3,550 matches
-
îmi îndulcesc privirea, Te văd sosind, abscons, pe-același drum, Molatec îmi deșert închipuirea. Valea Râșnoavei... Verdele viu, mut Îmi răsucește-n minte vise, clipe... Te văd sosind pe muntele cărunt, Înger născând a timpului aripe. Te simt îmbrățișând abis, poteci, Izvoarele, icoanele din mine... Cu plete blonde, dulce abur treci Sorbind iubirea zilelor senine. Te pierd din nou... Pășești pe-același drum, Valea Râșnoavei... Ploua lin cu stele... Doresc o reverie cu retur, Tu, roua blândă-a pajiștilor mele. Mugurel
VALEA RÂŞNOAVEI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384967_a_386296]
-
mai 2017. Nu s-a terminat povestea Chiar de-i ninsă așteptarea, Peste drumul plin de sare Crezi că poate fi uitarea? Mâinile încă așteaptă Să mai fie sărutate, Nodurile, ce-au fost puse Se vor toate dezlegate... Pașii caută poteca, Primăverilor din noi ... Citește mai mult Nu s-a terminat povesteaChiar de-i ninsă așteptarea,Peste drumul plin de sareCrezi că poate fi uitarea? Mâinile încă așteaptăSă mai fie sărutate, Nodurile, ce-au fost puseSe vor toate dezlegate...Pașii caută
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Primăverilor din noi ... Citește mai mult Nu s-a terminat povesteaChiar de-i ninsă așteptarea,Peste drumul plin de sareCrezi că poate fi uitarea? Mâinile încă așteaptăSă mai fie sărutate, Nodurile, ce-au fost puseSe vor toate dezlegate...Pașii caută poteca,Primăverilor din noi... IV. MULȚUMESC, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017. Pune mâna Ta pe frunte Și alungă-mi supărarea, Riduri, valuri de întristare Îmi tot tulbură cărarea... Rugăciunea-mi întărește Și dă-i
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
2204 din 12 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului POȘTĂ Când gerul vrea zăpada să ne-o ardă, E însoțit de viscolele reci. Se lasă frig mai aprig dacă pleci, Ninsorile ne-atacă iar în hoardă. Printre nămeți nu mai găsesc poteci, Străjerii iernii au ieșit din gardă, Deși toți lupii zburdă fără zgardă, Nici pân’ la poartă nu mă mai petreci. Și tot pe-aceleași drumuri mă duc pașii, Chiar dacă întuneric greu se lasă, M-așteaptă ghioceii, toporașii, Dar tu nu
POŞTĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385020_a_386349]
-
fie clară și curată slova,Plină de energie și-ndrăzneală,S-ajungă, de aici, oriîncotrova,Să scoată strălucirea din cernealăși navei noastre să îi fie prova.- Leonte Petre -Sursa foto: Internet... POLENAleargă toamna frunzele-n pădure,Le răvășește-ntruna pe poteci,Prin vălmășagul lor te văd cum treci,Dar nu știu care gând o să te fure.Spre ruginiu și galben să-ți apleciPrivirea, ce de ele să se-ndure.Vor verdele din ochii tăi să-l fure,Dar n-o pot face, dacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385026_a_386355]
-
dau în clocot. Prof. Petruța Chiriac a pătruns, cu multă sensibilitate, tainele ilustrației grafice a cărții. Picturile semnate de Viorica Ghenghea au ridicat mult ștacheta valorica și au transpus în metaforă declarațiile din versurile poetului. Prof. Gheorghe Clapa a străbătut potecile din poezia când socială, cănd pătrunsa de fiorul liric al dragostei de mama, cănd înfocata de fiorul eternei iubiri. Deși este un debut la vârsta de peste 60 de ani, sperăm că drumul poetului pe aleile poeziei să fie lung și
“ARTĂ, TRADIŢIE, CULTURĂ” ÎNSEMNELE MUNICIPIULUI BÂRLAD, 2016 de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385025_a_386354]
-
din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ALOE Călcăm deja prin frunzele uscate Și dinspre păsări triluri nu mai vin, Chiar dacă cerul este tot senin, Iar vântu-abia adie blând, nu bate. S-a scorojit și iarba sub destin, De arșiță, potecile-s crăpate, Dar, spre noroc și multă sănătate, O cupă, ție, toamnă, îți închin. Am pus în ea, cu smirnă și aloe, Miros de tei și coajă de castană, Căci vara noastră încă ne dă voie În seara sa, cu
ALOE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384386_a_385715]
-
Numai în copacul vieții a rămas floarea iubirii! Să ducă în primăvară, speranța vieții de mâine. Iubirea de-a-nflori iară, cu muguri în noi destine. ILUZII DE TOAMNĂ De plânsu-mi, plânge ploaia toamnei reci că, dragostea-i în ceață pe poteci, unde mi-am uitat îmbrățișarea speranței ce s-a topit cu zarea. Doar vântu-i triumfător și mândru, când fruntea îmi mângâie tandru. Cu reci fiori, în suflet pătrunde, dor înfocat cu ploaie să-mi ude. Cu frunze în zbor îmi
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
