2,230 matches
-
că e cazul să cheltuiesc pe flori toate cele o sută de ruble pe care, le aveam la mine. Ajuns în fața geamului florăriei prin care plantele se vedeau ca niște pete de lacrimi din cauză că pe partea dinăuntru a ferestrei se prelingea apă, am pășit pragul. Și, pe când trăgeam în piept semiântunericul umed și parfumat al încăperii, am simțit cum îmi paralizează brusc întreaga ființă: Sonia era și ea în magazin. Aveam pe cap chipiul vechi de licean cu cozorocul decolorat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
însăși. După ce-și clătină capul înfricoșată, mai rămase un timp în așteptarea unei noi lovituri, apoi o porni spre ușă încet, cu mâinile atârnând și cu umerii prăvăliți neputincioși. Sub pervazul de piatră, în calorifere ceva țăcăni, șopoti, se prelinse. Dintr-acolo venea o căldură înăbușitoare. Pe masă, fitilul lămpii se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să se strâmbe; hornul se desprinse și începu să plutească umed în cerurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întunericul de acolo începu să capete formă. Vălătuci negri ce dădeau impresia că absorb fiece rază de lumină se scurgeau dinăuntru, coborând spre locul unde se aflase el cu câteva clipe mai devreme. Semăna cu un fum gros ce se prelingea pe pereții de piatră, apropiindu-se tot mai repede de el. Îngrozit, se răsuci pe călcâie și o rupse la fugă prin galerie. Călcă pe una din traversele putrezite de lemn care se rupse și căzu la pământ. Din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
auzit vorbindu-se, dar, de văzut, nu! Trebuie să plecăm imediat de aici, să ajungem cât mai repede acasă la noi. Erau acum în dreptul pontonului pe lângă care trecuseră mai devreme. Capătul acestuia nu se mai vedea. O masă vâscoasă se prelingea dinspre larg peste scândurile vechi. Baza stâlpilor de iluminat dispăruse înghițită de negură, felinarele din vârf păreau suspendate în aer. Era din ce în ce mai rece iar Cristi simți și el că se zgribulește de frig. Deja pâcla umpluse tot spațiul dintre luciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nevăzându-l apărând în tabără, probabil că-și pierduse răbdarea și se mișcase în ascunză toarea lui. Începu să se retragă ușor, având grijă ca locul de unde auzise zgomotul să rămână tot în stânga. Se mișca fără să scoată nici un sunet, prelingându-se aproape lipit de pământ. Zgomotul pe care îl auzise venea de undeva de destul de aproape, nu mai mult de douăzeci de metri, așa încât trebuia să fie foarte atent dacă nu voia ca țiganul să-l simtă. De acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un echilibru extrem de fragil. Nu mai îndrăznea să facă nici o mișcare, de teamă să nu determine alunecarea acestora. După cum arăta peisajul, avea senzația asemenea fenomene se produseseră în trecutul imediat. Vedea șiroaie de pietriș fin, deschis la culoare, care se prelinseseră peste stratul de nisip negru din fața sa. Totul era de o frumusețe sălbatică și, dacă ceea ce i se întâmpla n-ar fi fost atât de straniu, s-ar fi oprit în loc copleșit de admirație. Vântul prinsese putere acum, iar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mergea ca toți oamenii, picioarele lui erau afundate în iarbă, așa cum ar fi trebuit să se întâmple în mod normal, ba chiar putea să vadă roua dimineții pe pantalonii strâmți ai acestuia. Deși venise cu alte gânduri acolo, Godunov se prelinse în jos de-a lungul trunchiului copacului, străduindu-se să nu facă nici un zgomot. Porni apoi grăbit, spre baza de la poalele muntelui. I-ar fi plăcut să meargă la culcare dar nu îndrăznea. În afară de faptul că avea o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
