584 matches
-
vieții și un osândit al nedreptei întâmplări. Drept pentru care, bietele confecționere civile de uniforme militare, destinate exportului pentru Orientul revoluționar, convinse că au identificat un flagrant, precum și că ar avea de a face exact cu polul dreptății, nu mai pregetă, câtuși de puțin ci, zbierând, ocărând și afurisind cu glasuri ascuțite, se dedau, cu toatele, la hărțuirea muncitorului cel săritor la nevoie. După ce, cu învălmășeală asurzitoare de glasuri vesele, luând hotărâri neprecupețite, îl încolțiră și-l obosiră cu tertipuri din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
feciori...Parcă trăiește numai pentru țară. La cea mai mică primejdie din afară sare cu sabia în mână și cât ai clipi îi la hotare. Îi vai de cel ce i-a tulbura liniștea. Când răul îi din lăuntru nu pregetă să-l înlăture odată cu capul celui hain.” Ultimul cuvânt a fâlfâit în înalturi, pierzându-se ca un fum... ...Zi de iarnă viforoasă. O vreme care te face să-ți fie milă și de un biet câine ce tremură în viforniță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pilă atomică alimentând un dinam. Imensul generator se învârtea încet, iar enormul său rotor scânteia. Dintr-o parte în-tr-alta, pereții acoperiți cu tablouri de control. Cei șase oameni care lucrau acolo nu-l văzură de la început. Gosseyn înaintă fără să pregete spre cablurile de ieșire ale dinamului și le memoriză. Evaluă puterea la patruzeci de mii de kilowați. După aceea, cu același aplomb se îndreptă spre pilă, prevăzută cu dispozitivele obișnuite de control ale interiorului. Un funcționar era aplecat asupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
închidem, hm? propuse Gosseyn. - Ce? Tonul dovedea că nu-i trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci centimetri grosime. Se închiseră cu un zgomot surd. - Sper sincer pentru dumneata, zise Gosseyn, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de-o lună, de când nu te-am văzut? Iubito, fără tine începe-o nouă zi... Dar cine le poate socoti? Iubirea mea nebună, de-abia trezită-n zori, adună mănunchiuri mari de flori. Se-ntreabă ce să facă? Și, făr-a pregeta, ea pleacă întins la casa ta. Târziu, când peste lanuri coboară pe câmpii noianuri de umbre argintii, iubirea mea fugară de-abia s-a liniștit, și-afară, ca un copil trudit, pe-un maldăr de sulfine, cu cel din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu mi-ar mai fi păsat de nenorocirile abătute asupra Thebei. Un zeu nu suferă din pricina adevărului și nici n-ar fi dispus să-și joace toată viața pe un cuvînt. În schimb, gura mea arsă de suferință nu va pregeta să rostească adevărul. N-am altă izbăvire, chiar dacă fie-care adevăr nou mă sfîșie și nu-mi lasă rănile să se Închidă. Pentru că măslinii pe lîngă care trec, iarba pe care pășesc, pădurile și ruinele sînt pline de sfincși... Dar trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
secole‐ntregi. Trecerea‐i drumul spre tine. Moartea - o formă a înțelegerii noastre. Ci singură strigând mereu după mine, mama s‐ a stins, acolo, sub stelele reci. Suflarea ei era dată, ah ! mai departe. Însă în mine, cu mine, ea pregetă. Tu nu o simți: răzbunare vană, refuzul vieții nu‐ ți fură nimic. Tu doar ne ții în hotarul formelor tale, Mamă, ce n‐ ai nici un strigăt la strigăte, nici lacrimi pentru durerea noastră. Auzul ți‐ e doar cu tunet deprins
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mai izolate, ceea ce le-a adus, până în cele din urmă, salvarea. Au avut loc, de asemenea, procesiuni cu moaște și relicve de sfinți tămăduitori în bisericile din orașele contaminate. Locuitorii au fost atât de înspăimîntați și impresionați încît n-au pregetat să consemneze tragicul eveniment. Astfel, un oarecare logofăt Anghel Tufă, scria următoarele pe filele unui manuscris: "1831, au urmat boala holera morbos, care au urmat în toată lumea, și au murit aproape de o a zăcea parte din norod, țiind numai de la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Mintea i se golise, acum încerca să rețină tot ce-i spunea bătrânul. Se apropiară de puntea improvizată și Calistrat păși pe ea. Trunchiul gros se arcuia sub greutatea bătrânului, dar acesta nu părea să bage de seamă. Fără