230,401 matches
-
ca o anvelopă veche, la fel și datele bio-bibliografice, "ars poetica" (interviurile acordate de Ivănescu în anii "80), chiar și antologia, subsumată unei selecții provizorii. Un nucleu rămâne, peste ani, și intră în imensa stivă a "memoriei critice", pe o poziție de top: studiul coordonatorului colecției "Canon", Alexandru Cistelecan, despre un poet, cum spune povestea, "nici călare nici pe jos, nici îmbrăcat, nici dezbrăcat". Mircea Ivănescu n-ar trebui așezat, dacă i-am da ascultare celui mai valoros (poate!) critic ardelean
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
comportă contacte conspirative în nocturnă, difuzări de manifeste clandestine, interogatorii la comisariatul de poliție, în speranța că lumea compusă din "directori și ocnași" va fi spulberată. Atitudinea insurgentă a lui Gherasim Luca se exprimă și în planul publicisticii, în vecinătatea poziției adoptate de revista unu, alături de un Gheorghe Dinu, poet avangardist și el, sub pseudonimul Stephan Roll, care denunța cu furoare "burghezismul artistic". Are loc, desigur, separarea de "poezia pură", ca și cum înverșunata negație avangardistă n-ar avea, în fond, mai multe
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
pe care îl urmează omenirea de la un capăt la celălalt, duce la sfărîmarea unor cadre, la nașterea altora. E de asemenea controlabilă lupta care se dă între oameni care au interes să le mențină pe cele dintîi " cele în care poziția lor e bine cîștigată și mai ales bine retribuită - și între cei hotărîți să le sfărîme, să le lărgească pentru toți. De aici filosofia cea mai măruntă și mai de două parale a celor care încearcă să descopere o cauză
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
toți. De aici filosofia cea mai măruntă și mai de două parale a celor care încearcă să descopere o cauză și un vinovat în înseși constituția imperfectă a individului, astăzi cînd oamenii încep să-și afle filoane comune, pe două poziții distincte, gata de luptă". După cum vedem, o probă belicoasă! Dar ajuns colaborator al Cuvîntului liber, publicație de-o culoare roșie, Gherasim Luca nu se pierde totuși cu firea. Chiar dacă își face, în manieră comunistă, o autocritică pentru producția anterioară ("o
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
una care, în afara menținerii pe linia noastră, să-i dovedească și pe un plan intrinsec și estetic demodatele ei mijloace de exprimare". Cu alte cuvinte , o propagandă "rafinată", mai eficace prin racordarea ei parțială la substanța creației autentice. E o poziție bizuită pe un amestec de criterii, făcînd uz de o retorică ce se vrea conciliantă. Spicuim cîteva din pasajele ei: "Marxismul, doctrină generală, utilizată și de interesele unor partide burgheze rîvnitoare la votul muncitorimii, ca să devină organ, ca să capete viață
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
devină organ, ca să capete viață,(...) trebuie să înțeleagă clipa socială pe care o trăiește. Nu un marxism " nouă religie, sterp și inutil, nu un marxism " satisfacție intelectuală, cu care să te prezinți în societate mai deștept și tare pe o poziție cucerită". Sau: "Numai așa poezia proletară își justifică locul în cultură și într-o istorie a literaturii, cînd revoltei, integrării în actualitatea luptei de clasă și anului 1935 ca obiect al sensibilității, i se adaugă limba adecvată momentului ei". Sau
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
epocă și în dicționarele mai vechi; în 1957, Dicționarul invers înregistra cîteva zeci de cuvinte cu terminația -ciune, majoritatea absente din uz: întrebăciune, vindecăciune, eliminăciune, emulăciune, preponderăciune, premedităciune, prostituciune, peregrinăciune etc. În realitate, sînt puține formele în -ciune cu o poziție solidă în limbă: la cele considerate moștenite (rugăciune, înțelepciune, mortăciune) se adaugă derivate, în general de la verbe, în unele cazuri și pornind de la adjective: amărăciune, deșertăciune, goliciune, înșelăciune, plecăciune, slăbiciune, spurcăciune, stricăciune, urîciune, uscăciune, vioiciune. S-a întîmplat ca multe
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
manicheist și deci periculos pentru pacea mondială. Lucrurile erau însă esențial diferite: Reagan nu inventase pericolul expansionist sovietic. Aceasta era o realitate. înaintea sa, președintele Jimmy Carter și consilierul pentru securitate națională Zbigniew Brzezinski deveniseră partizanii reconstrucției sistemului militar american. Poziția americană de susținere a rezistenței anticomuniste din Afganistan fusese formulată înaintea alegerii lui Ronald Reagan ca președinte. Nu mai puțin important, deși nu a făcut niciodată caz de lecturile sale, Reagan a urmărit atent dezbaterile de idei din Statele Unite și
