801 matches
-
fie această „a treia nuntă” (greu de spus dacă a împlinit epitimia dictată de pravilă:„Cine va întra în trei nunte, direptu acéia cine va veni într-aceasta lucrare fără de lége curvéște, unii ca aceia să aibă pocoanie 3 ai” [Pravila mică]) culmea experiențelor conjugale ale fiicei lui Ionașcu Jora, căci, spre surprinderea lui („Iar Dabije vornicul nemică nu știè, nici în gând nu-i era”), dintre boierii ce merseseră la Poartă în 1662, după moartea lui Ștefăniță Lupu, ca să obțină
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nr. 3, p. 43-44. 203. Vezi Nomocanonul lui Manuil Malaxos, text grecesc stabilit și traducere românească de Vasile Grecu și Gheorghe Cronț în ediția modernă a îndreptării legii. 1652, București, Editura Academiei R. P. R., 1962. 204. Vezi Gheorghe Cronț, Pravila de la Govora din 1640, în „Studii”, XIV, 1961, nr. 5, p. 1213-1226; Idem, Instanțele de judecată ale bisericii din țările Române în secolele XIV-XVIII, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei” LII, 1976, nr. 5-6, p. 338-359. Despre recăsătorirea văduvelor în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văduvelor în secolul al XVIII-lea în două provincii din Franța, vezi François Lebrum, A vida conjugal no Antigo Regime, traducere în limba portugheză de M. Carolina Queirogo Ramos N., prefață de Fernando de Souso, Lisabona, [f.a.], p. 54-60. 205. Pravila ritorului Lucaci accepta a doua căsătorie, întrucât vorbea despre eventualitatea unor legături incestuoase între noul soț (tată-adoptiv) și o fiică a soției din prima căsătorie: „Iarră ce e de pre semențiia nunte ei, anume a însurăciunilor ce știu, iaste aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dînsa foarte ca și de o fată ce-are fi a lui, să va ce iaste a lui. Așea și socrul de muiarea feciorului său și feciorul de maștehă-sa și vărul de cătră muiarea frăține-său și a cumnatu-său” (Pravila ritorului Lucaci, ediție de I. Rizescu, București, Editura Academiei R. S. România, 1971, p. 167). în alte cazuri primejdia „sângelui amestecat” nu apărea: „Iară sora ei nu iaste apărat de-a luarea, ce de va și cumnatul și ginerele vădui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
apărat de-a luarea, ce de va și cumnatul și ginerele vădui, mătușa și nepoata nice într-un chip nu se cade a o lua” (op. cit., p. 182). Era și părerea Sfântului Vasile cel Mare. 206. „Pocăința cea adevărată - explică pravila - este numai pâine și apă, și metanii câte s-au scris mai nainte, și altele, iar sâmbăta și dumineca fiertură cu unt, iar pește și brânză și carne nici într-un chip...” (Pravila mică). în Pravila Sfinților Apostoli (după Codicele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cel Mare. 206. „Pocăința cea adevărată - explică pravila - este numai pâine și apă, și metanii câte s-au scris mai nainte, și altele, iar sâmbăta și dumineca fiertură cu unt, iar pește și brânză și carne nici într-un chip...” (Pravila mică). în Pravila Sfinților Apostoli (după Codicele de la Ieud, București, Cultura Națională, 1925): „Iară cine ia a doa muiare ũ lě (t) po(st) kd”[2 ani, post 24]. 207. Pravila bisericească numită cea mică, editată de Academia Română, București Tipografia
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pocăința cea adevărată - explică pravila - este numai pâine și apă, și metanii câte s-au scris mai nainte, și altele, iar sâmbăta și dumineca fiertură cu unt, iar pește și brânză și carne nici într-un chip...” (Pravila mică). în Pravila Sfinților Apostoli (după Codicele de la Ieud, București, Cultura Națională, 1925): „Iară cine ia a doa muiare ũ lě (t) po(st) kd”[2 ani, post 24]. 207. Pravila bisericească numită cea mică, editată de Academia Română, București Tipografia Laboratorii români, 1884
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pește și brânză și carne nici într-un chip...” (Pravila mică). în Pravila Sfinților Apostoli (după Codicele de la Ieud, București, Cultura Națională, 1925): „Iară cine ia a doa muiare ũ lě (t) po(st) kd”[2 ani, post 24]. 207. Pravila bisericească numită cea mică, editată de Academia Română, București Tipografia Laboratorii români, 1884, p. 93. 208. Pravila mică, ed. cit., p. 14. Văduva putea fi o apariție distructivă pentru cariera unui preot. Canoanele Sfinților Apostoli, imprimate în îndreptarea legii sunt explicite
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Codicele de la Ieud, București, Cultura Națională, 1925): „Iară cine ia a doa muiare ũ lě (t) po(st) kd”[2 ani, post 24]. 207. Pravila bisericească numită cea mică, editată de Academia Română, București Tipografia Laboratorii români, 1884, p. 93. 208. Pravila mică, ed. cit., p. 14. Văduva putea fi o apariție distructivă pentru cariera unui preot. Canoanele Sfinților Apostoli, imprimate în îndreptarea legii sunt explicite în acest sens: „Canonul 18 al Sfinților Apostoli grăiește: cine va vrea să se facă preot
