837 matches
-
între timp, și Europa (de Vest), Asia și alte continente tind spre modernitate în felul lor. "Pe de o parte, Europa a cunoscut și cunoaște încă o autentică renaștere religioasă, în primul rând o reactualizare viguroasă a catolicismului și dogmele pozitivismului sunt astăzi desuete; iar pe de altă parte, Asia a reintrat de curând în istorie, și alte nenumărate popoare, culturalicește arhaice, sunt și ele pe cale de a interveni în istorie. Asta înseamnă că un dialog de la egal la egal va
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
temă, oferă un factor de coeziune. De asemenea, nu avem un program explicit de idei al simbolismului în pictură, coeziunea realizându-se, cum notează și Nicole Tuffelli, la nivelul unei opoziții sistematice, pe care o face academismului, materialismului ignar, Impresionismului, pozitivismului și întregii civilizații industriale. Desprins de o unitate stilistică, simbolismul întreține un dialog permanent cu alte curente în pictură și cu celelate arte, de aici acest reflex sintetist. Făcând abstracție de criteriul stil, având în vedere relația strânsă pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care le evidențiază în pictura lui Burne-Jones, însă pentru pictorul român erijat în critic de artă ele iau parte la cadrul familiar al unei sensibilități tipice epocii, delimitându-și doar spațiul de rezonanță. Sunt decelabile aici și reziduurile unui pozitivism vulgarizator, recuperat ca degeneraționism în linia lui Max Nordau, însă fără radicalismul concluziilor acestuia. Ștefan Popescu sesizează nota "pesimistă", întunecată, a acestei picturi și-i opune nota romantic-idealistă cu reflexe tonfiante a tablourilor cu figuri mitologice ale lui Arnold Böcklin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din nudurile feminine, precum cel care se detașează în partea stângă a tabloului și care a stârnit nenumărate controverse. Klimt bulversa încă odată convențiile canonice ale picturii academice înfățișând o anatomie completă a nudului feminin. Femeia imponderabilă a filozofiei și pozitivismului pare să exibe propria sexualitate ca și antica Baubo, dar, spre deosebire de gestul grotesc care stârnește râsul Demetrei, aici el este generator de anxietate. O altă figură care a stârnit oprobiul a fost cea a femeii însărcinate din colțul din dreapta sus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a avut-o această lucrare în cuprinsul operei artistului. Capitolul V V.1. Misticism și alte inefabile simboliste Fenomenul decadent care caracterizează sfârșitul secolului XIX prezintă aceeași ambivalență fondatoare la nivelul relației cu religiosul. Sfârșitul secolului al XIX-lea aparține pozitivismului și raționalismului, dar și unei resurecții a religiosului sub forma misticismului, a ereziilor estetizante, precum catolicismul rozacrucian de coloratură dandy al lui Joséphin Példan, sau a ermetismelor școlilor spiritiste, dintre care cea a doamnei Blavatski și a colonelului Olcott a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doilea sens al deficitului ideologic vizând însăși re-conceperea eco-sistemică a ideologicului, mi se pare deosebit de important și mai apropiat preocupărilor mele. Nu pot admite că numai partidele și politicienii sunt opaci și deficitari în raport cu demersurile ideologice. Determinismul linear și mecanicist, pozitivismul transplantat, ca atare, din științele naturii în științele sociale, darwinismul social, istoricismul reducționist din gândirea modernă au alimentat și influențat, de la caz la caz și în ponderi diferite, naționalismul radical și xenofob, socialismul luptei de clasă, comunismul partidului unic, fascismul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
câteva dintre tendințele cunoașterii și acțiunii valorificabile în programul tranziției atitudinale ce vizează consolidarea democrației prin "democrația la bază", democrația comunitară. Criticii modernității clasice au accentuat mereu că modelul reprezentaționalist și determinist importat în științele socio-umane din științele naturii, preeminența pozitivismului, orgoliul raționalismului și pretenția acestuia de a emite numai judecăți obiective și soluții infailibile pentru "obiectele" sociale, precum și ambiția fundaționalismului de a produce certitudinea absolută, au îndepărtat cunoașterea și cultura social-politică de menirea comunitară și finalitatea terapeutică. Desigur, această situație
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
comanda și obligația supușilor de a asculta prin susținerea cîtorva principii de legitimitate, precum autoritatea divină, voința poporului, natura (ca forță originară, kratos, sau ca lege a rațiunii, sau ca lege naturală modernă) sau referirea la istorie; ori, ca în pozitivismul juridic, prin evidențierea legilor existente care sînt făcute și aplicate de autorități numite de însuși sistemul politic. Această tradiție dominantă a fost tot mai mult atacată, desigur, în timpurile moderne. Drepturile celor guvernați partea întunecată a lumii în gîndirea politică
