5,162 matches
-
Moderne, care apare în titlul monografiei lui Heinrich Klotz, apărută în 1994 - "Kunst im 20. Jahrhundert: Moderne-Postmodern-Zweite Moderne" (Munich, 1994). În consistentă ei intimă modernitatea secundă se prezintă că o soluție la problemele nerezolvate ale postmodernității, în special problemele esteticii postmoderne (neangajarea conceptuală prin reducerea atitudinii artistice la procedurile de recuperare și reciclare prin intermediul unui filtru ironic). Iar soluțiile la aceasta "incapacitate" postmodernă este căutată prin revenirea la o stare caracteristică într-o perioada anterioară, pre-postmodernă, ale cărei concepte pot servi
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ei intimă modernitatea secundă se prezintă că o soluție la problemele nerezolvate ale postmodernității, în special problemele esteticii postmoderne (neangajarea conceptuală prin reducerea atitudinii artistice la procedurile de recuperare și reciclare prin intermediul unui filtru ironic). Iar soluțiile la aceasta "incapacitate" postmodernă este căutată prin revenirea la o stare caracteristică într-o perioada anterioară, pre-postmodernă, ale cărei concepte pot servi la deschiderea unor "uși" spre viitor. Spre exemplu, orientarea "New Complexity" s-ar putea prezenta ca făcând parte din Modernitatea secundă prin
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
-și piardă și cititorii fideli. Să vedem "ancheta" realizată de Cotidianul pe tema Generația expirată. Nume de politicieni, oameni de știință, de cultură, figuri din showbiz, din domeniul justiției sau din cel religios sunt propuse pe un fel de listă postmodernă a rușinii. Unele dintre acestea reprezintă "o parte" din propunerile cititorilor, cum suntem informați pe site-ul Cotidianului; altele sunt propunerile ziarului însuși, printr-o mirabilă, caragialiană unanimitate a redactorilor lui. Astfel, ÎPS Teoctist e cel dintâi expirat la Religie
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
intertextualitatea ironică, aluziile culturale transparente, coborârea limbajului poetic la nivelul străzii, viziunea în cheie minoră asupra lumii și echivalențele ei stilistice. Adică, exact elementele care conferă identitate liricii pionierilor postmodernismului românesc. Deși, a fost mai mult decât familiarizat cu literatura postmodernă (s-a ocupat, printre primii la noi, de traducerea unor autori considerați stâlpi ai prozei postmoderne, precum John Barth sau Thomas Pyncheon), Radu R. Șerban a optat în lirica proprie pentru cu totul alte modele. Se simte, în scrisul său
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
lumii și echivalențele ei stilistice. Adică, exact elementele care conferă identitate liricii pionierilor postmodernismului românesc. Deși, a fost mai mult decât familiarizat cu literatura postmodernă (s-a ocupat, printre primii la noi, de traducerea unor autori considerați stâlpi ai prozei postmoderne, precum John Barth sau Thomas Pyncheon), Radu R. Șerban a optat în lirica proprie pentru cu totul alte modele. Se simte, în scrisul său, influența gândirii lui Nietzsche, dar și a altor autori cu care poetul are vădite afinități. Unii
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
Un segment consistent al comu nicării încadrează câteva poezii de referință, privind-o pe ... mama.( La noi, în România, există câteva antologii în această privință). Foarte important de observat este că Virgil Pătrașcu compune, nu în puține cazuri, în chei postmoderne. Transcriu poema Ritmul săptămânii : Câtă plictiseală învinge dimineața de luni! / E trepidantă viața între această zi binefăcătoare / Și sâmbătă / Duminică / Vroiam să nu fiu deranjat / Am închis ușa, răsucind cheia de două ori / Am pus afiș la intrare că s-
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
de ani și am încheiat mai zilele trecute (februarie 1995) cu romanele existențialiste de tinerețe ale lui Eliade. Am folosit în acest fel, fără să vreau (subl. M.B.) metoda pe care o recomanda în anii Î70 Roland Barthes istoricului literar postmodern : să nu meargă de la origini spre prezent, cum face istoricul literar tradițional, ci să pornească din prezent spre originile literaturii”. Sub auspiciile unor asemenea aserțiuni, se desfășoară, într-un mod citabil, multe texte de comentarii critice ale Profe sorului, mai
Trăind lângă modele. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_198]
-
Adrian se descrie ca pe un homosexual fără experiențe homosexuale. El este, deci, un homosexual virtual. Are un cerc de prieteni deștepți, care iau realitatea și-o joacă la loto. „Pe bune/pe invers“, o poveste autobiografică relatată în cheie postmodernă, vorbește despre ce vorbim fiecare în fiecare zi. Adrian Șchiop: Pe bune/pe invers. Editura Polirom, Iași, 2004. Preț: 139 000 lei. India ciuntită Romanul începe cu povestea Șeherezadei din „O mie și una de nopți“, văzută în cheie modernă
Agenda2004-21-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282460_a_283789]
-
