811 matches
-
rând și aș fi putut ieși din casă; dar strada a ajuns până la urmă să mă îndârjească într-atât, că stăteam zile întregi ferecat, deși puteam ieși ca toată lumea. Nu puteam suferi mulțimea care umbla de colo-colo, agitată, veșnic îngrijorată, posomorâtă și temătoare, care forfotea împrejurul meu pe trotuare. La ce bun veșnica lor tristețe, veșnica lor îngrijorare și agitație; la ce bun veșnica lor răutate posacă (pentru că sunt răi, răi, răi!)? Cine-i de vină că ei sunt nefericiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
probabil că veștile erau proaste, ca de obicei. Fața acestui domn, care părea să aibă vrei douăzeci și opt de ani, smeadă și uscată, încadrată de favoriți negri, cu bărbia rasă oglindă, mi s-a părut destul de cuviincioasă și chiar plăcută; era posomorâtă, cu privirea posomorâtă, dar cu o nuanță bolnăvicioasă de mândrie care se irita cu prea multă ușurință. Când am intrat, a avut loc o scenă ciudată. Sunt oameni care, în susceptibilitatea lor supărăcioasă, găsesc o desfătare extraordinară și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
erau proaste, ca de obicei. Fața acestui domn, care părea să aibă vrei douăzeci și opt de ani, smeadă și uscată, încadrată de favoriți negri, cu bărbia rasă oglindă, mi s-a părut destul de cuviincioasă și chiar plăcută; era posomorâtă, cu privirea posomorâtă, dar cu o nuanță bolnăvicioasă de mândrie care se irita cu prea multă ușurință. Când am intrat, a avut loc o scenă ciudată. Sunt oameni care, în susceptibilitatea lor supărăcioasă, găsesc o desfătare extraordinară și mai ales când aceasta ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Kolea și Keller, ci chiar și pe propria lui fiică, Vera Lukianovna. Chiar în momentul acela ar fi vrut și ar fi dorit, poate, să-i aducă prințului la cunoștință o veste interesantă în cel mai înalt grad, dar tăcu posomorât și nu spuse nimic. — Atunci, cu ce vă pot fi de folos, mult stimate prinț, de vreme ce totuși m-ați... chemat? întrebă el, în sfârșit, după câteva momente de tăcere. — Da, propriu-zis voiam să discutăm despre general, spuse prințul și tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de frică, voi sparge vaza. Poate o să cad pe dușumeaua lucioasă sau va ieși altceva de genul acesta, pentru că mi s-au mai întâmplat asemenea istorii; voi visa toată noaptea numai asta; nu trebuia să-mi spui! Aglaia îl privi posomorâtă. — Știi ceva? Cel mai bine ar fiu să nu vin mâine! O să trag chiulul spunând că-s bolnav și gata! se decise el, în cele din urmă. Aglaia bătu din picior și chiar se făcu palidă de furie. — Dumnezeule! Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici ea nu se aștepta îi cuprinse sufletul într-o clipă. — Și n-o să-mi reproșezi cuvintele grosolane de acum... cândva... după aceea? întrebă ea deodată. — Da’ de unde! Și la ce bun ai roșit din nou? Uite, iar mă privești posomorât! Prea posomorât ai început să privești, Aglaia, cum n-ai mai privit niciodată mai înainte. Știu din ce cauză... — Taci, taci! — Nu, e mai bine s-o spun. De mult am vrut să ți-o spun și ți-am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu se aștepta îi cuprinse sufletul într-o clipă. — Și n-o să-mi reproșezi cuvintele grosolane de acum... cândva... după aceea? întrebă ea deodată. — Da’ de unde! Și la ce bun ai roșit din nou? Uite, iar mă privești posomorât! Prea posomorât ai început să privești, Aglaia, cum n-ai mai privit niciodată mai înainte. Știu din ce cauză... — Taci, taci! — Nu, e mai bine s-o spun. De mult am vrut să ți-o spun și ți-am și spus deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar acesta încercă totuși să-l descoase despre criza din ajun, deși se vedea că știe deja toate amănuntele. În urma lui, tot pentru câteva clipe, dădu fuga Kolea. Băiatul se grăbea într-adevăr, era cuprins de-o neliniște puternică și posomorâtă. Începu prin a-l ruga, direct și insistent, pe prinț să-i explice tot ce i se ascunsese, adăugând că aflase ieri aproape totul. Era profund zguduit. Cu toată delicatețea de care era capabil, prințul îi povesti toată tărășenia, relatându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Filippovna, parcă o trecu un fior prin tot trupul. Desigur, amănuntul fu remarcat foarte bine de „femeia aceasta“. — Înțelegeți totul... dar vă prefaceți cu bună știință că nu înțelegeți, spuse Aglaia aproape în șoaptă, privind în pământ cu un aer posomorât. — De ce m-aș preface? întrebă Nastasia Filippovna, schițând un zâmbet. — Vreți să profitați de situația... că mă aflu în casa dumneavoastră, continuă Aglaia într-un mod caraghios și stângaci. — Vinovată de situație sunteți dumneavoastră, nu eu! explodă deodată Nastasia Filippovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