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
putea să se ție în curăția ei, de va vrea să se mărite, neapărată să fie” (îndreptarea legii, ed. cit., p. 114). 209. Ibidem, p. 91. 210. După Arhid. Ioan N. Florea, op. cit...., p. 418. 211. Ibidem, p. 52. în Pravila Sfinților Apostoli: „Iară cu a treia muiare đ lě (t) po(st) S” [4 ani, post 66]. 212. Ibidem, p. 93-94. 213. Ibidem, p. 94. în Pravila Sfinților Apostoli: „Iară cu a patra muiare th lě (t) po(st) ř
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
După Arhid. Ioan N. Florea, op. cit...., p. 418. 211. Ibidem, p. 52. în Pravila Sfinților Apostoli: „Iară cu a treia muiare đ lě (t) po(st) S” [4 ani, post 66]. 212. Ibidem, p. 93-94. 213. Ibidem, p. 94. în Pravila Sfinților Apostoli: „Iară cu a patra muiare th lě (t) po(st) ř 9 ani, post 100]. 214. Vezi Dan Horia Mazilu, Lege și fărădelege în lumea românească veche, Iași Editura Polirom, 2006, p. 90-95. 215. îndreptarea legii, ed. cit
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
București, Editura științifică și enciclopedică, 1976, p. 206, 233. 225. Vezi A. D. Xenopol, op. cit., vol. II, p. 398. 226. Vezi și 19 Sfinții Apostoli, 54 Trulan și canoanele 23, 68, 76, 78, 87 ale Sfântului Vasile cel Mare. 227. Vezi Pravila bisericească numită mică, tipărită mai întâi la 1640 în Mănăstirea Govora, editată de Academia Română, București, Tipografia Academiei Române, 1884, p. 22. 228. Arhid. Prof. dr. Ioan N. Florea, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, p. 183. 229. Opinie a lui Anton
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Vezi Philippe Ariés, Georges Duby, Istoria vieții private, [vers. rom.], vol. III, București, Editura Meridiane 1995, p și urm. Codurile de legi, în vigoare în Veacul de Mijloc, acordau și ele o deosebită atenție acestei probleme (vezi capitolele specializate în Pravila ritorului Lucaci, Pravila din 1581, Cartea românească de învățătură, îndreptarea legii). Un exemplu dat de Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 103: Mihnea cel Rău, fiul lui Vlad țepeș, a fost văr primar cu Maria Voichiță, fiica lui Radu cel Frumos. Maria
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Georges Duby, Istoria vieții private, [vers. rom.], vol. III, București, Editura Meridiane 1995, p și urm. Codurile de legi, în vigoare în Veacul de Mijloc, acordau și ele o deosebită atenție acestei probleme (vezi capitolele specializate în Pravila ritorului Lucaci, Pravila din 1581, Cartea românească de învățătură, îndreptarea legii). Un exemplu dat de Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 103: Mihnea cel Rău, fiul lui Vlad țepeș, a fost văr primar cu Maria Voichiță, fiica lui Radu cel Frumos. Maria Voichiță, i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de care se loveau „grupurile de schimb”, vezi Ștefan S. Gorovei-Mihai Sorin Rădulescu, Constantin Basarab Brâncoveanu. Strămoșii, înrudirile și calea spre tron, extras din „ Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopolț”, XXVII, 1990, p. 232-234. 233. Pericolele „amestecului de sânge” (cu toate că pravilele precizau gradele de rudenie admise de însoțiri și zăboveau pe larg asupra „treptelor căsătoriei”) apăreau destul de frecvent - văduvele nefiind excluse - din cauza cercului relativ închis (categorie socială, comunitate definită geografic) în care se învârteau grupurile ce operau „schimburile”. Elitele sociale rezolvau
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în diatele românești din Veacul de Mijloc nu prea transpare acea „teologie a sufletului” și preocuparea celui ce se pregătea să treacă „dincolo” pentru locul ce va fi ocupat de sufletul său după Judecata de Apoi - stăpânirea tuturor bunurilor (deși pravila nu-i dădea dreptul, de regulă, decât la o treime din averea defunctului soț). „Adecă eu, finea cămăraș - îi cerea boierul să scrie părintelui Petriman la 5 iunie 1661 - [...] scris-am ca să să știe: întâi, casele cu ce iaste împrejur
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
proprietatea familiei părinților fetei). Cu prilejul logodnei și înaintea nunții, fata care urma să se mărite primea din partea mirelui (a socrilor, de fapt), a părinților, a neamurilor și a cunoscuților apropiați ai familiei daruri numite „darurile dinaintea nunții” (de care pravila avea, la fel, gripă; culegerea Legiuri civile din 1854 - p. 150 - evocă, încă, participarea acestor „daruri” la mecanismele succesorale: „Când bărbatul va muri, și nu se va mărita muerea, sau se va mărita după anul jalii, atunci, de va avea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