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cu constrîngerile și cu "falsele pudori", acele minciuni, acele travestiri și măști care nu dau voie bărbaților și femeilor să se regăsească liberi în fericirea unei aceleiași comuniuni 86. În ceea ce privește cele două biserici surori, cea a saintsimonismului și cea a pozitivismului lui Comte, se știe că ele atribuie un rol hotărîtor Femeii lui Mesia, care este în același timp Soră, Soție și Mamă. Ea va fi aceea care va elibera sexul feminin "de sub dominația puterii și a aurului" ("Fiică a Evei
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vechile practici ale farmecelor, ale vrăjitoriei, ale magiei. De îndată însă s-a putut observa instituindu-se, apoi dezvoltîndu-se un nou tip de "transcendență socială", acela despre care putem spune că ține și de un misticism laic, și de un pozitivism sacralizat. De fapt, prin ritual, prin simboluri, prin retorismul său, a apărut o nouă formă de religiozitate politică, reconstituită în jurul unui sistem relativ coerent de valori colective: cultul Dreptului, al Dreptății, al Libertății și al Solidarității, sărbătorirea Patriei, credința în
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și prezentate de Pierre Arnaud, Paris, Colin, 1925 și, mai ales, Despre puterea spiritului, prezentat și adnotat de Pierre Arnaud, Le Livre de poche, colecția "Pluriel", Paris, 1978. A se consulta și Henri Grouhier, Tinerețea lui Auguste Comte și formarea pozitivismului, vol. III, Auguste Comte și Saint-Simon, Vrin, Paris, 1941. 71. Din Saint-Simon a se citi, referitor la acest aspect, Noul creștinism și scrierile despre religie, prezentat de H. Desroches, Ed. du Seuil, Paris, 1969. Vezi și textele cu totul semnificative
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nici implicând o îndatorire: la ce îndatorire ne-ar putea supune ceva necunoscut?...99. Cu al patrulea capitol al istoriei platonism-nihilismului Nietzsche consfințește etapa de scepticism și incredulitate metafizică ce urmează kantianismului și idealismului, și care poate fi identificată cu pozitivismul incipient. Ca urmare a destrucției kantiene a certitudinilor metafizice, credința în lumea ideală și în caracterul său cognoscibil devine insuficientă. Acest lucru nu înseamnă însă că însuși platonism-nihilismul este depășit. Odată ce lumea suprasensibilă este declarată absout necognoscibilă, de aici urmează
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
vechi, mai trebuie să credem încă în ceva, într-un ideal; mai există încă "o nevoie de adevăr". În fenomenologia prezentată de Nietzsche, nihilismul incomplet se manifestă în diferite cadre și forme: • în cadrul cunoașterii științifice, manifestări de nihilism incomplet sunt pozitivismul și explicarea naturalistă, cauzală și mecanicistă a universului; acestora li se adaugă în științele spiritului pozitivismul istoriografic al științelor istorice, care își află formularea filozofică în istoricism; • în cadrul politicii, nihilismul incomplet se manifestă ca naționalism, șovinism, democratism, socialism și anarhism
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de adevăr". În fenomenologia prezentată de Nietzsche, nihilismul incomplet se manifestă în diferite cadre și forme: • în cadrul cunoașterii științifice, manifestări de nihilism incomplet sunt pozitivismul și explicarea naturalistă, cauzală și mecanicistă a universului; acestora li se adaugă în științele spiritului pozitivismul istoriografic al științelor istorice, care își află formularea filozofică în istoricism; • în cadrul politicii, nihilismul incomplet se manifestă ca naționalism, șovinism, democratism, socialism și anarhism (nihilismul rus); • în sfârșit, în cadru artistic sunt manifestări de nihilism incomplet naturalismul și estetismul francez
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
potrivit modalităților teoretice tradiționale care, obiectivând-o, o reificau și îi împiedicau în principiu înțelegerea genuină. Un semnificativ rezultat relativist și nihilist al filozofiei vieții a apărut în ultima etapă de gândire a lui Georg Simmel. După aderarea inițială la pozitivismul evoluționist, Simmel s-a apropiat pe rând de neocriticism și filozofia valorilor, ajungând prin intermediul studierii lui Bergson și Nietzsche la o filozofie a vieții pesimistă, cu tentă mistică, a cărei expresie este mai ales opera Intuiția vieții. Patru capitole metafizice
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
au pierdut forța constrângătoare și par destinate declinului. În starea de nihilism politic ce caracterizează epoca noastră, fundamentul puterii poate fi identificat prin faptul determinant de a defini subiectul autentic al suveranității, așadar faptul de a stabili "cine decide". Acum, pozitivismul juridic în acest punct, marele interlocutor și rival al lui Schmitt este Kelsen identifică Statul cu ordinea juridică a legilor, în care se precizează însă numai cum funcționează ansamblul de norme, așadar "cum" trebuie hotărât, dar nu cine decide în privința
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
națiunilor, 1751), Condorcet (Schița unui tablou istoric al progreselor spiritului uman, 1795) o polaritate de fond determină tensiunea care caracterizează cursul res gestae-lor: polaritatea dintre istorie și utopie, dintre tradiție și revoluție. Dar odată cu apariția mentalității stoice, sau a acelui pozitivism al istoriei care o consideră pe aceasta din urmă nu ca "învățătoare a vieții", ci dimpotrivă ca obiect al observației științifice, tensiunea pe care istoria o transmitea în mod tradițional acțiunii se reabsoarbe. În a doua Considerație inactuală (Unzeitgemäβe Betrachtungen
