755 matches
-
care relativitatea este legea supremă. Se vorbește despre maximizarea "sumei unităților individuale", fără a i se atribui un sens definitiv acestei expresii. Poziția aceasta nu trimite la un liberalism utilitarist care nu vorbește decît despre eficacitate și deloc despre distribuție, preamărind virtuțile libert arianismului și non-intervenționismului. Ideea este că, pe de o parte, limite sociale ale libertății nu sînt numai acțiunile statului, ci, deopotrivă, și cele ale unor persoane private (organizații, asociații etc.), iar pe de altă parte, sectorul public poate
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
ei sunt îngeri pământești. nu duce lumea la război. învață-i să dospească pâini, să umple lumea de altoi cu lumânările în mâini și spune-le să fie buni. pomeni să facă din prinos și-n zilnicele rugăciuni să-l preamărească pe Hristos. să spui că veșnice grădini în ceruri eu le-am pregătit. din Edenul Sfintei-Treimi i-am prigonit fiindc-au greșit și dă-le zmirnă, pâine, pești, să-și ducă truda tot mereu. Tu mamă, spune-le că ești
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
fecioarele-martir medievale, Ioana d'Arc este un icon cu o simbolistică foarte controversată. Este eretică, sau sfântă, vrăjitoare, sau vizionară, rațională, sau ne-bună, o adevărată eroină, care a depășit limitele epocii sale, sau o țărăncuță pe care francezii au preamărit-o nejustificat, transformând-o în simbol patriotic 150? Asemenea fecioarelor-martir, Ioana d'Arc își legitimează comportamentul susținând că urmează voința divină, dar, spre deosebire de acestea, ea desființează bariera dintre feminin și masculin, asumându-și rolul de cavaler, și subminează autoritatea bisericească
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ceea ce demonstrează încă o dată că între cele două regimuri politice nu existau deosebiri ambele bazându-se tot pe ură, violență și propagandă deșănțată închinată vreunui „erou” propriu căci dacă legionarii îi aduceau osanale lui Corneliu Zelea Codreanu, atunci comuniștii îl preamăreau pe Stalin, „tătucul națiunilor democrate de pretutindeni”. Desigur, există mii de documente arhivistice care se termină cu urarea de mai sus dar în contextul acestui material îl vom evoca doar pe cel trimis SSV Tutova de către altă „întreprindere” căpușă numită
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
soției lui Bogdan-Pitești, care se pare că ar fi vrut să-l facă beneficiarul jefuirii soțului ei, aflat o clipă în pericol de a fi răpus de o boală grea." Pe fiica lui Delavrancea o amintește doar pentru a se preamări pe sine: "O văd pe Cella care îmi vorbește de admirația numitului Barbu pentru romanul meu"; numitul Barbu e reputatul scriitor B. Șt. Delavrancea statornic prieten al lui Ion Luca, "detestat de Mateiu, încă din tinerețe, cînd se afla silit
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
omului nu era mai bună, dar oamenii își găseau siguranța în ușurința de a se înțelege unii cu alții." Din Clarens, pe de altă parte, locul unde s-a refugiat Saint-Preux, unul din cele trei personaje principale din Noua Eloiză, preamărește redobîndirea liniștii sufletești astfel: Cît de sfînt este să-ți duci viața în ambianța unei prietenii liniștite, la adăpost de furtuni și de pasiuni violente. Ce spectacol plăcut și emoționant este o casă simplă cu toate la locul lor, în
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sceptică, subjugată de imperativul negării cu orice preț, al acționării în orice condiții, nu contează dacă printre ruine și țăndări. Renega așadar trecutul, condamna prezentul, dar fără capacitatea de a se deschide unei configurări concrete și pozitive a viitorului. Erau preamărite simțul individualității, răceala individualistă, nicidecum cinică sau indiferentă, ci radicală și coerentă în a susține revolta intelighenției împotriva puterii și culturii dominante. Decisivă pentru pregătirea și răspândirea nihilismului au fost opera lui Turgheniev, care a pus conceptul în circulație, și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu neglijeze poruncile lui Dumnezeu, din moment ce lumea înzestrată cu inteligență și discernământ se plictisise să asculte cuvântul lui Dumnezeu. Păsările își întindeau gâturile, își îndreptau capetele și fețele spre el, ca și cum l-ar fi înțeles. Francisc le îndemna să-l preamărească și să-l laude, cu cântecul și ciripitul lor, pe Dumnezeu, cel care le-a creat și care le hrănea. Astfel, continuând să le vorbească îndelung, le explica cuvântul lui Dumnezeu ca unor creaturi raționale. Trecătorii l-au remarcat pe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în arta de a compune. Dacă iau în