1,561 matches
-
terenul, când aliniamentul dușmanilor. Zărind un curier ce se apropia în galop chiar din direcția aceea, înțelese că era rândul său. Soldatul se opri în fața sa într-un nor de praf și, ținându-și, calul îi spuse pe un ton precipitat: — Salutare, Prefectule! îți aduc un ordin de la Magister militum. — Anume? Soldatul, un paznic din garda de corp a lui Etius, întinse brațul către câmpie: — îți ordonă să urci colina aceea și să o ocupi cu cea mai mare rapiditate. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
expert al lui Metronius desluși în rândurile lor nu numai frica ce se strecoară întotdeauna apăsătoare în sufletul soldatului prins în bătălie: agitația nervoasă a capetelor, faptul că unii dintre ei se întorceau să privească în spate, schimburile de cuvinte precipitate, cu glas scăzut, ale altora îi spuneau că acolo se instaura panica. Instinctul său de soldat, format în ani și ani de lupte, îi spuse că, de data aceasta, tinerii aceia nu mai puteau să reziste, că în curând aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trebuie să ne gândim la tine. Sebastianus privea în jur, căutând pe cineva care ar fi putut să-l ajute să facă ceva pentru băiat. — Ajută-mă! îi spuse lui Maliban. Trebuie să-l eliberăm de armură. încercară, cu mișcări precipitate, să desfacă legăturile de la lorica lui Vitaliu,s însă acesta, scuturat astfel, gemu din nou. Un tremur îi străbătea acum membrele, iar strângerea mâinii sale se făcea din clipă în clipă tot mai stinsă, chipul tot mai palid, privirea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Imobilizat în felul acela, nu putea vedea nimic altceva decât părul negru, răvășit, al lui Go-Bindan și un nor mare și alb ce trecea leneș și indiferent pe bucata de cer de deasupra lui. Auzi un galop, apoi imediat vocea precipitată a unui burgund: — Trebuie să mergem: le vin întăriri! După o clipă de tăcere, Balamber auzi scrâșnetul metalic al unei săbii ce intra în teacă și, puțin după aceea, vocea Fredianei: — Te las cu destinul tău, hunule. După câte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dat pe gât o băutură tare, în urmă cu cinci minute, în bucătărieă Mi-am curmat vorba și m-am întors brusc. Auzisem un pas greu, familiar, pe podeaua neacoperită a holului. Venea spre noi - la noi - într-un ritm precipitat și, într-o secundă, doamna de onoare și-a făcut zguduitoarea apariție în cameră. Nu se uita la nici unul dintre noi. — În sfârșit, am reușit să-i prind. Vocea ei suna ciudat de cumpănită și nu se simțea nici o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a vizita țara lui...! Oricum, În caz de nereușită, Atena se putea Întoarce fără probleme În țara ei natală iar de acolo cu puțină cheltuială, se vor revedea ori unde pe această planetă, exceptând țările cu regim de teroare comunist...!! Precipitat, Tony Pavone cumpără biletul de avion cu ținta călătoriei direct În capitala Statului Israel Tel Aviv, cu decolarea de pe aeroportul Otopeni În ziua de 15 iunie 1983. Era grăbit, suficient de Înfricoșat fiind supus permanent unei puternice presiuni: investigațiile Lct
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a se consulta cu pastorul, Des și acesta a fost de părere că Dumnezeu ar vrea ca Marjorie să-i întindă o mână păcătoasei. În noapte în care am sosit, Marjorie m-a prin pe hol și mi-a șoptit precipitat, asigurându-mă că „Iisus e foarte mulțumit că Sheba se află aici“. Eu și Marjorie am fost crescute în cultul bisericii anglicane, dar nici unul dintre părinții noștri nu era în mod special pios, așa că e un mister de unde și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mă întorc din drum, să corectez minciuna, ochii și gura Shebei se făcuseră rotunde. — Ce? Nu! Cum ar putea să știe? Spune-i adevărul, mi-am ordonat. Spune-i ce ai făcut. Dar ea deja începuse din nou să vorbească, precipitat, angoasat, cu frică. — Cum adică „ai avut impresia“? A zis el că știe? — Eu... Nu știu cum de știe sau ce știe exact, am zis, dar a lăsat să se înțeleagă că știe câte ceva. Acum e prea târziu. Nu te mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ale unui cadavru. După ce s-a trântit ușa, a urmat o moment de tăcere și apoi a început să sune soneria. Richard stătea cu spatele la ușă și respira greu. Sheba stătea pe podea. Se uitau unul la altul și ascultau sunetele precipitate, lungi, ale soneriei și, abia auzite dincolo de ele, opereta de țipete înăbușite a doamnei Connolly de pe scările de la intrare. * Sheba nu m-a sunat în acea seară, după plecarea doamnei Connolly. Fusese ocupată cu Richard, presupun. A doua zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
