841 matches
-
pozitiv, științific, și nu la "pozitivismul din științele spiritului" (vezi și I, nota 27). Iar aceasta cu atât mai mult cu cât filozofia pozitivistă e mai apropiată de spiritul iluminist decât de cel istorist. Avem aici în vedere faptul că pozitivismul are în comun cu iluminismul afirmarea unei atitudini raționale prin susținerea necesității de a se trece la o epocă nouă, cea a cunoașterii pozitive. Ca atare, nu credem că putem vorbi așa de tranșant ca autorul citat despre descendența din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
comun cu iluminismul afirmarea unei atitudini raționale prin susținerea necesității de a se trece la o epocă nouă, cea a cunoașterii pozitive. Ca atare, nu credem că putem vorbi așa de tranșant ca autorul citat despre descendența din istorism a "pozitivismului din științele spiritului", ci mai degrabă a pozitivității. În al treilea rând, suntem de părere că acest spirit pozitiv se află într-un raport de intercondiționare cu istorismul, nu de descendență. În acest sens socotim că ascensiunea relativismului istorist a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriei (Historik) -, Droysen nu mai putea concepe "unitatea istoriei ca totalitate (așa cum făcuse Hegel), ci numai ca o continuitate". El "s-a văzut obligat să renunțe la unitatea rațiunii", pentru "a depăși scindarea dintre prezent și istorie" generată de "falsul pozitivism al faptelor" și pentru "a salva astfel progresiva emancipare a societății moderne, într-o anumită măsură împotriva ei înseși"58. (Asupra acestor considerații ale lui Riedel vom reveni în subcapitolul următor. Deocamdată ele ne slujesc drept punct de plecare.) Putem
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
această proiecție joacă rolul de a sistematiza pe linie pozitivistă datele empirice. Tocmai printr-o astfel de "idee regulativă", istoria ca știință dobândește "mai multă libertate în direcția empirismului", observă Schnädelbach 67. Avem aici o certă încercare de depășire a pozitivismului riguros printr-o opțiune de factură romantică. Sau măcar o tentativă de împăcare a celor două tendințe, așa cum se întâmplă în cazul lui Dilthey. Totuși, experiența scientistă pe care o face istoriografia continuă să vadă în "orice atitudine interpretativă, valorizantă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de asemenea II, notele 84 și 86). Să ne reamintim că dacă Hegel miza pe imanența gândirii, pentru Dilthey primordială este imanența vieții. Mai adăugăm că prin "realismul" ei, metoda aplicată de Dilthey în domeniul științelor spiritului trimite nemijlocit la pozitivism. Arnold Metzger explică această metodă într-o manieră elocventă: "Existentul" este o "structură" descriptibilă și analizabilă, nu însă și explicabilă. Elementele descoperite în urma unui proces de analiză "nu sunt elementele unui complex construit, ci ale unei <<ordini>>". Ele "îi sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
depozit de date, fără a fi însă un domeniu exclusiv al faptelor brute, ci o bază pentru stabilirea "corelațiilor în funcție de care putem interpreta apoi orice experiență și gândire", ceea ce echivalează implicit și cu o altă percepție decât cea neokantiană asupra pozitivismului (vezi I, 3F). Din acest punct de vedere, Dilthey nu este un simplu istorist. "Împreună cu numeroși contemporani arată Schnädelbach -, Dilthey este convins că doar <<calea critică mai rămâne deschisă>> și pentru filozofia istoriei. Filozofia critică a istoriei, deci o cercetare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o luptă permanentă între trăsătura metafizică de a pătrunde în miezul acestei totalități și imperativul pozitivist al unei cunoașteri universal valabile" (s.n.)169. Ceea ce Comte căutase să separe în stadii distincte ale cunoașterii, reținând metafizica pe de o parte și pozitivismul pe de cealaltă parte, apare la Dilthey ca alcătuind doar laolaltă "esența filozofiei". Corelarată cu cele două coordonate formale invariabile, "coapartenența de conținut", să-i zicem consubstanțialitatea sistemelor relevă specificul filozofiei în raport cu "domeniile culturale cu care se înrudește îndeaproape". Tocmai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a ne convinge de existența unei asemenea continuități este suficient să privim șirul reprezentanților fiecărui tip de Weltanschauung. Putem vorbi în acest caz despre o continuitate tipologică. Prima dintre aceste paradigme este materialismul, numit și naturalism. El a condus la pozitivismul și empirismul modern 179. Printre reprezentanții lui care pun preț pe categoriile intelectului -, Dilthey îi enumeră Democrit, Lucrețiu, Epicur, Hobbes, Hume, enciclopediștii, pozitiviștii, Comte, Avenarius și Mach. Aceștia derivă analitic viața spirituală din natură, propunând o perspectivă cauzală, mecanică. Ei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
