709 matches
-
tranziție“, doritoare să înregistreze mutațiile morale din ființa națională și să denunțe grotescul prin violența reprezentărilor epice, așa cum procedează „mizerabilismul“ nouăzecist (Daniel Bănulescu, Petre Barbu). Poveștile de viață ale trăsniților de azi (Sorin Stoica) și supraviețuirile monstruoase sau bonome din postcomunism ale „oamenilor noi“ din subterana ceaușistă (Petru Cimpoeșu, Dan Lungu) nu pot fi regăsite în scrierile lui Teodorovici aproape niciodată. Scriitorul nu are o predispoziție anume pentru pitoresc, chiar dacă dispune de un umor veritabil - fie el „nebun“ sau „amar“, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
25 II. Anexă 30 Capitolul 2. Afilierea și practica religioasă în România postcomunistă 31 I. Practică și afiliere religioasă: câteva repere teoretice 32 II. Indicatori folosiți în analiză 35 III. Afilierea religioasă în România postcomunistă 35 IV. Practica religioasă în postcomunism 39 V. Factori care influențează practica religioasă 45 VI. Concluzii 48 Capitolul 3. Religiozitate și revitalizare religioasă în perioada de tranziție 49 I. Cauze ale diversității religioase în Europa de Est? 49 II. Strategia de analiză și indicatorii utilizați 54 III. Religiozitate
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
această societate religia nu a fost afectată doar de represiune, ci alți factori precum gradul de industrializare și urbanizare sau compromiterea imaginii publice a bisericii au jucat un rol important în secularizarea societății. În cazul Poloniei reducerea frecventării bisericii în postcomunism poate fi explicată prin apelul la doi factori. Pe de o parte, este vorba de scăderea încrederii în Biserica Catolică și de deteriorarea imaginii publice a acestei instituții. Pe de altă parte, în perioada comunistă Biserica Catolică a jucat rol
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
de patruzeci de ani. Dispariția acestora a întrerupt orice reflecție privitoare la funcționarea lor, la moștenirea și la crizele acestora, la diferențele dintre ele, la continuitatea cu perioadele anterioare, la bilanțul pe care îl pot avea etc. Cu toate acestea, postcomunismul, termen problematic, demonstrează mereu insuficiența teoriilor clasice asupra totalitarismului. Am fi putut spera ca regimurile comuniste să devină un nou obiect de cercetare, o dată ce au încetat să fie o miză ideologică. Din păcate, sunt rare studiile consacrate procesului de luare
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
la origine pe excludere. Instrumentul acestei schimbări progresive a practicii sociale a fost contestarea. Se regăsesc aceste patru etape rokkaniene în evoluția Europei Centrale și Orientale către democrație de-a lungul sec. XX cu precomunismul, trecând prin comunism, iar apoi postcomunism? Se poate ca democratizarea postcomunistă să fie un proces model inversat față de modelul lui Rokkan. Așa cum s-a sugerat, democratizarea regimurilor de tip sovietic după 1989 ar fi mai degrabă caracterizată de integrarea principiului contestării în sânul unui sistem politic
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și Orientală, să nu fie definitiv rezolvată 28. Problema atavică a satului a reapărut după 1989 sub forma "reîntoarcerii la țară" 29. Chestiunea țărănească a existat și sub comunism întrucât, potrivit constatării antropologilor 30, proprietatea rurală rămâne, chiar și în timpul postcomunismului, o problemă a raporturilor între persoane, mai degrabă decât între persoane și lucruri; dintr-o asemenea postură, aceasta ignoră dreptul și pune în evidență o definiție identitară practicată în spațiul setului care întotdeauna, inclusiv în timpul socialismului de stat, a făcut
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
luarea de cuvânt. Totuși, există și un alt model de monopol, cel al monopolului indolent și al paradigmei abandon/luare de cuvânt al lui Albert Hirschman care se dovedește mai productivă o dată aplicată experiențelor istorice succesive ale totalitarismului și ale postcomunismului 51. Hirschman însuși evoca monopolul partidului unic ca teren de încercare pentru teoria lui și nu ezita să reformuleze, în 1993, ipotezele sale inițiale în lumina analizei pe care o făcea căderii comunismului și reorganizării autorității politice în Europa Centrală
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ale societății civile", care au supraviețuit în timpul totalitarismului nu au fost cauza năruirii regimului. Periferia nu a devenit niciodată suficient de semnificativă pentru a putea incrimina monopolul partidului unic, oricât de ineficace ar fi fost acesta. În studiul său consacrat postcomunismului est-german, Hirschman însuși furniza dovada peremtorie a incapacității concurenților periferici de a zădărnici monopolul politic totalitar. După sfârșitul totalitarismului "societatea civilă" nu s-a dovedit a fi în măsură, în România nu mai mult decât în Germania de Est, să
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
