricât, câtva, atât, orice, ceva, niște), numeralul distributiv câte urmat de numeral cardinal. Determinanții slabi sunt: al din
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Determinanții slabi sunt: al din componența numeralului ordinal, cel din componența superlativului, demonstrativul de identitate același, demonstrativele de calificare asemenea, atare, așa, nehotărâtele slabe (mult, puțin, alt, anumit, diferit, destul, divers, felurit, numeros, oare(și)care), numeralele cardinale și multiplicative, posesivele (scurte): meu, tău etc. În absența unui determinant tare, funcția sa poate fi preluată de un determinant slab. Într-un grup în care este prezent mai mult de un determinant, cazul genitiv sau dativ poate fi marcat la toți determinanții
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
foste atributive, care mai păstrează relativa autonomie a subordonatei, manifestată prin rezistența la acordul cazual" Gruiță (1981: 125). 2.3. Persoana În domeniul nominal sunt două elemente care se acordă cu substantivul centru și care au trăsătura de persoană: pronumele posesiv și pronumele de întărire 24. Este interesant de urmărit cum primesc aceste pronume o valoare pentru trăsătura de persoană, dat fiind că substantivul centru nu are trăsătura persoanei, pe care să o transmită prin acord altor elemente din grupul nominal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
24) mie însemi - forma însemi marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ) în prima parte a cuvântului (înse-) și persoana (I) și numărul (singular) în a doua parte (-mi); pronumele personal mie este de persoana I, numărul singular Pronumele posesiv se acordă în caz cu nominalul-centru, dar are și trăsătura persoanei, pe care nu o primește prin acord: (25) fiicei mele - pronumele posesiv mele marchează genul (feminin), numărul (singular), cazul (dativ sau genitiv) și persoana (I), iar nominalul-centru marchează genul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
numărul (singular) în a doua parte (-mi); pronumele personal mie este de persoana I, numărul singular Pronumele posesiv se acordă în caz cu nominalul-centru, dar are și trăsătura persoanei, pe care nu o primește prin acord: (25) fiicei mele - pronumele posesiv mele marchează genul (feminin), numărul (singular), cazul (dativ sau genitiv) și persoana (I), iar nominalul-centru marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ sau genitiv); acordul se face în gen, număr și caz, iar persoana este inerentă, referențială. 2.3
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]