1,060 matches
-
culegătorilor de bumbac din Sudul profund va beneficia de o coloană și jumătate plină de respect (Chandler, 1977, p. 49). Lăsând deoparte referința ușor rasistă și, în orice caz, yankeu-resentimentară - sau poate doar „incorectă politic” - la adresa „sudicilor”, marea problemă rămâne precaritatea estetică a majorității covârșitoare a romanelor polițiste. Chandler nu avea dreptate nici în privința prestigiului de care se bucură autorii de literatură cu detectivi. Lăsându-l deoparte pe Dashiell Hammett, Chandler însuși constituie un exemplu de transcendere a spațiului pseudocarceral în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Hammett: la ce competiție am fi asistat dacă Hammett nu s-ar fi lăsat de scris înainte ca părintele lui Marlowe să se apuce, nu-i așa? Marele handicap al celor care se aventurează pe tărâmul ficțiunii detectivistice constă în precaritatea instrumentelor de luptă: cei care știu să scrie nu sunt capabili să construiască o intrigă, cei care se pricep la meșteșugul edificiului „polițist” scriu prost. Se pare că acest neajuns nu a fost surmontat nici până în ziua de azi: ai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cea mai vagă urmă de talent, pe când talentații îți dau senzația că nu sunt capabili să stea pe picioarele proprii. Meditând la toate aceste lucruri, Chandler constată că până și denumirea genului căruia i s-a consacrat suferă de inconsecvență, precaritate și debilitate conceptuală: Romanul (sau povestirea) detectivistic(ă) sugerează că ar fi vorba mai ales de factori fizici și senzoriali, că descoperirea, organizarea, elucidarea sunt valori ce funcționează în sine. Acest fel de povestire își derivă interesul dintr-un proces
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
detectiv și o soluție), dar nu și al vechii retorici. Nu sunt sigur că Raymond Chandler „a eșuat”, cum susține Peter Wolfe („Margins of the Mean Streets”, în Wolfe, 1985), din cauza „amalgamului de sintaxă engleză și vocabular american” sau a precarității construcției cărților. Nici vorbă de așa ceva: ca mulți „academici” lipsiți de umor, Peter Wolfe a luat ad litteram toate mărturisirile scriitorului analizat, fără a-și mai da silința să verifice adevărul spuselor sale. Transformate în probe ale tezei pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de limbaj. Aerul de aparentă obiectivitate, faptul că avantajele sunt mai puține decât dezavantajele nu trebuie să inducă în eroare: Chandler a pus degetul pe câteva puncte esențiale, care demonstrează, implicit, de ce invazia romanului polițist american a scos în evidență precaritatea stilistică, uscăciunea lingvistică și infantilismul cultural al literaturii detectivistice britanice: din cauza absenței legăturii organice dintre limbaj și conținut. Solemnitatea, eleganța, conotația socială a englezei împiedică desăvârșita conectare a temei la uneltele lingvistice. Prima - și esențiala - constatare a lui Raymond Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ieșite din uz. Dimpotrivă, vorbind despre respectarea setului de reguli - unele absurde, altele inutile -, Chandler atacă o anumită formă a simplității: aceea agresivă, care se suprapune perfect prostiei. Simplitatea înseamnă directețe, însă această din urmă ipostază, când se asociază cu precaritatea lingvistică, înseamnă și prostie: Americanilor, având cea mai complexă civilizație a lumii, încă le place să gândească despre ei înșiși că ar fi niște oameni simpli. Cu alte cuvinte, încă le place să creadă că autorul de benzi desenate e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
recitește - când se recitește! - pentru calitatea „scriiturii” și abia în al doilea rând pentru ingeniozitatea rezolvării enigmei. Povestirile polițiste care rezistă peste ani au, invariabil, calitățile ficțiunii de calitate. ș...ț Este necesară o mare îndemânare tehnică pentru a compensa precaritatea stilului, deși trucul s-a mai folosit uneori, mai ales în Anglia - notează, pe bună dreptate, autorul (Chandler, 1977, p. 64). Stilul bate misterul, cum s-ar spune. Concentrându-se pe latura compozițională a mystery-ului, Chandler atrage atenția asupra unei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
scrieri în care spectacolul enigmistic pare a fi doar pretextul adăugării unor noi tușe la biografia metamorfică a marelui său erou. Hipertrofierea realului, atenția maniacală la înregistrarea detaliilor, pedanteria dusă până la viciu în căutarea legăturilor între planuri provin din conștientizarea precarității stratului ficțional. Relațiile dintre personaje, atenția acordată detaliilor comportamentale sunt parte a aceleiași strategii de fortificare a narațiunii. Ochiul cititorului se lasă lesne sedus de micile porțiuni descriptive, în care mintea alertă a detectivului instituie un scenariu pasionant și o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să-i ridic covorul și să-i număr bancnotele de o mie de dolari. Doar ne ocupam de același caz”), dar care nu face mai