constituie "experiența de viață", conjugată cu datele oferite de științe și cu "sistemele existenței istorice"219. Observăm că relativismul lui este dublat de un realism subiacent, ceea ce ne trimite iarăși cu gândul la încercarea lui de a concilia romantismul cu pozitivismul (vezi, de exemplu, I, 3F). Construind 220 în acest spirit oarecum avântat și încrezător o teorie a sistemelor, Dilthey încearcă să depășescă scepticismul istori(ci)st. Am văzut că Dilthey se referă și la o continuitate a "forței de creație
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriei". Abia înțelegerea de sine ca ființă istorică, supusă unor multiple condiționări, permite înțelegerea istoriei dintr-un punct de vedere istorist. 13 Ibid. 14 Ibid., pp. 54-55. Observăm și aici că evoluțiile romantice și, ulterior, pozitiviste (ale pozitivității, nu ale pozitivismului ca filozofie a cunoașterii științifice) își găsesc un punct de plecare în "iluminismul istorist" despre care vorbea Schnädelbach. 15 Vezi și I, nota 155, unde se arată de ce metoda explicativă nu este proprie doar științelor naturii. 16 H. Schnädelbach, Philosophie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acțiunii umane libertatea de voință sau eliberarea de cauzalitatea naturii" (însă corelația dintre hermeneutică și etică rămâne la Droysen, ca și la Dilthey, "obscură" așa cum notează Riedel -, "cu toate că tocmai aici este motivul propriu-zis al criticii pe care ei o fac pozitivismului"); și în sfârșit, 3) "constituirea etică a obiectului istoriei" (op. cit., pp. 128-129). Pentru a evita de pe acum orice suspiciune de inconsecvență în condițiile în care vom vorbi chiar în cadrul acestui capitol despre apriorismul relativ al lui Dilthey (vezi II, 2Ba
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de Weltanschauung stabilite de Dilthey". Celelalte două tipuri sunt caracterizate astfel: "idealismul dualist" ("idealismul libertății" la Dilthey) "are drept urmare raportarea fenomenelor spirituale la ceva necondiționat, fie că acesta este numit idee sau valoare, ori normă sau Dumnezeu", în timp ce naturalismul sau pozitivismul "rămâne la ceea ce este deja oferit efectiv experienței și încearcă să explice aceste date conform legilor naturale scutite de valorizări". 214 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 366. 215 Cf. capitolul închinat lui "homo sapiens" de către Max Scheler în studiul Mensch
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sale. Pe baza ei se constituie "sistemul culturii", ale cărui componente sunt, deopotrivă, un produs al indivizilor și un "mediu" al vieții lor. Totodată, aceste componente nu pot fi înțelese decât în relație cu întregul din care fac parte (spre deosebire de pozitivism): " Fiecare sistem cultural este produsul unei anumite componente a naturii umane", al unei componente structurale. La rându-i, așa cum am văzut, fiecare dintre aceste componente structurează la nivelul filozofiei ca sistem cultural un anumit tip de Weltanschauung. Sistemul cultural continuă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Weltanschauungen 112, cu toate că el n-o recunoaște în mod explicit. Așa cum am mai arătat (vezi II, 2Bg), tocmai predominanța uneia sau alteia dintre "cele trei facultăți principale" ale naturii umane (intelectul, sentimentul și voința) stă la baza diferențierii între materialism (pozitivism sau naturalism), idealismul obiectiv (panteism) și, respectiv, idealismul libertății 113, oricâte semne de îndoială ar ridica într-un caz sau altul aceste corespondențe, după cum recunoaște și Dilthey atunci când se referă la dificultatea unei asemenea tipologizări în condițiile uriașei diversități a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
contactul intim și permanent cu puterile demirgice ale omului". Apărând vehement importanța metafizicii, Blaga consideră că "știința nu o va putea înlocui niciodată"103. O asemenea poziție este de altminteri în spiritul epocii lui Dilthey. De exemplu, referindu-se la pozitivismul de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Scheler relevă și el vocația demiurgică a filozofiei, care "nu poate fi o simplă slujitoare a științelor, nici a unei credințe religioase"104, fiindcă "menirea omului înseamnă mai mult decât a fi doar <<un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
infailibile, care să permită apoi aplicații pe baza unor tehnologii riguroase și de mare fiabilitate. Erau vremuri de avânt și optimism. Se declanșase o revoluție științifică mondială care nu putea ocoli domeniul educației și învățământului. Raționalismul, obiectivismul și, în general, pozitivismul științific păreau victorii absolute ale spiritului omenesc în lupta cu incertitudinile, îngrijorările și sărăcia mileniilor trecute. Acum se anunța o eră de prosperitate și fericire fără limite. Și nicăieri nu se putea observa mai bine acest lucru decât în SUA
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și faptul că manuscrisul cărții lui Beauchamp ș1961ț nu a stârnit interesul editurilor de specialitate, prea puțin convinse de posibilitatea unei „științe pozitive a curriculumului”, Beauchamp fiind nevoit să-și publice cartea pe propria cheltuială.) Prin urmare, presupusul triumf al pozitivismului în științele educației nu a avut loc în anii ’60. El ar fi încununat curriculumul modern, eminamente raționalist, progresivist și eficientist. S-a crezut că această victorie va fi câștigată în deceniile următoare. Dar nu s-a întâmplat așa - dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
