2,757 matches
-
doi au căutat informații despre istoria mayașilor, citind atât despre mitul creației, cât și despre escatologie, și inclusiv despre "Popol Vuh." Într-un comentariu de pe DVD-ul filmului, Safinia spune că povestea vechiului șaman (jucat de Espiridion Acosta Cache, un povestitor mayaș) a fost preluată dintr-o lucrare autentică mezoamericană. În timp ce lucrau la scenariu, Safinia și Gibson au călătorit în Guatemala, Costa Rica și peninsula Yucatán pentru a căuta locații de filmare și a vizita ruine mayașe. Dorind o anumită precizie istorică
Apocalypto () [Corola-website/Science/323914_a_325243]
-
principale pe Mihály Székely și Ella Némethy, a fost un succes extraordinar. În străinătate a fost interpretată pentru prima dată la Frankfurt, în 1922. Opera are două personaje, soțiile anterioare al Prințului fiind personaje mute, iar prologul în proză a povestitorului deseori este exclus din reprezentări. Rolul lui Barbă-Albastră este interpretat de bași sau bas-baritoni (nefiind excluși nici baritoni). Judit, în original, este mezzosoprană sau soprană (rareori soprană dramatică). Amintirea soțiilor moarte ale Prințului sunt reprezentate de un cor ascuns. Acțiunea
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
mizeria și pasiunea de scriitor. [...] Am venit în contact cu toți corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai ales era marele prozator al epocii. În vremea aceea, am încercat acest gen nou de nuvele, care nu prea era înțeles de gingașii povestitori din jurul meu. Până atunci, nuvela era un fel de anecdotă, scrisă viu, curgător, cu înflorituri de stil, dar fără nici o preocupare a fondului sau a conflictului psihologic." A fost angajat la publicația " Ordinea", unde redactor-șef era Ștefan Antim: în
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
e suprarealistă, mai că nu m-aș chinui prea tare cu poezia. Mai c-aș povesti tot ca și cum le-aș spune-o unor copii, cu motanul încălțat, personaj principal. Care insistă să facă parte din toate scenele, oricât ar vrea povestitorul să-l scoată de-acolo. Habar n-am. Glumesc.
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
social-istorice ale lui Nicoară Potcoavă cu privire la eliberarea socială par nepotrivite într-un secol marcat de un fatalism religios. „Limba și filozofia faptelor mărunte de viață constituie latura cea mai puternică, sub raport estetic, a acestei cărți scrise în amurgul vieții povestitorului când privirea lui se deschide cu o melancolică seninătate spre un trecut de întâmplări năprasnice”, concluzioneaă criticul. Romanul "Nicoară Potcoavă" a fost tradus în mai multe limbi străine: maghiară ("Nikora Potkova", Ifjúsagi Könyvkiadó, București, 1954; traducere de László Szabédi; reeditată
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
iar cărțile de știință în general datează din 800-900 d.Hr. Nucleul acestor povestiri este format de o carte antică persană intitulată Hazăr Afsăn ,(în persană: هزارافسانه lit. "O mie de povești"). Compilatorul și traducătorul acestor povestiri în arabă este povestitorul Abu abd-Allah Muhammed el-Gahshigar, ce a trăit, aproximativ, în secolul al IX-lea. Istoria Șeherezadei ce servește de cadru celorlalte povetiri, pare că a fost adăugată în secolul al XIV-lea. Prima compilație arabică modernă, elaborată cu materiale egiptene, s-
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
povestiri din folclorul indian și cel pers combină povestiri una intr-alta precum și sursele iudaice. Aceste povestiri erau probabil în circulație înainte să fie colectate și unificate într-o singură colecție. Această lucrare a fost formată mai departe de scribi, povestitori și literați și a fost dezvoltată și transformată într-o colecție de trei distincte capitole de narație în secolul al XV-lea: Folclorul indian este reprezentat de anumite povestiri despre și cu animale ce reflectă influențele fabulelor din vechea limbă
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
manuscrisul arab original. "Lampa lui Aladin" și "Ali Baba și cei 40 de hoți" au apărut în prima versiune tradusă a lui Galland și nu se regăsesc în manuscrisul original. El a scris că le-ar fi auzit de la un povestitor sirian creștin din Alep, un literat maronit numit "Hanna Diab." Versiunea lui Galland era foarte populară de-a lungul Europei, iar versiunile mai târzii ale celor "O mie și una de nopți" au fost publicate de către editorul lui Galland fără
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
moartea acestuia. Două remarcabile novele bazate pe cele "1001 Nopți" sunt "Arabian Nights and Days - Nopți și zile arabe" de Naguib Mahfouz și "When Dreams Travel - Când visul călătorește" de Githa Hariharan. Cartea pentru copii "The Storyteller's Daughter - Fiica povestitorului" de Cameron Dokey este, de asemenea, derivată din cele "1001 Nopți". "1001 Nopți" a inspirat poezia engleză. Două exemple sunt poemul lui Alfred Tennyson, "Recollections of the Arabian Nights - Recolecții ale nopților arabe" (1830) și cel al lui William Wordsworth