considerație umilința și nevrednicia mea și a acelora care împreună cu mine au fost trimiși în Germania, și o compar cu starea actuală de înflorire și glorie a Ordinului nostru, rămân uimit și preamăresc în inima mea milostivirea divină, simțindu-mă constrâns să înalț către voi această voce apostolică: «Prețuiți vocația voastră, fraților: nu sunt mulți cei înțelepți trupește care au dat formă Ordinului nostru cu înțelepciunea lor, nu sunt mulți cei puternici care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și alte provincii, fie de dincoace de munți, fie de dincolo de munți, ba, mai mult, chiar și Dumnezeu, din reverență față de prea Sfânta Sa Mamă (a sa este indulgența, așa cum se știe), prin numeroase și vizibile minuni, în fiecare zi preamăresc, glorifică și răspândesc. Cum vor îndrăzni să nege prin oribilele lor convingeri ceea ce deja de atâta timp în fața Curiei Romane a rămas valabil? Într-adevăr, domnul papă Bonifaciu al VIII-lea, chiar și în timpurile noastre, i-a trimis la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fost poruncită și abținându-vă de la tot ce vă poate devia de la corectitudinea religioasă sau care în mod logic v-ar putea scăpa, în așa fel încât persoanele drepte ce vă stimează, observând cu plăcere frumusețea perfecțiunii voastre, să-l preamărească pe Tatăl vostru și să închidă astfel gura răuvoitorilor. Ați devenit într-adevăr spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni (1Cor 4,9). De aceea, cu greu s-ar putea găsi în voi o cută atât de fină sau
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
din plin sprijinite și de opoziție, chiar dacă din motive diferite. În această ordine de idei, menționăm că am avut ocazia să ne ocupăm separat 54 și de mișcarea opozantă lui Augustus, evidențiind că personalități de mare spiritualitate ale epocii, care preamăreau cu ardoare libertatea din epocile anterioare Principatului și, care, prin urmare, ar fi trebuit considerați ca aparținând cercurilor anti-Augustus și pro-republicane blamau cu înfocare imoralitatea contemporanilor 55. Am vrea să reamintim numai câteva pasaje mai importante din eseul Despre sublim
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fuseseră deja exprimate ca jurăminte în epistola unică din cartea a doua din Tristele: "Pe mare, pe pământ, pe puterile cerului, pe tine însuți, zeu între noi prezent [i se adresează lui Augustus], jur: inima mea bătea pentru tine, o preamărite; și am fost al tău cu tot sufletul meu. M-am rugat ca intrarea ta printre astre să fie amânată și am fost și eu o mică parte din grămada care se ruga pentru același lucru. Și pentru tine am
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
revărsat atâta entuziasm, încât o văd ca într-o aureolă. Pulberea de aur a timpului a încărcat-o de glorie și de poezie. Îmi va apărea ea acum (s.a.) așa cum o zăresc prin ochii atâtor artiști și poeți ce au preamărit-o și cântat-o?"35. Răspunsul e, se subînțelege, negativ, și reclamă refugiul în bibliotecă. În proza de ficțiune Lovinescu nu preia decât rareori fragmentele descriptive, de a căror convenționalitate își va fi dat seama, lucid, ca și de falsitatea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mormintele a nouă dorobanți, veteranii Vasluiului din războilul din 1877-1878, iar în mijlocul lor mormântul sergentului Constantin Țurcanu. Se reconstituie astfel, în mod simbolic și pentru vecie, legendara grupă cântată de Vasile Alecsandri. Vasluiul acest pământ de istorie și legendă, îl preamărește pe eroul din Războiul de Independență 1877-1878 și războiul pentru reîntregirea neamului 1914-1918, îi păstrează neîntinată memoria și îi evocă faptele cu recunoștință, transmițându-i cu mândrie din generație în generație, ca pe o torță aprinsă, această glorie fără de moarte
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Femeile sânt comune, copiii se cresc în comun, nici unul neștiind cine îi sânt părinții. S-a făcut mult caz de faptul că Socrate alungă din cetate Poetul. De fapt, poezia e, cum spuneam, prezentă, sub forma imnurilor și odelor care preamăresc cetatea. Este o poezie aservită, deci, intereselor politice, așa cum s-a practicat ea peste tot în "lagărul socialist". Ceea ce nu își găsește locul cu nici un chip în lumea raționalizată este, de fapt, pluralismul vocilor. în "Discursul în roman", Bahtin arată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
normă, propria sa libertate: În 1215, trimisul pontifical Roberto de Courçon a acordat acestor statute sigiliul aprobării papale. În 1231 universita rii au obținut de la papa Grigorie IX o serie de privilegii foarte importante: prin bulă papală, cetatea Paris este preamărită cu titlul de parens scien tiarum. Învățații sînt chemați să pună În serviciul creș tinătății toate resursele culturii lor. Alta este istoria Universității din Bologna, sălașul care-și dispută cu Parisul titlul de cea mai veche uni versitate din Europa
