721 matches
-
dezleagă apele, plâng... Știu. Sunt aceleași lacrimi care mi-au potolit de-atâtea ori setea și așteptarea copilăriei, încununată cu apariția ta, mamă. Învăț să prețuiesc farmecul minutelor petrecute împreună. Vreau să învăț ce preț are un ceas anume o povață, o vorbă bună de-a ta, o mângâiere melancolică - un banal ceas al vieții noastre și să mă prefac că timpul nu trece. Nu vreau ca în sufletele noastre cocorii să se grăbească spre alte lumi și să lase răni
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
dar nu prea tare; nici una, nici alta, că rămăsesem lăsat pe vine; cu apa pân-la gât. Ea mă stropea și râdea și se apropia de mine, dreaptă; da, bre, era mai mărișoară decât mine, putea să-mi deie țâță și povață - și avea, cum Îți spui, strungăreață: tot ca Tecla, draga de ea. Ea a venit. S-a oprit; n-a mai stropit. Mi-a făcut semn să mă ridic din apă - n-am vrut. S-a aplecat, m-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ceri sfatul după ce nelegiuirea a fost săvârșită. Ce vrei să le spun acum prietenilor tăi? Dacă-i sfătuiesc să-i dea drumul beizadelei, cum să le chezășuiesc că mâine acesta nu va dori să le taie capetele? Dacă le dau povața de a-l ține ostatic sau de a-l ucide, ajung părtaș, cu ei. Lasă-mă departe de aceste certuri, Djahane, și ține-te departe și tu de ele. Se uită la ea cu milă. — Un vlăstar de sultan turc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
muri. Am plecat În goana mare, Întrerupându-mi toate studiile și, pe vapor, Îmi pregăteam rolul pe care trebuia să-l joc, să Îngenunchez la căpătâiul lui, să-i țin cu curaj mâna rece, ascultându-l cum Își murmură ultimele povețe. Toate acestea au fost cu totul inutile. Bunicul mă aștepta la Cherbourg. Parcă Îl văd și acum stând pe cheiul din Caligny, mai drept decât bastonul său, cu mustața parfumată, cu mersul vioi, cu jobenul parcă ridicându-se singur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
furtuna cea mare, care a răsturnat automobile și chioșcuri și a îndoit antenele de televizor. N-aveam de unde să știu dacă la marginea orașului Roma nu viețuiau cumva porci mistreți, urși sau lupi. Ori, poate, extratereștri. Am uitat pe loc povețele iscusite ale indienilor și nu voiam decât să ajung cât mai repede la tata. Dar nu mă depărtasem prea mult, când am auzit din nou geamătul. Acolo între copaci era o fată, ea se rezema cu spatele de trunchiul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
parieze fie și o ceapă degerată pentru viața regalei doamne. Se pierduse orice speranță, medicii se plecaseră În fața evidenței implacabile, familia regală, dispusă În mod ierarhic În jurul patului, aștepta cu resemnare ultima suflare a matriarhei, eventual câteva vorbulițe, o ultimă povață În vederea pregătirii morale a iubiților principi, nepoții săi, poate o frază frumoasă și rotundă adresată veșnic ingratei memorii a supușilor care vor veni. Apoi Însă, ca și cum timpul s-ar fi oprit, nu s-a Întâmplat nimic. Regina-mamă nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
plecare, trecusem pe la madam Grosu, la casa de oaspeți a Universității. Îmi dăduse un plic roșu din partea evoluționistului, care decolase spre Paris. L-am scos nerăbdător din rucsac și l-am desfăcut. Eram tare curios să văd cum răspunsese la povețele mele de îndreptare morală. Am ridicat scrisoarea în dreptul ochilor, să nu mă orbească soarele. Preț de câteva secunde n-am putut desluși nimic, apoi mi-am dat seama că țineam în mâini propria mea scrisoare. Am întors-o pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în odaia lui, cuprins subit de emoție. Prima scrisoare de când s-a așezat în București... Rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt în care doamna Herdelea, în stilul ei evanghelic, presărat cu maxime morale și povețe înțelepte pentru "dragul mamei înstrăinat", îi spunea toate câte s-au petrecut prin Amaradia după plecarea lui, de la moartea lui Ion Glanetașu și până la logodna Ghighiței cu învățătorul Zăgreanu. " Cununia însă vom face-o tocmai după Crăciun, ca să ne putem
