3,622 matches
-
realizează un tablou breugelian, plin de sensibilitate și culoare, surpinzător prin detaliile sale chiar și pentru scriitorii evrei din generațiile mai noi. Norman Manea, de pildă, recunoaște în mesajul de recomandare a cărții: "Printre nu puținele lacune ale biografiei mele postbelice este și viața cotidiană în ștetl - vibranta agora iudaică a Europei de Est - pe care nici măcar reminiscențele de familie nu o puteau înlocui. Am recuperat-o, parțial, ca atâtea alte lacune, prin marii ei rapsozi Șalom Alechem, Ițic Manger, Chagall
Întoarcerea în Paradis by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7684_a_9009]
-
denunțând nedreptatea, pauperizarea, "nefericirea socială" vizează, în ultimă instanță, "nefericirea umană". Este ceea ce îl împiedică să se angajeze în câmpul politic "cu ochii închiși". Dacă Fondane ar mai fi trăit, Jean-Paul Sartre ar fi avut în el, în perioada imediat postbelică, un rival și un oponent de talie. Textul discursului pe care n-a apucat să-l rostească la faimosul "Congres pentru libertatea culturii", organizat în 1935 de comuniștii francezi, este capital pentru concepția politică a lui Fondane. Autorul se situează
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
acesta un regim al fărădelegii, al terorii? Ceea ce percepem noi cei cu privirea sănătoasă că e negru devine în optica unui june comentator ... alb: "Brutalitatea sovieticilor și a acoliților autohtoni poate da seama de eficacitatea terorii comuniste din primii ani postbelici, dar nu poate explica jumătatea de secol de comunism. De fapt, nici măcar eficacitatea inițială a dictaturii comuniste nu se datorează exclusiv terorii. Afirmînd că Ťregimul lui Ceaușescu, cel puțin în primul deceniu, nu s-a mai bazat în primul rînd
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
puțin fictivă, Simplex este un roman subțire la propriu și la figurat. Luată ca ansamblu, inclusiv cu ceea ce par a fi elementele sale parazitare, cartea se constituie însă într-un veritabil autoportret al unuia dintre scriitorii foarte importanți ai României postbelice, rămas, în mod surprinzător, în afara atenției marilor edituri. Locul lui Alexandru George în literatura română ar trebui să fie unul mult mai vizibil.
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]
-
În ultima vreme, filozoful asupra căruia Dora Mezdrea s-a aplecat cu gîndul de a-l reda integral publicului este primul traducător român al Criticii rațiunii practice, Dumitru Cristian Amzăr. Ca mulți dintre intelectualii care au îngroșat rîndurile exilului românesc postbelic, imaginea lui postumă e firavă pînă la neființă. Un gol de informații îi înconjoară numele, de unde și indiferența endemică cu care îi este întîmpinată opera. Dar cele trei volume pe care Dora Mezdrea le-a scos pînă acum din Amzăr
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
sau de Sion. S-ar părea că scriitura elaborată nu se poate conjuga decât cu epocile care, în literatura noastră, au creat-o dintr-un neobișnuit instinct al falsei memorii. Interbelicul, prea actual, nu-l mai interesează pe stilist. Iar postbelicul, trăit la temperaturi înalte, nici atât. Singura trimitere explicită la acesta derivă dintr-o pagină însoțitoare a pieselor de teatru. Evazionismul temporal e, o dată cu o astfel de confesiune, interpretabil: În acest timp, socialismul înainta victorios și pe Calea Moșilor. Din cauza acestei
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
veleități meditative. Cel mult, dintr-un scrupul elementar de politețe postumă, îl putem încadra în rîndul suprarealiștilor, tagmă în care Bataille poate intra cu ușurință alături de atîția alți autori cu identitate culturală incertă. Oricum, fără Bataille, sanatoriului ideologic al Franței postbelice i-ar fi lipsit o piesă clinică de primă mărime. Cînd a scris, la tinerețe, un roman cotat drept pornografic (Istoria ochiului, 1926), recurgînd la acel amestec de sexualitate și perversitate care mimează foarte lesne adîncimea unui spirit emancipat, francezii
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
umane la azteci, ori ai plăcerea de a-ți terfeli mintea punînd-o în contact cu un autor de mîna a doua. Una peste alta, heterogen și prolix, Bataille a fost suficient de inspirat ca să cînte melodia de succes a epocii postbelice: marxism împănat cu psihanaliză și cu un dampf de ifos suprarealist. Un autor a cărui actualitate nici măcar francezii nu se mai încumetă a o susține.
