1,960 matches
-
a lui Cornel Ungureanu, este Proza românească de azi (1985), din care criticul a publicat numai primul volum, intitulat Cucerirea tradiției. În prima parte, sunt prezentați prozatorii „deceniului unu” (de la Sadoveanu la Marin Preda și Vasile Voiculescu cu proza publicată postum), în timp ce a doua secțiune e consacrată prozatorilor generației ’60. Dacă prozatorii „deceniului unu” sunt interpretați în funcție de reperele unui context istoric și ideologic, ceilalți scriitori au drept grilă esențială de apreciere criteriul estetic, literaritatea, fără să fie eludate aici excursurile comparatiste
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
pe care autorul, mai mult ca sigur, le-ar fi eliminat dacă Holocaustul l-ar fi ocolit. Împrejurările cumplite ale exterminării scriitorului explică, dar și justifică, spun ei, nedesăvârșirea textului. Chiar și Cioran, consultat asupra variantelor de editare a textului postum, a opinat ferm pentru tipărirea lui ca atare, fără amputări și fără intervenții. Versiunea românească a cărții nu este, însă, o simplă traducere a celei franceze. Ne aflăm, de fapt, în fața unei premiere: Ion Pop, Ioan Pop-Curșeu și Mircea Martin
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
de a-și vedea tipărit un volum de poezie. Doar lucrarea sa de istorie culturală Oameni din Ardeal a putut fi publicată, cu mari dificultăți și intervenții ale cenzurii, în 1973, cu puțin înainte de plecarea cărturarului la cele veșnice. Volumul postum Cântece de pe coline (1974) a oferit publicului numai partea publicabilă atunci a liricii lui Radu Brateș, ocolind evident poemele de detenție și o bună parte din cele de după eliberare, încărcate de o viziune tragică asupra existenței. Aceasta a avut un
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
la modul energic din poezia lui Goga. Este aspectul cel mai original, cred, al poeziei lui Radu Brateș, în numele căruia reintegrarea lui în tabloul liricii românești din secolul al XX-lea trebuie să meargă mai departe decât simpla consemnare a volumelor postume. Unul dintre ciclurile volumului de față ne și avertizează, de altfel, că modelul lui Radu Brateș nu mai este poezia tradițională interbelică, nici lirica tânără ardeleană de la începutul anilor ’40, din care el însuși făcea parte. Ciclul se numește Tristia
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
avalanșa de glamour” din literatura actuală, scriitorul chilian își arată admirația față de Kafka cu diverse prilejuri și îi aduce un omagiu în povestirea El policía de las ratas -Polițistul șobolanilor-, inclusă în volumul de proze scurte El gaucho insufrible, apărut postum; un text care, în formă dramatizată, a revenit în atenția publicului cu prilejul spectacolului care a deschis, în vara acestui an, Festivalul Internațional de teatru din cadrul Bienalei de la Veneția. Trama de factură polițistă, ambianța fantastică a personajelor șobolani mișunând prin
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
n-o pot lăsa din mână. Thibaudet și Sainte-Beuve sunt singurii mari critici și istorici literari pe care i-a dat Franța. Posteritatea amândurora a stat sub semnul unei contestări pe cât de tenace, pe atât de ineficiente, deși printre adversarii postumi s-au numărat Proust și, respectiv, Roland Barthes. Puțini îi mai citesc azi pe Taine sau pe Genette, urmași infideli ai celor doi, a căror artă critică au crezut a o putea înlocui cu o știință critică, în vreme ce înaintașii lor
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
și de aspectul plastic al lucrării. Personajul nu comunică cu pictorul, pozează privind în altă direcție. Este posibil ca portretul să nu fi fost făcut după model ci după o fotografie întocmai ca și alte portrete, unele dintre ele fiind postume celor reprezentați. Relevant este și faptul că stratul pictural care definitivează lucrarea datează cu puțin timp înaintea morții lui Aman cu toate că lucrarea a fost începută cu aproximativ douăzeci de ani înainte. Acest fapt s-a observat în urma studiului lucrării sub
Eveniment inedit în Capitală: Vindecări Miraculoase by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/32626_a_33951]
-
Lovinescu numea „placenta literaturii române” din nordul moldav al lui Eminescu și Sadoveanu spre Sudul și Estul țării. Adică spre - în termenii lui Vasile Băncilă - „spațiul Bărăganului”, legitimat estetic în anii ’60 prin povestirile lui Ștefan Bănulescu, Fănuș Neagu sau (postum) Vasile Voiculescu, dar și prin proza lui Zaharia Stancu, Marin Preda, Petru Dumitriu, Nicolae Velea, D. R. Popescu sau Constantin Țoiu, pe urmele lui Istrati sau, sporadic, Eliade (e uitat, din păcate, Al. Sahia). Rețin, de asemenea, considerațiile lui Viorel
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