câteva clipe mai înainte. Se aplecă înainte și trecu prin cascadă. Erau acum într-o scobitură săpată de ape în stânca de deasupra lor. Din cauza umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt de deasupra. Mirosea puternic a mucegai și se simțea un curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să te apleci puțin și să te ferești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorba de un animal. Vlad nu fusese acolo cu el, nu simțise tremurul muntelui și nici geamătul acestuia, care îi băgase groaza în oase. Chestia aceea, fumul negru, ieșise din gaura îngustă, ca o fantă subțire, de sub tavanul galeriei. Se prelinsese de acolo ca un lichid drăcesc. Umbla se prin toate colțurile lumii dar nu auzise de existența unei asemenea vietăți. Vlad nu-i înțelesese întrebarea. Boris știa că, orice ar fi fost ființa aceea, era acolo cu mult timp înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
opri ca și cum s-ar fi lovit de ceva. Oricât se strădui, motorul se încăpățâna să nu pornească. Deși mașina era nouă, bateria părea moartă, demarorul nu mai voia să se învârtă. Partea proastă era că, din peșteră, începea să se prelingă un abur subțire. Privea încremenit ceața care ieșea afară, incapabil să schițeze vreun gest. Un gând straniu îi încolți în minte. Se așteptase să vadă vălătuci negri ieșind din peșteră, însă fumul își schimbase culoarea. Intrarea în grotă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întinsese pe toată suprafața betonată. Acum nu avea mai mult de o palmă grosime, părând o apă ce inundase toată împrejmuirea. Deși știa că nu poate intra în clădire, pe Boris îl trecură fiori reci pe spinare când o văzuse prelingându-se de-a lungul peretelui de sub el. Întinse mâna într-un gest reflex și pipăi sticla de la geam, asigurându-se încă o dată că cercevelele sunt închise. Ca și cum l-ar fi simțit, ceața apăru brusc dincolo de fereastră. Dintr-o dată, se strânsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ținea ferecată în adânc și era gata să iasă din nou la vânătoare. Deși nu îi oferea nici un adăpost, se trase instinctiv înapoi în interiorul containerului. Niciodată nu se simțise atât de neputincios și înfricoșat. Firișoare subțiri de ceață deja se prelingeau din grotă. Deocamdată rămâneau în dreptul intrării, dar negura se îngroșa în fiecare clipă. Cristian se retrăgea tot mai în spate, până ce ajunse la peretele metalic de care se lipi cu tot trupul. Acum, vâlva era ieșită cu totul din peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurînd lin pe vîna stîncii, precum sîngele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, rîurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu-se În arcada pleoapelor, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
soarele cădea pieziș, ca-n cripta unui sfînt dintr-o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste cîmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sînt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea-i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era altceva decît un decor. În anii aceia furați, sfîrșitul copilăriei, aidoma unui tren de pe liniile iberice, sosea cînd sosea. Am Împărțit supa aceea din zeamă de resturi cu pîine, Înconjurați de murmurul lipicios al serialelor de la radio ce se prelingeau prin ferestrele deschise către piața bisericii. — Așadar, ce s-a Întîmplat toată ziua de azi cu don Gustavo? — Am cunoscut-o pe nepoata lui, Clara. — Oarba? Se spune că e o frumusețe. — Nu știu. Eu nu mă uit la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ciocan pneumatic mi-ar fi smuls stomacul. M-am Îndoit ca o marionetă frîntă, fără răsuflare, bălăbănindu-mă pe lîngă perete. Neri mă Înșfăcă dintr-o dată de chică și Îmi scotoci prin buzunare pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins pe pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau de mînie. — Spuneți-i Clarei că... Mi-a trîntit ușa În nas, și am rămas În bezna cea mai desăvîrșită. Am căutat cartea bîjbîind prin Întuneric. Am găsit-o și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Daniel. CÎnd am ajuns acasă, l-am găsit pe tata adormit pe sofa, cu ziarul pe piept. Am lăsat deșteptătorul pe masă, cu un bilet pe care scria „din partea lui don Federico: aruncă-l pe cel vechi“, și m-am prelins pe furiș spre camera mea. M-am Întins pe pat În semiîntuneric și am adormit gîndindu-mă la inspector, la Fermín și la ceasornicar. CÎnd m-am deșteptat, era ora două noaptea. M-am dus pe hol și am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai liniștită de când există televiziunea. Femeia se apropie de grilajul de fier, pune mâinile pe el și simte răcoarea metalului. N-o putem întreba dacă a auzit cele două focuri de armă succesive, zace moartă pe jos și sângele se prelinge și picură în balconul de jos. Câinele a venit alergând dinăuntru, adulmecă și linge fața stăpânei, apoi întinde gâtul în sus și sloboade un urlet înfiorător pe care un alt foc de armă îl curmă imediat. Atunci un orb întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