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
descrierea "reprezentativă" (cea care corespunde "poeticii cîtorva contemporani", cum notează obiectiv autorul articolului din Larousse) este prezentată ca fiind independentă de cele precedente, fapt contestat mai tîrziu de scriitorii Noului Roman 2. Între timp, luînd în considerare ideile filosofice ale pozitivismului din epocă 3, romancierii realiști contestă "ideile literare" care definesc descrierile "expresive" și pretind că obiectivitatea, înțeleasă atît cu sensul de neutralitate (absența subiectivității în enunțare), cît și cu cel de justețe (adecvarea enunțului la obiectul referențial), este posibilă în măsura în care
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Recucerirea rațională a ideii de «contingență umană» 1. De ce ideea de „contingență umană” este o idee rațională Secolul al XX-lea - de curând încheiat - s-a deschis cu o serie de mișcări filosofice impunătoare (să ne gândim la idealism, la pozitivism sau la marxism), caracterizate de ideea comună, conform căreia «homo homini deus est», având ca și consecință scoaterea „sacrului” din orice spațiu: Dumnezeu este o invenție a omului care, atunci când nu este inutilă, este periculoasă. Pe lângă aceasta, pentru psihanaliză - cel
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
cultura juridică de pe continent este, încă din epoca medievală, cultivată în universități; un drept de matrice doctrinară care se găsește la originea raționalizării petrecute în epoca liberală. Deși doctrina dreptului natural a impulsionat la început codificările dreptului, odată realizate acestea, pozitivismul juridic s-a impus ca interpretare juridică dominantă a statului de drept și a funcțiilor sale (Panebianco 2004). Am indicat în paginile de început că una dintre supozițiile filosofice comune diferitelor experiențe, ale civil law și ale common law, este
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
civil law și ale common law, este aceea de a garanta libertatea cetățenilor. Totuși, o astfel de inspirație obișnuită se integrează în condiții politico-instituționale foarte variate. În opinia lui Panebianco, de fapt, constituționalismul, introdus în tradiția Rechsstaat și regăsit în pozitivismul juridic, suferă o metamorfoză: alcătuirea cartei drepturilor devine ordine constituțională și reflectă o ordine politică. Numai buna funcționare a unei astfel de ordini poate garanta și tutela pozițiile subiective (Rebuffa 1990). Sarcina statului este organizarea societății. Un astfel de stat
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
la veridicitate și înșelătorie. Bok și mulți alți scriitori care au studiat tema minciunii consideră, uneori din motive întemeiate, că adevărul ar fi un concept care nu ridică probleme. Această atitudine a intelectualilor, asociată cel puțin în mod retrospectiv cu pozitivismul, a fost atacată vehement, încă din 1970, de către cei care adoptau vreuna din versiunile postmodernismului. Adevărul rămîne un concept extrem de contestat și un subiect de discuție la modă. A explicita varietatea problemelor esențiale puse de scriitorii postmoderniști printr-un vocabular
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui Defoe este unul prozaic urmărind să comunice autenticitatea faptului și să evite orice comentariu superfluu. Ambiția lui stilistică este transparența, „preocuparea de a lăsa faptele să vorbească singure, povestea să aibă singură grijă de ea”. Stilul este caracterizat drept pozitivism flegmatic, iar precizia sa rece, lipsa de emotivitate par inocente, nepremeditate. Dacă acum ne uităm asupra textului unui haiku al lui Șerban Codrin: de ziua muncii - uscîndu-se la soare pielea unui cal observăm același prozaism al textului (cu atît mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
autorul versat, care Își calculează efectele uzînd de procedee Îndelung experimentate recomandate de coduri retorice și cel care descoperă posibilități neîncercate Într un act creator de o mare spontaneitate. Starea de spirit ironică Prezentarea realistă a lucrurilor În stilul unui pozitivism neutru, rece, sec, epurată de vibrația emoțională, de cuvintele sau figurile de stil cu sarcini afective, denotă o anume venerație pragmatică pentru faptul concret și palpabil. Ea poate fi simultan, ca În cazul lui Defoe, dovadă a prețuirii acordate experienței
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unei științe a relațiilor internaționale care folosește standarde de verificare asociate cu științele exacte pentru a crea niveluri echivalente de precizie explicativă și certitudine predictivă (Smith, Booth și Zalewski, 1996). În anii '90, o importantă dezbatere a apărut în jurul enunțurilor pozitivismului. Întrebarea privind existența unei diferențe fundamentale între științele "fizice" și cele "sociale" era o chestiune crucială, dar nu mai puțin importante erau dezbaterile privind natura și scopul teoriei. Dezbaterea se axa pe întrebarea dacă teoriile chiar și cele care tind
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]