grupul potrivit, dacă nu face parte din niciun grup, dacă nu are cine să-i vândă marfa. Dar, oricât ar fi de modest, în sinea sa fiecare scriitor azi neluat în seamă speră că „i se va face dreptate” măcar postum. Să-l ajute Bunul Dumnezeu! P.S. Răspunsul meu poate fi citit ca un studiu de caz pentru Gheorghe Schwartz - Cei o sută. „ Apreciem detașarea inteligentă, autoironia scriitorului.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2978_a_4303]
-
împodobește căpătâiul unui muribund“. Om harnic și meticulos, bibliotecar la Academie, editează în premieră, în 1905, poezii ale lui Eminescu, nereluate în volumul din 1883, din cele depuse de Maiorescu în custodia lui Ion Bianu la Academie, și împotriva publicării postume a cărora se ridică Ibrăileanu. Nu-i lipsea vocația filologică. Știa bine germana și maghiara, ca mai toți criticii ardeleni de după el. O descriere emoționantă a satelor din Mărginimea Sibiului și un portret sarcastic al lui Mihail Dragomirescu dovedesc resurse
Centenar Ilarie Chendi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2979_a_4304]
-
este cea a echilibrului între dorința de a reda textului înfățișarea din manuscrise și evidența faptului că avem de-a face cu o carte care a cunoscut două ediții antume, pregătite și, finalmente, acceptate de către autor. Chiar dacă editoarea primei versiuni postume, datând din 1998, a fost Cornelia Pillat, Monica Pillat și George Ardeleanu se întorc la structura ultimei ediții antume, datând din 1971, căreia îi adaugă un text inedit, „V. Voiculescu: biografie și portret” (în completarea evocării „V. Voiculescu la epoca
Dinu Pillat, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2984_a_4309]
-
Sigrid Crăsnean, 232 pag.), lansat în prezența autoarei finlandeze, deschide trilogia Albă-ca- Zăpada, ce ambiționează să realizeze prin Lumikki Andersson, liceeana de 17 ani, o soră mai mică a eroinei Lisbeth Salander din Millenium, bestseller care i-a adus faima postumă lui Stieg Larsson. Biblioteca Polirom și-a schimbat formatul la începutul anului 2013, bun prilej să ordoneze titlurile. Dacă seriile „Esențial” și „Actual” erau previzibile, surpriza o produce seria „Junior”, inițiată din nevoia de a păstra autorii consacrați și cu
O tolbă plină pentru tinerii cititori și necititori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2990_a_4315]
-
de sertar". O anume vehemență răzbate din refuzul de a mai publica ceva din proza scrisă, ca necesitate, în acei ani: "Ionică, eu mor. M-au omorât. Nu le dau nimic", îi spunea fiului, care a colaborat, totuși, cu editorii postumi ai literaturii tatălui. Condiția de scriitor revoltat, cu suferința intens trăită până la a se preface în literatură subversivă, li s-a relevat primilor exegeți, dar aceștia nu puteau vorbi decât prudent despre ea în 1982 (M. Braga) și mult mai
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
preface în literatură subversivă, li s-a relevat primilor exegeți, dar aceștia nu puteau vorbi decât prudent despre ea în 1982 (M. Braga) și mult mai liber în analiza semnificațiilor atitudinii narative în 1991 (N. Florescu). E vorba de proza postumă intitulată Lobocoagularea prefrontală. Mircea Braga o publica, pentru prima dată, în revista "Transilvania" (nr. 9, 1982), cu un comentariu mai mult decât economic, cotând-o drept "utopie satirică", înrudită cu literatura S.F. și interpretată, prin asociație cu Fizicienii lui Dürrenmatt
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
umane făcute în timpul, celui de-al doilea război mondial. Numai că această metodă era eugenia și nu lobotomia. M. Braga a ezitat să atragă atenția asupra realității strict contemporane, de după 1948, vizată de această proză scoasă de cenzură din edițiile postume de proză apărute în 1972 și 1982. Abia în volumul Gânduri albe (1986), povestirea Lobocoagularea prefrontală e publicată în volum. Tăcerea asupra discursului antitotalitar al textului scris în 1948, când la noi începuse implantarea societății comunitare, este risipită în bună
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
edițiile precedente". Într-un moment când nu avea drept de semnătură, când deci șoma, când nu i se cereau colaborări, a avut timp să examineze, în opt scrisori (aprilie-mai 1953) către Perpessicius, modul cum acesta, în volumul M. Eminescu, Poezii postume (1953), a folosit semnele diacritice. A rezultat o cercetare de benedictin, pentru care modul cum erau folosite, de către editor, trema, accentul grav, apostroful, căciula pe i sau u (scurt) nu era o chestiune minoră. S-a înțeles, din cele menționate
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
