77,188 matches
-
Epistolarul Mircea Eliade - Ioan Petru Culianu (din rațiuni pe care sincer nu le înțeleg volumul poartă semnătura lui Ioan Petru Culianu) ar trebui să ofere cititorului de azi revelații în două domenii: trecutul interbelic de extremă dreapta al magistrului și posibile motivații doctrinare pentru asasinarea discipolului (s-a sugerat că o implicare în abominabila crimă ar avea cercurile de legionari din Statele Unite și Canada " Matei Călinescu este de părere că și agenți ai fostei Securități ar fi avut oarece amestec " dezamăgite
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
româna vorbită. Și în acest caz găsim teribile adaptări grafice totale: "habar n-au cum se dă un sărci pe gugăl"). Oricum, mai economic și mai expresiv e noul verb, a gugăli, care apare folosit la toate modurile și timpurile posibile: "nu prea mai știam cum se cheamă carul ăla blindat și nici nu prea aveam un chef deosebit să-l gugălesc"; "dacă poți, zi-mi și mie linkul ăla, să nu gugălesc de-aiurea"; "na și john saul că poate
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
instrucția serioasă nu-i lipsește. Am folosit deja cuvântul-cheie "comercial"; el a fost rareori pronunțat în acele zile de seminar, însă toți i-am simțit prezența, mai degrabă amenințătoare decât reconfortantă. S-a vorbit insistent despre audiență, cu o singură posibilă concluzie de bun-simț: pentru un post public (așa cum e și România Muzical) este desigur important să atragi auditoriul, cu condiția ca el să dorească aceasta (cum bine zicea Lukas Hurnik din Cehia). Temele incitante nu au epuizat sarcinile muzicologului la
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
mare) ca și colegii lor compozitori sau dirijori de orchestră. Sarcina dificilă rămâne a găsi drumul unde se îmbină temeinicia analizei de partitură, a studiului teoriei, armoniei, polifoniei, orchestrației etc. cu viziunea intuitivă și cultural-interdisciplinară asupra muzicii. Cât despre meseriile posibile după absolvire, fiecare se va adapta din mers practicilor radiofonice, de televiziune, editoriale, din învățământ sau cercetare. Cum e în alte locuri? În Germania bunăoară, Academia de Muzică și Teatru din München propune cursuri de jurnalism muzical radiofonic, apoi am
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
erotice incerte cu țigăncușa Giorgi, tovarășa ei de joacă, subconștient percepute ca interzise, le corespund peste ani temerile adolescentei îndrăgostite de Alin, de Tudor, de Ion... De ce, însă, tot acest periplu printre amintiri este așezat sub semnul poreclei Chelbasan? Un posibil răspuns poate fi găsit chiar în caracterul fragmentar al rememorării, nu doar în sensul de incomplet, dar și al succesiunii fluctuante, al revenirii. Regresia voluntară în memoria copilăriei nu are simplitatea rememorării exclusiv narative, ci este însoțită de o permanentă
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
ani în care fericirea s-a amestecat cu naive sau îngrozitoare temeri, în fine, fiecare a fost, la un moment dat, un Chelbasan, și orice maturizare, căutare identitară a trebuit să dezamorseze, la un moment dat, complexele, frustrările produse de posibila (inevitabila?) incompatibilitate dintre imaginar și realitate. Citind poezelele din studenție ale Anei, naratoarea o apostrofează că "n-a putut scoate nimic ca lumea pe o temă mare și generoasă." Ei bine, iat-o!
