1,456 matches
-
și-n răstimpuri mă-nfioară, mă îngheață Gândul slut că viața noastră ține de un fir de ață. CETELE DACE! Străjuiesc piscuri de munte cetele cetății dace Ca să-și apere pământul de puterile vorace. Sărăciți de bogății, munți-ncep să se prăvale, Stânci lovite de stihii au pornit iureș la vale. Arde codrul, arde lanul, arde câmpia pustie, Interesele tembele s-au pornit să ne sfâșie. Strigă Tisa, strigă Nistrul, strigă Țara-n agonie, Inclusă în Uniune, România-i o stafie! Câmpurile
POEME NEWYORKEZE (4) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360174_a_361503]
-
-mă Ție - din toate câte curg! Hristoase,-ncoronat de spini - lucind scuipați - și sânge și batjocură pogoară să împărțim și frângeri și puteri - ca frați acum - când lumea s-a aprins de seară... stinge-mi - Hristoase - peste ochi - mii stele prăvale - peste mine - de cer lespezi clopote bat ceas alb și ceasuri rele dar Tu de mine - frate - nu Te lepezi! ...în miez de noapte - îngeri Te vor cere: voi fi părtașul Tău, la Înviere! *** PAȘTELE ORBILOR strigă orbii strop mărunt
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
XXIII. APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011. anii mă înconjoară scheunând ca o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie ... Citește mai mult anii mă înconjoară scheunând ca ohaită de hiene scheletice cutrupuri vinețiiși dinți depucioasădin cerul istovit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
Să o care: vrei nu vrei? Și mi-l ciupește de față, Îl mângâie pe chelie... - Hooop! Ilie s-a opintit; Cruce-mi fac, Domnu de știe Dacă dracu’ l-a-ntărit!... Prostul nostru reușește Să o ducă până-n pat, Gâfâind, se prăvălește Și-adormi epuizat... - Am crezut c-ai să mă rupi? Ce putere ai în mână!... Nu-i frumos, acum să pupi! Mai așteapt-o săptămână. Te rog, crede-mă, mi-e frică! Ești grăbit ca un țângău!?... Chiar nu vezi că
C I O C Ă N I T O A R E A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359983_a_361312]
-
spate. Aproape în același moment a simțit o lovitură puternică în cap și genunchii i s-au înmuiat. A slăbit strânsoarea și a încercat să se-ntoarcă. Nu a apucat să vadă cine-i agresorul. O altă lovitură l-a prăvălit pe asfaltul umed. Căzuse cu fața în sus și apa de ploaie l-a înviorat puțin, atât cât l-a ajutat să evite al treilea atac. Și-a îndoit ambele picioare din genunchi și le-a împins cât a putut
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
tine Cearșaful pe gleznă să-ți pun, Să-mi ardă cuvintele-n mine Să fiu pentru-o noapte nebun. Să simt cum strivite-mi rămân Dorințe pe ancoră genelor tale, Cum gestul bolnav și stăpân Pe umeri-ți albi se prăvale. Îți fură din umbre căzute pe sâni Și lasă fiorii prin trup să iți fugă, Dantelele albe țesute-n minuni Închină plăcerii sălbatică ruga. Fă-ți patul, iubito, si strigă de vrei La sfinți să coboare o clipă, Și spune
GHEORGHE UNGUREANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359203_a_360532]
-
care circulă autocare, camioane, microbuze, autoturisme. Oameni care cred că autostrada este sigură, căci au încredere în statul român care a deschis-o. Nu își dau seama că trec fără griji prin fața unui „tsunami” de pământ ce stă să se prăvale peste ei. Și oricum le-ar veni greu să creadă că așa ceva ar fi posibil, pentru că nimeni nu poate fii atât de inconștient încât să țină autostrada deschisă dacă pericolul ar fi real, nu-i așa? Și totuși, Colectiv... (Alunecare
Tragedia Aciliu – Mai este doar un pas! Închideți de urgență traficul pe A1 Orăștie – Sibiu Lot 3, înainte să moară oameni îngropați de vii! () [Corola-blog/BlogPost/338783_a_340112]
-
a uitat spre Tău, apoi spre mine și iar spre Tău. - Ia hai oțâră. L-am urmat pe coastă în jos, nu prea departe. Împlântat perpendicular pe versant, un țanc de-un stat de om părea că stă să se prăvale în hău. - Ia-u ce mă gândi: dăm drumu la ptiatra ahasta șî, cân o da-n Tău, îi împle pe-ahăia cu apă. Să-i vez atuncea cum s-or sparia! M-am uitat în jos, să mă asigur că nu
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
