1,061 matches
-
în ce ordine ar trebui să fie citite cuvintele. Paginile cărții orientează lectura privitorului/lector printr un fel de strategie navigațională de urmărire a drumului marcat în alb. Prin observațiile asupra felului în care sunt valorificate uneori sau recreate alteori potențialitățile grafice din romanul lui Mallock, Marie-Laure Ryan demonstrează că Tom Phillips înțelege opera: „ca pe o literalizare a ideii deconstrucționiste, că limbajul sau textul literar nu controlează niciodată sensul pentru că fiecare formă expresivă și fiecare text ascund un subtext care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
aplicate grijuliu în tablourile impresioniștilor, ca și caracterul mecanic din uniformitatea punctelor aplicate de pointilliști, ca și nivelarea atentă a elementelor personale din textura și liniile lui Mondrian sau Vasarely. Din această perspectivă, felul în care sunt valorificate sau recreate, potențialitățile grafice din romanul lui Mallock, felul în care pictura lui Tom Phillips: din A Humument sau felul în care contururile cartografice: demonstrează că limba nu mai este o specie de scriere ci o specie a scrierii/scriiturii . Din această perspectivă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
inter-relate16: un plan (N1) al latențelor difuze (vezi Bădescu, 2002; 2005), un plan (N3) al actualizărilor 17 (prin care înțelegem universul măsurabil al producerii și reproducerii nivelului latențelor în și prin reprezentări, atitudini, comportamente) și un plan (N2) intermediar, al potențialităților 18 (prin care înțelegem universul formării trăirilor, cognițiilor și acțiunii în cadrul proceselor de negociere contextuală intern-extern)19. Figura 6. Realitate socială și identitate Identitate Negociere contextuală Identificare Latențe (N1) Potențialități (N2) Actualizări (N3) Într-o perspectivă mai largă, putem spune
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
prin reprezentări, atitudini, comportamente) și un plan (N2) intermediar, al potențialităților 18 (prin care înțelegem universul formării trăirilor, cognițiilor și acțiunii în cadrul proceselor de negociere contextuală intern-extern)19. Figura 6. Realitate socială și identitate Identitate Negociere contextuală Identificare Latențe (N1) Potențialități (N2) Actualizări (N3) Într-o perspectivă mai largă, putem spune că fiecărui plan îi corespunde un timp specific: dimensiunii latențelor îi corespunde timpul kairotic sau illud tempus 20, dimensiunii potențialității îi corespunde timpul psihic, iar dimensiunii actualizărilor îi corespunde timpul
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Realitate socială și identitate Identitate Negociere contextuală Identificare Latențe (N1) Potențialități (N2) Actualizări (N3) Într-o perspectivă mai largă, putem spune că fiecărui plan îi corespunde un timp specific: dimensiunii latențelor îi corespunde timpul kairotic sau illud tempus 20, dimensiunii potențialității îi corespunde timpul psihic, iar dimensiunii actualizărilor îi corespunde timpul social sau hic tempus 21. Având ca reper aceste idei și luând în considere palierele 22 evidențiate de Bădescu (2005:440) în definirea identității naționale, apreciem în continuare că dimensiunile
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
c) real (nivelul structurilor) (Bhaskar, 1998, și Archer et al. 1999:12). 17 La Giddens (1979) sau Bourdieu (1977) procesul similar ar fi "instanțierea" (practici sau acțiuni prin care structurile capătă realitate eng. instantiation). 18 La Sztompka (1993:213) nivelul potențialităților este reprezentat de "tendințe, germeni ai viitorului, capacități, abilități". 19 Vezi și Sztompka (1993:213-32). 20 Timpul kairotic este timpul originar, timpul propice marilor împliniri, "timpul ce unește clipa cu eternitatea"; illud tempus este "timpul originar, nesuccesiv și reversibil" vezi
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
este "timpul originar, nesuccesiv și reversibil" vezi Afloroaiei (2005) și Bădescu (1988). 21 Timpul prezent sau comun, ireversibil și irecuperabil Afloroaiei (2005: 89-91). 22 Nivelul spiritual, social, politic, religios, al tradițiilor și instituțiilor. 23 Adică în urma filtrului generat de nivelul potențialităților. 24 Practic nucleul identității socioculturale reprezintă componenta sau dimensiunea sa etnospirituală. 25 Vezi Capitolul 6. 1 Vom constata pe parcursul capitolului că de această întrebare vor fi legate și altele, ce vizează aspecte privind schimbarea identității sau percepția schimbării. 2 Evident
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
factorilor care duc la eșec școlar Colaborarea specialiștilor cu toți factorii educaționali (părinți, cadre didactice, asistenți maternali etc.) Importanța elaborării și utilizării celor mai eficiente strategii didacto-terapeutice În procesul formării personalității copilului apar diferențe individuale semnificative datorită particularităților psihofiziologice individuale, potențialităților intelectuale diferite ale subiecților. La unii se dezvoltă Îndeosebi aptitudinile verbale (teoretice), la alții se poate contura preponderent inteligența practică (cea tehnică). Cunoaștem cu toții ce Înseamnă succesul d.p.d.v. pedagogic obținerea de rezultate bune la Învățătură, concordanța deplină Între capacitățile, interesele