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
și când nume, până deunăzi sacre, de scriitori încep să fie ignorate de urmașii lor întru literatură. Trebuie să așteptăm însă ca școala și critica să legitimeze acest nou canon, la fel de restrictiv, deși din motive opuse, ca cel proletcultist. Scriitorii postbelici sunt la fel de afectați ca și aceia interbelici sau clasici. E greu de presupus din acest motiv că vom avea prea curând un acord sau măcar un armistițiu între scriitorii și cititorii tineri, pe de o parte, critică și școală, pe
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
supranaturale" a artei sale, așa cum fusese ea privită până atunci 4. Cuvântarea susținută de Zaharia Stancu la Conferința Scriitorilor din 25 martie 1949 oferă, involuntar sau nu, o imagine asupra sărăciei producției de studii și cronici literare din primii ani postbelici: articolele lui Ion Vitner din Contemporanul, în special studiul de tristă amintire Problema moștenirii literare, apărut rapid și în volum și devenit, pentru mulți ani, manualul universal de istorie a literaturii române reformate, studiul nu mai puțin celebru al lui
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
de combatere a manifestărilor proletcultiste. Nu era pentru prima dată când ideologia comunistă punea între paranteze un conținut semantic. În definitiv, maniera de abordare a problemei literare era acum doar în aparență îmbunătățită, salvată de sociologismul vulgar al primilor ani postbelici. Astfel, se va vorbi de necesitatea de a evita schematismul, superficialitatea, dar soluția oferită ca remediu rămânea la fel de proletcultistă: pentru a scrie o poezie bună, poetului i se recomanda să treacă la o "documentare profundă", pentru a cunoaște "viața complexă
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
apropiat de 100, între 1948-1954 vor fi mai puțin de 20. Pastișă (controlată) a liricii sovietice, poezia românească nu era un subiect-țintă pentru oficiosul asociației ARLUS decât în măsura în care era utilizată argumentativ, ca dovadă a "însănătoșirii" materiei și expresiei poetice românești postbelice. Așadar, portofoliul era atent selectat, toți cei publicați având fie un trecut ilegalist, fie un prezent satisfăcător: A. Toma, George Talaz, Ștefan Tita, Mihai Beniuc, Magda Isanos, Radu Boureanu, Ion Caraion, Dumitru Corbea, Mihail Cosma, Emil Isac, Ion Vitner, Ben
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
special pentru rolul din serialul de televiziune "Dinastia", a murit, din cauza unei septicemii, la Londra, la vârsta de 64 de ani. 13 aprilie: Werner Schroeter, regizor de teatru și film, considerat unul dintre cei mai talentați cineaști germani din generația postbelică, autorul filmelor "Der Tod der Maria Malibran" și "Nuit de chien", a decedat la vârsta de 65 de ani, din cauza unui cancer. 17 aprilie: Sotigui Kouyaté, artist fetiș al lui Peter Brook și unul dintre primii actori din Burkina Faso, premiat
Vezi ce mari personalităţi a pierdut omenirea în 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70871_a_72196]
-
trăsături de om și animal stau mărturie pentru venerația artistului pentru arta lui Picasso... Lamentație pentru vii și pentru morți, pictura are toată încărcătura traumatică ce caracterizează nu numai arta lui Bacon, ci cea a unei întregi generații de artiști postbelici - Giacometti, Beckmann, De Kooning... În fine, Trei figuri reprezintă un exemplu de folosire a simbolisticii religioase; multe altele vor apare cu obstinație în creația unui pictor care s-a declarat mereu, fără echivoc, un ateu convins. Pornind de aici, continuând
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
de fotografii și prezenta sculpturile exact în aceeași ordine în care ele figurează pe panoul de la intrarea în Cișmigiu. Cu o singură și însemnată deosebire: pe locul ocupat acum de Creangă se afla Octavian Goga! Substituirea devine elocventă pentru evoluțiile postbelice ale istoriei naționale. După 1944, prezența în spațiul public a unui bust al lui Goga devenise inoportună. în consecință, soclul a rămas gol un bun număr de ani, pînă cînd, în deceniul 6, s-a instalat pe el bustul lui
Lista lui Petrovici by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7100_a_8425]
-
decupate din reviste și ziare sau erau tipărite direct sub formă de vederi. Dacă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial câteva fotografii ale unor celebrități au fost reproduse în masă cu scopul de a ridica moralul trupelor.În perioada postbelică, multe dintre imagini erau picturi idealizate, un fel de model la care orice orice femeie a vremii trebuia să aspire.În aceeași perioadă, feministele militau pentru drepturi, însă media încă nu era dispusă să facă prea multe compromisuri în ceea ce
Pin up girls.Cum s-a transformat imaginea femeii în bun de larg consum by Barbu Madalina () [Corola-journal/Journalistic/73500_a_74825]
-
