733 matches
-
posibilitatea de a culege numeroase perle, mi se par importante două constatări: în primul rînd, observăm că în cultura și în școala română metaforele critice circulă mult mai mult decît analiza riguroasă a conceptelor; gîndirea mitico-metaforică fiind în continuare mai prețuită decît cea logică și disociativă. A învăța dogmatic asocieri paradoxale, în linie călinesciană, e dezastruos; istoria culturii și a literaturii române devine o suită de formule magice, neanalizabile, dar potrivite la orice (de la un "Lorenzo de Medici al nostru" la
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
perfecte oglindiri. Doar energiile rădăcinilor pulsează plenar în fiecare ramură, iar codul genetic al întregii plante stă în sămânță”. La fel, dirijatul, cu siguranță că ascunde un imens travaliu de cercetare a partiturii supuse restituirii, dar este forjat, furnizat și prețuit, în ultimă instanță, de forța talentului. Restul ține de ipostaza dirijorului-cercetător identificată cu aceea de dispecer al întrebărilor fundamentale legate de ceea ce reprezintă arta dirijorală în lumea noastră brăzdată de o copioasă inerție ori ignoranță. Iar atunci când interogațiile sunt pertinente
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
Enchiridion, 8: „nici iubire fără speranță nu este, nici speranță fără iubire, nici ambele fără credință” (proinde nec amor sine spe est, nec sine amore spes, nec utrumque sine fide). Deviza lui Augustin era: diligete homines, interficite errores („iubiți și prețuiți oamenii, nimiciți erorile, rătăcirile”). Problema este, prin urmare, aceea a modului în care mesajul creștin trebuie transmis pentru ca el să nu ajungă pe pământ sterp sau în mărăcini. În mai multe lucrări, Augustin caută să răspundă la chestiunea aceasta. Amintesc
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
se pot emite decât banalități”. Totuși, marea dezamăgire a Monicăi Lovinescu cred că are a face cu obligația ei de a folosi, după 1989, „aceleași argumente ca sub comunism”. O indignare stăruitoare, anulată, din fericire, când și când, de oamenii prețuiți indiferent de împrejurări: G. Liiceanu, N. Manolescu și G. Omăt. Patapievici, Bădiliță, Jelea și ceilalți apropiați nu reușesc, totuși, să păstreze, în notațiile diaristei, tonul înalt. Poate pentru că memoria ei, „capricioasă” și „ciuruită”, este asaltată de ritmuri sociale față de care
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
culoarea viilor din Champagne, sau Bordeaux, toamna, când sufletul morților e tot adunat în globurile de aur ale corolei de "krysosanthemon", de la "krysos"-aur, la "anthemon"- floare, dar nu una oarecare, cu ceva definitiv, plenar și mortuar. De altfel, dacă prețuita crizantemă vine din India, și arbustul de iasomie, evocat de Mazilescu, cu mirosul lui aspru și delicat totodată, aproape disperat, ca versul lui Virgil, tot de acolo vine. în fine, "trandafir"-ul încheie la Mazilescu, calm, corola generoasă de simboluri
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
buze roșii-vinete, i se încâlceau firele rare în barbă, ieșeau de sub pijamaua decoltată furca pieptului și coastele deșirate. Apariție halucinantă. Cumpărase o cutie cu stavrizi în ulei și-acum aștepta coltucul." Publicarea textului memorialistic din Acasă i-o datorăm mult prețuitei pianiste Ilinca Dumitrescu, fiica lui Ion Dumitrescu. Pe când și apariția în volum?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
avea orgoliul umilinței de a coborî pînă la necuvinte doar pentru a spune încă o dată, în felul său, că la început a fost Cuvîntul și Cuvîntul era Dumnezeu iar Dumnezeu era Cuvîntul. Pentru un tbărpoet recunoașterea de către un venerabil și prețuit scriitor are o valoare pe care biografia literară o lui Eugen Jebeleanu, apărută în „Contemporanul", care îți e dedicată. Prea puțini dintre saiitani ajunși la vîrstele Magistrului mai au generozitatea de a scrie despre tineri. Cum ai primit vestea acelei
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
este refuzul - generalizat la părinți și copii - de a se autoanaliza, lenea de introspecție pe care te chinui să o crezi divorțată de intelectualitate. De aici vine dificultatea rolurilor, cel puțin pentru doi actori cerebrali (și, cred eu, prea puțin prețuiți) ca Daniels și Linney, obligați să intre în pielea unor personaje indolente, care lasă viața să treacă pe lîngă ei și nu acționează decît în ceasul al doisprezecelea. Nu v-am spus decît pe scurt unde e piesa lipsă. Ei
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
