1,812 matches
-
construcția istorică, prin demascarea putreziciunii burgheze și zugrăvirea chipului luminos al luptătorului progresist sau ilegalistului. Autori reprezentativi: Zaharia Stancu (Desculț, Dulăii), AL. Jar (Evadarea, Interogatoriul, Sfârșitul jalbelor ș.a.), Eusebiu Camilar (Negura), Ion Pas (Lanțuri), A.G.Vaida (Clocote), M.Sadoveanu (Nicoară Potcoavă), Camil Petrescu (Un om Între oameni), N.Jianu (Izvorul roșu), Petru Dumitriu (Cronică de familie), Aurel Mihale (Nopți Înfrigurate), H.Zincă (Ultima toamnă) ș.a. Consacrarea oficială, de către stat, a scriitorilor fruntași s-a făcut și prin premierea operelor exemplare ale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vor efectua procesul de acordaj asupra unei singure persoane. Alți Maeștri predau unor grupuri de studenți, prin urmare, Îi adună, de obicei, pe toți laolaltă, așezîndu-i, În general, pe scaune aranjate În linie dreaptă, În cerc sau În formă de potcoavă. Totuși, chiar dacă Maestrul predă unui grup, uneori preferă să realizeze Întregul acordaj pentru fiecare student În parte, ceilalți fiind rugați să aștepte Într-o altă Încăpere, intrînd pe rînd pentru a-și primi acordajul. Indiferent de modul În care un
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
cotidiene și sediu săptămânal al primului cenaclu al emigrației românești la Paris, în perioada 1946-1950. Participanții (20-30 de persoane la fiecare reuniune a cenaclului) se strângeau în sala din subsolul cafenelei, în jurul unei mese ce avea - se pare - formă de potcoavă. Asistau, cu oarecare regularitate, într-un mediu format în exclusivitate din intelectuali cu preocupări literare și studenți români exilați, N.I. Herescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Paul Costin Deleanu, Octavian Vuia, Horia Stamatu, Nicu Caranica, soții Cerbu, C. Tacu, Alphonse Juilland
CAFENEAUA CORONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285994_a_287323]
-
Al Jar, Cumpăna luminilor de N.Jianu, Judecata de Aurel Mihale, Pâine albă de Dumitru Mircea, Drum fără pulbere, ediția a 2-a de Petru Dumitriu. Tabloul editorial se completează cu romane istorice sau de radiografie a vieții interbelice: Nicoară Potcoavă de Mihail Sadoveanu, Dulăii și Desculț ediția a 4-a de Zaharia Stancu, Marca pregătire de AI. Jar, O alegere de pomină de Ioan Dorin, Numeroase sunt și volumele de nuvele, schițe sau povestiri dintre care menționăm câteva: Spre șantier
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe lângă o problemă deosebit de acută a scrisului lui Aurel Mihale: problema cenușiului care caracterizează multe din paginile sale”. Și alte romane apărute în acest an întrunesc exigențele educativ-ideologice impuse fenomenului literar. Menționăm în note37 câteva cronici pe marginea romanelor Nicoară Potcoavă de M. Sadoveanu, Dulăii de Zaharia Stancu, Noul oraș de Ștefan Andrei. EVOLUȚIA NUVELEI Am rezervat nuvelelor o tratare separată nu numai pentru că abundența acestora a determinat mai multe luări de poziții, dar și pentru a facilita comparația între stadiul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
după o recoltă bogată, ar putea arunca și asupra vitrinelor scânteietoare din serile Săptămânii Cărții. Iată, de pildă, cărțile de proză. Au apărut anul acesta opere care se numără printre cele mai izbutite ce au ieșit din pana autorilor: Nicoară Potcoavă, povestire istorică a maestrului M. Sadoveanu, romanele Dulăii de Z. Stancu, Cumpăna luminilor de Nicolae Jianu, La cea mai înaltă tensiune de Nagy Istvan, Brazdă peste haturi de Horvath Istvan, Pâine albă de Dumitru Mircea, Trandafir de la Moldova de Ion
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
înaltă tensiune de Nagy Istvan (...). Una din laturile cele mai semnificative ale prozei noastre apărute în 1952 este înălțarea vădită a nivelului artistic, a forței de expresie, a frumuseții, a expresivității și preciziunii limbii literare întrebuințate (...). În această privință, Nicoară Potcoavă, unul din vârfurile operei lui Mihail Sadoveanu, este un exemplu pentru noi toți în lupta pentru o tot mai înaltă desăvârșire artistică (...). La mai toți prozatorii ce au publicat opere în 1952, limba literară, viziunea artistică, au câștigat o putere