IMPORTANȚA TERAPIEI LOGOPEDICE ÎN PREVENIREA EŞECULUI ŞCOLAR ŞI ÎN REALIZAREA INTEGRĂRII ELEVILOR CU NEVOI EDUCAȚIONALE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Doina UNCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2159]
-
că sunt create contextele în care ele pot intra în acțiune. Constrângerile legate de coerența internă a individului care trăiește într-un spațiu geografic limitat sunt eliminate în cyberspațiu, acolo unde frontierele dintre imaginație, tehnologie și realitate devin fluide. Din potențialități, aceste euri latente devin identități alternative exprimate simultan sau succesiv în comunitățile virtuale la care participă subiecții. În măsura în care individul poate experimenta diferite laturi ale personalității și identităților sale potențiale, comunitățile virtuale devin laboratoare psihosociale în care se creează și se
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
ilustrează faptul că întreaga experiență a participanților la comunitățile virtuale este trăită la aceeași intensitate cu experiențele similare din viața reală și că identitatea virtuală este asimilată și integrată în identitatea globală a individului la un stadiu superior celui de potențialitate. Cyberspațiul oferă multiple spații sociale în care identitatea individuală poate fi modelată, reinventată și renegociată, și aceasta, alături de dorința de a experimenta forme noi de viață socială, reprezintă una dintre principalele motivații ale participării la comunitățile virtuale (Williams, 2006). Viața
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
pe care îl susțin prin stabilitate. Capitolul III Comunitățile virtuale religioase. De la experiență spirituală la experiență virtuală Odată cu dezvoltarea rețelei Internet ce susține spațiul virtual, comunitățile religioase au apărut timid și apoi au înflorit într-un mediu nou, prevăzut cu potențialități multiple, care transformă, modelează și redefinește concepțiile tradiționale cu privire la relația dintre real și posibil și care se extinde mereu. Dacă este adevărat că "religia joacă încă un rol-cheie în construcția socială a spațiilor culturale" (Campbell, 2005, p. 11), atunci fenomenul
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
de căutare a adevărului, de redescoperire a unor adevăruri noi pentru el, cunoscute deja de către umanitate; se prezintă ca o modalitate de asimilare activă a unui sistem de noi cunoștințe, priceperi și deprinderi (tehnici de acțiune), de dezvoltare, concomitent, a potențialităților sale de cunoaștere și de acțiune. Într-o versiune mai modernă, metoda este interpretată drept o modalitate pe care profesorul o urmează pentru a-i face pe elevi să găsească singuri calea proprie de urmat în redescoperirea adevărurilor sale, în
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
s-a mai scris la fel, neexistând posibilitatea de a mai atinge superioritatea creativă a acestora în dramaturgie. Virtualitățile limbii nu pot fi concretizate decât o singură dată în mod absolut "...fiecare poet autentic [...] realizează o dată pentru totdeauna una din potențialitățile limbii, lăsând astfel succesorilor săi o posibilitate în minus. Când poetul mare e și un mare poet clasic, el epuizează toate resursele limbii din vremea lui, iar limba din vremea lui, în formele în care a folosit-o el, reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dihotomie a mai fost indicată într-un capitol anterior, dar este totuși importantă reluarea trăsăturilor pe care criticul le atribuie fiecăreia din aceste două categorii: "clasicul perfect" e cel care întrunește atât calitatea de a fi cuprinzător (de a valorifica potențialitatea limbii sale în acel moment), dar și universal, această ultimă caracteristică lipsindu-i unui clasic relativ. Ca exemplu concret, Virgiliu este considerat drept modelul absolut de scriitor clasic. Finalul articolului reia importanța conștientizării, asumării moștenirii intelectuale a trecutului. Regretul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
parte din zestrea biologică a omului, învățarea limbii materne reprezentînd manifestarea și dezvoltarea acestei facultăți în forma ei primară, ca urmare a unor condiții sociale determinate. Prin urmare, omul posedă în mod potențial aptitudinea (= facultatea) de a comunica, însă această potențialitate trece în act numai printr-o educație simultană a organelor fonatoare și a gîndirii prin învățarea unei limbi și, de aceea, își realizează vocația universală numai în sisteme diferențiate fonologic, morfologic, sintactic și stilistic, sisteme care reprezintă limbile. Acesta este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Actele de vorbire, adică enunțurile concret realizate (enunțul fiind șirul de cuvinte dintr-o limbă emis de locutor și delimitat de momente de tăcere), sînt produse ale competenței lingvistice ale vorbitorilor, într-un act de vorbire producîndu-se realizarea și actualizarea potențialităților limbii într-o situație de comunicare determinată 78. Dar, întrucît numărul situațiilor posibile de modificare a unui enunț este infinit, din acest motiv nu se pot stabili toate nuanțele de sens pe care le poate avea o frază în funcție de fiecare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
