3,486 matches
-
îi zgârie creierii și-i îngheață inima. Nu știe de ce îi e teamă! Se teme de poliție și atât. N-are casă, n-are masă. ''Milițenii ăia poate să creadă orice'' își zice, convins că e mai bine să ferească potecile lor...Se lasă seara și grăbește să ajungă la adăpost. Îi e teamă să treacă printre barăcile alea dărăpănate noaptea. De câini. De câini îi e frică dar și de aurolaci...de ''trocații'' ăia, că a auzit destule...Ăia, când
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Danut_oameni_fara_noroc_proza_lucia_secosanu_1332074745.html [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
complexe, cu diverse mutații și variate evoluții în gandirea teologică românească, într-un timp al disputelor, al construcțiilor teologice, al delimitărilor și repoziționărilor direcției contribuțiilor dogmatice ale teologilor români, în perioda secolelor XIX - XX. În lucrarea Părintelui Protopop, Gheoghe Colțea,"Poteci de lumină. Douăzeci și una de trepte spre rai" care cuprinde peste douăzeci de dialoguri purtate în cadrul emisiunilor Radio și TV Trinitas, regăsim o problemă care preocupă Bisericca Creștină și anume; conștiința demnității și responsabilității preotului în fața lui Dumnezeu și a lumii
STELIAN GOMBOŞ „CÂTEVA SPICUIRI, SUGESTII ŞI RECOMANDĂRI…” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1416480608.html [Corola-blog/BlogPost/376813_a_378142]
-
pașii, lăsați pe aleea zilei de mâine, Te aștept să vii. Te aștept să-mi trimiți surâsul tău, Peste o pagină viu colorată a existenței mele, În verde, în purpuriu, și uneori în culori închise. Pe aștept să treci pe poteca unde ne întâlneam odată Când eram copii nevinovați, Când ne țineam de mână, Curați, neîntinați de-a vremurilor pete, Eram doi îngeri, Cu inimi curate, Eram doi fulgi de nea, Căzuți lin peste câmpia îmbătrânita de vreme. Doream să-i
TE ASTEPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/Te_astept.html [Corola-blog/BlogPost/341728_a_343057]
-
odinioară un “Răvaș iubitului Moș Crăciun” - pe care l-a dat poștașului să-l expedieze dar nu a știut să-i pună și adresa. Cu multă sensibilitate, autoarea ne povestește despre “pasărea rănită” pe care a găsit-o pe o potecă. Ea se târa pe zăpadă fiindcă avea o aripă frântă. Ducând-o în casă și dându-i îngrijiri s-a împrietenit cu aceasta și în primăvară, după ce pasărea s-a vindecat, i-a dat drumul pe fereastră, fapt ce a
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_dar_de_la_craciunite_carticica_mea_de_craciun_cronica_de_cezarina_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
câmpii, pietrele toate / Se ascund sub fulgi mărunți, / De-au ajuns plopii cărunți. / În pădure, la izvoare, / Se pierd mândre căprioare; / Geru-i mare, omătu-i des, / Cai sălbatici își dau ghes. Pe sub cetin-argintie, / Îmbrăcată-n stele-o mie, / Lupi aleargă pe poteci / Albe, fragede și reci, / Iar o mierlă zgribulită/ Car-o poamă veștejită, / Prin zăpada viscolită / Pare-o umbră aiurită”. Priveliștea, deși feerică, ar putea provoca fiori de teamă, dacă în casă nu ar fi atmosferă de sărbătoare: “Dar în case
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_dar_de_la_craciunite_carticica_mea_de_craciun_cronica_de_cezarina_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
liniștea sacră a lăcașului sfânt . Manole ,Manole n-o auzi cum plânge , Și după ani sute zidul tot o strânge , Pe Ana ta dragă, soție iubită, În cea mănăstire ,de tine clădită ? Aud de departe tot vaiete-n noapte , Pe poteci pietroase în odăi pioase , Îmi pare că Ana te roagă tăcut , Să nu pui altar pruncul nenăscut . Manole ,Manole în eternitate Ai intrat ,ducând-o pe Ana spre moarte , Degeaba a plâns și te-a implorat , Zidind o iubire ai
MANOLE , MANOLE ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1422797383.html [Corola-blog/BlogPost/376061_a_377390]
-