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigore era la Berlin. Tatăl ei, Tudor Ionescu, cumpărase mai demult de la Teofil, fratele lui Miron, cele două moșii, Babaroaga și Lespezi, vecine cu Amara. Noul proprietar a venit, foarte prietenos, îndată ce a iscălit actele, și a cerut lui Miron povețe asupra mijloacelor de exploatare cât mai bună a pământurilor. A fost un simplu pretext de cunoștință: nu-i trecuse lui niciodată prin minte să-și bată capul cu muncirea moșiilor. Își găsise arendaș și se înțelesese asupra venitului înainte chiar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a spus până acuma, ca să nu-l întristeze sau să-și închipuie că vrea să-i strice casa. Ea l-a prevenit de cum a auzit că vrea să se însoare cu Nadina, firește delicat, fiindcă în cazuri d-astea orice povață negativă e rău venită. De fată s-a cunoscut ce femeie are să fie. Nu zice nimeni, unei fete îi șade bine vioiciunea, cochetăria, flirtul ― totuși, cu oarecare măsură. Nadina speria lumea cumsecade pe unde umbla cu nebuniile ei, cu ceata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se răcorească într-un fel, mai ales după ce s-a întors în Amara. Mâine-poimâine va afla tot satul. Cum să iasă între oameni cu rușinea asta în obraz? Se duse la preotul Nicodim, îi povesti, se plânse și-i ceru povață. Preotul era și el necăjit. După ce îi slăbise vederea, acuma începea să-l cam lase și urechile. Când înțelese despre ce e vorba, se miră, se închină și strigă pe fiică-sa: ― I-auzi, Niculino, ce-a pățit bietul Chirilă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adăugând mereu că părerea lui ar fi să profite de ezitările țăranilor și să părăsească Amara cât mai e timp, căci orice rezistență ar fi inutilă față de starea spiritelor prea încărcate. Miron Iuga asculta, dar se făcea că nu aude povețele contabilului. Numai când Isbășescu își permise să insiste, bătrânul se enervă puțin și-l admonestă să-și caute de registrele lui și să-l scutească de povețe. ― Vin țăranii, coane Miroane! strigă în cele din urmă Isbășescu desperat, năvălind în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
starea spiritelor prea încărcate. Miron Iuga asculta, dar se făcea că nu aude povețele contabilului. Numai când Isbășescu își permise să insiste, bătrânul se enervă puțin și-l admonestă să-și caute de registrele lui și să-l scutească de povețe. ― Vin țăranii, coane Miroane! strigă în cele din urmă Isbășescu desperat, năvălind în apartamentul stăpânului. E tot satul, cucoane!... E prăpăd mare!... Doamne, Doamne, cum nu m-ați ascultat și pe mine! ― Ia mai închide gura și nu mi te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și tu, acolo, în îndepărtata Australie: „Ce fericiți suntem ca soți, Cu bucurii viața se umple, Avem copii, avem nepoți Și-argint în părul de la tâmple. Ajunși acum la bătrânețe, Îi mulțumim lui Dumnezeu, Că ne-a dat pilde și povețe Și ne-ajutat când ne-a fost greu.” Observ sub pleoapele lui două lacrimi ca două boabe de rouă. Nu-i mai spun nimic. La despărțire mă invită la el în sat, la casa lui, prilej de a revedea locul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
drogul din viața lor și nu persoana direct consumatoare. Asta ar trebui înțeles de toată lumea, că familia încearcă să ne protejeze de pericole și nu să ne facă rău. Din acest motiv toți trebuie să avem încredere în sfaturile și povețele zilnice și să ne lăsăm ajutați de ea atunci când simțim că totul în jurul nostru se năruie. Dar oare care este adevărata relație dintre droguri și familie? Poate oare explica cineva cu exactitate? Cred că nu, și mulți sunt de aceeași
Călăuzeşte-i viata, modelează-i atitudinea. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Pichiu Mădălina – Ioana, Iftime Valentin () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1992]
-
sunt în măsură să spun cu multă precizie cum te simți când consumi droguri dar, pot să spun că în niciun caz nu ne duce pe o cale bună. VIAȚA este ca un fir de ață Și . Drogul nu e povață!