natura ei, este individuală; acasă sau la școală, o bună parte din achizițiile intelectuale și moral-estetice se obțin prin studiu individual și independent. Deși clasa de elevi este supusă acelorași experiențe, fiecare membru se angajează cu experiența anterioară proprie, cu potențialități subiective, cu propria istorie a devenirii sale În procesul Învățării; indivizii nu Învață nici aceleași lucruri și nici În același timp. Din punct de vedere sociologic, studii și cercetări recente Întăresc ideea că omenirea intră Într-o eră a individualității
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
el este Absolut. Dumnezeu, în îndurarea Sa, zăvorăște oamenilor cunoașterea aceasta, pentru a nu se mîndri dacă sunt virtuoși și a nu deznădăjdui dacă nu sunt. Omul-în-lume continuă să fie o ființă morală esențialmente, chiar dacă, de cele mai multe ori, doar în potențialitate. Dar nu poți cuteza la o cunoaștere superioară, in divinis, dacă nu ești un om drept. Vei cunoaște tot felul de strîmbătăți, pe care degeaba te vei strădui să le aduni în diverse formule de așa-zisă "coincidență a contrariilor
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
arbitru. Oricum, adorarea lui Dumnezeu este esențială. Este răspunsul omului la chemarea divinității. Esențială este și desăvîr șirea noastră ("Fiți desăvîrșiți precum Tatăl din ceruri Desăvîrșit este"), căci numai lumina recunoaște lumina, iar natura noastră este integral adamică, fiind, în potențialitate, superioară îngerilor. Privilegiul acestei naturi este cunoașterea Numelor divine, prin care Dumnezeu poate fi adorat și lăudat în chip negrăit, de copiii săi bătrîni, cum e pruncul Iisus din icoane, bătrîni în sens de înțelepți. Să nu devenim, așadar, victimele
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
să se găsească pe sine arzînd în iubire. Iubește numai și vei trăi frumusețea-unității-care-este. Cea care nu doare, cea care salvează, non-alta. Urîtul nici nu există, necum să-i scrii o istorie, precum Umberto Eco ; urîtul e frumusețe în potențialitate, în devenire. Dar nici frumusețea nu are istorie, ea doar este. Ar fi ca și cum am scrie o istorie a prezentului continuu, o istorie a nimicului care ne apropie de ființă, a "nimicului care nimicnicește", cum spunea Heidegger. Nimicul e doar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
îl constituie nimicul. Dar, indiferent cum îl numim, haos, vid, eter, nimic, sau pur și simplu nepătruns, acesta nu e anarhic sau entropic, ci un cîmp foarte bine structurat, plin cum spun orientalii, din care totul devine, o matrice de potențialități guvernată, adică ordonată de Conștiință. Vorba poetului : "Din haos toate s-au născut și s-or întoarce-n haos". Astfel, nimicul e totul, viu și armonic, fecund. Frumusețea doar este, dar intuirea frumuseții e survenire fundamentală, e, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
transcendența nu provoacă traumatisme, ea poartă cu sine o unitate superioară și desăvîrșire. Idealul rămîne unitatea în desă vîrșire. Cum ne îndemna Iisus Hristos: "Fiți desăvîrșiți, precum Tatăl vostru ceresc desăvîrșit este!". Vă dați seama ce reper, dar și ce potențialități are ființa umană ? Filosofii (Descartes, Husserl, Heidegger) caută "locul original" al transcendenței, dar așa ceva nu există, transcendența nu e un loc și un timp anume, ci o stare de spirit, un nivel de conștiință, ce poate fi exterior dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de Spirit, trebuie să repare legătura dintre cele văzute și cele nevăzute, să acopere prăpastia actuală care separă cerul de pămînt. În centrul respectivelor școli se află Vidul, un nimic infinit, în care nu există materie decît în stare de potențialitate. De fapt, în Vid totul e în această stare, din el totul decurge, se ivește, este un cîmp de potențialități. Pitagora îl numea Absolutul. Vidul este esența Ființei necreate, marele nemanifestat care se manifestă, din care se materializează universuri, lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pămînt. În centrul respectivelor școli se află Vidul, un nimic infinit, în care nu există materie decît în stare de potențialitate. De fapt, în Vid totul e în această stare, din el totul decurge, se ivește, este un cîmp de potențialități. Pitagora îl numea Absolutul. Vidul este esența Ființei necreate, marele nemanifestat care se manifestă, din care se materializează universuri, lumi efemere, trupuri... Doar el rămîne neschimbat. "Schimbătorul Neschimbat", cum îl numea Aristotel, deși nu are nume, nici formă. Este esența
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
În accepțiunea mea, Ființa include Nimicul, sau Vidul și nu e doar "ceva mai mult decît nimicul", cum credeau primii greci. Dar prin Nimic și Vid eu înțeleg ce înțeleg orientalii, "vidul plin", din care totul decurge, o matrice de potențialități, de ființări, care fac parte din Ființă, dar nu se confundă : Ea este mult mai mult, este infinită. La crepusculul Ființei, uitată pînă la Heidegger, se naște știința și tehnica sa. Întreaga istorie, dacă vreți, este una a Ființei. Cursul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]