T. Arghezi, spre a nu vorbi de Petru Dumitriu, ca și de atîția alții, găseam reflectate tezele oficiale, de factură "socialistă", de pînă în 1965, să recunoaștem că mentalitatea naționalistă a proliferat, la rîndul său, inclusiv în scrierile unor autori prețuiți, de la Marin Preda (veteran al celebrării colectivizării agriculturii) și Constantin Țoiu la Ion Gheorghe și Ioan Alexandru. Un "ruralism" excesiv, indus pe filieră ideologică, ne face și azi a-l supraprețui pe autorul Moromeților, în dauna, bunăoară, a unor Radu
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
Însă, încă o dată, mă întreb: Este asta un element de imagologie în sensul strict al termenului? Revenind la imagologia propriu-zisă, autorul îl aduce în scenă pe Ion Codru-Drăgusanu, cu ale sale însemnări de călătorie prin Germania, în care relevă că prețuita cinste a germanilor nu se prea lasă identificată peste tot iar divizarea politică a țarii e o prea tristă realitate. Apoi Alecsandri a găsit, la nemți, metehne că, de pildă, tendința lor de autosuprapretuire (infatuare). Iar Gh. Barit, și el
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
Paul Cézanne din seria „Jucătorii de cărți” a fost vândută, la sfârșitul anului trecut, cu astronomica sumă de 250 de milioane de dolari, devenind cea mai scumpă operă de artă din lume. Faptul că o creație artistică este atât de prețuită ne bucură, desigur. Se dovedește că, într-adevăr, arta reprezintă, pentru cei bogați, un domeniu al investițiilor foarte profitabile și foarte sigure, ca aurul sau platina. Însă nu avem cum să nu observăm, cu amărăciune: ce bine ar fi dacă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4925_a_6250]
-
arbitrarului sau a voinței unor oameni politici sau lideri de moment. Poate, în acest context, merită analizată ideea ca una din zilele Revoluției din Decembrie să fie desemnată - prin voința populară, exprimată, eventual, prin referendum - ca Ziua Timișoarei, cinstită și prețuită cum se cuvine. În final de an - la ceas de bilanț și aureolată de spiritul Sărbătorilor de iarnă - Ziua Timișoarei ar căpăta dimensiunea și amploarea pe care le merită și ar fi legată, indisolubil, de evenimente din istoria mai recentă
Agenda2003-51-03-gen2 () [Corola-journal/Journalistic/281850_a_283179]
-
care fusese adus. Au rămas vocea și jurnalul poetului. Fusese ultimul său interviu la Radio Timișoara... Același sentiment de neputință a cuprins-o atunci când studenții și profesorii Universității de Vest l-au comemorat pe eruditul profesor Eugen Todoran. Glasul dascălului prețuit, răsunând în aulă, a cutremurat atât de mult, încât a reverberat încă multă vreme în conștiința foștilor colegi și studenți. Același moment s-a repetat și în Capitală, la Uniunea Scriitorilor. De fiecare dată, se confesează Veronica Balaj, îi dau
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
Căci tocmai astăzi se împlinesc exact 25 de ani de la debutul său, în 14 noiembrie 1978, cu Turridu din „Cavalleria rusticană“ de Mascagni. Însă merită încercarea: nu să povestești o carieră de nepovestit, ci să-l descoperi, înlăuntrul celui mai prețuit Otello al lumii, pe omul cald, bun, tandru și risipitor cu sine. Otello copil Directorul Operei Române s-a născut în zodia Leului, în Timișoara anului 1948, într-o casă obișnuită, într-o familie ca oricare alta. Când avea vreo
Agenda2003-46-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281699_a_283028]
-
se oprește, poate, la Otello regizat de românul parizian Petrică Ionescu, la inaugurarea Operei Bastille din Paris: imaginați-vă un vas în flăcări țâșnind din furtună pe scenă și Leul maur stăpânind, ca un vulcan, lumea... Și totuși, cel mai prețuit Otello al lumii alege să închidă cercul primului sfert de veac cu „Paiațe“: „Canio este, totuși, cel mai aproape de sufletul meu. Artistul gata să moară din dragoste, pe scenă“. Profet, acasă Și pentru că a ales să fie profet la el
Agenda2003-46-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281699_a_283028]
-
Aici și-a clădit singura proprietate pe care a avut-o în țară. Construită din mijloacele obținute drept urmare a propriilor turnee de concerte, Vila "Luminiș" a găzduit cu mai bine de șase decenii în urmă întâlnirile maestrului cu cel mai prețuit dintre discipoli, cu violonistul Yehudi Menuhin. Zilele trecute, pentru a opta oară, aici au fost găzduite cursurile de măiestrie oferite tinerilor muzicieni de profesorul, de violoncelistul Marin Cazacu. Pe de altă parte, nu trebuie uitat, cu un secol în urmă
"Enescu și muzica lumii"... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9338_a_10663]
-
ediție critică, si comentarea operei lui Paul Zarifopol, reluînd-o, pentru a o întregi, din 1971 și pînă anul trecut, dîndu-ne o excelentă și completă ediție a tuturor scrierilor marelui eseist. E un merit, memorabil, care nu va fi uitat, ci prețuit cum se cuvine. Și-a adunat de-a lungul celor peste patru decenii de activitate de exeget cîteva dintre studiile publicate în volume, dintre care as aminti culegerea Continuități din 1974, densă și substanțială. Astăzi revine în librarii cu volumul
