1,017 matches
-
și era din părinți evlavioși, anume Fotino și Teoctista. Alegându-și el de mic viața cea bună (monahală) și învățând carte, a ajuns la înălțimea cunoștinței. Deci, călugărindu-se și plinind tot felul de fapte bune, s-a învrednicit harului preoțesc de la Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului. Și fiind atunci la Mănăstirea Studion Preacuviosul Platon și lăsând acela egumenia, a primit egumenia fericitul acesta, care a povățuit bine și cu plăcere dumnezeiasca turmă cea încredințată lui, păstorind-o la pășunea mântuirii. Dar
Teodor Studitul () [Corola-website/Science/318196_a_319525]
-
din Odesa l-a avut ca director pe protoiereul Teodosie Bogaci, fost director al Seminarului Teologic Ortodox din Ismail, iar cel de la Dubăsari - pe preotul Grigore Cristescu, fost profesor de teologie din București. În unele localități au fost organizate cursuri preoțești. În cadrul Universității din Odesa a fost înființată o Catedră de Teologie Ortodoxă, avându-l în frunte pe arhimandritul Iuliu Scriban, primul șef al Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria. La Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Cernăuți au fost deschise
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
ale Mitropoliei Basarabiei (250 de preoți, 50 de ieromonahi și 15 cântăreți), fiind în mare parte cunoscători ai limbilor română, rusă sau ucraineană. Majoritatea preoților localnici, peste 150, erau întorși din lagărele sovietice. Mulți dintre acești preoți au urmat cursuri preoțești de 6 luni la centrul eparhial din Chișinău. Mitropolitul Visarion Puiu a înființat la Odesa o Tipografie bisericească, în care au văzut lumina tiparului revistele bilingve româno-ruse Foaia de zidire sufletească, Revista pentru copii, Transnistria creștină, Foaia Duminicală și Viața
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
Istoria Bisericii, manuale de religie pentru cursurile obligatorii din toate școlile primare, Cântările Sfintei Liturghii, calendare bisericești, tablouri instructive și diverse broșuri cu caracter religios. Au fost înființate ateliere pentru confecționarea obiectelor de cult necesare bisericilor din provincie, de la veșminte preoțești și vase liturgice, la clopote, candelabre și iconostase. Misiunea a mai organizat o farmacie și un ambulatoriu și 12 cantine sociale. Mitropolitul Basarabiei, Petru Păduraru, în calitatea sa de Exarh al Plaiurilor a decis reactivarea Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
în altarul bisericii. Incendiul a distrus interiorul bisericii și bunurile de patrimoniu. În puținul timp avut la dispoziție până la propagarea incendiului, localnicii, în loc să salveze mai întâi bunurile de patrimoniu (icoanele împărătești, policandrele, cărțile și documentele) au pus la adăpost veșmintele preoțești, prapurii și scaunele din biserică. La dezastru au contribuit și lucrările de modernizare realizate fără aviz: schimbarea învelitorii acoperișului cu tablă tip Lindab, care a favorizat propagarea incendiului și îmbrăcarea pereților cu polistiren. Biserica figura pe lista monumentelor istorice încă
Biserica de lemn din Poiana Stampei () [Corola-website/Science/335272_a_336601]
-
invaziei turce, între 1326 și 1331 trăiește în Macedonia, la Tesalonic, împreună cu 12 monahi isihasti, unde va fi hirotonit preot. Își va continua viața de ascet, împreună cu cei 12 monahi, într-un schit de pe muntele de lângă Veria, combinând îndatoririle sale preoțești cu viața de pustnic: cinci zile pe săptămână petrecea în rugăciune și post, fără să se întâlnească cu nimeni, iar sâmbăta și duminica cobora în mijlocul fraților și al credincioșilor, slujind Sfânta Liturghie și predicând. Din cauza atacurilor venite din partea sârbilor, s-
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
la Beiuș Istoria gimnaziului greco-catolic de Beiuș, întâia monografie a acestei școli. De asemenea a mai publicat diverse articole culturale în "Anuarul Liceului din Beiuș". S-a căsătorit cu Hortensia Sarkady care făcea de asemenea parte dintr-o veche familie preoțească. După studii de teologie la Blaj a fost hirotonit preot greco-catolic la data de 30 septembrie 1891. Din 1923 a fost profesor la Liceul de stat din Salonta, unde a și trecut la cele veșnice în 1926.