mult! V.M.: Noi vă mulțumim foarte mult! Și, sănătate să fie! Mulțumim! Mihail Rujoiu: Sănătate la toată lumea doresc!! Îmi este dor! Departe de tine, mă simt stingherit, De zâmbetul cald, al viselor reci, De umbre ce în veci ard pe poteci, De lutul cel cald ce formă își lasă, Îmi este dor de ai mei, Îmi este dor de a mea casă. Sunt singur aici, doar patul cel moale, Si albele flori rotunde ce zac Pe masa de lut, în triste
MIHAIL RUJOIU- IN PRAGUL LANSARII A DOUA VOLUME DE POEZIE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Mihail_rujoiu_in_pragul_lansa_valerian_mihoc_1362412852.html [Corola-blog/BlogPost/345583_a_346912]
-
Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 990 din 16 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului îmbrățișare, întemnițată toamnă, între vis și ploi. Ard stelele în noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să
TREMURĂ 'NSERAREA ÎN AMINTIRE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Tremura_nserarea_in_amint_valentina_becart_1379354119.html [Corola-blog/BlogPost/365043_a_366372]
-
întrebări pe șoptite mi-a pus cerul Încât a trebuit să bat drumul spre infinit, Învățat de la bunici când e cald să bat fierul, Să-mi fie răspunsul rotund și împlinit. Călcam pe nori de neânțelegeri și bătătorită A rămas poteca spre albastru de Voroneț, Și răspunsul nu l-am găsit iar ziua neîmplinită A apus sub geana unui ochi al zeului isteț. I-am răspuns cerului spre el mergând, În urmă a rămas poteca pe valuri de nori, Personaje din
CĂRAREA MEA DE PE NORI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cararea_mea_de_pe_nori.html [Corola-blog/BlogPost/356944_a_358273]
-
de neânțelegeri și bătătorită A rămas poteca spre albastru de Voroneț, Și răspunsul nu l-am găsit iar ziua neîmplinită A apus sub geana unui ochi al zeului isteț. I-am răspuns cerului spre el mergând, În urmă a rămas poteca pe valuri de nori, Personaje din povești mi-au ieșit din gând În teatru de marionete jucând uneori. Apoi m-am întors cu dorul de iubită Uitând desaga cu întrebări pe-un ciot de idée, Îmi păstra imaginea decolorată de-
CĂRAREA MEA DE PE NORI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cararea_mea_de_pe_nori.html [Corola-blog/BlogPost/356944_a_358273]
-
dorința neîmplinirii. TIMPUL RUPE DIN NOI Timpul prea hain rupe iubite din noi, Sentimentele ce le păstram doar în doi, Deși uneori vin norii negrii și prea goi , Te zăresc în dimineți care par reci, Deși uneori mă petreci pe poteci. Inima-mi saltă după iubirea de altădată. Prezența ta o resimt și astăzi caldă, Te simt lipit de trupul meu rătăcit, Printre destine ce în cale mi te-a ivit Lipindu-mă de amintiri te cercetez, La margine de țărm
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1484169294.html [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
pielea lor În prima străpungere a hotarelor. Apoi, bogățiile acestei țări ce se află în sânul ei Le-ar sta mai bine podoabe Romei. Bogatul pământ al Daciei nu cunoaște mana, Roma își așteaptă de la noi...hrana! CELUS Sssst! Pe potecă se zărește cineva! CEI DE FAȚĂ A,aaa... LICINIUS Sunt chiar fetele.Vin la apă cu ulcioare, Va fi bună seamă la templu sărbătoare. SABINUS Să ne retragem stăpâne, Altfel, ne ies vorbe nu prea bune. 8 LICINUS Fântâna e
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_trei_acte_tabsoul_i.html [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
mea singurătate; sună marele ceas al tenebrelor, cerul de platină se rotește, se clatină peste noi, am palmele goale de lumină și ochii tulburați de-ntuneric, îmi plimb azurul singuratic prin frunzele triste ce-și caută cărări de vis peste poteci și drumuri pustii, se-ntunecă refexele-nserării peste dealul ud de zvon, beat de șesuri și de-munți, nu mai am priviri să văd, parcă plouă cu metafore dintr-un cer care s-a speriat, afară tainic ne calcă ploaia pe