să pregete nici un moment, Toma îl urmă imediat ce acesta ajunsese pe malul celălalt. Simți un fior rece care îi cobora pe șira spinării de cum pusese piciorul dincolo, iar sub tălpi parcă pământul fremăta ușor. Calistrat îl aștepta cercetându-l atent. Simți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numai că se strecoară și te cuprinde pe nesimțite, dar poate să te și păcălească pe felurite căi. Nu-i trebuie prea mult ca să pătrundă în mintea ta și să găsească acolo cele mai ascunse taine pe care nu va pregeta să le folosească pentru a te înșela. Stând sub toiag și așteptând ca vâlva să treacă peste ei, inspectorul se gândea febril, căutând să înțeleagă ce se întâmplă cu el. Cu numai câteva ore mai devreme, n-ar fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i se păruse că nimic nu se schimbase. Avea senzația că moșneagul urma să apară de după colțul casei. Urcaseră treptele pridvorului și își dădu seama că totuși ceva nu era ca de obicei. Spre deosebire de alte dăți, ușa casei era închisă. Pregetase un moment, ca și cum nu îndrăznea să intre, dar apoi trase aer în piept și apăsă pe mâner. În tinda întunecoasă domnea un aer închis de casă nelocuită. Nu mirosea urât, dimpotrivă, se simțea o aromă slabă de busuioc, amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atât la vamă cât și la poliție îl ajutaseră enorm și, în scurt timp, reușise să pună pe picioare o afacere prosperă. Apoi, izbucnise conflictul transnistrean și țara intrase în război civil. Pentru Vlad, noua conjunctură era mană cerească. Nu pregetase nici o clipă și, fără a renunța complet la vechile activități, se reprofilase imediat pe contrabanda cu echipamente militare. Unitățile armatei se destrămau una câte una și debandada domnea peste tot. Cumpăra și vindea orice, de la cazarmament la arme de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o primă vedere, această opțiune părea optimă, nici acolo nu umblau câini cu colaci în coadă. Crima organizată făcea legea în CSI, luându-și tainul de peste tot. Ba mai mult, dacă vreo afacere li se părea bună, mafia rusă nu pregeta să o ia numai pentru ea. Patronul făcea o donație pentru om al acesteia, după care rămânea cu buzele umflate. Dacă se opunea, îl convingeau ei, aveau metode foarte bine puse la punct. Haidamaci, care să bată până ce scoteau untul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în urma lui Abner, au făcut o ceată, și s-au oprit pe vîrful unui deal. 26. Abner a chemat pe Ioab, și a zis: "Oare mereu are să sfîșie sabia? Nu știi că la sfîrșit va fi amar? Pînă cînd vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe frații lui?" 27. Ioab a răspuns: "Viu este Dumnezeu că, dacă n-ai fi vorbit, poporul n-ar fi încetat pînă mîine dimineață să urmărească pe frații lui." 28. Și Ioab a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
și foarte bolnavă. Din cauza asta, nimeni nu vroia să stea cu ea. Se scula noaptea, îi era rău și, dacă se enerva pe viață (și se enerva, că nu avea nici de mâncare, nici bani, nici haine ca lumea), nu pregeta să arunce cu toate de pereți. De fapt, așa am și cunoscut-o. Spărsese niște căni de-un perete în altă cameră și fetele au dat-o afară. Nu mai știu cum s-a lipit de noi. Nu se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
altă parte. Avalanșa mea de cuvinte o ameți. Conducătorul fluieră plecarea. Trenul se puse în mișcare. Am apucat-o de mînă: ― Sus! Sus! Ne-am urcat la timp. Trenul începu să alunece încet cu noi ca un complice care nu pregetă să ne dea o mână de ajutor. Plecam! Plecam împreună în necunoscut să cunoaștem oameni și priveliști noi ― și mai ales pe noi înșine. ― Uite, aici e liber. Am găsit două locuri într-un compartiment unde se aflau doi domni
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