Traian Fărcaș () [Corola-website/Science/332617_a_333946]
-
în Arheologia Moldovei, IX, 1980, p. 93-101 (în colaborare cu Rodica Popovici). 18.Unele aspecte privind formarea poporului român în opera lui Nicolae Iorga, în Hierasus, III, 1981, p. 145-150. 19.Evoluția habitatului din bazinul Somuzului Mare, în zona comunei Preoțești, în Suceava, VIII, 1981, p. 169-182 (în colaborare cu St. Manea). 20.Un opaiț român descoperit la Plavalari (comunicări Udesti, jud. Suceava) în Suceava, VIII, 1981, p. 553-556 (în colaborare cu M. Cămilar). 21.Aspect sau fenomen de tip Sudiți
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
preliminar, în Cercetări arheologice, Muzeul Național de Istorie, vol.IV, 1981, p. 54-57 (în colaborare cu Dr. Popovici). 3.Șantierul arheologic Preotesti-Cetate (jud. Suceava), în Cercetări arheologice, V, 1982, p. 23-27 (în colaborare cu Dr. Popovici). 4.Cercetările arheologice de la Preoțești, în Cercetări arheologice, VII, 1984, p. 81-84 (în colaborare cu Dr. Popovici). 5.Șantierul arheologic Preoțești-“Dealul Cetății” (jud. Suceava), 1983, în Cercetări arheologice, VIII, 1986, p. 37-41 (în colaborare cu Dr. Popovici). 6.Săpăturile din 1985 din necropola tumulara
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
cum au fost de exemplu Asachi și Seulescu, pe care i-a trimis în străinătate să-și continuie studiile, dar a și tradus și tipărit cărți necesare bisericii și învățământului. Tot din primul an ca mitropolit a organizat și învățământul preoțesc și a întemeiat seminarul de la Socola, care mai târziu a luat numele de "Seminarul Veniamin", și a înființat și o școală de muzică bisericească. Datorită condițiilor istorice, mitropolitul Veniamin a fost de două ori caimacam (locțiitor de domn). Intrarea rușilor
Veniamin Costache () [Corola-website/Science/299718_a_301047]
-
contesă de Zutphen de la 1122 până la moarte. Părinții Ermengardei au fost contele Otto al II-lea de Zutphen și Iudith de Arnstein. Ermengarda a succedat fratelui ei mai mare Henric al II-lea de Zutphen (ceilalți doi frați urmând calea preoțească și respectiv murind înaintea lui Henric). Ea s-a căsătorit prima dată în jur de 1116 cu Gerard al II-lea (d. 1131), conte de Geldern și de Wassenberg, cu care avut următorii copii: Rămasă văduvă din cca. 1131, Ermengarda
Ermengarda de Zutphen () [Corola-website/Science/328632_a_329961]
-
note maxime. În anul absolvirii, obține o bursă de studii aprofundate în fizică nucleară, la Universitatea Cambridge din Anglia, însă, la sfatul părintelui său duhovnic, arhimandritul Flavian, va refuza această ofertă, dorind a urma întru totul chemarea monahală și slujirea preoțească, în cadrul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi. În același an (1997), este hirotonit ca ieromonah și hirotesit întru duhovnic, fiind trimis cu ascultarea de a întemeia un așezământ monahal în localitatea Șelimbăr, din apropierea municipiului Sibiu. În calitate de stareț, el a adunat aici
Evloghie Nica () [Corola-website/Science/311694_a_313023]
-
organizând alte școli pentru elevii din unele sate seniorale sau libere. Theodulf chiar a preluat rolul de sfătuitor spiritual al împăratului. Un conciliu de la Maintz în 813 recomandă trimiterea copiilor la școală, fie la episcopii sau mănăstiri, fie la școlile preoțești, fiind instruit în învățătură credinței creștine. S-a impus un nou mod de scriere, bazat pe minusculă carolingiană. Interesul față de operele anticilor a crescut. În biblioteci se află 8000 de maniscrise din perioada carolingiană, printre care și Codex Aureus de la