partid 69. Dobândindu-și statututul și notorietatea în timpul totalitarismului și cu ajutorul mijloacelor de producție culturală administrate de către cenzură, aceste elite au încercat după 1989 să-și reinventeze legitimitatea. Astfel, tema rezistenței prin cultură a devenit, încă din primele momente ale postcomunismului, un loc comun de o importanță strategică pentru supraviețuirea elitelor culturale formate și promovate în timpul regimului totalitar. Redusă la expresia ei cea mai elementară, tema este non politică, dacă nu cumva antipolitică și, având acest statut, ea contribuie la o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de competență și că au păstrat autenticitatea tradiției culturale germane, era aceea de a fi gândit prin refuzul clasificării poziției proprii și prin coresponsabilitate politică în același fel cu partidul nazist. Analiza lui Karl Jaspers poate fi integral aplicată cazului postcomunismului în general și cazului românesc în particular. Rezistența prin cultură pare a fi o formulă golită de orice sens politic și moral atâta vreme cât ansamblul culturii pe parcursul a cinci decenii de totalitarism a fost, aproape în întregime, produsul ideologiei și mecanismelor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
precum în România pe seama a ceea ce părea a fi un stat îngăduitor.85 Partidul unic trebuie înțeles astfel nu doar ca o variantă a monopolului statului asupra societății, dar și ca un mediator între stat și societate. Partidul dominant al postcomunismului românesc, cel social-democrat, se găsește în situația strategică de a putea relua funcția de mediator dintre stat și societate exercitată odinioară de partidul unic. În acest fel, funcția de contestare inerentă pluralismului ideologic, asumată de către o parte a opiniei publice
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
chrétien-démocrate", Studia Politica. Romanian Political Science Review, II/1, 2002, pp. 141-201. 88 J.-M. De Waele, L'émergence des partis politiques en Europe centrale et orientale, Editions de l'Université de Bruxelles, Bruxelles, 1999, pp. 328-330. Partidele politice în postcomunismul românesc CRISTIAN PREDA Pe 12 decembrie 1989, într-o reuniune comună, Comitetul Central al Partidului Comunist Român și Biroul Permanent al Consiliului Superior al Dezvoltării Economice și sociale au fixat pe 11 martie 1990 data apropiatelor alegeri pentru Marea Adunare
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de vedere juridic, partidele în cauză refuzau angajamentul politic. Situația nu este caracteristică doar României: s-a observat deja că majoritatea mișcărilor Europei Centrale și Orientale "nu corespund definițiilor clasice pe care științele politice le conferă partidelor politice"16. Dar postcomunismul românesc inventează mai multe forme de "partide monopolitice", care merită o atenție suplimentară. Un prim exemplu este cel al partidului care refuză publicitatea; astfel, în statutul Partidului Orfanilor și Prizonierilor de Război 17 citim că "numărul filialelor și numărul membrilor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
secrete, a mafiei comuniste". Atunci, "partidul va avea un cuvânt de spus în politica țării"19. POPR are mai multe trăsături a ceea ce am putea numi "refuzul politicului de către partide", trăsături pe care le regăsim și la alți actori ai postcomunismului românesc. Ideea nedepunerii de liste este frecventă în anii 1990, fiind motivată de rațiuni diferite, care spun multe relativ la imaginarul politic al epocii. Astfel, Partidul Casa Românească a Europei Democrate "stabilește prin statut absența la următoarele trei alegeri electorale", pentru
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
în sfârșit, în privința dimensiunii teritoriale a acestui clivaj, clasa muncitorească trebuia să trăiască "în unitate, alianță și prietenie" cu clasa țărănească și de aceea politica partidului comunist a avut drept obiectiv anularea "diferențelor între oraș și sat"72. În România, postcomunismul nu inventează și nu reconstituie clivajele, ci generează două tensiuni: tensiunea neocomuniști versus anticomuniști și tensiunea naționaliști versus antinaționaliști. Dar la paisprezece ani de la renașterea partidelor, aceste două tensiuni nu mai existau: la alegerile din 2000 partidele nu mai făceau
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
perioada postcomunistă nu confirmă existența unui clivaj de tipul centru-periferie, ci pur și simplu exprimă un aspect particular al particrației românești. Este o trăsătură proprie regimului românesc de a deschide porțile particrației pentru reprezentanții minorităților. 12. În loc de concluzie În România postcomunismul nu se articulează în jurul clivajelor, nici chiar în jurul tensiunilor politice durabile. Funcționarea partidelor românești trimite mai degrabă la epoca comunistă decât la cea a democrațiilor contemporane. Cu siguranță, continuitatea nu este completă. Așa cum Daniel Barbu remarcase deja, partidele postcomuniste românești
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
113. Acordul constituțional întărește astfel dominația partidelor asupra societății și nu este cu atât mai semnificativ cu cât, spre deosebire de 1991, numărul forțelor politice implicate s-a diminuat, pe cale electorală sau parlamentară, într-un mod semnificativ. Din acest punct de vedere, postcomunismul românesc reia tradiția așa-zisei "monstruoase coaliții": în secolul XIX, partidele nu se afirmă decât după detronarea lui Cuza în februarie 1866, organizată de coaliția grupurilor conservatoare și radicale 114; coaliția a putut astfel să confiște pentru multă vreme statul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