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
pomul cunoașterii binelui și răului, oamenii vor fi "asemeni lui Dumnezeu" insinua că astfel ei vor putea contempla universul, spre a-i cunoaște tainele, de la nivelul tronului Creatorului însuși. Păcatul originar echivalează, așadar, cu construirea unui (auto)idol menit să preamărească "eul uman", să îi stimuleze autoadorarea; căci, așa cum Thoma de Aquino observă, idolul este numit "minciună" în Sfînta Scriptură: "Idolii se agață cu înverșunare de minciună. Iar Glossa adaugă: "Adică de idol"" [1997:294]. Poate tocmai din această cauză, autoadorarea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a desăvârșirii spirituale în tradițiile religioase care dezvoltă o „teologie“ a separării, a rupturii, a diferențierii treptelor. Pe ultima treaptă, multiplul va fi reașezat altfel. în literatura biblică (iudaică și creștină), de exemplu, se vorbește despre ceata îngerilor care îl preamăresc pe Domnul, expresie a multiplului aflat în legătura privilegiată cu Unul: „în anul morții împăratului Uzia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun înalt [de domnie], și poalele mantiei Lui umpleau Palatul [Templul]. / Serafimi stăteau deasupra Lui, și fiecare
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
înapoi, viața i se pare lui Ahile mai de preț decât toate averile lumii. Iar după ce a pierdut-o, iar Odiseu îi vede umbra printre umbrele morților și îl crede rege al lor, Ahile îi spune: „Odiseu, nu-mi mai preamări moartea: Aș vrea mai degrabă să fiu pălmaș, slugă la un plugar amărât și sărac, decât rege peste neamul acesta de morți fără vlagă.“ De fapt, viu fiind, dorea ceva din ordinea firească a lucrurilor: să lase războiul, căruia îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
înapoi, viața i se pare lui Ahile mai de preț decât toate averile lumii. Iar după ce a pierdut-o, iar Odiseu îi vede umbra printre umbrele morților și îl crede rege al lor, Ahile îi spune: „Odiseu, nu-mi mai preamări moartea: Aș vrea mai degrabă să fiu pălmaș, slugă la un plugar amărât și sărac, decât rege peste neamul acesta de morți fără vlagă.“ De fapt, viu fiind, dorea ceva din ordinea firească a lucrurilor: să lase războiul, căruia îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fi vii” (Ioan 14, 19). Această „adunare” va dobândi comuniunea în Hristos prin Duhul Sfânt ca „înfiere” (Galateni 4, 6), ca otaină de nuntă (Matei 22, 2), ca o slavă în Hristos. Duhul Sfânt estemarele „primat” al Bisericii, Care îl preamărește pe Hristos (Ioan16, 14) ca „Domn al slavei” ucenicilor (1 Corinteni 2, 8). În Bisericaslavei, Cuvântul lui Dumnezeu nu mai poate fi cel scris pe „tablelede piatră”, sau în cărți, ci Cuvântul „sfințit” ca adevăr și putere aplinătății în Hristos
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pe Hristos (Ioan16, 14) ca „Domn al slavei” ucenicilor (1 Corinteni 2, 8). În Bisericaslavei, Cuvântul lui Dumnezeu nu mai poate fi cel scris pe „tablelede piatră”, sau în cărți, ci Cuvântul „sfințit” ca adevăr și putere aplinătății în Hristos preamărit în Duhul Sfânt. În Duhul Sfânt estevorba de o mare taină a sfințirii Cuvântului lui Dumnezeu, carenici sub forma Sa scrisă nu poate fi citit oricum, așa cum arată Sfântul Ioan Hrisostom<footnote „Citind Cărțile Sfinte se cade să stăruim asupra
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dincolo de moarte. Mântuitorul a trăit viața Sapentru a se vădi adâncul dumnezeiesc ca o slujire în Duhul Sfânt șichipul Tatălui. La rândul său Duhul Sfânt, când avea să vină în urmaJertfei lui Hristos (Ioan 7, 38-39), va sluji ca să-L preamărească peHristos: „Din al Meu va lua și vă va vesti vouă” (Ioan 16, 13-14) ca„Vistier al bunătăților”, care ia și dă la ospăț din „Vițelul cel îngrășat” (Luca 15, 23). Este vorba de marea taină a lucrării lui Hristosprin
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și „post” în urma acelei „luări” (Ma-tei 9, 15), este acea doctrină din vremea de libertate a Bisericii, careprin Arie strica sfințirea Numelui lui Dumnezeu în Hristos și îm piedica, astfel, lucrarea Duhului Sfânt. Duhul nu vine, dacă Hristosnu este preamărit în „slava” Sa, după cum se arată în Evanghelia Cincizecimii: „Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuride apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despreDuhul pe Care aveau să-L primească acei ce
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]