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
( variante : Pinudjem, Pinedyem) a fost Mare Preot al lui Amon între 990-969 î.Hr. . Unul dintre membrii castei preoțești thebane care a condus efectiv Egiptul de Sus în vremea Dinastiei a XXI-a , a fost contemporan cu Faraonii Amenemope, Osorkon cel Bătrân și Siamun . Nu este menționat în Lista lui Manetho. Odată cu disiparea puterii centrale, Faraonii controlau efectiv numai
Pinedjem al II-lea () [Corola-website/Science/314551_a_315880]
-
Patriarhului Antiohiei de atunci. Acest statut a fost confirmat de împăratul roman Zenon în anul 478; acesta a permis Arhiepiscopului "trei privilegii, și anume: să se semneze cu numele în "chinovar" (roșu aprins), să poarte purpuriu în loc de negru sub veșmintele preoțești și să folosească un sceptru imperial în locul cârjei de episcop" (toate acestea erau privilegii rezervate în acea vreme împăratului). Invazia arabă din timpul sec. al VII-lea l-a obligat pe arhiepiscop să părăsească insula și să plece în Hellespont
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
în 1880 a studiilor la Gimnaziul local din Wadowice și obținerea bacalaureatului, s-a înscris la Seminariul Teologic din apropierea Cracoviei. A fost hirotonit ca preot în Cracovia, la 6 iulie 1884, de către Albin Dunajewski, episcopul de Cracovia. De la începutul activității preoțești, el și-a continuat studiile teologice, rămânând aproape de enoriașii săi. În 1886 a obținut titlul științific de doctor în teologie la Universitatea din Viena, specializându-se în teologie dogmatică și arheologie creștină. După studii la Paris și la Colegiul Pontifical
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
între bulevardele Manitoba și Pritchard.” “În Noiembrie 1904, a început construirea faimoasei ‘Catedrale de Tablă’ la intersecția străzilor King cu Stela...” Legendarul Serafim “a hirotonit vreo 50 de preoți și numeroși diaconi, pe jumătate analfabeți care și-au îndeplinit datoriile preoțești prin toate satele, predicând o Ortodoxie independența și administrarea proprietății bisericești de către epitropi. În doi ani această biserică declară 60,000 de aderenți...” Datorită reputației compromise și patimii beției”(Serafim) a pierdut încrederea intelectualității care l-a invitat la Winnipeg
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
urmând scopuri confesionale, încă de pe vremea vlădicului Dosoftei (1622-1627), principele Gabriel Bethlen, mai apoi alți urmași ai săi la tronul Transilvaniei, au acordat unele imunități preoților în funcție. Aceste facilități explică de unde pornea dorința multor români de a îmbrățișa cariera preoțească și, deci, numărul mare al preoților din satele ardelene. Ca iobagi, preoții lucrau câmpul în rând cu enoriașii lor și doar îmbrăcămintea și portul bărbii îi deosebeau de aceștia. Preoții nu aveau dreptul de a primi nimic de la credincioși în schimbul
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
tezaurul bisericii se mai păstrează încă un epitaf din 1396, țesut pe mătase albastră și brodat cu aur și argint. De asemenea, la jumătatea secolului al XIX-lea încă se mai găsea acolo și mantaua voievodului, prefăcută într-o sfită preoțească. "„Stofa acestei mantale e un ce prea curios și care merită să fie văzută; este de pluș ce cuprinde niște flori galbene pe un câmp verde spălăcit, cu ceva fir pe dânsul și cu oarecare însemnări roșii, cât se poate
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