concep ființa reducând-o la identificarea existenței prezente, că gândirea slabă ar putea fi o teorie a ființei înțelese ca destinată slăbirii sau ca destinată diminuării, micșorării în ceea ce privește emfaza pe planul normativității legilor morale, ale puterii politice și ale realismului pozitivismului scientist. ș...ț Știința modernă contribuie la acest destin general de slăbire a ființei ș...ț. A vorbi de gândirii slabă înseamnă a da nume unui fenomen care este foarte general: popularitatea hermeneuticii în cultura occidentală e o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și un geniu ce, prin gândirea sa revoluționară, a reușit să penetreze granițele dintre obiectivitate și subiectivitate - decretate ca inexpugnabile de știința modernă - și să fundamenteze o știință obiectivă a conștiinței. Din păcate, științele educației, cantonate în experimentalism agresiv și pozitivism insolent, au întârziat asimilarea fenomenologiei - cea mai adecvată metodologie de abordare a fenomenelor și proceselor educaționale care, prin definiție, sunt conștiente. Dar pedagogia viitorului va fi o știință fenomenologică sau, dacă nu, va rămâne o simplă maimuțăreală experimentalistă care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Below, spre individualism. Gânditorul german dă o importanță deosebită Romanticii germane. Prin Romantică, arată Herseni, von Below înțelege mișcarea spirituală îndreptată pe la mijlocul secolului al XVIII-lea și în tot decursul secolului al XIX-lea împotriva Iiluminismului și, mai general, împotriva pozitivismului, naturalismului și materialismului. Romantica ar fi prima mișcare spirituală care definește exact comunitatea și dezleagă problema raporturilor dintre individ și societate, fără a mai înțelege prin aceasta doar statul și Biserica. Individul și comunitatea sunt priviți ca având aceeași valoare
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Revoluției franceze și a revoluției economice, la care aveau să se adauge de-a lungul secolului și altele, care erau realizările sau consecințele acestora, cum ar fi Kulturkampf în Germania bismarkiană, anticlericalismul militant din Franța sau Italia, socialismul sau chiar pozitivismul și scientismul, catolicii nu i-au putut oferi un răspuns unitar. Acestor interpelări li s-au adăugat revendicările de ordin național dublate uneori de revendicări religioase, ca în Irlanda, Belgia, Polonia, afirmarea credinței fiind în acest caz un mijloc de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care i-au ținut în cîrcă cincizeci de ani. Într-adevăr? Dar cîte budinci delicioase nu mucegăiesc în așteptarea clienților! Templul Umanității de pe strada Payenne, din Paris, este astăzi abandonat, și Biserica pozitivistă e mai degrabă pustie. Înseamnă oare că pozitivismul este o colecție de fleacuri? Nimic mai util demersului mediologic decît descoperirea unei formidabile "nedreptăți" în aventurile paralele ale celor două doctrine de vîrstă și profil comparabile. O NEDREPTATE EDIFICATOARE: AUGUSTE COMTE Personal, nu-mi pot reveni. Faptul mă scandalizează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Rămîne să explicăm acest contrast. Steagul roșu ne-a bîntuit planeta timp de un secol. Marx nu s-a sinchisit niciodată de steaguri, insigne sau embleme fleacuri, obișnuia să spună. A. Comte a dorit, cu bună știință, ca emblemă pentru pozitivism, un steag verde (culoarea viitorului, spunea), pe care nu l-am văzut fluturînd nicăieri în Europa. Lui Marx nu prea i-a păsat de organismul în devenire creat de Comte, dar n-a putut înțelege nimic din propriul său mit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nicăieri în Europa. Lui Marx nu prea i-a păsat de organismul în devenire creat de Comte, dar n-a putut înțelege nimic din propriul său mit în ascensiune, pe care Comte, în schimb, l-ar fi explicat foarte bine. Pozitivismul, care se credea deja a fi fundamentat (cînd Comte încă trăia) ca religie a viitorului, a rămas de fapt "străin de mișcarea socială a secolului". Marxismul a reușit să se integreze în peisajul social al secolului XX dar s-a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
37 Ecou la avertismentele lui Auguste Comte: "Cu cît filosofii devin mai complecși și mai particulari, cu atît este mai dificil să faci diferența între metodă și doctrină" (Curs de filosofie pozitivă, lecția 48). La fel, Jean-Paul Enthoven precizează cu privire la pozitivism: "Lupta pentru metodă e deja lupta pentru doctrină, pentru ideologie mai exact și pentru puterea pe care o promite și o legitimează". De la Auguste la Augustin, de la pozitivist la legitimist, filiația pare fără fisuri. Ideea că "interiorul se reglează prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]