șobolani, o pisică și un catâr. Arlene Judith Klotzko: O clonă pentru fiecare? Editura All, București, 2004. Preț: 199 000 lei. Detectivul propriei copilării Apărut în vara acestui an, „Misterioasa flacără a reginei Loana“ este un roman ilustrat „în sens postmodern“, spune criticul Marin Mincu, în care ilustrațiile dau autenticitate cadrului istoric fascist, explorat de memoria autorului. Povestea se petrece în contemporaneitate, iar personajul romanului, Gianbattista Bodoni, e un anticar sexagenar din Milano, care încearcă să-și recupereze memoria pierdută în urma
Agenda2004-49-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283136_a_284465]
-
spus - diversele vârste ale Adelei, ci și diversele vârste ale prozei românestiă (pp. 89-90). Spre a mai dă încă un exemplu, întru totul pilduitor pentru marea mobilitate a Corinei Ciocârlie de a asocia idei: analiza fragmentului specular dintr-un român postmodern, Lumea în două zile a lui George Bălăită: aș...ț Felicia deveni dintr-o dată îngăduitoare cu volubila ei vecină tocmai pentru că, zărindu-i chipul obosit în oglindă, isi contemplă de fapt propria imagine, peste timp. Scenă poate fi citită că
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
o lentă evoluție spre încă nebănuita renaștere? Prin afirmarea acestui din urmă gând Corina Ciocârlie își încheie, cu un superb patetism cartea: ăChiar dacă răstignirea nu mai e urmată de înălțarea la cerul metafizic, seninătatea greu cucerita a bietului corp postmodern sugerează trecerea (prin renunțare sau orbire) din starea de confuzie în starea de armonie. Dincoace - și nu dincolo - de cositorul oglinzii, gestul imprudent al lui Narcis capătă sensul regenerator al prăbușirii Meșterului Manole: din cenușă relației speculare izvoraște, totuși, sfioasa
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
al prăbușirii Meșterului Manole: din cenușă relației speculare izvoraște, totuși, sfioasa, tăcută, de nimeni luată în seamă, o "fântână lină / cu apă putină"ă (p. 249). Aș putea continua într-un singur fel, spunând că un fragment din "bietul corp postmodern" (un corp scriptural, firește) poate fi chiar cartea Corinei Ciocârlie, semn al unei vârste, și ea greu cucerita, măi senina și armonioasă. Probabil o nouă, o altă vârstă a chiar criticii literare române. Corina Ciocîrlie - Femei în fața oglinzii, Ed. Echinox
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
Mureșului, dar Occidentul este perceput mediat, relativizat, rămîne doar "un fel de Occident pe care il vedeai trecîndu-ti prin preajmă". Nu se poate vorbi în această carte de un concept de narator, de personaj, de derulare epica tradiționale. Un roman postmodern, din care nu lipsesc narațiunea la viitor sau la persoana a doua, intertextul parodic, descrierea cu funcție narativa, notele de subsol auctoriale, separarea discursului naratorului de cel al personajelor printr-un corp de litera diferit, ca expresie a unei minunări
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
parte din secole diferite și din... române diferite. Ei se întâlnesc neștiuți de nimeni timp de optsprezece ani numai datorită imaginației atotputernice a "fetei de împărat", care este deopotrivă cititoare, autoare și eroina. Cătălina contemporană cu noi rostește o invocație postmodernă - " Coborî în românul meu, Luceafăr blând, alunecând pe-o rază" - și dorința i se împlinește. Scrisul că obsesie După debutul (foarte promițător, cu românul Derivă, publicat în 1997), Lucian-Claudiu Amor (care a avut ideea neinspirată să-și schimbe simpaticul nume
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
mai bine cunoscute opțiunile sale în cîmpul literelor contemporane. Analiza critică, ideologică și stilistica, evocare pasionată, disputa polemică, profesiune de credință - masivul volum se constituie, la rîndul lui într-un fel de operă totală sau totalizatoare: ceea ce e în afara mentalității postmoderne, dar cine poate fi pînă la capăt postmodern - și în funcție de care criterii? Deși Mircea Cărtărescu are decentă (clasică, modernista?) de a nu vorbi că autor al operei proprii, de a nu o invocă drept exemplu, de a nu se trece
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
contemporane. Analiza critică, ideologică și stilistica, evocare pasionată, disputa polemică, profesiune de credință - masivul volum se constituie, la rîndul lui într-un fel de operă totală sau totalizatoare: ceea ce e în afara mentalității postmoderne, dar cine poate fi pînă la capăt postmodern - și în funcție de care criterii? Deși Mircea Cărtărescu are decentă (clasică, modernista?) de a nu vorbi că autor al operei proprii, de a nu o invocă drept exemplu, de a nu se trece pe șine pe listele pe care pînă la
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
mitul unei lumi în care civilizația era centrată pe cultură, cultura pe arte, artele pe literatura, literatura pe poezie și poezia pe lirism". Ingenioasă (dar și comoda) mi s-a părut a fi ideea de a lua în discuție ontologia postmodernă, cunoașterea în postmodernitate și ipoteza sfîrșitului istoriei prin intermediul cărților lui Vattimo, Lyotard, Hassan și, respectiv, Fukuyama. Acestor concepte li se pot oricînd opune altele, fără îndoială, însă în fața unei bibliografii imense trebuie, firește, să te resemnezi, adică să alegi. Exhaustivul