iar Tiaré se va bucura să te primească. Ești bărbatul meu și sunt femeia ta. Unde mergi tu acolo voi merge și eu. O clipă dârzenia lui Strickland fu zdruncinată și în ochi i se iviră lacrimi care i se prelinseră încet pe obraji. Dar apoi reveni la zâmbetul sardonic tipic pentru el. — Femeile sunt niște mici animale stranii, îi spuse el doctorului Coutras. Poți să le tratezi ca pe niște câini, poți să le bați până te doare pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
om bătrân... Of, Amory, ce putem face? E chiar la Înălțimea umărului tău. — Maseaz-o, a sfătuit-o el, Încercând să-și Înăbușe râsul. Isabel a frecat delicat pata cu vârful degetelor. O lacrimă Îi apăruse În ochi și i se prelingea pe obraz. — O, Amory, a zis ea disperată, dac-o frec, parcă-mi ia foc gâtul. Ce să fac? Lui Amory i s-a ivit În minte un citat și n-a rezistat tentației de a-l rosti cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
hainele victimei după portofel, nu‑l găsește imediat (dar dă de el într‑un târziu). Apoi îi îndeasă un genunchi în burtă bărbatului care abia dacă se mai poate apăra; drept care se aude un horcăit și din gura victimei se preling ceva bale. Sânge nu s‑a văzut fiindcă era prea întuneric. Asta‑i brutalitate față de un om lipsit de apărare și deci un act inutil, spune Sophie, trăgându‑l vârtos de păr pe cel ce zace rășchirat pe pământ, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mănușă cu un singur deget, în timp ce deasupra ei plutea un damf de usturoi împuțit, iar persoana îi vorbea ca și cum ar fi fost un copil obișnuit, ceea ce ea nu mai era încă de pe atunci. Nici obișnuită, nici copil. Urina i se prelingea fierbinte pe picioare în jos (forța care trage în jos), se îmbibase cu furie în pantalonașii de lână tricotați în casă și căuta neîncetat o ieșire din dezolarea de duminică: podeaua striată a vagonului. Pic, pic, pic. Cu mișcarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
artificialitatea. Fețele lor palide, nedormite se ascund în spatele unor ochelari de soare ieftini, degetele lui Rainer, îngălbenite de nicotină, tresar și se îndreaptă spre țigări, cu gând să provoace un incendiu în pădure. Se aud păsări țipând strident. Frunze se preling ușor la pământ. Trenurile fluieră în depărtare. E duminică. Anna vorbește despre Noapte transfigurată de Schönberg. Într‑un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit. În plină zi, pe lumina asta minunată, tu vorbești despre noapte și nici măcar despre una reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ce e mai bun din mine În beneficiul lumii și al oamenilor. Când am Încercat să-i spun asta lui Akemi, părea că nu mai aude nimic, nu se auzea decât urletul ei, propulsând o vocală la infinit, cu spume prelingându-i-se din gură, cu ochii Închiși pe trei sferturi. — Hei, Akemi, Akemi! am strigat eu cu putere, și atunci, auzindu-mi vocea, Akemi Își Înghiți cu greutate saliva. De fiecare dată când se străduia să Înghită, vaginul se contracta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Încetineală aproape incredibilă. Gheața se topise deja complet, iar pereții exteriori ai paharului erau acoperiți de o fină peliculă de broboane de apă. O priveam pe Keiko Kataoka cum se străduia să-și bea apa fără ca picăturile să i se prelingă pe fustă, ajutându-se de un șervețel și de un suport de pahar. Nu știam dacă să pun asta pe seama ședințelor de sado-masochism sau a meselor servite În oraș În compania unor clienți snobi, dar simțeam că gesturile ei rafinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]