credibilă întâmplarea. Astfel de stratageme plasate la marginea absurdului arată în ce măsură Chandler era conștient de precaritatea scenariului în care-l obliga pe Marlowe să evolueze. Lăsând deoparte puerilitatea altor secvențe (faptul că detectivul primește prin poștă prețioasa monedă sau întâmplarea prin care descoperă în spatele unui tablou din casa lui Vannier fotografia devenită armă forte a șantajului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Chandler n-a putut să nu țină cont de inevitabilele schimbări de ton, comportament sau chiar caracter. Undele concentrice ale creației l-au purtat în zona în care logica internă a discursului corectează din mers eventualele slăbiciuni de construcție sau precaritatea motivației psihologice. Cu toate acestea, fiecare dintre cele trei femei care ocupă prim-planul romanului încearcă - și încă agresiv - să-l seducă. Dintr-un unghi de vedere purist, The Little Sister poate fi învinovățit că preia teme și tipuri din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
redistribuire radicală a accentelor. Chandler propune extinderea spațiului investigațiilor dinspre orizontala deșertului californian înspre adâncimile minții creatoare. Pentru prima oară, romancierul are curajul autoscrutării, vorbind despre obsesiile și dramele scriitorului, despre pierderea încrederii în sine și despre suferința produsă de precaritatea estetică a creației. Philip Marlowe se dovedise, în episoadele anterioare, purtătorul valorilor etice la care aspira scriitorul. De data aceasta, drama personală e folosită din abundență ca sursă de inspirație a cărții. Moartea iminentă a soției lasă asupra scrisului o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
comentatorii care au făcut referințe la această scrisoare n-a observat un lucru: la fel de important precum cuvintele spuse despre Marlowe sunt cele despre substanța cărților lui Chandler. Hard-boiled-ul își pierduse, în ani lungi de excese, puterea de seducție. Redus la precaritatea unei „poze”, devenit inutilizabil pentru intențiile autorului, Chandler renunță, de fapt, la atributele lui Marlowe. Pe parcursul romanului, el nu investighează, ci urmărește derutat, fascinat, oripilat firele unor întâmplări în care este implicat fără voia lui, ca într-un soi de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nou, par să nu corespundă portretului colectiv în care intră, de-a valma, eroi și victime, asasini și păcătoși, ratați și lacomi, bețivi și abstinenți. Contradicția majoră a lui Marlowe provine din conflictul ireconciliabil între înaltul model moral profesat și precaritatea - aproape mizeria - în care-și duce existența. „E o viață sordidă, dar m-am obișnuit cu ea”, îi replică, pe un ton mușcător, Lindei Loring, ușor dezamăgită de sărăcia în care trăia bărbatul pe care deja începuse să-l iubească
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mare și roșie. În registrul meu ești trecut la suma zero dolari și zero cenți. E drept, averea lui Marlowe e ridicolă: o mie două sute de dolari în bancă și câteva mii investite în acțiuni. Comparat cu imperiul lui Menendez, precaritatea materială a lui Marlowe nu e doar insignifiantă, ci și înduioșătoare: „Nu șamț cine știe ce. Anul ăsta am o casă în care să locuiesc - numai pentru mine”. Plus bancnota de cinci mii de dolari, cu chipul președintelui Madison pe ea, primită
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deja cunoscute din romanele anterioare, când ne spune că n-avea să-i mai întâlnească niciodată nici pe Mona Mars și nici pe Terry Lennox, cele două personaje care au reușit să ni-l arate în întreaga lui fragilitate și precaritate emoțională. La mijloc, ca un ax pe care se rotesc cele două planuri narative menționate, Chandler a plasat un capitol cu totul derutant pentru cititorul nefamiliarizat cu tehnicile sale romanești. Astfel de capitole sunt frecvent inserate în aproape fiecare carte
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
doar să aflăm cum vor fi anihilați. E o slăbiciune a lui Parker, desigur, dar trebuie să recunoaștem că subiectul însuși nu îngăduia prea multe arabescuri narative și strategii retorice. Autor inteligent, el a găsit însă mijloacele de contrabalansare a precarității intrigii. Unul dintre ele este apelul frecvent la secvențe din romanul lui Chandler. Altul - insistența asupra prezentării galeriei de personaje nou-introduse în scenă. Relevant pentru prima categorie este insistența lui Marlowe de a afla ce s-a întâmplat cu Mona
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