numit ca secretar personal al Patriarhului Catolicos Kevork al VI-lea Ciorekgian. A fost hirotonit apoi ca preot celibatar la 4 aprilie 1955 în Biserica "Sfânta Hripsime" din Vagharshapat de către episcopul Sahag Der Hovhannisian, și i s-a dat numele preoțesc de Dirayr. După hirotonire, a fost numit ca preot-paroh în Baku, capitala Azerbaidjanului și a activat și ca secretar al Consiliului Eparhial din acea țară. În octombrie 1956, în Catedrala Patriarhală din Ecimiadzin, Vazken I, Catolicosul tuturor armenilor, l-a
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
un nou suflu, un nou ritm. Încă și acum douăzeci de ani, foștii lui studenți îi pomeneau cu respect, elogii și venerație numele. Personalitate polivalentă, mereu preocupată de promovarea cât mai eficientă a binelui Bisericii, a organizat și condus asociația preoțească „Sfântul Nichita de Remesiana”, pentru ca, reuniți în cadrul ei, preoții celibi să nu se simtă marginalizați, singuratici și uitați în parohii îndepărtate. Și-a impus punctul de vedere și în Consistor, reușind ca doi, trei preoți celibi tineri, să fie numiți
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
precizează scopul și marile avantaje pe care Asociația „Sfântul Nichita” le-a adus Bisericii noastre: „ea a adus unele servicii de o deosebită importanță pentru membrii ei și unice în istoria Bisericii noastre: încheierea unei prietenii statornice și pe motiv preoțesc, susținerea multora printr-un program stabil de viață spirituală; dorința orientării întregii noastre preoțimi, pe o cale de înaltă ținută în adevăr ecleziastică. Sunt lucruri care, fără Asociația noastră, nu le-am avea decât sporadic”. Știind cât de adevărată era
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
Informații generale: - mâna dreaptă a Mitropolitului Andrei Șaguna - Cărturar pașoptist, membru activ al revoluției de la 1848 - Ctitor al primului gimnaziu brașovean - Întemeietorul primei episcopii ortodoxe în Caransebeș - Născut în 20 decembrie 1808 - părinții lui (Ioan și Stana) sunt din neam preoțesc - veniți din Vălenii de Munte. Tatăl lui era negustor de pește, iar mama lui era o femeie înțeleaptă - de la ea vocația de preot - A mai avut un frate-Constantin - negustor (devine în cele din urmă președinte al Eforiei școlare și fondator
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
musique l'accepte”" (Ravel a refuzat Legiunea de onoare, însă întreaga sa muzică o acceptă). În 1895 moștenește o oarecare sumă de bani ce îi va permite să-și tipărească mai multe scrieri și să-și schimbe vestimentația, abandonând stilul preoțesc în favoarea catifelei. Își cumpără un costum de culoarea muștarului în șapte exemplare, pe care îl va purta neîncetat. În Paris devine cunoscut ca fiind un „Velvet Gentelman”. În 1896, terminându-i-se resursele, este obligat să se mute într-o
Erik Satie () [Corola-website/Science/313623_a_314952]
-
țării. În ultima perioadă a regimului comunist, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România s-a bucurat de o anumită libertate, fiind tolerată de către autoritățile civile. Astfel, în anul 1968, la vârsta de 44 ani, după mulți ani de serviciu preoțesc, arhimandritul Silvestru Onofrei a fost hirotonit arhiereu de către IPS Glicherie și PS Evloghie Oța. În anul 1977, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a inițiat o serie de contacte cu Biserica Ortodoxă de Stil Vechi a Greciei, în scopul
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]