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
jucători să joace un joc separat inclus în jocul principal . Jordan Mechner s-a bazat pe "The Nights" in populara serie "Prince of Persia". The Magic of Scheherazade își preia titlul din protagonista poveștilor. "1,001 Nights", un joc de povestitori, proprietar Meguey Baker, ce pune jucătorii în roluri de curteni în palatul sultanului și le este interzis să abandoneze rolul din diferite motive. Cu trecerea timpului, schimbă turul la spus povești și se pedepsesc unul pe celălalt ca și diversele
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
se consumă În ritmul impus de hazardul drumului și fiecare ins deține În această aventură colectivă un rol precis. Pélagie LeBlanc este o conducătoare charismatică și Înțeleaptă, un fel de Moise laic și autoritar, Bélonie, bătrânul centenar, este memoria comunității, povestitorul, biblioteca ei orală, o Céline, infirmă și răbdătoare, este vindecătoare și moașă, o tânără stranie, Catoune găsește În situațiile limită prin care trece grupul soluții miraculoase. Dar drumul În căruțe spre nord, de-a lungul coastelor americane, spre Acadia devenită
Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
același timp înțelept și ignorant... Deseori folosește ceea ce poate fi numit un stil neidentificabil, liber, indirect... de parcă [cartea] n-ar fi povestită de scriitor ci de către un grup de bărbați înțelepți și oarecum limbuți, grup din care face parte și povestitorul. Acestei comunități îi plac truismele, proverbele, clișeele.”
José Saramago () [Corola-website/Science/298329_a_299658]
-
era să scriu „cu ștreangul de gât”ca Iulius Fucik), implicat direct în apele tulburi ale epocii, deconspiră totul într-un mod antrenant, palpitant. Aici se vede pulsul vital al libertății celui care scrie fără autocenzură, afișându-se ca un povestitor cu bene merenti. Toate oficiile și oficinele de partid, ca și sateliții acestora, una afirmau și alta consumau. Blamau capitaliștii, pentru atâtea altele, până la nivelul produselor de lux, dar în spatele cortinei sau perdelelor aveau dintre acestea mai abitir decât occidentalii
Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
și Lincoln și-a vândut în cele din urmă partea. În luna martie, el și-a început cariera politică cu prima sa campanie pentru . Căpătase o oarecare popularitate locală și putea atrage oamenii din New Salem cu talentul său de povestitor, deși îi lipseau educația, prietenii puternici și banii, motiv pentru care probabil a și pierdut. El a susținut lucrări de îmbunătățire a navigației pe râul Sangamon. Înainte de alegeri, Lincoln servise cu grad de căpitan în miliția statului Illinois în timpul . La
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
propoziții și fraze sentențios-naive cu caracter oral, semănând cu exprimarea dintr-o carte populară veche. Criticul literar Ion Rotaru constata că „artistul nu scrie, ci povestește. Nu neapărat oral, cât mai ales solemn și festiv, stilul este al rapsodului popular. Povestitorul își apleacă urechea pe melodia cuvintelor și propozițiilor, venite parcă dintr-un trecut îndepărtat și dispuse, cu detașare, pe un portativ imaginar”. Textul literar are un caracter pseudoritmic și o muzicalitate izvorâte în chip natural dintr-o serie de elemente
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
francez, în Aquarele și poezii în proză (1894) și în câteva Sanguine românești, anexate Sanguinelor traduse din Catulle Mendès (1889). Florescu a fost un conștiincios popularizator al literaturii franceze, iar prin intermediul francezei a asigurat rubrica de tălmăciri din „Portofoliul român", „Povestitorul", „Duminica", „Literatorul", „Biblioteca familiei" cu texte din Alexander Pope, Ronsard, Voltaire, Molière, Alfred de Musset, H. Murger, W. Scott, J.L. Runeberg, J.M. de Heredia, Theodore de Banville, E.A. Poe, Longfellow, Petofi, din folclorul rus, chinez, albanez, indian, italian. Printre primii
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
Casă de discuri Eurostar 16 titluri 2016; “Muzică de colecție Margareta Pâslaru” - Jurnalul Național 23 titluri 2007; primul audiobook la Editură Curtea Veche cu 5 basme de Andersen 2009 urmat 3 audiobook-uri - Editură Litera 2012 în care a jucat rolul povestitorului; 1 DVD editat de UNICEF 2007. De asemenea artista este prezentă pe numeroase CD-uri medalion - compozitor și tematice. Vocea Margaretei Pâslaru figurează și în repertoriul caselor de discuri Victor World Group - Japonia, Recordings Tel-Aviv, Melodia - URSS, Muză - Polonia, VDE