de așternut, te-mbrățișa, Iar tu mă savurai cuminte? Codrule, mă vei mai aștepta? Să-ți mângâi iar copacii cu dorință, Să ne-mpletim ca-ntr-o ființă, Și să îmi cânți tăcerea ta? Of, codrule, ce strașnică iubire Printre potecile-ți cu pietre-am scrijelit, Când ploaia trupul mi-a-nvelit Cu tunete și fericire! Ți-ai aplecat crengile grele Din ceruri, apăsând pe creștet, Să-mi fie mintea-n mod discret, Cuprinsă-n pasiuni rebele. Și-apoi cu fulgere m-ai
CODRULE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382339_a_383668]
-
care intră abrupt în luncă. Am cotit-o pe el și am tot mers pe lângă marea galbenă de grâu cu mici insulițe roșii și albastre, până ce am găsit o potecuță îngustă prin lan. Am făcut la dreapta și am urmat poteca, nu mergeam, zburam, peste puțin avem să ajung la locul de întâlnire. În fața mea, puțin în stânga, în mijlocul lanului de grâu copt, era o poieniță, din motive știute doar de divinitate, în acest loc nu răsărise grîul, în schimb erau o
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
tărâmuri cu brumă și ceață Florile lor sunt regine-n palat Scânteiază-n saloane de gheață Împodobind al toamnei regat. Dârzele crizanteme au curajul De-a sta în fața brumei seci, Doar ele dau grădinilor mirajul, Când neaua se așterne pe poteci. Apoi, înfruntă freamătul de vânt Ce suflă peste toamnă cu putere, Rostul crizantemelor pe pământ Este ofranda vieții efemere. Azi, stelele pământului înving, Mai prelungesc a grădinilor viață... Crizantemele și toamna se sting, Când plânge cerul cu flori de gheață
CRIZANTEME de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382368_a_383697]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Martor nemărturisit banalul timp delicat irosit n-a istovit din ruga mea ce se înfruptă din frisoane am strecurat pelerinaje poame de treci hotarul neînfrânt am să ți-l cânt dar să te oprești cărări- poteci de treci la Mănăstirea din Castel odihna mea un ruginit rastel Referință Bibliografică: CANȚONETE CU STICLETE 2 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea
CANŢONETE CU STICLETE 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383861_a_385190]
-
în stânga și în dreapta, pe oricine când o apucau pandaliile, scârbindu-i până și pe cei mai milostivi, care încercau uneori să o ajute, fiindu-le milă de bătrânețile sale. De curând, se legase iar de Florica, când o întâlnise pe potecă în pădure și o amenințase cu tot veninul strâns în inima sa peste ani, că o va face să nu se mai poată bucura multă vreme de ceea ce are drag , că o să-i facă pe ea și Gheorghe să ajungă
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Rug de vară a-nflorit în pocale de inimi, trubaduri spre zenit, împleteam vânturi reci, în iubire răniți sufeream anonimi, mai am dor de clintit, mai alini tu poteci! Un arcuș de viori ne-ascundea sub un cântec, frunze moarte strângeam, pe sub lacrimi de fum, ne-nveleam cu ninsori în strânsori de descântec, sub un ger înghețam agonii cu parfum! Vânturi reci schilodeau pe sub genele plânse, o iubire țipa
AGONII CU PARFUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383982_a_385311]
-
gândul rătăcesc acasă Sub cerul încărcat de ploi La căsuța veche părintească Azi totul e pustiu, pereți-s goi Lacrimi pe obraz încep să cadă Mă strâng în brațe zidurile reci Ochi mei nu pot să vadă Umbre pierdute pe poteci Aș vrea timpul să-l dau înapoi Să împletim visele-n salbe Ascultând povești la gura sobei În nopțile negre și albe Vă caut cu sufletul flămând Prin odăi prăfuite, prin grădină Aș vrea să tac, dar tac și plâng
AMINTIRI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384004_a_385333]
-
nr. 1392 din 23 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Primii fulgi... Aștept să cadă primii fulgi, Iubite Să se așeze-n podul palmei tale, Și-atunci cu toate visele-mplinite De mână să mă duci prin lumi astrale... Acolo unde sunt poteci de gheață- Încărunțită umbra Lirei, Sus... Și unde nimeni în această viață, De mână, printre stele, nu m-a dus; Ca îngeri călători, unul în altul, Prin translucide versuri regăsiți, Pătrunși de Univers și tot Înaltul Să ne plimbăm astral
PRIMII FULGI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384136_a_385465]
-
Și chiar de-un vers, între vieți se mai zbate, vine potopul cu-n val de noroi. Ca în Infernul lui Dante, se-așteaptă, o rugăciune, de vămi, ca să treci, Dar sunt închise și vămile toate și rugăciunile zac pe poteci... Doar pe-o ruină de cântec suspină, o simfonie-a tăcerii în doi Dar e damnată de o falsă vină, să nu ajungă în golul din noi. 18.02.2016. Vio Petre Referință Bibliografică: Mor primăverile-n brațele goale / Violetta