Călăuzeşte-i viata, modelează-i atitudinea. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Pichiu Mădălina – Ioana, Iftime Valentin () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1992]
-
om pusese stăpânire pe sufletul lui. Dacă George a fost vreodată „discipolul favorit“ al filozofului, rămâne o chestiune deschisă. Cert este că, la un moment dat, Rozanov l-a sfătuit serios să renunțe la filozofie și George i-a urmat povața. E necesar să introducem aici câteva amănunte despre concepțiile filozofice ale lui Rozanov. (Trebuie să mărturisesc că eu nu sunt filozof și nu pot oferi prea multe comentarii sau detalii.) Pe vremea când era „un tânăr strălucit“, John Robert era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Zet că acum trebuie să meargă la școală, dar că se va întoarce foarte curând și în timpul ăsta Zet trebuie să fie un cățel cuminte și să nu supere pe nimeni. Zet asculta de fiecare dată cu mult interes aceste povețe reconfortante, privindu-l pe Adam cu ochișorii lui vioi și scoțându-și din când în când limba ca să-l sărute pe nas. Scena aceasta îi inspira lui Gabriel vechiul simțământ familiar: amestecul de intensă iubire și de intensă teamă, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Șoferule, oricine ești, Mașina pe șosea să o strunești Și să asculți o singură povață: Când ai pornit, tu să privești în față. mare și necontrolată Poate să fie fatală dintr-o dată, Iar când lovești un parapet sau chiar un pom, Din acea clipă ai sfârșit ca om. Și nu mâna ca un ieșit din
Viteza by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83179_a_84504]
-
Lui Blănaru Lică Prieten bun mi-ai fost în viață, M-ai cinstit, mi-ai dat povață, Iar în ceas chinuitor Ai fost sprijin, ajutor. Ai iubit ce-a fost frumos Ca-i fost falnic, arătos, Cu bunătatea sufletului tău Ai alungat mereu ce a fost rău. Tu ai știut copiii să ți-i crești, Iar la
Unui prieten by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83185_a_84510]
-
lor după frumusețea cea negrăită își găsesc reflexul și strălucirea în lucrul mâinilor lor, care săvârșeau totul cu sfințenie, cu pasiune, ca pentru veșnicie, ca pentru Dumnezeu, pe Care îl slăveau. Talantul lor s-a făcut roditor, mărturie, pildă și povață pentru noi, cei de astăzi, care îi admirăm și îi fericim minunându-ne. Epitaful lucrat în Constantinopol în anul 1608 ce se păstrează în Mănăstirea Secu, fiind donat de ctitori, vornicul Nestor ureche și soția sa Mitrofana Zi de tânguire
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
aceea. În timp ce în coșmarurile cu tentă didactică nu pot face nimic, sunt nula nulelor, în cele de natură militară ori politică acționez cu agerime și responsabilitate, văd clar pe unii dintre ostașii mei, îi strig pe numele știut, le dau povață și comenzi - după caz - mă agit, mă frământ să fac față situației, am o satisfacție privind modul de rezolvare și mă trezesc „lac de sudoare” spre deosebire de cele didactice când eu sunt total pasiv și când mă trezesc sunt mulțumit că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în vara lui 1950 cu ocazia unor cursuri de perfecționare (îndoctrinare) a cadrelor didactice din regiune, încredințându-mi funcția de bibliotecar al acestor cursuri. Cu această ocazie mi s-a apreciat strădania difuzării cărții în rândul cursanților. Deci, neascultând de povața binevoitoare ce primisem, singur mă aruncasem în gura lupului... în vizitele repetate ce făcusem am observat mulțimea de slugi care huzureau de bine pe lângă acest mare demnitar comunist - într-o mare casă boierească în care ar fi putut fi găzduite
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ți-o spun e o poveste fericită. Hovhannes Stamboulian a strâns din buze, În timp ce mintea Îi lucra febril, iar vârtejul scrisului Îl Înghițea cu totul. Cu fiecare rând adăugat la această ultimă poveste din cartea lui pentru copii, generații de povețe se Învălmășeau din nou În mintea lui, unele descurajante, altele ridicându-i moralul, Însă răsunând toate dintr-un alt timp, un timp fără Început și fără sfârșit. Poveștile pentru copii erau cele mai vechi povești din lume, prin cuvintele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din anii de școală primară care te lăsa să-i vezi păsărica pentru 50 de pence -, nu crezi că ești puțin cam papă-lapte, dacă stai deoparte și-o lași să se mărite cu altcineva? Jack se simți emoționat de această povață paternă. — Nu cred că Francesca m-ar considera o alegere foarte bună. Stevie spune că-și dorește o persoană pe care poate conta. Nu genul de om care are obiceiul să-și piardă nevasta și copilul. Dar nici pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]