susțină această opinie, ci, ca și la anchetă, confirmă și își aminti clar și precis cele mai mici amănunte ale faptei comise. Acordându-i-se circumstanțe atenuante, a fost condamnat la cincisprezece ani de muncă silnică în Siberia. Ascultă sentința posomorât, tăcut și “îngândurat“. Toată imensa lui avere, fără o mică parte, relativ neînsemnată, pe care o cheltuise în chefurile de la început, îi reveni fratelui său, Semion Semionovici, spre marea satisfacție a celui din urmă. Bătrâna Rogojina mai trăiește încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
produce. Se ridică ursuz în picioare și se duce să se așeze pe un scaun pătrat, cu spătarul și picioarele perpendiculare. — Ce rost are să te temi de cutare sau de cutare? o întrebă cu asprime, înălțând ochii către ea. Continuă posomorât: Nu sunt decât niște oameni neînarmați, simpli particulari care trăiesc alături de noi, chiar în inima statului... Își îndreaptă spatele. Vocea devine șuierată: — ...pe care EU îl conduc... Rotește mâna în cerc. — ... înconjurați de bariera soldaților noștri... Se abține să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mă gîndesc la bikini. — Bikini? o privesc eu Îngrozită. Glumești? N-am mai purtat bikini de cînd aveam șaisprezece ani. Știu, nici eu, dar tot omul are dreptul să viseze. Pariez că Lisa poartă bikini, zice ea, cu un chip posomorît. — Mda. Și mai pun pariu și că arată fantastic. Mă trîntesc lîngă Trish și ne uităm amîndouă la burțile noastre revărsate. Crezi că pot să scap de asta În două luni? Privesc și eu la a mea și zic: — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
îngustă cu fundul plat și vâslește să-l așeze în fața locului de tragere. Nu ne vor omorî? o întreabă pe tânăra hijra, care se tot chinuie cu vâslele, ce se încurcă mereu în plantele din apă. — Foarte posibil, zice Yasmin posomorâtă. Amina Begum nu țintește bine. Iar Zia Begum țintește prea jos, pentru că așa vrea. Asta nu are darul să-l încurajeze, însă nu prea mai apucă să reflecteze, pentru că se aude un fluierat peste lacuri și hăituitorii încep zarva de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
segmenta lumea, de a repartiza și ordona spațiul. Fiecare familie are un mic teritoriu rozaliu desenat pe harta gării din Amritsar. Par morți de foame și vrednici de plâns. Copiii atârnă de gâtul mamelor cu buzele strânse, ale căror fețe posomorâte sunt expresia înfrângerii, a disperării, supuse efectelor deshidratării de zile întregi, într-o stare sanitară precară, cu teama permanentă de moarte. Dar văzuți de aproape, ochii femeilor strălucesc. Sub stratul gros de murdărie, ceva din chipul acestor memsahib este înălțător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încet, abia perceptibil, se un sunet de clopoței. O voce de copilă, întreruptă de tuse, iese din gâtlejul doamnei Pereira. — Tra, la, la! Eu sunt! Cei din jurul mesei rămân în tăcere. — Hey, la! Ce distracție! Așa de întunecați, așa de posomorâți, de ce sunteți supărați? Domnul Shvipuri vorbește cu glas tremurat. — Spirite! Cine ești? — Cine sunt? Cine sunt? Eu sunt, prostuțule! Te întreb din nou, cine ești? — Mi se spune Mica Orhidee, prostuțule, am rămas tânără de la începutul lumii! Îmi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Gittens, vorbește fără oprire despre căldura umedă și căldura uscată, despre lei și fotbal, despre rege și inconvenientele pe care le prezintă Persia, care, fără îndoială nu ajung nici la jumătate din ce-i așteaptă în Fotseland. Latrinele, zice el posomorât. Este mai mult sau mai puțin problema latrinelor. O dată sau de două ori, Gittens îl întrerupe ca să corecteze vreun fapt sau să mai potolească comentariile lăudăroase. — Evident, oftează Gittens la un moment dat, să faci harta unui loc fără hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Robertson, zice