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
e fondatorul și liderul formației de rock independent-alternative Born Cages. Matei Gheorghiu, nepot (1987- ) Cetățean american, programator, angajat al unei prestigioase firme din New York. Conform celor declarate de mama actorului, familia e înrudită cu David Creangă, bunicul marelui scriitor și povestitor Ion Creangă. Renumit actor și profesor de teatru, a avut o școală particulară pe vremea când instituțiile particulare erau interzise de regimul dictatorial aflat la putere înainte de 1989. Rațiunea pentru care i s-a permis acest lucru a fost faptul
Petre Gheorghiu () [Corola-website/Science/307730_a_309059]
-
mâna-ntinsă, privindu-te în ochi... Încă nu se știe câți oameni a ucis perestroika.” (p.137) Sau: Mâncam cartofi cu pâine, iar iarna, fără pâine. Și dumneavoastră mă întrebați: de unde au răsărit comuniștii?” (p.187) Cele mai multe dintre povestitoarele și povestitorii din Vremuri second-hand nu par să vrea să-i facă pe plac intervievatoarei, nu se exprimă prudent și se opun locurilor comune din discursul pe care îl percep drept dominant, constituindu-se astfel ca Subiecți și creând prilejul, pentru cititorii
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici (1) – O citire alternativă () [Corola-website/Science/295630_a_296959]
-
povestire, care dă și titlul cărții, a fost nominalizată la premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuvelă". În general, Wolfe nu urmează convențiile genului. De obicei apelează la relatarea nedemnă de încredere a persoanei întâi, spunând: "Oamenii reali nu sunt povestitori de încredere, chiar dacă încearcă să fie". Cauzele lipsei de încredere în personajele sale diferă. Unele sunt naive, ca în "Pandora by Holly Hollander" sau "The Knight", altele nu strălucesc prin inteligență ("There Are Doors"), Severian din "Cartea Soarelui Nou" nu
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
nu este fiul regelui: "Mi-e ușor să cred că contele de Toulouse este fiul regelui; dar am crezut întotdeauna că ducele du Mâine este fiul lui Terme [un membru de la curte], care este un ticălos și cel mai mare povestitor de la Curte" În 1674, la vârsta de patru ani, Louis-Auguste și frații săi au fost oficial introduși la Curtea de la Versailles. În același an, a fost făcut colonel-general al gărzii elvețiene. De asemenea a fost făcut "Grand Maître de France
Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine () [Corola-website/Science/321032_a_322361]
-
Dintre romane subliniem: "Soare și ceață" (1985); "Pădurea Tunsă" (1999); "Orfana de la Curtea Basarabilor" (2003); "Dambul morilor" (2000); "Icoana vie" (2003); "Trăistarul din turn" (2003); "Cioburi" (2004) etc.<BR> Proza scurtă este absolut cuceritoare, scrisă cu un real talent de povestitor. Amintim aici doar: "Biserica vândută" (1994); "Candela destăinuirilor" (1995); "Moara lui Căpăcel" (1998); "O noapte la cabană" (2002); "La fântâna lui Brătucu" (2004); "Soția meșterului" (2004); "Amintiri din cătănie" (2005) etc.<BR> Dovada forței de creație a acestui scriitor complet
Gheorghe Onea () [Corola-website/Science/308968_a_310297]
-
viitorul lui Vasile Netea. Intră în contact cu revista "Astra", în paginile căreia va debuta la scurt timp ca publicist cu două articole, unul despre George Coșbuc (la 10 de la trecerea în neființă a poetului) și un necrolog la moartea povestitorului Ion Dragoslav. În aceași revistă va mai publica și o poezie, intitulată "Pământ" - poezie preluată de revista "Cuget clar" a lui Nicolae Iorga. Deși elev fiind, Vasile Netea are o tentativă de a scoate pe cont propriu o revistă de
Vasile Netea () [Corola-website/Science/311898_a_313227]
-
(n. 13 aprilie 1936, Cepari, Argeș — d. 31 ianuarie 1987, București) a fost un prozator și povestitor român. S-a născut ca fiu al lui Gheorghe și al Dumitrei Velea, ambii învățători. A urmat liceul la Curtea de Argeș. După cursurile Facultății de Silvicultură din Brașov, urmează și pe cele ale Facultății de Filologie din București (1953 - 1958), avându
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
tipărit în 1928 de către Editura Cartea Românească din București. „Vrăjitorul de șerpi”, una dintre povestirile din acest volum, descrie o întâmplare povestită prin anul 1927 de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești într-o ședință a Academiei Române, la care a participat și Sadoveanu. Povestitorul ar fi mărturisit public că a asistat la fermecarea unui șarpe acvatic de către localnicul Nicolae Pescaru în timp ce se afla într-o luntre la pescuit pe lacul Snagov. Brătescu-Voinești a scris o povestire intitulată „Minunea” pe care a publicat-o în
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]