cunoaște o evoluție: în timp ce în scrierile din anii '70-'80 nu există nici o raportare a eticului la transcendență (fie și într-un limbaj criptic ca în Minima moralia de Andrei Pleșu), Luminile și umbrele sufletului (1995; ediția a II-a, postumă, nemodificată, a acestei cărți a apărut în anul 2000 sub titlul Eseuri morale) este în esență opera unui moralist creștin. Este vorba de o credință autentică, adînc asimilată, nutrită din izvoarele originare ale creștinismului; o asemenea credință implică, așa cum e
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
o pată pe zid cînt Danemarca miroase a zăpadă tristă și te privește trebuie că există o Zonă Zoster a sufletului ce emite durerea intensă de piele arsă pe cînd a fi seamănă cu a simți că te detești (și) postum... Tango în gînd Ia-mă de mînă ascunde-mă-n răsuflerea ta uită-mă printre lucrurile pe care le amîi și durează în tine levitînd ca o somolență erotică vom vorbi cîndva de la piele la piele printre cuvinte uită-mă
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
izolat din proprie inițiativă; e adevărat că a refuzat să facă anumite concesii, dar e tot atît de adevărat că a încercat mereu să publice, să iasă din situația nedreaptă în care fusese pus, iar �recuperarea" lui abia cu titlu postum a fost doar o întîmplare nefericită (ca și în cazul lui Dan Botta sau Ionel Teodoreanu, de pildă), dispariția sa timpurie nelăsîndu-i șansa de care s-au bucurat, încă în viață, autori precum Arghezi de pildă, care a înțeles mai
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
Creangă însuși, "cu viziunea lui fabuloasă, cu neîntreruptul joc vocal, euforic, mucalit și de o naivă viclenie." Toate aceste opinii și idei esențiale, care nu și-au pierdut câtuși de puțin vigoarea, sunt reluate, am spus, în amintita micromonografie apărută postum. Antibiografistul de altădată se apropie încă o dată acum de modul călinescian. E și el un narator, de tip ceva mai savant (în limbaj), discută unele ipoteze privind istoria satului Humulești, bine fixat în mediul său geografic și istoric, reconstituie minuțios
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
Cele opt caiete, ca și copia aflătoare în două tocuri de carton, rog să fie depuse la Muzeul regional din Fălticeni, unde sunt și celelalte manuscrise ale mele." Fragmentele din Mălurenii publicate în presă de E. Lovinescu (și unul apărut postum) aparțineau desigur versiunii definitive. Până acum erau cunoscute unsprezece dintre ele, inventariate și descrise mai întâi de Ileana Vrancea, în E. Lovinescu. Artistul (1969). Documentarea în vederea editării agendelor �Sburătorului" a adus - deocamdată - la lumină, cu certitudine, încă două secvențe din
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
profesorul și interpretul e chemat să învingă o distanță în timp, să explice, să înțeleagă explicînd și să se înțeleagă pe sine însuși ca ființă umană prezentă într-un anume context istoric și cultural". Sînt cuvinte prilejuite de prima carte postumă a lui Marian Papahagi, transformate într-o veritabilă profesiune de credință. În tumultul vieții, căci cronicile din prima parte radiografiază în bună măsură pagini din exil, din carcera comunistă sau din subteranele torturii, "cronicarul" înregistrează nu culisele senzaționale, nici scenele
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
a două sau mai multe cuvinte (s-a dus, m-a văzut, v-a scris, dusu-s-a, într-o zi, nu-s etc.)." (cu explicații sumare la p. 135. Este propunerea lui E. Petrovici.) 12). Mihai Eminescu: Poezii. II. Postume. Ediție îngrijită, prefață și argument de Gh. Bulgăr. Editura Vestala, 1999, p. 9 ("Argument"). Șerban Cioculescu revendică apostroful pentru poezia lui Eminescu, în Scrisorile sale către Perpessicius (publicate mai întâi în Caietele Eminescu, apoi în volumul său Eminesciana, 1985). Deși
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
arhivarea migăloasă a morții? O căptușeală a înțelepciunii? Tuneluri înfundate cu cafele și țigări? O fi haznaua biblicei nimicnicii? Nici inima pompa asta pătimașă nu mai ține cadența cu gloria amăgitoare Inima arsă din ce în ce mai arsă mai capricioasă mai testamentară mai postumă Rogu-te inimă deja îngenunchiată nu te grăbi trebuie să depun mărturie chiar și răbdarea trebuie să depună mărturie și însăși mărturia trebuie să mărturisească În fața cui?
Mărturisiri by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2494_a_3819]
-
pot fi surse documentare sigure pentru reconstituirea subiectivă a unei biografii și pentru analizarea unui proces de creație pus în raport cu secretele și resursele intime, profunde: Cele mai vechi amintiri (1935), Anii de ucenicie (1944) și Mărturisiri (1960). O interesantă dezvăluire postumă a fost Corespondența debutului (1894-1904), publicată în 1977. Mihail Sadoveanu este un confesiv în întreaga lui operă. Și totuși, simțim nevoia să-l cunoaștem și să-l interpretăm prin prisma unor texte nedestinate publicării, sustrase unui anumit convenționalism al mărturisirii
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]