1,526 matches
-
care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a merge mai departe. Am obosit trăind doar cu amintirile mele prăfuite peste care arunc uneori câte o lacrimă. Aș vrea să plec dincolo dar nu am curaj și îmi este teamă că singură nu voi găsi drumul spre Paradis. Îngerul nu va veni să mă conducă deoarece este păcat să renunți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a merge mai departe. Am obosit trăind doar cu amintirile mele prăfuite peste care arunc uneori câte o lacrimă. Aș vrea să plec dincolo dar nu am curaj și îmi este teamă că singură nu voi găsi drumul spre Paradis. Îngerul nu va veni să mă conducă deoarece este păcat să renunți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
Mariana Cristescu își dezvăluie crezul artistic: “Cred cu tărie că arta - ca parte intrinsecă a culturii - constituie modul existențial al unui popor și una dintre puținele mărturii legitimându-i peste timp existența, chiar și atunci când despre el mai amintesc doar prăfuite cronici”. Surpriza cărții o constituie textul despre Costel Busuioc, tenorul din Ghilad, jud. Timiș, devenit “Pavarotti din Carpați”. Eseul se intitulează: “Per aspera ad astra” - de pe schelă, pe marile scene!” Despre el, Mariana Cristescu spune: Costel nu este un muzician
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
spune celeilalte în ciudă ,”șterge prafu!” Și parcă dintr-o dată mă prinse-atunci magia Cuvântului pe care nu pot să-l mai alung, Ortacul meu de-o viață, rămas la Hamangia, Mi-a coborât în suflet și-a cugetat profund... Da, prăfuite-s toate și Omul care scrie Abia de mai respiră sub greutatea lui, Ce nemilos, de-o vreme se-așterne pe hârtie, Pe mobilă, pe gânduri, pe bronzul din statui... În ochi de-l poartă unii, îl bat pe tobă
PRAFUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366688_a_368017]
-
Acasă > Strofe > Timp > SATUL MEU BĂTRÂN ȘI UITAT Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cotrobăi desculța ulița satului meu, Bătătorita de suișuri și coborâșuri. Talpile-mi prăfuite, crăpate de mers Sângerează, ca și sufletul Ce nu se mai regăsește în acest pustiu. Pe fata uscată de vântul cel aspru, Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci, Ochii caută osteniți în lung și-n lat Să recunososca un colț
SATUL MEU BATRAN SI UITAT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365632_a_366961]
-
-ți place ploaia! - Mă deprimă de-a dreptul și, când sunt deprimat, trebuie să mănânc. - Să mănânci... sună bine. Azi am sărit peste micul dejun și peste prânz. Se ridică și el, apropiindu-se de fereastră. Printre lamelele portocalii și prăfuite ale jaluzelelor strecură o privire în stradă. - Bănuiesc că nu te trage nici pe tine inima să dăm o fugă pe colț la „Dona”. - Cu tot regretul pentru ciorba de burtă dumnezeiască de acolo, aș prefera să comandăm ceva aici
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
-se poate să pășească pe ușa din față a galeriei textuale propuse de autor, ar îndrăzni o lectură à rebo¬urs, adicătelea de la „Cuprins”, ar fi descumpăniți, cu siguranță, de diversitatea titlurilor: unele poetice într-o manieră aproape clasică - „Ochi prăfuit de stele”, „Inimi roșii în facerea nopții” sau „Lebăda neagră cu cioc de noroc”; altele alertând asupra inserției semnificatului în semnificant - „Semne crescute în lemn”, „Femeia apostilă” sau „Omul crescut în lemn”; câteva respirând un aer de (bri)colaj - „Omul
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
în aceste texte - inspirate de expoziția unor con¬frați, dar dintr-un domeniu paralel, acela al artelor plastice -, și o învrăjmășire a cuvintelor: într-o pierdere accelerată a con¬trolului asupra unei axis mundi „visează omul că sfârtecă ielele” („Ochi prăfuit de stele”); în contextul în care „luna s-a prăbușit pe pământ”, cuvântul, deși forjat de milenii, apare „domesticit și înroșit ca mușcata din glastră” („Fantezii nocturne”); micul habitat, spațiu de locuit și de meditație, dar și al unor posibile
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
cât fior sau cât uriaș cântec interior, stau concentrate, ascunse, sintetizate, într-un singur chenar de chilim românesc, în singura unduire a liniei unei anfore, într-un singur stih de doină legănată, în singura înflorire a troițelor noastre, pe drum prăfuit de țară!... „Cine știe dacă nu chiar acesta fusese și intenția olarului popular: să cânte în lut îmbrățișarea îndrăgostitului și s-o dăruiască lumii, ascunsă în rotunjimea, aproape umană, a unui braț de urcior... Cine știe câte taine nu îngroapă mâinile meșterului
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