durere care mă puse pe gâduri. Ne-am întors în tăcere așa cum plecasem, sărind peste porți. Prin curte, un tip, cam ca mine la trup, ne privea pe furiș. El e cel de care ți-am povestit, mi-a zis precipitat. Vrei să vă fac cunoștință? În loc de răspuns, am răcnit la ea ca un nebun, asigurându-mă că sunt auzit de cine trebuie: Du-te la dânsul! E treaba ta că nu mă mai vrei... O să-mi treacă și am să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu mai mult de trei metri de străinii pe care nu-i cunosc... exerciții simulate pentru festivalul etern ce se repetă În fiecare seară. Am pășit la marginea trotuarului ca să opresc un taxi. Tashiro Îmi tăie calea și-mi șopti, precipitat, stropindu-mi urechea: — Vă rog, ascultați-mă! E un secret teribil. L-am zărit... L-am văzut pe domnul Nemuro. Nu mint. De ce nu vreți să mă ascultați? Doar pe dumneavoastră vă privește... vreți să-l găsiți, nu ? Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mare.... Pe un podium, la capătul din fața noastră a sălii restaurantului, orchestră cu cântăreți eleganți, în smoking, executa melodii pe care nu le ascultam nici el nici eu; eram adâncit în lumea pe care mi-o readucea vorbirea lui când precipitată, când molcomă, stinghereala îi era evidentă mai ales în reluarea după tăceri scurte a frazelor, o anume ridicare a umerilor înlocuind scuze, justificări inutile ale acțiunilor povestite, stinghereală străină lui, pe care nu i-o cunoscusem în vremea când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
metalic de culoare galbenă, poate suflat în aur, scoasă din poșeta mică ce-i atârna cu o curea subțire și lungă după umărul drept. - „Mă iertați că vă întreb; De ce ați venit în februarie, adică acum două săptămâni și ceva, precipitată, să mă felicitați pentru rămânerea în funcție, atât de bucuroasă? Ce anume v-a mânat, mai ales că aveați alt program în ziua aceea, care v-ar fi împiedicat să veniți?” - „Așa am simțit că trebuie să fac. E greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de lideri est-europeni au recunoscut deschis influența factorilor externi în aceste procese. Cehii s-au referit, fără rezerve, la ajutorul unor forțe, tot de la răsărit, în realizarea Revoluției de catifea din Cehoslovacia. Ungurii, la rândul lor, se mirau de plecarea precipitată a ocupantului sovietic. Nu lipsesc nici informațiile despre un plan mai vechi, cam de prin 1984, prin care fostul conducător sovietic, Mihail Gorbaciov, maestru al șahului politic, în înțelegere cu unii lideri occidentali, ar fi decis să facă un schimb
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
astfel? Nu știu. De acum nu mai avea însemnătate decât dragostea care tocmai se născuse în inima mea, ca și în aceea a convertitei. Când s-a sculat ca să-și ia rămas-bun, se citea neliniștea în ochii ei. Pornirea mea precipitată o cam înspăimântase. A fost nevoită să-și depășească timiditatea pentru a-mi spune: — Oare ne vom mai revedea uneori? — Până la sfârșitul zilelor mele. Buzele mele s-au atins de ale ei. Ochii îi erau din nou speriați, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
primiseră o misiune divină: pedepsirea papei, vinovat de a fi corupt creștinătatea. Zece mii de eretici dezlănțuiți, mergând împotriva papei sub flamura unui împărat catolic: așa arăta flagelul care a lovit Italia în anul acela. Moartea lui Giovanni, urmată de retragerea precipitată a Cetelor Negre, le dăduse tuturor imperialilor răgazul să se regrupeze și să treacă Padul, deciși să înainteze până la palatul Sfântului Petru. Erau aproape treizeci de mii de soldați, prost îmbrăcați, prost hrăniți, prost plătiți, și care aveau de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
târziu. Trebuie să mă însor cu Selina, să mă așez la casa mea și să-mi formez o familie. Trebuie să trăiesc în siguranță. Doamne, „siguranță“ sună îngrozitor. Să mă așez la casa mea - mi se pare cam aventuros, cam precipitat Să ai copii! Pentru așa ceva e nevoie de un curaj adevărat Să devii soț și tată: nu, mai bărbat de atât nu se poate. Și, cu toate astea, aproape toată lumea ajunge așa ceva în final. Pun pariu că și tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
