1,543 matches
-
amânate a fi primite în "spațiul Schengen" și pentru neplăcerile (cerșetoria, hoția, înșelătoriile, violurile, crimele) produse de emigranții celor două țări comunităților vestice. Autoritățile, sindicatele, ONG-urile românești și alte instituții întârzie să intervină. Spus mai sintetic, strategia primului deceniu postdecembrist a constat în acțiuni politice (arestarea), juridice (judecarea-condamnarea) și economice (consumul și serviciile trec înaintea extracțiilor și producției) pentru schimbarea societății. Se știe că vechiul regim aresta și acorda uniform condamnări dure chiar și unor lideri de partid intrați în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
tendințelor egocentrice, egoiste, paranoice ori fobii se adaugă nașterea tot mai multor autiști, extinderea unor boli organice precum gastrite, ulcere, diabet, boli circulatorii și altele. Mijloacele moderne modifică nu numai spiritul, dar și starea de sănătate corporală a omului. Românii postdecembriști sunt supuși la suferințe, insuficient justificate rațional prin explicații și demonstrații, pentru că mecanizările și informatizările sunt și agresive. Zgomotele, cantitățile de praf, dioxidul de carbon și alte noxe afectează fizic și mental oamenii. Diversele reacții la aceste neajunsuri tot asupra
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de "întreținut" se adaugă situația tot mai frecvent abordată de o parte a presei autohtone și străine: trăiesc bine și foarte bine circa două sute de mii de familii (adică mai puțin de un milion de oameni), favorizate de împrejurările obscure, postdecembriste, și de multe practici bazate pe înșelătorii amplificate în strategii de corupție inițiate "de sus în jos". Complicații enorme au venit odată cu agresivul individualism (economic, politic, moral, juridic), izvorât dintr-un "laissez faire" fără opreliști și din sisteme sociale și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de cuvânt, jurnaliști și analiști contribuie la accentuarea neîncrederii oamenilor prin incompletele descrieri ale faptelor a- și imorale, prin exagerări monocolore ale realității, dar mai ales prin scepticism demobilizator. O frecventă pornire a unora mai "intelectuali" decât alții din deceniile postdecembriste este descalificarea poporului, a culturii deceniilor postbelice, a clasicilor și a modernilor culturii cu care, poate, unii dintre critici s-au format, dar pe care acum îi neagă, pur și simplu, pentru compromisurile cu regimul, pentru simpatiile față de curentele extremiste
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
grijă care pot atenua ciudata ură față de țară și concetățeni, producătoare de mâhnire astăzi, când reizbucnește nestăpânită. O oarecare justificare există, și anume duritatea oamenilor puși pe căpătuială prin orice mijloace, care se manifestă pe scară prea largă în societatea postdecembristă, tot mai încărcată de porniri iraționale și josnice. Configurații ale Europei au fost urmărite și de autorii francezi ai publicației de la începutul anilor '90 ai secolului trecut (14). Ei nu au ezitat să scrie și despre "marea originalitate a secolului
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
științe sociale predate în facultățile tehnice au fost eronat motivate numai din punct de vedere ideologic. După 1989, atitudinile multor decidenți politici cu formații tehnologice de la noi (nu numai ultimii trei președinți, dar și foarte mulți miniștri și alți demnitari postdecembriști) nu s-au schimbat prea mult. În locul ideologiei sunt invocate doar imperativele UE. Se ignoră fenomene precum "reificarea", adică transformarea oamenilor în lucruri manipulabile, intensificarea acțiunilor "dezumanizării" condițiilor omenești de viață prin reglementări abuzive. (4a, p. 142) Și acțiunile filantropice
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
față de extinderea UE spre Est ori prin creșterea nemulțumirii oamenilor față de lipsa locurilor de muncă și a condițiilor normale de viață. Toate sporesc suspiciunile care duc la încordarea relațiilor dintre oameni și dintre state. Aceasta este una dintre caracteristicile deceniilor postdecembriste ale Estului care va continua să se manifeste împreună și cu alte fenomene surprinzătoare. Refacerea tonusului sufletesc al oamenilor este mereu condiționată de revenirea încrederii după stările-limită create de evenimente naturale, boli și alte încercări. Pentru noi, dobândirea încrederii este
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vor face mai tîrziu, prin abordarea operei sale din perspectiva evoluției interne a formelor literare, ignorîndu-se pe cît posibil contextualizarea de multe ori deformatoare. Printre ipostazele scriitorului în receptarea critică trecute în revistă în ultimul studiu se numără și cea postdecembrista, cînd Caragiale a redevenit contemporan și s-au putut întîlni "situații, personaje, replici, instituții, mentalități sărind de-a valma afară din pagina și bulucindu-se în cotidian" (p. 185). Însă popularitatea obținută nu a condus la reconsiderări din punct de