corp profesoral al infinitului! Inspiră-te, garnizoană a pântecului ! Îmbucă, maxilar al ochiului ! Bucură-te, lumânare a sufletului ! Căci la intrarea din spate a Teatrului Național din Iovacra, a fost sădit un pâlc voinic de brazi ! PS. Găsim în cronici prăfuite versuri pline de romantism visător, al strămoșilor noștri care în timp ce plantau de zor copaci ( ex: brazi ) prin ogrăzile școalelor, căci țara era odată, ceea ce este și azi, o ogradă pe care mulți venetici au făcut școală, versuri precum : “vai de
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
o furtună la mii de kilometri depărtare. Știu că taifunul care ți-a smuls inima a început când mi-am lovit fluturii de zidul nepăsării tale erau fluturi albaștri(blue mormon); relicvele lor mai stăruie și azi pe un palimpset prăfuit. M-ai implorat atunci să-ți mai las o ultimă bătaie, un ultim tic-tac ți-am lăsat numai tac-ul pentru o ultimă partidă de biliard nu ai știut cum să le așezi(bilele sau clipele), pentru că îți lipsea tic
TIC-TAC-UL E LA MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351821_a_353150]
-
dormi de „dorul” „Constelațiilor diamantine”! Are coșmaruri, vrea să piară „sămânța” acestei reviste și să rămână, dacă se poate, numai „Luceafărul” ei, „curEnume” mondial, galactic și astral, singura revistă care promovează adevărata „cucultură”! Da, o asigurăm pe ne-stimata și prăfuita duduie „curenume” din antichitatea sub care se ascunde: revista noastră este cea mai proastă revistă din univers, „zdreanță publicistică”; noi, diamantinii, suntem veleitari (mai ales eu!), provinciali (mai ales eu!), nulități literare (mai ales eu!); colegii săi useriști, care publică
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
vechilor răzeși, urmașii vestitei Vrâncioaia, vitejii care înfruntaseră cu demnitate și nobilă dârzenie toate relele vremurilor, fără să-și plece genunchiul și nici grumazul, preferând moartea în locul dezonoarei și a silniciei... Mileniul al treilea își strecura alene zilele printre frunzele prăfuite ale salcâmului sub care domnul Aristide Duluman transpira muncit de gânduri. Că domnul Aristică, așa cum îi spuneau șefii, transpira, nu era ceva neobișnuit, având el peste suta de kile, destul de zgârcit dispusă pe verticală, însă faptul că gândea, ținea fără
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
prin roua dimineții; atât de fragedă, vas cu apa vieții, în ochii-ți mai adânci ca marea, cât cuprinde zarea, taine adânc ascunse / pierdute-n mii de șoapte, “și lasă-n urmă dorul / acelor dulci idile / ce zac ascunse-acum / în prăfuite file...”, ș.a. Unele sintagme sunt de-a dreptul eminesciene. Chiar și formulările oarecum arhaice aduc aminte de Eminescu: buze-namorate, etc. Și versurile: să-ți prind desculț / piciorul / și să-l sărut / în iarbă” - sunt de sorginte nichitastănesciană: “Spune-mi, dacă
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
și iubire 7.Harry DANCIU - Alt fel de nume 8.Florin GRIGORIU - Oglinda rondelului 9.Gheorghe MIZGAN - Dilema clepsidrei 10.Violetta PETRE - Când dimineți se-ascund 11.Constanța ABĂLAȘEI-DONOSĂ - Poezii pastelate 12.Cristian Gabriel GROMAN - Gânduri 13.Marilena VELICU - Vise prăfuite 14.George FILIP - Fântâna dorurilor 15.Ion ROȘIORU - Trecutul afectiv se pierde 16.Llelu Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU - Nisipuri pe vânt 17.Ioana VOICILĂ DOBRE - Poeme desuete gravate în suflet 18.Gheorghe VICOL - Invitație 19.Leonard Ionuț VOICU - Singur și departe
CARTEA CU PRIETENI XXXXV- STEFAN DORU DANCUS de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351330_a_352659]
-
și al primului ceatal - sarsanale cu lucruri de contrabandă de la oraș, săpunuri, parfumuri, bijuterii coclite, chiar lucruri finuțe de galanterie și lenjerie intimă, orologerie contrafăcută de proveniență dubioasă, cu care să ia fața sătenilor. După ce ziua mășăluiau și băteau ulițele prăfuite nădușind pentru a convinge pe oameni de importanța cotelor (cu care, li se spunea „achitându-ne obligațiile față de marea prietenă de la Răsărit” urma să ne recăpătăm deplina independență față de ea!) năimiții (mulți din Constanța dar și din capitală!) se întorceau
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > UN CUIB DE NOBILI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 358 din 24 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un cuib de nobili Un cuib de nobili - o relicvă rară Din timpuri revolute, prăfuite, Și armele, și stema ruginite; Doar un castel, cât un crâmpei de țară. Pierdute-n timp, tăcerile totale În urma lor se-nstăpânește vidul: Nici maiestatea, nici solemn-rigidul, Nici zâmbete la caldele urale. Hamletizează umbrele defuncte În binecunoscute monologuri, Învinse de
UN CUIB DE NOBILI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350866_a_352195]
-