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de Aurel Mihale. În: Iașul nou, nr.2, iun., 1952 36. Mihai Gafița. - Romanul luptei tractoriștilor. În: Viața românească, nr.6, iun., 1952 - Mihai Gafița. - Între tip și schemă. Idem, nr.5, mai, 1953 37. Paul Georgescu. - Mihail Sadoveanu: „Nicoară Potcoavă”. În Contemporanul, nr.42 (315), 10 oct. - Dumitru Isac. - Mihail Sadoveanu și noul său roman istoric „Nicoară Potcoavă. În: Almanahul literar, nr.7 (32), iul. - Eugen Campus.- O epopee în proză. (M. Sadoveanu, „Nicoară Potcoavă”). În: Viața româneasacă, nr.8-9
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
românească, nr.6, iun., 1952 - Mihai Gafița. - Între tip și schemă. Idem, nr.5, mai, 1953 37. Paul Georgescu. - Mihail Sadoveanu: „Nicoară Potcoavă”. În Contemporanul, nr.42 (315), 10 oct. - Dumitru Isac. - Mihail Sadoveanu și noul său roman istoric „Nicoară Potcoavă. În: Almanahul literar, nr.7 (32), iul. - Eugen Campus.- O epopee în proză. (M. Sadoveanu, „Nicoară Potcoavă”). În: Viața româneasacă, nr.8-9, sept.-oct., 1952 - Paul Georgescu. - Zaharia Stancu „Dulăii”. În: Contemporanul, nr.51 (324), 17 dec. - Dumitru Micu. - Ștefan
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Paul Georgescu. - Mihail Sadoveanu: „Nicoară Potcoavă”. În Contemporanul, nr.42 (315), 10 oct. - Dumitru Isac. - Mihail Sadoveanu și noul său roman istoric „Nicoară Potcoavă. În: Almanahul literar, nr.7 (32), iul. - Eugen Campus.- O epopee în proză. (M. Sadoveanu, „Nicoară Potcoavă”). În: Viața româneasacă, nr.8-9, sept.-oct., 1952 - Paul Georgescu. - Zaharia Stancu „Dulăii”. În: Contemporanul, nr.51 (324), 17 dec. - Dumitru Micu. - Ștefan Andrei: „Noul oraș”. Idem, nr:49 (322), 5 dec. - I. Sârbu. - Romanul unui nou oraș. În: Iașul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a arătat că în cadrul dezbaterilor a fost generalizată cu totul insuficient experiența câștigată în ultimul an de literatura noastră (...). În cadrul operelor literare și în programul de activitate al secțiilor literare trebuie să intre astfel discuția asupra unor opere ca Nicoară Potcoavă de M. Sadoveanu, Drum fără pulbere (ediția a II-a), Pasărea furtunii de Petru Dumitriu, Brazdă peste haturi de Horvath Istvan, Bălcescu de Eugen Jebeleanu (...). Lichidând munca sectară, combătând izolarea și individualismul, condamnând desconsiderarea nihilistă a problemelor teoretice, să întărim
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
umbră. Pe de altă parte, scriitorii cei mai de seamă au cunoscut o dezvoltare deosebit de bogată, în ultimii ani. Experiența artistică cuprinsă în uriașa operă a lui Mihail Sadoveanu, cristalizată în drumul parcurs de la Șoimii la capodopera care este Nicoară Potcoavă, e de un interes extraordinar. Poetul A. Toma și-a continuat îndelunga și rodnica trudă literară. Drumul lui Camil Petrescu, de la dramaturgia sa puternică, originală, dar adesea individualistă și psihologistă, până la drama Bălcescu, sau de la romane ca Patul lui Procust
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
este student al Facultății de Teologie din Budapesta. Se integrează lesne în cercul studenților români, participând la întrunirile societăților literare ale colegilor săi. Continuă să colaboreze la „Unirea”, dar trimite și câteva schițe umoristice la „Drapelul” din Lugoj (1902-1903), semnate Potcoavă, precum și la „Răvașul” din Cluj (1903-1904), iar la „Sămănătorul” - versuri (1903). Prestigiul lui A. crește considerabil din 1902, când începe să publice în paginile „Luceafărului”, scos la Budapesta de Oct. C. Tăslăoanu. De altfel, A. va rămâne nu numai colaboratorul
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
buzunar, unul se aplecă din șale și se uită în ograda primarului printre ostrețe. îi tremura bărbia ca unei capre care behăie. în aceeași parte privea cu sprâncenele posomorâte un bărbățel care părea strivit de căciula mițoasă. Un țigan, cu potcoavă vânătă de păr în jurul gurii, ședea umilit în ciubotele ferfenițite. Altul, cu ochii melancolici și capul aplecat pe-un umăr, își încălzea urechea părând, în straiul jerpelit, o ghionoaie ninsă. Amândoi erau bătrâni, cu plămânii copți de tutun. Din când