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
concurența. Omul nostru de afaceri nu s-a născut într-o lume a liberei concurențe, ci într-o societate totalitară pentru care inițiativa personală era un păcat cu repercusiuni la dosar. Într-un moment de slăbiciune interioară, mai adăugînd și posibile presiuni de tot felul, omul de afaceri poate ajunge la sinucidere. Inși puternici și răzbătotori să se sinucidă? Chiar ei. Oamenii puternici se sinucid, nu cei slabi. Astea nu sunt păreri de-ale mele, ci observații statistice ale medicilor legiști
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
soluția radicală, aceea a defenestrării, cum o numesc experții. Sinuciderile în doi timpi sunt de altfel numeros consemnate în cazuistica medicinii legale. Mergînd pe ipoteza inversă, a crimei prin înscenarea unei sinucideri, e ridicol să ne imaginăm că autorii ei posibili " fiindcă n-ar fi putut fi un singur om care să ducă la capăt un asemenea scenariu � s-au documentat înaintea acestei operațiuni. Dacă primul ștreang s-a rupt, puteau folosi unul mai zdravăn, a doua oară, în interiorul vilei. Dar
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
fiecare centimă de slăbiciune proprie sau să ieși în piață cu lucruri care sunt, prin natura lor, private. Pe de altă parte, nu e bine să mergi cu discreția până la duplicitate. ș"ț Înțeleg, prin urmare, să asigur maxima coerență posibilă între ființa mea intimă și cea socială, să nu-mi ascund umbra sub preș. Citesc cu plăcere, îmi plac ideile și îl caut pe Dumnezeu. Dar îmi plac și cârnații de Pleșcoi, bufoneriile crude, brânzeturile răscoapte, cheful, hetaira, romanța. Sunt
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
se manifestă, în orice caz, în opoziția ilustrată dintotdeauna de argouri � dintre șmecheri și fraieri (adică: papagali, fazani, guguștiuci, elefanți, gîlme, gulii, huseni etc.). Cuvîntul luser e deja folosit în scris � în presă și în internet - în aproape toate variantele posibile: de la păstrarea ortografiei și a unei forme invariabile ("Sînteți o ceată de LOSER și atît", pub8.bravenet), la adaptarea morfologică ("loser-ul alcoolic al lui Paul Newman din ŤVeridictulť", programetv.com; "doi Ťloserť-i încearcă să dea lovitura în New York și încurcă
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
a valorilor, în configurația lor atât de dinamică și de contradictorie de la începutul mileniului III. Ca și Ion Barbu, Tudor Arghezi mi se pare un subiect închis pentru poezia contemporană, pe care nu o văd pactizând creator cu un maestru posibil. Dacă Leonid Dimov și, mai târziu, Mircea Cărtărescu asimilaseră ceva semnificativ din arghezianism, astăzi nu ne mai putem (măcar) imagina să avem barbieni și arghezieni, în timp ce bacovienii și blagienii mai sunt încă posibili. Mai clar spus: în timp ce cota lui Bacovia
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
o văd pactizând creator cu un maestru posibil. Dacă Leonid Dimov și, mai târziu, Mircea Cărtărescu asimilaseră ceva semnificativ din arghezianism, astăzi nu ne mai putem (măcar) imagina să avem barbieni și arghezieni, în timp ce bacovienii și blagienii mai sunt încă posibili. Mai clar spus: în timp ce cota lui Bacovia a crescut continuu, până la a fi revendicat de postmodernismul românesc ca un precursor, cota lui Arghezi pare să fi scăzut simetric, neliniștitor, ca predecesor valorificabil în creația poetică. Arghezi rămâne o valoare de
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
este (prea) schematică și încărcată cu simboluri nepuse în valoare. Mai mult, apar și detalii inutile, precum gesturile de afecțiune dintre Ron și Hermione, care par să sugereze o relație mai mult decât amicală, dar care rămân neconcretizate, anticipând o posibilă continuare într-un viitor film. Iar "subtilitățile" tehnice ale lui Cuarón îi vor face probabil să caște pe cei mai tineri spectatori. Din păcate, cel mai antrenant dintre romanele cu Harry Potter a devenit pe ecran cel mai plictisitor film
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
pot pendula între extreme, ca luminile și umbrele, pot trece din una în alta, pot visa la una sau la alta și așa apare echilibrul. Sufletul aspiră spre fericire continuă și pentru asta începe să viseze cele mai strașnice vise posibile", iar comentariile ne lasă fără comentarii: "Rîul nu este un lac, iar emoțiile noastre negative permanente transformă rîul în lac, îi întrerup dezvoltarea, evoluția. Iată de ce ai voie să fii trist, dar pentru o vreme, și asta să nu-ți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
nu se mai scrisese la noi: atitudine anti-establishment, cultura underground, mediile studenților narcotici, mafia basarabeana, limbaj obscen dus la extrem, slang, în fine, o serie de elemente pentru care atunci am folosit sintagma �existențialism narcotic�. Pentru că era altceva, începutul unei posibile tipologii, al unui nou set de cronotopi, dacă vreți, Pizdeț a fost, în virtutea potențialului întrezărit, relativ bine primit. Altfel, acel mic român numără o mulțime de slăbiciuni inerente debutului. Ideea e că al doilea român al lui Alexandru Vakulovski ar
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
acțiune, o valoare națională, pragmatistă - niciodată una estetică, deci europeană." A doua parte a articolului începe cu "ideea că nu putem avea nici astăzi, cum nu puteam la 1840 să avem o critică estetică. Critica culturală nu e numai singura posibilă, e singura necesară." Constatarea este prilej de precizare a propriei poziții în contextul criticii românești. Fundoianu mărturisește că se înscrie "în școala criticei moldovenești a lui Russo, Kogălniceanu și a "Junimei" "4). (Dar și critica practicată de Iorga, cum i