Ion Popa sau, încă și mai jos, Valjan, Alexandru Kirițescu, Ion Luca și G.M. Zamfirescu). Niciodată până acum Manolescu nu s-a arătat a fi un atât de atent cititor de teatru. Eseurile din Teme și cronicile din Literatura română postbelică ilustrează doar sporadic o asemenea preferință de gen. E vorba, chiar și așa, de o fericită excepție. Fiindcă, la o cercetare atentă în critica postbelică, s-ar putea conchide (cu o formulare pașoptistă) că, la noi, teatrul n-are nume
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
un atât de atent cititor de teatru. Eseurile din Teme și cronicile din Literatura română postbelică ilustrează doar sporadic o asemenea preferință de gen. E vorba, chiar și așa, de o fericită excepție. Fiindcă, la o cercetare atentă în critica postbelică, s-ar putea conchide (cu o formulare pașoptistă) că, la noi, teatrul n-are nume bun. Conform părerii colective, înainte și după Caragiale se află fie pustiul ușurătății populiste, fie jungla imposibilității de reprezentare. Enunțată paușal, chiar dacă probabilă individual, încadrarea
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
calitățile pentru a fi unul de excepție relevă o ecuație de finețe și introspecție. Evocare Revista EX PONTO (nr. 4, 2008) i-a reținut Cronicarului atenția prin secțiunea "Memorialistică" în care Pavel Chihaia, autorul Blocadei, evocă atmosfera anilor literari imediat postbelici și pe unul din protagoniștii lor cei mai interesanți, eseistul Petru Comarnescu. A jucat un rol benefic la începutul carierei tânărului Chihaia, venit de la Constanța "cu multe iluzii", dar și descumpănit, neștiind exact pe ce drum să apuce. Generosul Comarnescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
versiunea răsturnată a obișnuitului happy-end din literatura pentru cei mici, romanul se salvează de la prea ingenuu, de la excesiv de facil. Plasarea în prim plan a aristocrației piemonteze, urmărită în ultimele șapte decenii ale veacului trecut, categorie socială aproape eludată din proza postbelică italiană, construirea câtorva tipuri umane convingătoare reprezintă punctele de atracție ale romanului; ele sunt potențate de finalul care infirmă opinia fermă a protagonistei despre toate cele întâmplate, opinie indusă cititorului, cum se întâmplă îndeobște în romanele polițiste, deși Rossovermiglio nu
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
Rodica Mihăilă La 27 ianuarie 2009 s-a stins din viață John Updike, unul dintre cei mai buni maeștri ai realismului american postbelic, un desăvârșit artizan al stilului și limbii, a cărui operă vastă redescoperă America în suburbiile prospere ale orășelelor de provincie, explorând moravuri, virtuți, vicii, așteptări și dileme ascunse sub aparența unor existențe banale. Prolific și divers, în cei șaizeci de
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
cu cea spirituală, a particularului cu universalul. Ca majoritatea scriitorilor care încep să publice după război: Bellow, Mailer, Malamud, Styron, Capote, Sallinger, Cheever, ca să enumerăm doar câțiva, Updike fusese format la școala modernismului. Ororile războiului și realitățile dure ale lumii postbelice reclamă însă o reîntoarcere la istorie, o reînvigorare a umanismului, precipitând astfel sfârșitul modernismului și revirimentul realismului. In varianta sa europeană, reflectând scepticismul și criza spirituală din acei ani, neorealismul postbelic conține puternice nuanțe existențialiste și elemente ale absurdului. În
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
școala modernismului. Ororile războiului și realitățile dure ale lumii postbelice reclamă însă o reîntoarcere la istorie, o reînvigorare a umanismului, precipitând astfel sfârșitul modernismului și revirimentul realismului. In varianta sa europeană, reflectând scepticismul și criza spirituală din acei ani, neorealismul postbelic conține puternice nuanțe existențialiste și elemente ale absurdului. În Statele Unite, deși realismul existențialist profesat de Sartre și Camus se regăsește la unii scriitori cum ar fi Wright, Mailer, Ellison, sau chiar Bellow și Updike, el ia preponderent forma unui realism
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
cu oameni de rând sau suburbiilor locuite de proaspeți favorizați ai soartei, asemănătoare celor cunoscute de Updike în Pennsylvania și Massachussets, iar existențele lipsite de strălucire se proiectează pe fundalul unei Americi în care speranțele, optimismul, etica muncii și afluența postbelică fac treptat loc risipei, irosirii (waste) și entropiei, iar dragostea e înlocuită de adulter și divorțuri. Urmărită de-a lungul a patru decenii, evoluția lui Harry "Rabbit" Angstrom, omul mediocru, personaj tipic pentru Updike atât în ce privește dilemele cu care se
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
Iulian Bol Ștefan Aug. Doinaș nu este doar unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai perioadei postbelice, el este și un înzestrat și lucid comentator și teoretician al poeziei. De altfel, în ființa literară a lui Ștefan Aug. Doinaș conviețuiesc, într-o armonie desăvârșită, două dimensiuni aparent distincte, dar, în fapt, consubstanțiale, în măsura în care ele sunt rodul acelorași
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]