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ar fi avut iarba fiarelor îi găsea mai ușor. Sfântul Ilie, când umblă prin cer după draci, unde vede unul îl și trăsnește. Ș-acolea unde a trăsnit un drac, crește iarba fiarelor. O afli dacă vezi căzute piedici ori potcoave de cai, dar ca s- o găsești trebuie să sapi toată brazda și să azvârli brazda în apă mergătoare. Numai iarba fiarelor, singură, urcă pe șuvoi la deal. O iei, faci o crestătură în podul palmei și-o vâri în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
să nu-i implice pe oamenii legii. Pe lângă asta, Milton se săturase de polițiști și de atitudinea lor blazată. Dacă voiai să rezolvi ceva, trebuia s-o faci singur. Și, la urma urmei, se putea foarte bine să umble după potcoave de cai morți. Dacă i-ar fi spus lui Tessie, n-ar fi făcut decât să o Îngrijoreze. Ea ar fi sunat-o pe Zoë și ar mai fi auzit nu știu câte și de la sora lui. Pe scurt, Milton proceda așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci; Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. Iată vine nunta-ntreagă - vornicel e-un grierel, Ii sar purici înainte cu potcoave de oțel; În veșmânt de catifele, un bondar rotund în pântec Somnoros pe nas ca popii glăsuește-ncet un cântec; O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur; Fluturi mulți, de multe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la hotel, Își pusese masca de somn pe ochi, Își reglase aparatul de ventilație pe programul pentru altitudine Înaltă, dăduse presiunea la 15 și apoi se lungise pe spate așezându-și capul Într-un suport pentru gât În formă de potcoavă. Îmi mulțumise În gând pentru ideea Înțeleaptă pe care o avusesem când lăsasem indicații ca grupul să doarmă până târziu În prima zi, apoi să se trezească În voie pentru o „degustare de delicatese iernatice“ la un restaurant pitoresc. Alesesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros și nădușit, forjau și ciocăneau cuțite, topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
răpănoase./ Cu 99 de cozi lovitoare și pălitoare/ Loviți-l, păliți-l, la Sempronia porniți-l/ Curând, mai curând,/ Astă seară, deseară,/ Astă noapte, de noapte..." încremeniți de groază, poterașii ar fi aruncat cât colo puștile încărcate cu cuie de potcoavă găsită și sfințită apoi de preotul satului. Ar fi fugit unde vedeau cu ochii, dar le era frică să nu fie luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se prezinte mai bine decât așa. De altfel, locul în care se găseau nu era altceva decât o mică stațiune militară din Sapaudia - ultima pe drumul spre Genava - apărată de milițiile burgunde: o construcție al cărei plan amintea de o potcoavă, ce avea în centru un turn masiv și, anexate lui, de o parte un dormitor, iar de cealaltă, un grajd. Nu fusese posibil nici măcar să adăpostească întreaga escortă - douăzeci de cavaleri iliri și zece arcași alani - astfel că o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros și nădușit, forjau și ciocăneau cuțite, topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
răpănoase./ Cu 99 de cozi lovitoare și pălitoare/ Loviți-l, păliți-l, la Sempronia porniți-l/ Curând, mai curând,/ Astă seară, deseară,/ Astă noapte, de noapte..." încremeniți de groază, poterașii ar fi aruncat cât colo puștile încărcate cu cuie de potcoavă găsită și sfințită apoi de preotul satului. Ar fi fugit unde vedeau cu ochii, dar le era frică să nu fie luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
apă azi după-amiază, le-a declarat ea. Zach i-a întors un zâmbet, iar bărbații s-au pornit cu un șuvoi de previziuni sinistre. Râul era nemaivăzut de scăzut. Nu puteai să dai drumul pe apă, spre Colții Dracului, nici unei potcoave, că tot se făcea praf. Darmite să lansezi o gabară de două tone. Ar fi nevoie de manevrele cuiva care să fie mai mult decât un specialist ca să eviți bolovanii ieșiți din apă; la vremea asta, atât de târziu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
așteaptă de câțiva ani să fie tipărite la Editura Minerva. M.C. Într-un sat, odatătc " Într‑un sat, odată" În amurgul unui început de toamnă, un călăreț cobora în trap liniștit spre sat, prin mângâierile vântului înserării. În liniștea coastei, potcoavele calului roib sunau rar și dulce pe șosea: tac-tac, tac-tac... De o parte și de alta a drumului sur, se înălțau două spinări ușoare de colnic; câțiva copaci singuratici își ridicau pe muchii frunzișurile sărace prin care vântul se strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]