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409854338.html [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]
-
PROZA SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Manuscris > Povestiri > DESTIN DE FEMEIE.OANA ESCAPADA Autor: Dan Petrescu Publicat în: Ediția nr. 743 din 12 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului (6)Escapada Poteca pe care trebuia să ajungem la trotuarul ce ducea spre Saturn, mergea paralel cu șoseaua spre Constantă, era plină de bălării, iar lumină difuza oferită de luna și iluminatul public al ,dădea un disconfort și nesiguranță pașilor noștri ... Din aceast
DESTIN DE FEMEIE.OANA ESCAPADA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Destin_de_femeieoana_escapada_dan_petrescu_1357978298.html [Corola-blog/BlogPost/342426_a_343755]
-
Numai în copacul vieții a rămas floarea iubirii! Să ducă în primăvară, speranța vieții de mâine. Iubirea de-a-nflori iară, cu muguri în noi destine. ILUZII DE TOAMNĂ De plânsu-mi, plânge ploaia toamnei reci că, dragostea-i în ceață pe poteci, unde mi-am uitat îmbrățișarea speranței ce s-a topit cu zarea. Doar vântu-i triumfător și mândru, când fruntea îmi mângâie tandru. Cu reci fiori, în suflet pătrunde, dor înfocat cu ploaie să-mi ude. Cu frunze în zbor îmi
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416750160.html [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1799 din 04 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului VÂRTEJ Într-un vârtej de frunze și de vânt Și sub rafalele prelungi de ploaie, Copacii din pădure se îndoaie Și crengile își culcă la pământ. Potecile se-ncurcă în noroaie Și zboru-și domolește din avânt, Iar cântecul își pierde din cuvânt, Când lacrimile toamnei curg șiroaie. Dar noi rămânem drepți în vijelii, Nu ne doboară încă vreo furtună, Chiar dacă nopțile sunt mai pustii Și-n suflet
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1449226940.html [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]
-
pripit? Poate s-a frânt în zborul clipei, Cuprinsă de neliniștea din piept, Atunci când, spusă pe nedrept, I-a insultat tăcerea umbrei... Poate a fost culcușul unor vise, Chemate, doar, de note muzicale, Și-n tromba simfoniilor astrale, A rătăcit poteca ce-o-ntâlnise? Găsi-voi oare motivarea, Ce aripi îmi creștea în suflet, Când, obosit de-atâta umblet, Îmi combătea inadecvarea? E tânără, e zveltă, e vioaie, E tot în cântecul ce-l fredonez! Doar anii s-au îngrămădit burghez
MOTIVARE... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1446673168.html [Corola-blog/BlogPost/384709_a_386038]
-
auzite , am hotărât pe loc să facem o primă cercetare la Râpa Corbului. Am traversat gârla Alunișului , am luat-o pe o uliță în urcuș ușor , iar după circa zece case am ieșit într-o poiană , apoi , urcând în continuare , poteca ne-a dus într-o zonă de anini tineri. Ierburi înalte mărgineau poteca , din loc în loc scaieții ne atrăgeau atenția , iar lumânăricile și campanulele își ițeau florile din iarba deasă. După zona de anini , începea pădurea de fag și mesteacăn
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/andrei_toader_1470252830.html [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
Am traversat gârla Alunișului , am luat-o pe o uliță în urcuș ușor , iar după circa zece case am ieșit într-o poiană , apoi , urcând în continuare , poteca ne-a dus într-o zonă de anini tineri. Ierburi înalte mărgineau poteca , din loc în loc scaieții ne atrăgeau atenția , iar lumânăricile și campanulele își ițeau florile din iarba deasă. După zona de anini , începea pădurea de fag și mesteacăn. Poteca urca apoi abrupt până într-o zonă cu tufișuri de afine , iar
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/andrei_toader_1470252830.html [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