MOR PRIMĂVERILE-N BRAŢELE GOALE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383376_a_384705]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CĂLĂTORIND PRIN TOAMNA TÂRZIE Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu priviri adânci, neclintite, Trec clipe lungi în șir la fereastră, Admirând poteci arămite Și ultimele flori vii din glastră... Se aștern zâmbete și vise Peste momente de melancolii, Trăind printre poeme scrise În nuanțe tomnatice târzii... Drumuri amorțite de brume Șerpuiesc printre copaci dezgoliți, Făcându-și loc cu sârg în lume, Prin
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNA TÂRZIE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383411_a_384740]
-
se zăresc Priviri amare, îndulcite De seninul ce le-nsoțesc În inimi, traversând grăbite... Ca o blandă mângâiere, Dinaintea iernii ce vine, Este-a toamnei adiere Ce pătrunde-n raze divine! Râuri în nuanțe arămii Curg întinse peste coline, Despletite în poteci vii, Suflete reușind s-aline... Început de noiembrie, În dimineți ușor amorțind Și-n ceas de seară târzie, Trece ca-n vis, feeric plutind... ~ Cristina P. Korys ~ (Scrisă in seara zilei de 1 noiembrie) sursă foto: internet Referință Bibliografică: Început
ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383409_a_384738]
-
-n pustiu răsună demult!... Nu mă lasă nimic pradă uitării, În calea focului aprins lin în suflet, Arzând cu flacăra iluminării, Ce e de veghe, mistuind al meu cuget!... Doruri revărsându-se în lungi râuri Curgând în lacrimi șiroaie peste poteci, Brăzdând ale frunții, de vremuri, pliuri, Adâncesc vise în prăpăstii pentru veci... O lume abstractă mă înconjoară, Străină de real, devine-o povară, Ce, sub greutatea ei, mă doboară, Aripi frânte de suflet se zbat să moară... ~ Cristina P. Korys
ARIPI FRÂNTE DE SUFLET... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383416_a_384745]
-
dură o veșnicie. Patul era gol... Pe masă o porție de mâncare era întreagă... Și în seara asta. Ca în toate serile din urmă * Omul ei o privea și ea îl vedea îndepărtându-se peste vii și peste păduri , peste poteci și peste dealuri. Întinse mâna tremurândă să-l atingă, să-l cheme ... Așa, fără glas. Deschise ochii mari , apoi îi închise încet, tot mai încet. Acolo, dincolo de colțul tavanului, peste dealurile Vingardului, omul ei și băiatul îi zâmbeau duios, făcându
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
TE CAUT VIAȚĂ Pe care dintre drumurile tale să apuc? Fugar prin adâncuri de ceață, mă-ndoi Te caut, te strig, după tine mă duc Ai rămas departe, departe... mult înapoi! Privesc amar, netrecute abisuri despart... Anii, prin atâtea pierdute poteci Perdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în tăcere Stelele, praf de argint suflat
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
să nu poți pătrunde, De nu ai chemare, iubire și har, Și nu înțelegi ce taină ți-ascunde. Pe culmi neumblate, de mână-am pornit, Spre-o poartă a lumii ce doarme-n mister, Piciorul atinge (de stele-i menit) Poteci care-și lasă destinul la cer. În zări ne așteaptă bătrâni uriași, Cu pletele-albite de darul divin, Ofrandă smerită iubirea să-ți lași, Căci ei ne-au chemat, și nu-i lucru puțin, Din tainele lor să ne-nvețe, să
DRUMEȚIE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383589_a_384918]
-
XI. Scena este încadrată într-un peisaj de dealuri, zugrăvite în stânga, un palmier apare lângă zidul de incintă al Ierusalimului, pe dreapta, în pragul porților orașului, vedem numeroși tineri și bătrâni, cu expresii deosebite. "Iisus Hristos vine din dreapta și coboară poteca, așezat pe asin alb. În stânga ține un volum închis iar cu dreapta face un gest de subliniere a cuvintelor pe care le spune Apostolului Petru, în picioare, în stânga Lui. Drumul este semănat cu verdeață. Copiii se dezbracă și aștern mantiile
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
Și ni se-arată clar după cum vezi .... VIII. PROMITE-MI, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2179 din 18 decembrie 2016. PROMITE-MI... Pentru Dany Promite-mi că flacăra va rămâne aprinsă Că vei fi sărac în cuvinte Chiar dacă poteca va fi ninsă De aducerile-aminte Promite-mi că marea nu va fi pustie Acum când iarna discret s-a așezat Chiar dacă peste plaja alb-cenușie Numai timpul prezent s-a schimbat! CLIPE E târziu pentru tărâmul făgăduit Basmele s-au risipit
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]