luat cartea de telefon. Într-adevăr, Martin Amis era trecut acolo - de fapt era trecut chiar de două ori, o dată ca Martin, o dată ca M.L. Sunt unii care ar face orice numai să-și vadă numele tipărit pe undeva. Intrarea precipitată a Selinei în dormitor prevestea cheful ei clocotitor de a o lua prin magazine. Părul îi era vopsit și fierbinte. Jur că sunt clipe când părul Selinei se unduiește ca o apă vijelioasă - se unduiește din cauza alifiilor, a secretelor. Spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Foarte interesantă este sub acest aspect scena I din actul II al Scrisorii pierdute, când cei trei fruntași politici - Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu - s-au adunat spre a-și face socoteala voturilor probabile. Începută cu calm voit, discuția continuă din ce în ce mai precipitat, între cei doi care știu „ceva-cumva” și Trahanache inocent. Vorbele se amestecă. Replicile se succed vertiginos: „Trahanache: Mă rog, aveți puțintică... Farfuridi: Nu știam... Trahanache: Mă rog, aveți Farfuridi: Ba eu merg mai departe și zic, cum ziceam lui amicul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
-n grabă și a o arunca sub pat... Aruncă o privire acolo și vei găsi orice, Începând cu firele trase de la ciorapi, ace de păr, scame și terminând cu rujuri, pudriere și pantaloni...” „Inclusiv amanți”, aruncă momeala penitentul. „Inclusiv”, zise precipitat cinicul, adăugând: „Oricine știe că amanții dorm mai mult sub pat decât pe pat...”. „Alteori Își fac mendrele și prin dulapuri...” „Și prin dulapuri”, repetă cinicul. „De fapt, dumneavoastră vedeți femeia ca pe un șifonier În fustă, având deschise dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dușumea, șinele pe dedesubt... Piciorul alerga mereu În fața lui. Noimann nu-l scăpa din vedere. Intrau fugind dintr-un vagon și intrau În altul. Călătorii aflați pe scaune sau pe coridor se se fereau din calea lor. Fuga deveni din ce În ce mai precipitată. Compartimentele ba se lungeau, ba se scurtau. Unele le străbăteai făcând un pas, prin altele goneai ore Întregi fără să ajungi la capăt. Călătorii, pe măsură ce Înaintai spre capătul trenului, deveneau și ei tot mai ciudați. Vagoanele ba se umpleau, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Nu se poate, fiindcă...” „ De ce nu se poate?” - a întrebat jandarul. „Ei... Nu știi că femeile mai au în fiecare lunăăă?... „Ei! Și chiar nu se poate?” „Când se poate, se poate. Când nuuu... Nu.” „Atunci, când?” - a întrebat jandarul precipitat. „Peste o săptămână încolo”... - a răspuns Irinuța cu ultimele puteri. Arendașul s-a prefăcut că nu bagă de seamă discuția destul de aprinsă a jandarului cu hangița. „Am întrebat-o când se întoarce bărbatul ei, fiindcă v-ar prii o litrădouă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca să nu-i dăm motive locotenentului să înceapă a înjura cum l-am auzit înainte de plecare. Întâi a coborât Dumitru și, așezându-se pe un loc potrivit, a strigat: ― Băieți, în coloană, câte patru, adunarea! În timp ce executau ordinul cu mișcări precipitate, împiedecându-se în valize sau desagi, unul a apreciat: ― Să știi, domnule sergent, că trebușoara asta începe să-mi placă, fiindcă îmi aduce aminte de tinerețe. Un râs potolit a cuprins formația. De la geamurile vagoanelor din urma garniturii se ițeau capetele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
poartă boierimea. ― Bine, măi Dumitre, da’ mai întâi și întâi să ne vizăm foile de drum și pe urmă... om mai vedea noi. Când casiera a văzut foile de drum, s-a uitat lung la ei și i-a întrebat precipitat: ― Ați scăpat? La ce armă ați fost concentrați? ― La artilerie - a răspuns Dumitru. ― Oare le-o fi dat drumul și celor de la infanterie? Bărbatul meu îi dus tocmai în celălalt capăt de țară... ― Nu știm dacă au scăpat și ei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dusă spre felinarul atârnat de bagdadia adăpostului... Au salutat scurt și au ieșit. Nu au schimbat decât o vorbă două din mers, neîndrăznind nici unul să pronunțe cuvântul retragere... ― Ei? Care-i porunca? - au întrebat cei din jurul tunului. Dumitru, cu răsuflarea precipitată, a răspuns: ― Pregătiți tunul pentru marș. Trebuie să plecăm îndată, pentru a ajunge la timp sub cota 408!... Toți au început să se miște pe lângă tun ca furnicile în mușuroi. Cel mai greu le-a fost să-l scoată din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]