păru că deosebește ziua aceea de celelalte, gemene, în uniformă. Toată dimineața am lucrat intens într-o comisie financiară. La prânz m-am întors extenuat acasă cu mașina. Pe când cercetam corespondența, telefonul zbârnâi strident. Deși receptorul era alături de mine, am pregetat să întind mâna ca să-l ridic. (Poate acesta să fi fost singurul semn.) Soneria continua să țipe, strident, asurzitor, ca un semnal de alarmă. ― Alo, cine-i? am întrebat aproape răstit. ― Tudor, vino repede! îmi răsună în ureche o voce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu o condiție materială satisfăcătoare și fără idealuri, dar a cărui unică aptitudine era doar să întoarcă, fără nicio excepție, capetele tuturor femeilor pe lângă care trecea, căci ele toate îl găseau într-atât de frumos și de ademenitor, încât nu pregetau niciodată a crede că nu merită să-l mai privească măcar o dată. Și aveau deplină dreptate, căci natura plăsmuise, în acest tânăr, tot ceea ce avusese ea mai ales. Astfel, capul său, potrivit de mare și chipeș din cale-afară, scotea la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu prima dezamăgire avută. Dimpotrivă, găsindu-se în această postură, uneori ea se înverșunează și mai tare să continue. Iar Osvald avu norocul de a-și da seama repede de lucrul acesta atât de important pentru liniștea lui, încât nu pregetă deloc a-i asculta îndemnul și a-l aplica numaidecât. Se întâmplă, de multe ori, ca unele gânduri să rămână bine ascunse la loc dosnic în noi îndelungă vreme, numai pentru ca, la momentul potrivit, cu mare forță să iasă în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
A preferat, din motive pe care nu le cunoaștem, însă le putem bănui, "nebunia" de a sfida tribunalul, refuzând să le ofere judecătorilor săi, prin umilință ori prin alte subterfugii, vreo șansă de a-l achita. Înainte de asta, Socrate nu pregetase să pună în cauză multe adevăruri comode și, probabil, între cauzele atât de încîlcite ale celebrului proces a jucat un rol important și faptul că filosoful a sfârșit prin a-i contraria pe atenieni. El a depășit "măsura", a mers
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pilă atomică alimentând un dinam. Imensul generator se învârtea încet, iar enormul său rotor scânteia. Dintr-o parte în-tr-alta, pereții acoperiți cu tablouri de control. Cei șase oameni care lucrau acolo nu-l văzură de la început. Gosseyn înaintă fără să pregete spre cablurile de ieșire ale dinamului și le memoriză. Evaluă puterea la patruzeci de mii de kilowați. După aceea, cu același aplomb se îndreptă spre pilă, prevăzută cu dispozitivele obișnuite de control ale interiorului. Un funcționar era aplecat asupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
închidem, hm? propuse Gosseyn. - Ce? Tonul dovedea că nu-i trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci centimetri grosime. Se închiseră cu un zgomot surd. - Sper sincer pentru dumneata, zise Gosseyn, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Era o ceată mare, căci numai forțele lor unite puteau să facă față confruntării cu Oamenii și lupii lor. Se consultară cu privire la modul în care urmau să acționeze. Era de necrezut și de neînțeles felul în care lupii captivi nu pregetaseră să-i amenințe. Acum știau cu toții la ce să se aștepte. Nu mai era nimic care să-i rețină. Porniră. Captivii le depistară prezența de departe. În scurt timp, glasurile lor sălbăticite șfichiuiră aerul. Arus dădu un ordin scurt. Lupii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
viața de fiecare zi a lui Jonas. Acest înger păzitor al său, îl scutea să-și mai cumpere pantofi, haine și rufe, treabă care, după cum se știe, mai scurtează cu o bucată zilele atât de scurtei noastre vieți. Fără să pregete, se lupta de una singură cu toate acele nenumărate născociri ale mașinii de ucis timpul, începând cu imprimatele obscure ale securității sociale și terminând cu dispozițiile mereu reînnoite ale fiscalității. Da, spunea Rateau, e limpede. Dar la dentist tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de înălțimea ferestrelor și de prețul lemnăriei. La urma urmei puteau fi foarte bine înlocuite cu niște perdele groase, care nu le puneau nici un fel de problemă în legătură cu prețul de cost, de vreme ce erau plătite de chiriași. Proprietarii, de altfel, nu pregetau să le vină acestora în ajutor, oferindu-le la prețuri exorbitante perdele provenite din propriile lor magazine. Filantropia imobiliară este într-adevăr pentru ei doar o ocupație de agrement. În mod obișnuit acești prinți ai timpului nostru se îndeletniceau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]