adăpostea cocoșii / Ascunde-n umbra crăcii, ce atârna în dodii / Motanul cel dibaci, flămând și pus pe șotii / Ani mulți la rând trecură, pieiră generații / Cotețul și ghârliciul le înghiți pământul / Un geamăn plin de carii, îmbătrânit de timp / Se prăvăli în scrâșnet, lovit aprig de vânt / A mai rămas doar unul să țină adăpost / Unui cățel plăpând în scorbura jilavă / Cu Cerul nu-i de joacă! Și-agudul știe asta! O cărucioară plină cu paie, trasă de un cal sur
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
pe chip coboară. Plânge Eros clipe-amare, doruri plec, se duc bătrâne, Toamna te urmează-n aer, sunt și bucurii-n răsunet, Viața chicotind în mustul cel ce fierbe aprins de zâne, Pașii-ntineresc în tine, Lună, liric, vis cu sunet. Prăvălită-n nostalgie peste albastru-n văi adânci, Luna-n cerul lumii fierte de o vară verde-n totul, Spirite-n a lor fioruri mai răsună-n vechi porunci, Dar se pierd treptat ecouri, păsări libere ca focul. Eternă-mi ești
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
Lacul Ontario - este construit un tunel, unde, când îl străbați, ai o senzație ciudată, ca și cum ai duce în spate tot ce ai văzut afară; senzația se optimizează când, printr-un fel de ferestre, privești printre șuvoaiele de apă ce se prăvălesc prin fața ta și întrezărești ciorchinii de oameni de pe mal privind apa în cădere și spectacolul oferit de întrepătrunderea curcubeelor. Continuând drumul în lungul fluviului Niagara, îți dai seama că acesta străbate un canion (vale cu pereții aproape verticali) cu un
Impresii din Canada, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339252_a_340581]
-
Ne conformăm, de ochii lumii! Adică vrem să-i păcălim simulând un accident. Doar acum sunt și eu din Mura... Când apare zăpada facem puțintel... teatru. Adică legăm microbuzul cu lanțuri, cabluri, frânghii de singurul tractor din sat și-l „prăvălim” pe o râpă înaltă, astfel ca să fie oprit într-un copac nu prea mare. Cam pe: „La fântâna din luncet, Unde apa curge-ncet; Tot încet prin cel brădet.” Legăm copiii cu frânghii de acel copac, și-i punem să
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
parcare lăsate pe trotuarele pe unde mamele ar trebui să-și scoată copiii la plimbare. Mai încolo, un panou de publicitate care nu respectă regulile (amplasat greșit, cu dimensiuni mai mari decât cele legale, care la o furtună se poate prăvăli peste un om). Instituții publice sau organizații private care nu oferă rampe de acces pentru persoane cu dizabilități. La trecerea de pietoni, indivizi care trec cu 100 de kilometri la ora prin oraș, călcând legea cu rotile bolizilor. Bucăți de
Banalizarea națională a infracțiunilor () [Corola-blog/BlogPost/339211_a_340540]
-
cu fața către Olt, care, atunci când se înfoia, și se înfoia destul de des, lua și tăciunii din vatră și spăla toate ulițele, vreo trei la număr, care se propteau în gardul lui Gheorghe al lu Șolea, ca apoi să se prăvălească spre godovan - un petic de apă ce mai astâmpăra arșița verii de pe pieile înegrite ale copiilor -, parcă nimic nu mai era ca la început Până să vină pacostea asta, toată lumea era liniștită, își vedea de ale ei, nimeni nu avea
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
durerea val, de țărm l-aș sparge Și urletul din picuri l-aș aduna în nori, Ca-n marea vieții înălțând catarge, Să plâng deasupra lor cu lacrimă de flori. De-ar fi durerea râu, într-o cascadă L-aș prăvăli, să-l sparg în stropi, de bolovani. Din tăria cerului să-i fac plămadă, Să nasc din apa lui încă vreo câțiva ani. Să culeg timp și să-l așez cărare. Secundă de secundă s-o leg, s-o împletesc
DE-AR FI DUREREA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341089_a_342418]
-
de borangic. Nu credeam că vreodată Voi fi și eu mai bătrîn, Prins în trupul tău de fată Ca-ntr-o căpiță de fîn. Dar deodat ă universul Mi-a deschis o altă cale Mai bătrîn, mai stors de visuri, Prăvălit din deal în vale... 2 Vers animat de o conștiință seacă Ce n-a lăsat consoanele să treacă De azi într-un Edenic altădată Și-n care chiar și cerul se înneacă Consoanele-s ca sînii tăi de fată Poveste
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > AU PLÂNS PE GLEZNE SĂLCII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Se prăvălesc golgote peste tăcerea nopții, Mai tremură o lună în cer abandonat, Se bucură nebunii și scriu în cartea sorții Că nu mai sunt nici stele și lebede-au plecat... Și cine să mai cânte când ai privit la mine Precum