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
sfîrșitului istoriei prin intermediul cărților lui Vattimo, Lyotard, Hassan și, respectiv, Fukuyama. Acestor concepte li se pot oricînd opune altele, fără îndoială, însă în fața unei bibliografii imense trebuie, firește, să te resemnezi, adică să alegi. Exhaustivul nu e, oricum, o ambiție postmodernă. De altfel, ceea ce țin să subliniez este faptul ca postmodernismul e abordat dintr-o perspectivă postmodernă și uneori chiar într-o manieră postmodernă. Un paralelism se lasă descoperit pe alocuri între tema însăși a cercetării și metodă pe care cercetătorul
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
oricînd opune altele, fără îndoială, însă în fața unei bibliografii imense trebuie, firește, să te resemnezi, adică să alegi. Exhaustivul nu e, oricum, o ambiție postmodernă. De altfel, ceea ce țin să subliniez este faptul ca postmodernismul e abordat dintr-o perspectivă postmodernă și uneori chiar într-o manieră postmodernă. Un paralelism se lasă descoperit pe alocuri între tema însăși a cercetării și metodă pe care cercetătorul o adoptă. E destul să notez încercarea să de a evidenția - împotriva ipotezei moderniste a evoluției
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
unei bibliografii imense trebuie, firește, să te resemnezi, adică să alegi. Exhaustivul nu e, oricum, o ambiție postmodernă. De altfel, ceea ce țin să subliniez este faptul ca postmodernismul e abordat dintr-o perspectivă postmodernă și uneori chiar într-o manieră postmodernă. Un paralelism se lasă descoperit pe alocuri între tema însăși a cercetării și metodă pe care cercetătorul o adoptă. E destul să notez încercarea să de a evidenția - împotriva ipotezei moderniste a evoluției interne, a "biologismului spiritual" -, "interrelațiile pe orizontală
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
a demersului sau investigativ și chiar a generației optzeciste, nu le confundă, nu le egalizează, dimpotrivă, se grăbește să observe neconcordantele și raporturile ambigue. El ține să precizeze că "stilul optzecist e fixat înainte de apariția la optzeciști a unei conștiințe postmoderne". În același timp, din nevoia explicabila de a dezenclaviza postmodernismul în contextul românesc, el perseverează în a-i descoperi o tradiție cît mai îndelungată și, în măsura posibilului neîntreruptă. După anumite "curiozități", "experiențe", "anticipări", identificate cum grano salis în perioadele
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
-i descoperi o tradiție cît mai îndelungată și, în măsura posibilului neîntreruptă. După anumite "curiozități", "experiențe", "anticipări", identificate cum grano salis în perioadele mai vechi și înainte de a invocă " postmodernismul subteran" din perioada postbelică, el încearcă să recupereze în ordine postmodernă însăși "contestarea modernismului" care a avut loc în plină epoca modernista. Situarea lui Arghezi într-un limb în care "modernitatea nu se mai confundă cu modernismul" mi se pare iluminata, ca și o interpretare dată Întîmplărilor din irealitatea imediată de
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
se suprapună și să se confunde uneori cu o marginalitate funciară a culturii române înseși. În fine, "inclasificabilul" nu e o soluție oare prea facilă spre a arunca tot ce nu ține de mișcările cunoscute într-un fel de "substrat" postmodern? Aceste întrebări sînt formulate, de fapt, în continuarea întrebărilor autorului însuși. Prin calitatea investiției intelectuale, aproape fiecare pagină a lucrării de față invită la un astfel de dialog. Forță de iradiere a textului este considerabilă, ca și provocarea conținuta. Nu
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
un exclusivism straniu. Nici relația necesară, organică, stabilită între postmodernism și democrație nu e pertinenta (din cauza aceluiași exclusivism). Prin ce texte, luări de poziții etc. ar putea fi considerați (cum crede Mircea Cărtărescu) autori precum Habermas ori George Steiner niște postmoderni? Dar profesorii și criticii de la Yale, un Harold Bloom sau un Geffrey Hartman? Alte rezerve aș fi tentat să fac în legătură cu unele caracterizări făcute celor mai tineri dintre autorii români luați în discuție. Dar oricît de lung ar fi șirul
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
Pe Sandra, cu căldură, o recomand, si eu, "cititorului modern" (și brownian). Cât despre mine însumi, quinquagenar și rac, e greu, cam greu, să mă mai de-fo(a)rtez! - Critică dvs. lilterară este un soi de "hronica literaricească" în registru postmodern. Nu credeți că, pentru anumite categorii de cititori, puteti deveni obositor? - Ei, bravos! Crez, - cum să nu crez?! - Adăugând două vorbe la ceea ce ați spus în cartea "Dublul regim (diurn/nocturn) al presei", întrebăm: Frâu Presse ne informează sau ne
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]