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
și duble standarde". Gîndirea neoconservatoare l-a marcat profund pe cel care avea să devină al patruzecilea președinte american. Jeane Kirkpatrick a fost astfel numită reprezentantă la ONU și membră a Cabinetului american. Alți gînditori de orientare similară au căpătat poziții influente în diverse zone ale administrației (Kenneth Adelman, Richard Perle, Elliott Abrams). Unii dintre aceștia au reintrat în arenă în timpul administrației George W. Bush, despre care se spune adeseori că este mai degrabă continuatorul politic al lui Reagan, decît al
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
Ceaușescu l-a detestat pe Reagan, în care a văzut, nu fără motiv, un adversar redutabil al oricărei tiranii. în octombrie 1988, în timpul vizitei la București a lui John Whitehead, adjunctul secretarului de stat, Ceaușescu și-a declarat nemulțumirea în raport cu poziția "ideologică" (deci anticomunistă) a Administrației Reagan, comparînd-o defavorabil cu aceea a administrației Nixon (menționez excelenta lucrare scrisă de Roger Kirk și Mircea Răceanu, Romania versus the United States, Diplomacy of the Absurd, 1985-1989, publicată în traducere română la Editura Silex
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
priceput că erau ambii fotografi: unul mai tânăr, altul ceva mai în vârstă. Se desfășura o conversație interesantă, mai ales între cei doi, fiindcă moderatoarea îi cam lăsase în pace. Mi-a fost repede clar că ei se situau pe poziții total diferite în ceea ce privește fotografierea și, mai ales arta fotografierii: în timp ce mai-vârstnicul invitat intra în detalii tehnico-artistice și se străduia să-l convingă pe companion de complexitatea problematicii de care trebuie să țină seama un fotograf, acesta din urmă demonstra simplu
"Artă vs artă" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12766_a_14091]
-
asemenea atitudini nu mă miră și chiar le pot pricepe. Nu înțeleg însă cum pot scrie lucruri similare unii cercetători și analiști profesioniști. Biografia politică a lui Ion Iliescu face parte din istoria românească și est-europeană a secolului al douăzecilea. Poziția mea despre rolul său am formulat-o limpede în epilogul cărții mele Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism (University of California Press, 2003, în curs de apariție în versiune românească la Editura Polirom). Această poziție este
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
douăzecilea. Poziția mea despre rolul său am formulat-o limpede în epilogul cărții mele Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism (University of California Press, 2003, în curs de apariție în versiune românească la Editura Polirom). Această poziție este departe de a fi una laudativă.Pe de altă parte, în ultimii 14 ani, România a trecut de la starea de "democrație autoritară" cu mineri, răngi și demonizarea opoziției politice, la un regim democratic, în curs de consolidare și încă
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
și încă insuficient de liberal. A avut loc alternanța din 1996, apoi cea din 2000. Nu știm deocamdată care vor fi rezultatele alegerilor din 2004. Referitor la toate discuțiile amintite, mă consider un critic al lui Ion Iliescu, situat pe poziții ideologice și politice diferite, uneori opuse (el este un ex-ideolog comunist, convertit, cred eu, parțial, la social-democrație, eu sînt un susținător consecvent al valorilor liberale). Nu mi-am propus să construiesc un rechizitoriu, ci doar să mă angajez într-un
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
rechizitoriu, ci doar să mă angajez într-un dialog. Este oare nevoie să ofer definiția acestui termen? Dialogul nu este posibil cînd se respinge civilitatea. "Lovitură propagandistică pentru Ion Iliescu? în ce sens? Mi-am schimbat eu în vreun fel poziția de atîtea ori expusă în atîtea cărți și articole?! De pe o platformă pur morală, pot înțelege de ce un fost disident ca Paul Goma (a cărui acțiune din 1977 o numesc în carte "eroică") ar obiecta la simpla discuție dintre mine
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
democratic. în ce mă privește, atît cît am reușit, am încurajat și am sprijinit tînăra generație de istorici, filosofi, literați și politologi să gîndească în chip autonom și să se despartă de ceea ce Francis Bacon numea "idolii tribului". Cît despre pozițiile unor intelectuali deciși să "mă tragă la răspundere", aproape ca în tristele timpuri de demult (slavă Domnului, nu mai avem "excluderi" și "voturi de blam cu avertisment"), ce pot să cred? Gelozii în raport cu cineva a cărui operă este validată internațional
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