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
în bălțile din preajma Dunării. Acest bandit care avea și reputația unui mădular respectabil, legendă conservată într-un borcan la Muzeul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici”, constituie mai mult pretextul pentru un tablou de epocă cu „caracterurile” ei. Ultimul film postdecembrist, Dulcea saună a morții (2003), după un scenariu semnat de Petre Sălcudeanu, autorul de romane polițiste, este construit în aceeași formulă exploratorie a periferiilor, de data aceasta cele carcerale. O întreagă umanitate delincvescentă se perindă prin fața camerei, iar regizorul are
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
cu toată "neapartenența" partinică, a vâslit mai mereu în apele comunismului, cum singur mărturisește, până când i-a cunoscut adevărata față, culminând cu pușcăria. Cartea lui Pandrea, conchide C. Coroiu, se încarcă azi "de un nou conținut - să-l numim generic postdecembrist - ca o replică menită să potențeze parcă avant la lettre un apel către lichele, partizan și cam prolix (!?), fără efectul scontat, probabil și din cauza rampei de pe care a fost lansat..." Ceea ce autorul nostru dă cu o mână, ia cu două
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
în bună măsură jurnal de creație, din care se poate reconstitui geneza operei "unui mare prozator, opozant nezgomotos, dar temut al regimului", cum îl definește foarte bine C. Coroiu. Augustin Buzura este un dezamăgit (și nu e singurul) de perioada postdecembristă "epoca de zgură", cum i se pare autorului Fețelor tăcerii, care uneori a fost minimalizat pe nedrept. în acest context, C. Coroiu ridică problema revizuirilor, "acțiuni critice responsabile de reașezare a valorilor", dar, consideră el că, prin radicalism, ajung să
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
a pus-o, în prima sa luare de cuvânt, Laurențiu Ulici: colocviul de la Sinaia are loc pentru că ne aflăm într-un moment de criză a romanului sau într-un moment bun? Discuțiile au dus la concluzia că, după primii ani postdecembriști, în care romanul își diminuase simțitor prezența, până la a ieși, aproape, din scena literaturii, sub presiunea exercitată de literatura non-fictivă (jurnale, memorialistică, reconstituirii întemeiate pe documente literare sau istorice), după acest reflux așadar, dictat de împrejurări specifice, literatura de ficțiune
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
mari mai ales în ultimul deceniu - o mare nedreptate. Dacă Gheorghe Grigurcu iese pe nedrept șifonat din mîinile lui Andrei Grigor care, de fapt, plătește o poliță în contul ,ereziilor" estetice ale criticului din Tg. Jiu, în schimb jenantele defulări postdecembriste ale lui Paul Goma îi apar lui Laurențiu Hanganu drept semne ale unei mari literaturi satirice: ,umorul negru și violența expresiei se împletec cu talentul caricatural al autorului pentru a converti situațiile reale în scene și gesturile semnificative în tablouri
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
editat de prieteni, aceleași versuri (2002), ambele imposibil de găsit datorită tirajelor confidențiale. La acestea mai e de adăugat volumul scris în colaborare cu Iustin Panța, Limitele puterii sau mituirea martorilor, un roman rusesc (1994). Dar fenomenul cel mai interesant postdecembrist legat de creația poetică a lui Mircea Ivănescu este proliferarea spectaculoasă a antologiilor (nu mai puțin de cinci!), care ar merita o analiză comparativă și care ne arată instalarea confortabilă a poetului în canonul estetic al literaturii române contemporane, canon
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
lui Mircea Ivănescu. E implicată, în această alegere, și o componentă sentimentală, dar mai ales o formă de onestitate a cunoașterii prompte. Matei Călinescu respectă în mare măsură părerile autorului despre sine însuși, așa cum rezultă din primele trei antologii, toate postdecembriste, după cum am arătat. Criticul mărturisește cu bucurie coincidența și arată în mod deschis, în finalul prefeței: „preferința mea merge către primele volume ale poetului”. O informație care explică multe consecințe e aceea că selecția lui Matei Călinescu se bazează în
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
al educatorului, indiferent de vreme și de vremuri, în școală și în societate. Atunci și-a îndeplinit scopul spre care a fost comandat, nu știu dacă astăzi mai are aceeași valabilitate, dacă ținem cont de mersul atipic al societății noastre postdecembriste. Recitindu-l astăzi, eu însumi mă îndoiesc de unele afirmații, dar pentru că am promis, caut să-mi respect promisiunea și să te mai încarc cu lectura acestui text - să-ți mai răpesc din timp - de parcă n-ai avea și mata
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ochii lumii din jur și totuși... n-am ajuns unde ne era locul... De ce? De ce? Mă întreb repetat. Am trecut de la cele mai draconice constrângeri și am nimerit într-o lume a haosului instaurat cu îngăduința vinovată a conducerii noastre postdecembriste, pentru ca în spatele acestui haos dirijat cei din eșalonul II să jefuiască cu nerușinare țara, îmbogățindu-se peste măsură și acumulând avuții pentru mai multe generații de urmași. Ne-am trezit dintr-un neam unit în suferință într-un alt neam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