AU PLÂNS PE GLEZNE SĂLCII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341255_a_342584]
-
le treacă durerea de cap, se făcură ceasurile amiezii. În cele din urmă, câțiva călăreți se furișară pe drumeagul din pădure către munți, urmară poteca ce șerpuia printre stânci și ajunseră pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălea furioasă la vale. O traversară când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul era străjuit de pereții abrupți, înaintară prin vad. Pesemne, iscoada rătăcise calea, iar acum încerca să-și repare greșeala. Locuri sălbatice, dar în același timp
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
cât se apropiau, cu atât răzbătea până la ei un zgomot asurzitor. De după o stâncă privirile descoperiră o priveliște încântătoare, de basm. O cascadă tumultoasă își revărsa apele de undeva de sus, în hău, se lovea zgomotos de stânci și se prăvălea vijelioasă la vale. Din acest loc înaintarea călăreților era blocată. - Ai greșit drumul, nemernicule! - se răsti principele la iscoadă. Dacă, până la lăsarea nopții nu am vrăjitoarea la picioarele mele, trupul îți va atârna în ștreang, în bătaia vântului din munți
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
aceste locuri pe atât de străine îmi par acum. - Nenorocitule, te joci cu răbdarea mea? - Îndurare, Măria Ta! - Singura iertare ți-o mai poate da popa! - strigă nervos și scoțând paloșul îi reteză gâtul dintr-o lovitură. Țeasta i se prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
uzină. Niculaie s-o trezât cu nόptea-n cap în zâua aia, maică, să crepe nește lemne. O pus lemnu' pă cătur și-o ridicat săcurea deasupra capului, să-l despice. Ca fuljerat, o scăpat săcurea din mâni și s-o prăvălit și el. - Ana! Ana me... o măi apucat să spună, când l-o găsit ie căzut la pământ. S-o apropiat și s-o uitat cu frică la el,. Niciodată n-o fost beteag. Nici de beut , n-o beut
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
pietre sau cartofi, cum doriți). Cum forța de atracție gravitațională e direct proporțională cu masa corpului prăbușit, pisica a miorlăit de mi s-au strepezit dinții, că nici n-am mai putut să dau atenție sărmanului meu cot peste care prăvălisem mai bine de jumătate de quintal din prețioasa-mi ființă, respectiv masa m. Dar asta n-ar fi nimic; cu pisica aș fi scos-o eu, cumva, la capăt, că i-am promis o pungă de „Whiskas” la-ntoarcere (întoarcerea
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
aia. Unge-o cu puțin ulei. Dincolo de poarta care scârțâia se întindea curtea. O curte mare în care florile erau regine. Două pietre mari de râu, niciunde nu am mai văzut altele la fel, tăiate mai întâi din munte și prăvălite în râu unde au fost uitate până când bunicul său poate tatăl bunicului le adusese acasă, stăteau încă, acolo, lângă fântâna cu cumpănă, să fie de folos femeilor. Am coborât cumpăna în adâncul întunecat al fântânii scoțând la lumină apa aceea
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
de ochii atenți și vicleni ai unui individ ciudat, care asculta și urmărea totul de la distanță. În seara aceea, pe când Tragodas se decisese să părăsească satul și să plece spre altul, doi vlăjgani îi ieșiră în cale, îl prinseră, îl prăvăliră-n colbul drumului, îi deșertară traista cu merinde și gologani, îi sfâșiară cămașa luând și pergamentul și, după ce-l înmuiară cu o cruntă bătaie, se făcură nevăzuți în întuneric. Tragodas deveni iarăși, chiar de a doua zi, umil și nenorocit
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
că-i luni. Prefer oricare zi de marți și 13 oricărei zile de luni. Lunea ți se bulucesc toate. Ca și astăzi. Nici n-apuc bine să intru în laborator, să pun halatul pe mine, că bețivanul de Vasile se prăvălește pe scări: - Doamnă, s-a spart țeava de apă potabilă! Lasă, nea Vasile, bine că nu s-a spart a cu țuică. În urma lui, Gicuță: - Doamnă, am pus-o! A crăpat iar filtrul! Crăpar-ar! Mai sunteți? Bineînțeles. La scurtă vreme
LUNI, LA PRIMA ORĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342202_a_343531]