Mircea Mihăieș Numai la Televiziune? Dar la Radio? Dar în sistemul cultural? Dar în universități? Oare în poziții de conducere nu erau acolo tot securiștii și turnătorii? Și numai la centru? Cum rămâne cu șerpăraia din provincie? Dar cu directorii de școli, spitale, cooperative meșteșugărești? Cu șefii de sindicate? Ideea "Evenimentului zilei" de a publica documentele privitoare la
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
de-o parte stratul de vopsea și dincolo de surâs se ivește rânjetul respingător al turnătorului.Cum naiba se face că băieții cu ochi albaștri au căzut nu doar în picioare, ci și în... sus? Mulți dintre ei au ajuns în poziții și la beneficii de neimaginat înainte de 1989. Păi, să nu dai crezare scenariilor care fac din Securitate adevăratul organizator al revoluției din 1989?! Un precept din criminologie îndeamnă la căutarea făptașului printre cei care au de profitat de pe urma crimei: cui
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
el mai bine, transmițând dinspre America așa-zise reportaje din care nu înțelegi decât că o țară incapabilă să trimită în locul unde se face politica planetei decât oameni ai Securității chiar își merită soarta. Menținerea unor astfel de personaje în poziții de avanpost dă întreaga dimensiune a mizeriei morale în care ne complacem în mod iresponsabil. Chiar nu se găseau oameni mai buni decât turnătorii și securiștii lui Ceaușescu? Trebuie să suportăm la nesfârșit rușinea de-a fi identificați după numele
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
proiecție, în mai '68, a cerut oprirea festivalului?) Dar maestrul nu se lasă revendicat de nimeni. Cel mult, la conferința lui de presă, îl lasă pe un intermitent să-și povestească viața și necazurile în zece minute! Altfel, nu ia poziție și nu se pronunță vis-ŕ-vis de revendicările intermitenților, pentru că nu stăpînește subiectul " Godard fiind cetățean elvețian (născut la Paris), depinzînd deci de sistemul elvețian, care e "foarte diferit". Godard își plătește impozitele în Elveția, dar domiciliază în Franța; "am balansat
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
22" în perioada noiembrie 2001 - februarie 2004. Ceea ce caracterizează această selecție este faptul că mai toate cărțile comentate au stîrnit valuri în viața culturală românească la vremea apariției lor, au suscitat polemici aprinse și reacții nu întotdeauna principiale, necum elegante. Pozițiile lui Mircea Iorgulescu se disting, de fiecare dată, prin desăvîrșita urbanitate a tonului (criticul a înțeles și aplică îndemnul lui Kogălniceanu potrivit căruia trebuie criticată cartea, nu persoana care a scris-o), eleganța stilistică, logica impecabilă și argumentarea fără cusur
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
În rest este dreptul domnului Neumann să mă compare cu Vadim Tudor, al domnului Lobonț să-l compare pe dl Neumann cu Toynbee și al meu să-i văd pe ambii ca pe niște men in black (firește, cu o poziție subordonată pentru domnul Lobonț) ai corectitudinii politice. Pasiunea domnului Ion Bogdan Lefter de a rîcîi în idei pînă ce totul devine urât mirositor, prefer să o las necomentată.
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
evident decît pentru Dl Marino. Culegînd din concluziile lui Pleșu cîteva sintagme care trebuie citite prin antifrază (după cum și-ar da seama și un elev de liceu), A.M. le ia în serios și-l pune la zid pe A.P. pentru poziția lui antiraționalistă și "mistică". Se proceda la fel și înainte de "90, pare că nimic nu s-a schimbat. Spiritul lui A.P., consideră Marino, este de tip "absolutist, potențial sau explicit totalitar" și "autoritar" (sic!) fiindcă "el are nu numai noțiunea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
antiraționalistă și "mistică". Se proceda la fel și înainte de "90, pare că nimic nu s-a schimbat. Spiritul lui A.P., consideră Marino, este de tip "absolutist, potențial sau explicit totalitar" și "autoritar" (sic!) fiindcă "el are nu numai noțiunea Ťinterdicțieiť poziției ostile, pe care o critică, dar și tendința punerii sale în practică" ș!?ț. Andrei Pleșu, spirit totalitar, autoritar și care practică voluptuos interdicția! Atunci de ce mai este premiat cu Marele premiu? Justificarea președintelui juriului se încheie cu o nouă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
E unul din promotorii lor. M.C.: Rolul Paul Georgescu, dar cu o generație mai tîrziu. N.M.: Mi-am adus aminte că noi doi am făcut cîndva o emisiune de televiziune, avîndu-l alături pe Adrian Marino. Atunci m-a frapat o poziție comună pe care am avut-o noi doi diferită de a lui Marino, în privința lui G. Călinescu. Noi credeam că, în pofida unor compromisuri, G. Călinescu din anii '60 a reprezentat un model. Pentru Marino, cedările lui Călinescu din anii '40
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]