postelnicului Dragomir), asigurată - prin „întăriri” - de unii soți grijulii, care bănuiau tracasările și abuzurile ce le așteptau pe văduve din partea rudelor defunctului, zestrea - recuperabilă, am văzut, sprijin pentru o eventuală recăsătorire - devenea un fel de „pivot” al întregului ansamblu succesoral. Pravila (mă folosesc în continuare de Indereptarea légii cu Dumnezeu care are toată judecata arhierească și împărătească de toate vinile preoțești și mirenești din 1652) sistematiza drepturile de moștenire ale văduvelor, examinând situațiile concrete. Glava 232: „Pentru muiarea care va rămânea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
moartea mamei lor. „Femeile mâhnite”, văduve pretinse ori legitime - o lume deloc monotonă „Văduvele” ascunse Li se întâmpla deseori Voievozilor (sau viitorilor voievozi) să presare prin țară „roade” ale unor iubiri fugare, „fii naturali” („fecior de féliul lui” îi denumea Pravila lui Eustraie Logofătul pe acești fii nelegitimi făcuți „cu o țiitoare știută”), care erau îndeobște recunoscuți drept coborâtori din familiile domnitoare (sigur că nu în termenii, total deformați, pe care îi recepta și îi consemna un călător străin: „La români
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o evoluție ce va duce la „tribunalele bisericești” din secolul al XVIII-lea), judecând - în afara neregulilor din comportarea oamenilor Bisericii - și chestiuni legate de familie (între ele căsătoriile dintre rude - le îndemna tradiția bizantină, care le punea la dispoziție și pravilele) și de moșteniri, împărțind dreptatea, cel mai adesea, în baza unor mandate domnești (drepturile de jurisdicție încredințate mănăstirilor, episcopilor sau mitropolitului, întărite și reconfirmate de voievozii în succesiune, se transformau deseori în imunități) sau chiar și fără delegări speciale. Inamicii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-și vândă pământurile (de multe ori le cumpărau Domnii), văduvele suportau agresiuni (chiar dacă aparțineau elitelor: „[...] numai munca ce au făcut femeilor lor și înmei lui Șeptilici pentru avuțiile [îl critică Miron Costin pe Alexandru Vodă Iliaș] - au fostŭ peste pravilă, că pre légea direaptă nici fecior pentru fapta tătâne-său, nice părintele pentru fapta fecioru-i de vârstă nu-i platnicŭ”; „Iar doamna Ducăi-vodă, vădzând așè, s-au dus cu toată casa ei la țarigrad. Așè au început a o apuca
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Costandin postelnicul moarte, iar într-alt chip nu”. Evidența („acéle trei răvașe” căzute „în mâna jupânései Elenei și a coconilor ei”) a anulat opoziția mincinoasă („bâha”) lui Stroe și l-a obligat să-și recunoască vina. Pedeapsa impusă de „sfânta pravilă” cade firesc: „Aflară să-l omoare și pre Stroe, ca să ia plată precum au făcut. Și să déde cu judecată dreaptă pre mâna armașilor”. Cum până aici am reprodus doar opiniile favorabile Cantacuzinilor (merituoase întruchipări ale tuturor virtuților posibile), să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Antonie Vodă din Popești: „înaintea Domniei mele și a fiului Domniei mele, Io[an] Neagul Voievod [...] cinstitul preasfințitul părinte Teodosie mitropolitul, și amândoi episcopii, și toți egumenii, și toți boiarii țărăi, din mare și pănă la cel mic...”) consultase pravila și găsise că Stroe Leurdeanul trebuie, pentru culpa morală și pentru celelalte învinuiri cu caracter material, „să ia plată precum au făcut”, adică „să-l omoare și pre Stroe”. Numai că - zice cronica - „jupâneasa Elena și cu feciorii ei n-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sub chipul ei „artizanal” medieval, o vechime considerabilă. Curvia însemna în limba românească veche și „prostituție”, dar și „practicarea unor relații sexuale extraconjugale” (un soț adulterin mărturisea că „s-a încârdoșit cu muieri curve”355. Cuvântul („păcatul curviei”) apare în Pravila ritorului Lucaci din 1581, în Pravila de ispravă oamenilor, în fragmentul copiat în Codex Neagoeanus, în Pravila aleasă, tradusă de Eustratie logofătul. Macarie, în Teologia sa dogmatică, așază, între păcatele enumerate acolo, curvia după sodomie, iar în Viața Sfântului Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vechime considerabilă. Curvia însemna în limba românească veche și „prostituție”, dar și „practicarea unor relații sexuale extraconjugale” (un soț adulterin mărturisea că „s-a încârdoșit cu muieri curve”355. Cuvântul („păcatul curviei”) apare în Pravila ritorului Lucaci din 1581, în Pravila de ispravă oamenilor, în fragmentul copiat în Codex Neagoeanus, în Pravila aleasă, tradusă de Eustratie logofătul. Macarie, în Teologia sa dogmatică, așază, între păcatele enumerate acolo, curvia după sodomie, iar în Viața Sfântului Vasile cel Nou - carte cu o circulație
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]