ne-a dus într-o zonă de anini tineri. Ierburi înalte mărgineau poteca , din loc în loc scaieții ne atrăgeau atenția , iar lumânăricile și campanulele își ițeau florile din iarba deasă. După zona de anini , începea pădurea de fag și mesteacăn. Poteca urca apoi abrupt până într-o zonă cu tufișuri de afine , iar apoi ocolea brusc pe lângă o prăpastie. Dacă n-ai fi de-al locului , ai trece prin acea zonă fără să observi râpa de alături. În fața noastră se căsca
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/andrei_toader_1470252830.html [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
ramifică un drum la stânga spre masivul muntos. După câțiva kilometri pătrunzi într-o vale răcoroasă, pe lângă râu, apoi drumul se desfășoară în serpentine spectaculoase până la Bâlea Cascadă. Aici turistul poate face un popas la restaurant dar și o plimbare pe poteca turistică până aproape de cascadă. De undeva de sus, de pe stânci, un puhoi de apă se revărsă în gol, creând în jur o zarvă asurzitoare ce se înălță către crestele ce plutesc printre norii de ceață. Curentul de aer format de
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Transfagarasanul_si_splen_ion_nalbitoru_1369562557.html [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
fost mișcat de cuvintele pline de sensibilitate, credință, iubire și dăruire ale sale, izvorâte din preaplinul unei inimi bogate în experiențe și sensibile în a le împărtăși și altora, spre descoperirea adevăratei căi spre desăvârșire și prin împreună călătorie pe „poteci” de credință. O astfel de cunoaștere a sufletului său larg, în care Dumnezeu și aproapele ocupă locuri privilegiate, ne oferă lucrarea sa “Poteci de lumină. Douăzeci și una de trepte spre rai. Gânduri rostite”, publicată la Editura “Andreiana”, a Mitropoliei Ardealului, în
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1446565147.html [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
în a le împărtăși și altora, spre descoperirea adevăratei căi spre desăvârșire și prin împreună călătorie pe „poteci” de credință. O astfel de cunoaștere a sufletului său larg, în care Dumnezeu și aproapele ocupă locuri privilegiate, ne oferă lucrarea sa “Poteci de lumină. Douăzeci și una de trepte spre rai. Gânduri rostite”, publicată la Editura “Andreiana”, a Mitropoliei Ardealului, în anul 2013, care cuprinde dialoguri teologice cu Părintele Cătălin Dumitrean pe marginea textului unor Sfinte Evanghelii, abordând realități pastoral - misionare specific lucrării Sfintei
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1446565147.html [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
un scut îmi faci din brațe doritoare Si-ai vrea să mă ferești de tot ce-i nefiresc Pe trupurile calde se răzvrătesc broboane călătoare Și-n nebunia lor, ne-ndeamna spre păcatul strămoșesc. În gândul tău, eu mai cutreier poteci întortocheate Care imi poartă pasul catre-al tău suflet cald Speranța răscolește dorul nestins, pe pleoapele pudrate Și din privirea mea răsar stinghere, trei boabe de smarald... În gândul tău, adăpostești ocrotitor, neliniștile toate Iar gândul meu se cuibărește cuminte
ÎN GÂNDUL TAU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/corina_negrea_1488029749.html [Corola-blog/BlogPost/375771_a_377100]
-
nopți pline de taine și mister, se deschide o poartă , în lumina splendidă a lunii, o poartă spre altă realitate, mereu prezentă dar rareori conștientizată de om. O întreagă lume nevăzută mișună pe sub frunze, prin iarbă, pe stânci sau pe potecile pădurii, o lume intr-o mișcare continuă. Pădurea pare o mare de smarald, în care atâtea flori delicate își împrăștie parfumurile ... Toate acestea se împletesc într-o îmbrățișare permanentă și totală, semn al armoniei din natură. Când eram copil credeam
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1444460707.html [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]