istorică ce s-a comis consta și în pierderea arhivelor acestor fabrici, o damnatio memoriae în unele cazuri cu premeditare, în altele din neglijență, indiferență sau din inconștiența importanței ei istorice. În asemenea circumstanțe, cu arhivele măcinate de cariile tranziției postdecembriste, demersul doamnei profesor Serinela Pintilie este unul necesar și recuperator. Singura sursă disponibilă pentru a mai salva ceva din trecut rămân oamenii o reprezintă colportorii efemeri ai unei epoci istorice demantelate cu consecvență. Inițiativa autoarei, subiectivă și afectivă (având în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
din Răsăritul Europei, afectate de dispariția C.A.E.R. precum și la abandonarea altora, din lumea arabă) și comenzile aferente. Căderea regimului comunist a găsit uzina într-o situație vulnerabilă. Nu era pregătită să facă față tranziției spre economia de piață postdecembristă. O perioadă a supraviețuit prin vinderea stocului de utilaje, produs înainte de revoluție. Episodul mi-a fost relatat, nu fără o strângere de inimă, de către directorul de atunci al fabricii, domnul Ștefan Budacea: „- Singurul meu noroc era c-aveam, la Mecanoexport
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Codreanu, acum, într-o carte întreagă. O dublă sacrificare deslușește criticul. De fapt, două mari jertfiri a suferit poetul, altminteri complotul împotriva sa a fost fără răgaz, din timpul vieții, în posteritatea imediată, în anii totalitarismului comunist, în vremea "revizionismului" postdecembrist. Ca orice mare personalitate, Eminescu a stârnit idiosincrasii uneori violente, mergând până la vituperări de-a dreptul absurde; căci ele, personalitățile, cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai incomode, mai ales în fața obtuzității și a relei credințe. A supărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acut-aberante, la contemporanii noștri: Moses Rosen, Virgil Nemoianu, Ileana Vrancea, Jean Ancel, Z. Ornea, S. Damian, Mircea Berindei, Ion Negoițescu ș.a. Unui interviu nedrept al lui Moses Rosen i se acordă o atenție mai mică, măcar că el declanșează conspirația antieminesciană postdecembristă (1990, în "Tribuna", nr. 6). Mai șocant și mai revoltător este un eseu al unui om de cultură ca V. Nemoianu ( Despărțirea de Eminescu, în "Astra", 7/1990). Acesta, școlit în diaspora românească și îmbarcat pe corabia "elitei" autoproclamate, acuză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu ocupantul imperial sovietic, având drept consecință introducerea și menținerea comuniștilor în România timp de patruzeci și cinci de ani" (p. 266). Cele două proze documentare și polemice au fost scrise înainte de 1989, dar definitivate în regimul de relativă libertate postdecembristă. Alex. Ștefănescu citește aceste proze în cheie pamfletară și nu ca derulare de argumente aduse în slujba aflării adevărului despre cele două morți misterioase, a lui Labiș și a lui Marin Preda și așa cum va fi și a incomodului Cezar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a incomodului Cezar Ivănescu. Timpul asasinilor (1977) e scrisă în colaborare cu Stela Covaci și a generat destulă ostilitate printre scriitorii români, mai ales în urma morții lui Gheorghe Tomozei, culpabilizat în carte, ca și alți "monștri sacri" ai perioadei preși postdecembriste, lista neagră fiind destul de lungă. Multe victime l-au acuzat pe întocmitor de "paranoia". Doar Marian Popa îl citește pe înfierator printr-o grilă a cruzimii descinse parcă din teatrul lui Artaud. I s-a reproșat autorului și limbajul suburban
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de aceea vehemența sa este explicabilă, fiindcă cei vizați emit judecați de valoare fără să aducă în sprijinul afirmațiilor probe concludente. Autorul se ridică astfel împotriva "dilematicilor", dar și a unor "fețe subțiri" cum ar fi H.-R. Patapievici, filosoful postdecembrist care susține un "postmodernism de cartier" sau Mihai Zamfir, profesor universitar și ambasador care crede că intelectualitatea română suferă de "maladia Eminescu", acutizată între timp, precum și de alți "profeți mincinoși" care nu încetează să mărească lista detractorilor. Deși animat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
precedată de un volum semnat de Constantin Trandafir. Sunt convins că ne aflăm în fața unuia din puținele procese de revizuire cu adevărat valorică și care se bazează pe criterii profesionale, nu politicianiste. A primit și postumitatea lui Bacovia atacurile politrucilor postdecembriști, deși nici pe departe atât de numeroase ca în cazurile lui Eminescu, Arghezi, Marin Preda ori Sadoveanu. Lupta pentru reașezarea lui Bacovia nu pare a întâmpina totuși dificultăți serioase. Atât exegeții tradiționaliști, cât și adepții metodologiilor moderne reușesc să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]