Rossi, cercetându-mi testiculele și partea interioară a pulpelor, se pare că e o eczemă. — Eczemă! Dar aici... adică, o eczemă se face pe spate, pe brațe sau pe față... dar nu acolo... Ochii lui Rossi se măresc posomorâți și o sclipire de dezgust apare evident În ei. — Eczema poate apărea oriunde. Nu există nici un semn că ați mai avea și altceva, cu siguranță nu o boală venerică. Băga-mi-aș pula, io mă dezintegrez bine-mersi aici și puțoiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fac bine? Nu-i așa că o să merg și eu să-mi arăți cetăți mari și râuri, și marea?”, prepelița răspunde, silindu-se să nu plângă: ,,Da, mamă...” Iată însă că în locul zilelor mari și frumoase au venit zile mici și posomorâte...sărmana ar fi vrut ,,să se rupă în două: jumătate să plece cu copiii sănătoși care sufereau de frigul toamnei înaintate, iar jumătate să rămână cu puiul schilod care se agăța de ea cu disperare”. O asemenea soluție însă nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poezie; noaptea minții mele; amurg rece; noaptea ulițelor vechi; întunecime viorie; nopți ca fantome; noaptea e limpede, răcoroasă; întuneric orb; sclipirile stelelor; noaptea se lasă molcom ca o pânză întunecată. Despre nori: nor sihastru; nouri trecători; norii suri pe bolta posomorâtă; nori fumurii; nori plumburii; nori albi; plutea pe talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întunecată. Despre nori: nor sihastru; nouri trecători; norii suri pe bolta posomorâtă; nori fumurii; nori plumburii; nori albi; plutea pe talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă; primăvară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lungi și zilele din ce în ce mai scurte abia s-a crăpat de ziuă, că și începe să se întunece. Astfel, nici nu bagi de seamă când a trecut toamna și vine imediat Crăciunul cu un văl de brumă argintie în barba-i posomorâtă și rară. Mădălina Grecu, clasa a VI-a C Anotimp rodnic Vara a fugit departe. E cald încă, dar pe lângă trupurile copacilor umbra se face cât mai mică. Nici văzduhul nu se mai înfiorează de veselele rândunele plecate acum departe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
când totul renaște și pământul se acoperă cu iarbă fragedă de un verde crud. Clasa a II-a C La schi Am așteptat o zi liniștită, cu soare. Am plecat cu schiurile în pădurea din apropiere. După toamna umedă și posomorâtă, acum pădurea este luminoasă și împodobită. Poienele pădurii s-au acoperit cu o mantie groasă de zăpadă albă și pufoasă. Într-un stejar am văzut un stol de pițigoi gălăgioși. Ei ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
într-un târziu să tambureze ușor cu degetele pe masă, uitîndu-se pe sub sprâncene spre Bologa care se clătina pe scaun, cu fața zgârcită de o înfiorare nestăpânită. La masă nu mai rămăsese decât un sublocotenent de infanterie, foarte tânăr și posomorât, care nu scosese nici o vorbă și băuse câteva sticle de vin cu o lăcomie de bețiv precoce, și doctorul Meyer, un ursuz taciturn, suferind de insomnie, cu o dragoste specială pentru "clienții" lui ― cum le zicea celor din tranșee ― și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mine, firește!... Eu însă cel mult pot să propun, decizia e în alte mâini, și, să vă spun drept, doar sunteți bărbați, toate comandamentele ne repetă întruna că se simte mare, mare nevoie de ofițeri, pretutindeni... ― Am înțeles, încheie Varga posomorât. Ne vei concedia direct pe front. Doctorul mai îngăimă câteva cuvinte și se grăbi să dispară împreună cu sora de caritate, mereu senină și surâzătoare. Pe urmă odaia se umplu, în câteva minute, de întuneric. Numai geamurile rămaseră cenușii, ca niște
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Numai din când în când zvârlea ochii pe fereastră, parcă ar fi așteptat pe cineva, dar fără nerăbdare și fără vreo strângere de inimă, sigur că cel așteptat va sosi negreșit la timp. Pe la unsprezece groparul Vidor intră pe poartă, posomorât și cu o legătură în mână. Atunci Apostol se sculă de la birou și așeză tocul în călimară. Doar degetele îi tremurau puțin. Ușa cancelariei era deschisă și în curând groparul apăru în prag dând bună ziua ofițerului, ca totdeauna. Bologa răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]