Toate Articolele Autorului SIDERALĂ adunat timpul letală menghine strânge în teascul din coaste stelare rupe haotic geamătul orgasmic intelectual inima scapă un țipăt ora de zi ramolită-n noaptea reântoarsă pierdută prin curte domnească închisăde corset schizofrenic clipa - fabuloasă comoară prăfuită curge fâșii prin fisura ascunsă sub piramida de gânduri statuie pagână luând forma de mitologică fiară dispărută ca luna în eclipsa de suflet urlă jurnal de calatorie ... 23 decembrie 2012 Referință Bibliografică: SIDERALĂ / Cavalerul Rătăcitor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SIDERALĂ de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351583_a_352912]
-
așteaptă dincolo de aceste umbre existențialiste ? Poetul trebuie descifrat cu atenție, pentru că în sufletul lui vibrează poezia eternității ! La “Abstrcțiuni cantabile “ eu aș adăuga “suav-dramatice”. Iat ă cum se naște poezia în sufletul lui Aurel Avram STĂNESCU: “Ieri am visat oglinzi prăfuite, / livezi în crepuscul; / omătul topit curgea în suspine” (“CRIPTICA”). Poezia lui are profunzimea limpede a lacurilor montane ! Ș i apoi: Via ța este drumul pe care mergem, cu sufletele pline de iubire, pînă ne pierdem de noi înșine ! “acei ani
AUREL AVRAM STANESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351576_a_352905]
-
ridic în slăvi de carton volumul scriitorului Aurel Avram Stănescu, pentru că, orice aș scrie eu, oricît l-aș lăuda, poezia lui se susține pe ea însăși și nu are nevoie de laudele nimănui! Iată “ARS POETICA”: “Ieri am visat oglinzi prăfuite / livezi în crepuscul / omătul topit curgea în suspine / eclipsa de afară... răceala din mine / iubirea din tine a ieșit la iveală / Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă / Nu mai e nimeni / elanul meu moare / răsăritul e rece... fără
ABSTRACŢIUNI CANTABILE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351694_a_353023]
-
răcoarea liftului se gândi dacă n-ar fi bine să-și mute acolo rezidența, însă mirosurile îi anihilau entuziasmul. Ajunse cu bine afară și se trânti pe o bancă din micul scuar dintre blocuri, la umbra iluzorie a unor salcâmi prăfuiți. Avu puterea să se mire de longevitatea unei bănci, din lemn totuși, în perimetru, apoi căzu într-un fel de dulce comă închipuindu-și că se află într-o saună. Era totuși un intelectual! Asistent universitar, specialist în psihosociologie la
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
răcoarea liftului se gândi dacă n-ar fi bine să-și mute acolo rezidența, însă mirosurile îi anihilau entuziasmul. Ajunse cu bine afară și se trânti pe o bancă din micul scuar dintre blocuri, la umbra iluzorie a unor salcâmi prăfuiți. Avu puterea să se mire de longevitatea unei bănci, din lemn totuși, în perimetru, apoi căzu într-un fel de dulce comă închipuindu-și că se află într-o saună. Era totuși un intelectual! Asistent universitar, specialist în psihosociologie la
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
română a venit la cunoștința poziției care i se cuvine între națiunile Europei; ea va face toți pașii cuveniți pentru a ocupa această pozițiune cu demnitate. Am început a ne elibera patria, am început a ne elibera limba”. Scoase din „prăfuite cronici”, cuvintele marelui învățat au forța unui mesaj adresat nouă, tuturor, dar îndeosebi clasei politice, rămasă, din nefericire, aceeași „elită prădalnică” despre care vorbea Eminescu, și care, peste veac, nu dă semne că s-ar ridica deasupra acestei ignobile condiții
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
Seminarului Sfântul Gheorghe din Roman”, prins între pagini de neobositul profesor doctor (la Universitatea din Bacău) -Ion Țuțuianu, este un fapt de adevărată cultură, care dezvăluie oricui comori de spiritualitate, ascunse fără voie în timp, uitate prin sertare, pe rafturi prăfuite din magazii vechi, sau în mințile oamenilor resemnați de sentimentul uitării. Trebuie menționat și CUVÂNTUL ÎNAINTE, cu valoare de binecuvântare, așternut pe una dintre primele pagini, de către I.P.S. Eftimie Luca -Arhiepiscopul Romanului și Bacăului. Documentarea strictă, implicarea la un moment
MIHAI ŞTIRBU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345715_a_347044]
-
mare varietate de măști care împodobesc pereții sălii. În ultima sală, rezervată perioadei medievale cipriote, obiecte din ceramică și sticlă și câteva bijuterii, degajă prin fiecare por dorință de cunoaștere, dorință care te îndeamnă să răsfoiești, iar și iar, paginile prăfuite ale istoriei atât de zbuciumate a insulei Afroditei, plină de realități și mituri unice. Biserica Sfântul Lazăr N-am ratat ocazia de a vizita Biserica (ortodoxă) Sfântul Lazăr, lăcaș de cult reprezentativ în patrimoniul cultural și religios local, în Larnaca
LARNACA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356220_a_357549]