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
fie în căldură bine întreținută a conacului de la Mircesti, fie, mai bine, în voiajuri protectoare în străinătate, particulare sau oficiale. Războiul de independență i-a smuls stări de exultare, apoi redevenind omul de lume care a știut să se facă prețuit și la Junimea. Niciodată nu va fi îndeajuns prețuit faptul că, tot primind corespondență de la Ion Ghica, a intuit artisticitatea epistolierului, îndemnîndu-l să le compună, adresîndu-le lui, marele său prieten încă de pe vremea studiilor pariziene. Încît, se știe, nașterea vestitelor
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
glorii care s-au tot perindat prin epoca, dispărută apoi prematur, la numai cincizeci de ani. Prin coroborarea acestor răspunsuri s-ar putea obține informația palida că Lucia Ioan a fost profesoară la facultatea de Arte Decorative și o pictorița prețuita în cercurile profesionale, lipsită însă de popularitate (și cu atît mai mult de glorie) și care, pentru acuratețea imaginii artei noastre contemporane, ar trebui readusa în atenția publică. Și acest lucru chiar s-a întîmplat. Cu opt ani în urmă
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
pe care noi îl credem foarte sănătos și în urma căruia romanurile țărănești și descrierile tipice au ajuns să fie prețuite de literaturi, de noveliști". Arta lui Slavici, ca și a celorlalți care creau o astfel de literatură poporană, era deci prețuită pentru că "părăsind oarba imitare a concepțiunilor străine, s-au inspirat din viața proprie a poporului lor și ne-au înfățișat ceea ce este, ceea ce gîndește și ceea ce simte românul în partea cea mai aleasă a firei lui etnice". Și să nu
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
modificare trebuie argumentată, în contextul istoric și politic respectiv, din perspectiva unei opoziții între clase sociale. Prin urmare, o mai subtilă strategie sovietică a fost aceea de a susține ipoteza unei limbi moldovenești "purificate" de elementele latine atît de mult prețuite dincoace de Prut, de către reprezentanții boierimii din Regat. Românimii feudale i se opunea astfel o moldovenitate sadea țărănească, iar loialitatea față de imperiul sovietic urma a fi una de tip convențional socialist: clasa socială trece înaintea naționalității. Însă strategia a eșuat
Moldova de dincolo de Prut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16135_a_17460]
-
stil." El dăduse numele revistei "Sburătorul". Ion Barbu îi apărea "extrem de irascibil, violent chiar - și se dorea distant, inaccesibil. A avut conflicte cu mulți colegi de-ai săi de generație. I se părea că nu e îndeajuns de... respectat și prețuit". I. Peltz repetă apoi lucruri știute din Memoriile lui Lovinescu, așa cum ar fi declinarea numelui de Ion Popescu la debutul originalului poet în cenaclu, și relatează fapte anecdotice din timpul stagiului de doctoranzi în Germania a lui Ion Barbu și
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
i-a încredințat celui mai bun actor al anului, desemnat de UNITER, mijlocul/balanța celei de-a XII-a izbutite sale stagiuni: în 14 și 15 decembrie, de la ora 20, la Club 30, Florin Piersic jr. își va prezenta spectacolul prețuit tot de UNITER drept cel mai bun într-un spațiu neconvențional, „Sex, drugs& rock’n’roll“, după Eric Bogosian, producție a Teatrului Luni, de la Clubul bucureștean Green. Actor cu o puternică individualitate, pe care nimeni nu mai poate să-l
Agenda2003-49-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281790_a_283119]
-
la un vis neîmplinit ce am mângâiat de mult și de atâtea ori în clipele noastre de dulce și liber zbor al fanteziei - visul unei adevărate societăți literare, în fruntea căreia să vedem pe adevărații noștri artiști literați, pe aceia prețuiți și iubiți de toată lumea românească - o societate care să aibă și autoritatea necesară și mijloacele de a îndruma mișcarea literară. Dorința de a se pune bazele unei societăți profesionale a scriitorilor era determinată și de necesitatea de a ameliora și
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
semnelor de carte. În epoca victoriană apar primele semne de carte comercializate. Este vorba despre „stevengrafele“ din mătase ale lui Thomas Stevens, care constituiau unul dintre cadourile oferite și primite cu plăcere și care sunt acum obiecte de colecție deosebit de prețuite. După 1880, când producția de mătase a intrat în declin, editorii și tipografii au inventat semnul de carte din carton subțire sau din hârtie, pe care se făcea reclamă de la noi apariții editoriale până la săpunuri. Din coli colorate de hârtie
Agenda2005-02-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283261_a_284590]