atât de agresiv concepțiile așa-zis „liberale” profesate în mediile intelectuale și artistice actuale. Antipatia evidentă nu-l împiedică însă pe Martin Amis să cartografieze, fără exces de zel, zonele de interes ale romanului. El remarcă „eleganța” premiselor, dar deplânge precaritatea parcursului propriu-zis, modul repetitiv și lipsit de logică internă al acțiunii. Labirintul în care ne poticnim alături de Marlowe nu este nici terifiant, nici seducător: e doar o structură dinainte fixată la care ne obligă tradiția unui gen extrem de gelos de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care au structurat-o, precum și grupurile care au divizat-o au făcut obiectul a numerose studii. Imediat după căderea comunismului, țări precum Republica Cehă sau Rusia au devenit și ele adevărate laboratoare de studiu asupra elitelor și tranziției. În ceea ce privește România, precaritatea analizelor referitoare la elitele comuniste rămâne Însă o realitate evidentă, atât la nivel național, cât și internațional. Trei cauze principale pot explica această situație. În primul rând, dezvoltarea științei politice sau a sociologiei politice a fost blocată În România pe
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
probabil o semnificație pozitivă. Postura lui Marc fiind delicată (instabilitatea platformei pe care este cățărat), visul îi arată calea: trebuie să îndrăznească să pornească (a plonja) spre necunoscut (gol). Trebuie să renunțe la anumite ambiții (înălțimea) care nu îl satisfac (precaritatea posturii). Are în el curajul de a o face (deoarece persoana - dublul său - plonjează), dar ignoră acest lucru. Visul lui Marjorie, 11 ani, elevă de gimnaziu, locuiește cu părinții și sora sa Data: 18 mai 2000 Titlul: Broasca verde Povestirea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
o expresie a furiei lui Dumnezeu care, la fel ca un părinte, își pedepsește copilul neascultător. Cutremurul de pământ semnifică în mod deosebit dificultățile în relația cu realitatea materială, proasta gestionare a finanțelor sau a resurselor fizice. Exprimă instabilitatea ori precaritatea situației celui care visează. Vulcanul este o expresie a furiei, a revărsării energiei, a ieșirii la suprafață a lucrurilor refulate. Efectul său devastator este cu atât mai violent cu cât este vorba de pulsiuni sau de sentimente îndelung reprimate. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
1992), trebuie depășită ca moment al istoriei ființei. Relativismul extrem conduce la căderea în realul precar, în cadrul căruia cunoașterea devine precară la rândul ei și se „creează o lume care va fi fiind, dar care nu-și află, când rămâne precaritate, determinațiile potrivite” (Noica, 1981, p. 179). O lume „dezvrăjită”, eliberată de marile metanarațiuni legitimatoare nu este o lume derizorie și precară, ci una, așa cum o numea Rorty, contingentă, care acceptă (și faptul) că „mintea e o facultate creatoare de poezie
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
informaționale, situație care creează probleme în interpretarea datelor la nivel central. S-a constatat, pe de o parte, faptul că nu există o modalitate unitară de raportare a cazurilor pe diferite niveluri ale asistenței medicale, iar, pe de altă parte, precaritatea și lipsa de informatizare a mijloacelor de transmitere a acestor informații între diferite niveluri de autoritate implicate în controlul ITS. Elemente-cheie pentru supravegherea infecțiilor transmise sexual: a. Sistem unic și integrat de raportare Obiectiv: Dezvoltarea sistemului național de supraveghere epidemiologică
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sunt suportul iubirii. Atracția corpului va determina simpatii sufletești, considerație. Un om așezat și sentimental, ca Ibrăileanu, era firesc să apere familia. Și Amiel, alt complexat, jinduia după femeie și familie. În aceeași logică a contrarietății, de astă dată țintind precaritatea ființei umane, paradoxul ei, se includ câteva aforisme despre amor. Laconismul lor tensionează semnificația, violentată de incompatibilitatea logică aparentă. "În amor, omul se mulțumește cu un nimic, și nu se mulțumește cu nimic" (p. 31). Și: "Adesea, același amor nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În amor, omul se mulțumește cu un nimic, și nu se mulțumește cu nimic" (p. 31). Și: "Adesea, același amor nu iartă cel mai mic lucru și nu rupe pentru cea mai mare vină" (p. 35). Ibrăileanu arată înțelegere față de precaritatea structurală a omului, lăudând cu rezervă voința de invulnerare, blindările psihice. Ironia, de pildă, este considerată o "consolare ipocrită" față de ceea ce viața ne refuză. Ambivalența firii omului, necesitatea ascunderii, a teatralității fac obiectul unui număr de circa douăzeci de aforisme
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lumii, categoriile spațiului, timpului, cunoașterea. Din ce am prezentat până acum, mai ales aforismele despre condiția omului și amor, deși abordarea era din perspectivă morală, ar putea indica vag pe filozof. Noi l-am și desemnat un sceptic, atent la precaritatea naturii umane, la deteriorările pe care timpul și societatea le pricinuiesc individului. Nu este o perspectivă îmbucurătoare, omul se menține în contingență, insensibil la idealitate. Chiar suprastructura (sistemele filozofice, artistice, preceptele morale și ideoliogia) au drept nucleu, după Ibrăileanu, "goana
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]