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
zice ghicitoarea Sphinx-ului, un membru al echipajului este transformat de o vrăjitoare într-o broască țestoasă, apar cavalerii Sf. Graal, izvorul cu apă vie, se traversează o mare de aramă și o alta de argint (feerice pasaje), apare și o posibilă Circe. Evident, dincolo de faptele de eroism, pământenii din viitor asigură partea amuzantă a cărții întrucât ei nu înțeleg mai nimic din tot ce li se întâmplă pe străvechea și pura (prin ingenuitatea ei) planetă. Au în echipaj un... xenolog, dar
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
cât mai spectaculos pe marginea Ťcăcaturilorť, a lucrurilor mărunte." Atât doar că mai nimic spectaculos în discuțiile leneșe ale grupului de prieteni, toate poveștile sunt banale. De aceea autorul insistă pe metaforă Peșterii din final cu "povestea despre orice poveste posibilă, o ficțiune despre Ficțiune". Metaforă care mă trimite cu gândul mai degrabă la un sofisticat român postmodernist ŕ la prozatorii târgovișteni. Inteligent, fără îndoială, cu o scriitura bună și fluenta, dar fără o practică serioasă a ficțiunii adevărate, Adrian Șchiop
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
și scrisorile circulă fără nici un fel de opreliște între Est și Vest. Eugčne Ionesco și Emil Cioran, două dintre blazoanele spiritualității românești părăsesc această lume, dar în presa și în librăriile din țară apar nume noi, unele purtînd semnele unor posibile destine strălucitoare (de departe, favoriții autoarei sînt H.-R. Patapievici și Vlad Zografi). Cel de-al patrulea volum din Jurnalul Monicăi Lovinescu aduce cu sine o vizibilă schimbare de ton față de precedentele două volume. Dacă în volumul al II-lea
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
fi procurate cu un rabat de 20%. Dar acestea sunt problemele difuzării, nu ale unei cronici a edițiilor. Totuși, sunt, cred, informații utile pentru pasionații domeniului. Fără inițiativa, autoritatea și competența lui Eugen Simion aceste ediții nu ar fi fost posibile. Domnia sa a găsit, prin străduință proprie, instituțiile cu ajutorul cărora să-și poată realiza nobilul proiect cultural. Coperta fiecărui volum evidențiază primele două instituții implicate: Academia Română și Editura Univers enciclopedic. A treia instituție importantă, aflată sub patronajul Academiei Române, este Fundația Națională
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
semnificativ al "poveștii" pe care o studiez. Dialogul nu este însă interviu, iar stilul meu nu este cel al imprecației verbale. Prefer nuanțele, specifice analizei istorico-politice, mai ales într-un asemenea dialog. Așa-numitele omisiuni din seria (virtual infinită) a posibilelor întrebări, din punctul meu de vedere, aparțin registrului jurnalismului investigativ. Senzaționalul și interviul agresiv nu sînt instrumentele de lucru ale politologului. Concluziile analizelor mele despre tranziția din România vor apărea în volumul meu de autor, Democracy - Romanian-style: Parties, Personalities, Ideologies
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
român, acum, într-o Românie în veșnice campanii, nu doar electorale. Când "mateloții" feluriți, de ani și ani, "l' împiedică să meargă"... Mulți dintre acei copii scriau. Mi-au arătat creațiile lor. încercări de a-și pipăi sufletele, ale unor posibili viitori medici, ingineri, oameni de afaceri, cadre didactice, politicieni sau...culegători de căpșuni aiurea. Dorind să le răspund, scormoneam în mine dezlegări la întrebări care, abia atunci astfel formulate de acei copii, repet, născuți după 1989, deveneau și ale mele
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
postmodernism rebel, dus la extrem. Nu fragment, dar fractură; nu întrerupere, dar alipire ș.a.m.d. Singurul element care ține împreună aceste capitole este numele personajului, căci zonele de indeterminare sunt atât de mari, încât travaliul auctorial este, practic, minimul posibil. Un alt aspect fracturist ar fi revolta politică. Pasajele respective nu sunt scrise rău, dar sunt un insert gratuit în corpul romanului și contribuie decisiv la eșecul măcar al finalului. Acesta ar fi "complexul On the road" al fracturiștilor! De la
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
de la încropirea romanului, cât de la ratarea subiectului înghesuit în aceste două capitole finale. Cum spuneam, romanului îi urmează patru povestiri abia acestea extravagante prin varietatea și insolitul subiectelor. Modelele sunt vizibile. Cea mai bună dintre povestiri, Planeta Do diez (o posibilă și foarte frumoasă ars poetica), te trimite cu gândul la Arhitectul lui Cărtărescu. Un pianist de geniu descoperă o infinitate de semitonuri între Do și Do diez și atunci, erijat în acordor, strecoară în toate pianele ce-i cad în
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
stil de o supremă subtilitate și semnele discrete ale tensiunii spirituale. în lipsa acestora, fraza sună mut. Mai promițătoare e colaborarea recentă cu Dominique Ilea, în traducerea căreia tocmai s-a publicat în "Revue des Deux Mondes" un capitol dintr-o posibilă carte despre Tolstoi însoțit de cuvinte entuziaste ale redactorului șef, Michel Crépu. Dacă succesul se va confirma, nu mă îndoiesc că, potrivit mentalității noastre smerit vanitoase, îl vom revendica, abia atunci, pe autor. Nu mai am îndemânarea de a caracteriza
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]