în secolul XIX, partidele nu se afirmă decât după detronarea lui Cuza în februarie 1866, organizată de coaliția grupurilor conservatoare și radicale 114; coaliția a putut astfel să confiște pentru multă vreme statul român. Singura diferență pe care o introduce postcomunismul ține de existența unei forțe politice care se opune într-un mod radical, sub drapelul extremismului și al nostalgiei explicite față de perioada comunistă stabilizării pactului fondator al particrației după 1989. Această forță este Partidul România Mare și nimeni nu știe
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
pentru ei și pentru copiii lor decât pentru majoritatea bulgarilor și copiii lor (ca de altfel și sub regimul comunist) Este vorba de un comportament reprobator față de această postnomenclatură care a reușit să salveze pozițiile sale în noile elite ale postcomunismului.27 astfel, viabilitatea clivajului foști comuniști/anticomuniști, chiar dacă expresia sa electorală este în declin, răspunde mai mult de situația sa actuală decât de trecutul comunist. Această situație este trăită ca "un blocaj" societal. O ilustrație pertinentă a acestui "blocaj" reiese
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
slutchi", (Ce, de ce și cum se întâmplă (se va întâmpla)), Demokratitchesski pregled, 47, 2001, pp. 40-57, p. 41. Lista de autori DANIEL BARBU este profesor de științe politice la Universitatea din București. Este autorul mai multor lucrări în română asupra postcomunismului și democrației din România. JEAN-MICHEL DE WAELE coordonează grupul de analiză socio-politică a țărilor Europei Centrale și Orientale a Universității Libere din Bruxelles unde predă. Este autorul mai multor articole asupra partidelor politice în Europa Centrală și al lucrării L
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
asupra partidelor politice dintre care amintim Partidele politice în Occident: sociologia istorică a fenomenului partidelor (Ellipses, 2003). ANTONY TODOROV este profesor în științe politice la Noua Universitate Bulgară din Sofia. Este autorul mai multor articole asupra regimurilor comuniste și asupra postcomunismului în Bulgaria. TOMASZ ZARYCKI este profesor-asistent la Universitatea din Varșovia și director adjunct al Institutului de Studii Sociale. Este autorul mai multor articole asupra clivajelor politice în Polonia și asupra geografiei politice a acestei țări. Cuprins Introducere Clivajele politice în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Participarea politică și clivaje politice în România (Daniel BARBU) / 143 1. Încorporarea: servitute voluntară /145 2. Mobilizarea: comunismul ca monopol indolent /153 3. Activarea: de la colectivism la individualismul dependent /158 4. Politizarea: cultura unanimității /162 Note /169 Partidele politice în postcomunismul românesc (Cristian PREDA) / 175 1. Dimensiunea juridică /176 2. Partidele înscrise la Tribunal și listele depuse /177 3. Legea partidelor nonpolitice /179 4. Uniunile /181 5. Volatilitatea ambițiilor electorale /182 6. Forța testului electoral /183 7. Explicațiile sistemului politic românesc
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Letonia Importanța clivajului "comuniști/anticomuniști" Importanța clivajului "comuniști/anticomuniști" Influența Bisericii asupra dezvoltării clivajului politic religios Influența Bisericii asupra dezvoltării clivajului politic religios Participarea politică și clivaje politice în România Participarea politică și clivaje politice în România Partidele politice în postcomunismul românesc CLIVAJELE POLITICE ÎN EUROPA CENTRALĂ ȘI ORIENTALĂ 198 Substitutele clivajelor pe durată determinată Există clivaje în minoritatea maghiară din România Există clivaje în minoritatea maghiară din România Un clivaj centrat pe trecutul comunist Un clivaj centrat pe trecutul comunist
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
oferit nici un protest, tăvălugul optzecist înlocuia tăvălugul proletcultist. Numărate pe degete, talentele nimerite în mișcare au rămas pentru multă vreme amețite de drogul ideologic. După 1989, prelungirea acestei agonii culturale a fost posibilă datorită ciudățeniilor oferite tot de un post: postcomunismul, grație căruia postmodernismul se transforma într-un cripto-postmodernism. De altfel, bine îl citează Theodor Codreanu pe Adrian Dinu Rachieru: "gestionarea dezastruoasă a țării, dizolvarea autorității, multiplicarea centrelor decizionale, instalarea haosului fac din România, prin excelență, o țara postmodernă" (p. 123
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care Marile Puteri investiseră România, facilitând proiectul Unirii din 1918. Ei bine, semnalele tânărului Cioran privind pericolele ce planează asupra neamului românesc au rămas vox clamantis in deserto, locul unei autentice renașteri naționale fiind luat de tancurile rusești. Comunism, neocomunism, postcomunism Demersul lui Theodor Codreanu nu este, așadar, unul de factură anticipativă, ci, dimpotrivă, constatativă. "Eliberarea" din 1989 seamănă izbitor cu cea din 1944, autorul sesizând că doar mijloacele s-au rafinat. Dacă rusificarea postbelică a fost una brutală, "noua schimbare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]