917 matches
-
a unor clipe din viața mea păcătoasă, trecătoare și inutilă. Și mă întreb acum, la apusul existenței mele ticăloase, nedumerit și înfricoșat: Unde am greșit, Doamne? Și cu ce? Când? Eram șase copii nevinovați, lipsiți de apărare, ca puii de prepeliță ai lui Brătescu-Voinești, alături de mama, cuprinsă de groază la gândul că ni s-ar putea întâmpla ceva și mai rău: să ne despartă și să nu ne mai vedem niciodată! Ne aflam la cheremul unui regim totalitar, ce anulase ideea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Pumnul” și scriitorul Simion Gociu. Publicația cuprinde texte, proză și poezie. Semnează versuri: Pandelia Radeș, Arcadie Suceveanu, Simion Gociu, Nicolae Băciuț, Vasile Bâcu, Mircea Lutic, Ion Horea, Domnica Jireadă, iar proză: Dumitru Covalciuc, Gheorghe Malarciuc, Ion Ghivireac, Nicolae Dabija, Mihai Prepeliță, Simion Gociu. Reținem și versurile unor elevi: Cristina Sandu, Tatiana Spătaru, Dorina Ciobanu, membri ai cenaclului literar din PilipăuțiHerța. * Făgurel, publicație periodică pentru copii. Editori: Asociația Republicană Științifico-Pedagogică „Aron Pumnul” din Cernăuți, Editura „Tipomur” și revista Vatra din TârguMureș. Director
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
potolită. Și în amurg, trecând cu pădurarul prin umezeala și întunerecul pădurii după ploae, înțeleg că el a ucis pe boer. El l-a ucis? "Mă duc într-un rând la vânat. Trec printr-o miriște, aretează cânele, sare o prepeliță, bang, jos, o pun în torbă. Mai merg eu, sare un sitar: bang, jos, și la torbă. Mai merg eu, ocolesc prin niște popușoi, iaca un epure: bang, jos, la torbă. După aceia trec într-o margine de pădure și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apă călduță. Se vede orașul în trepte până în partea cealaltă unde căsuțe mici de piatră stau grupate foarte pitoresc, însă pe un fond gol și alburiu: acolo stau turci ori țigani. (Noaptea, în tren, pe geamul deschis, am auzit glasul prepelițelor din ogoarele bine îmbrăcate ale Bărăganului și Dobrogei). Turci cu fes și cu turban. Măgari cu poveri de vreascuri, deasupra cărora stă un copil mai mare, ținând pe altul mai mic. Portul pustiu. Bastimente nu vin decât foarte rar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe altul mai mic. Portul pustiu. Bastimente nu vin decât foarte rar și se opresc în larg. Dimineața, la 29, puțintel vânt. Marea creață, verde, chiclazorie și-n fund violetă, fumurie. (Satmary mi-a vorbit despre epuri, despre pasajuri de prepelițe care se îneacă în mare. Despre foci adăpostite la Caliacra, scăpate dela Euxinograd, despre vidre de mare. Și mai vorbește despre o mulțime de vii și case pe care a avut prilej să le cumpere pe nimic și nu le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scarpină și saracul socotește că caută să-i dee. Surdul n-aude dar potrivește. Se răsfață ca un ban în două pungi. Capra râioasă își ține în sus coada. Lauda de sine pute. Se laudă oala, că are să spargă căldarea. Prepelița se ține că-i cu coadă. Caută acul în caru cu fân. Lupu-i gras în ceafă, că singur își gătește masa. După ce răstoarnă carul, atunci vede drumul cel bun. Prinde orbul, scoate-i ochii. Cine-ncalecă magarul, să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
căruțe așa de ușoare, încât în locuri rele puteau fi transportate pe umeri. Iar caii nepotcoviți cu hamurile pe ei erau dați la păscut în câmpie. În drum au dat de fecioare cu flori în păr de la care au cumpărat prepeliți, lapte și ouă, de care aveau pline căruțele și le aveau așezate cu vârful în jos așa de bine, că umblau pe ele fără să le strice. II. Reichersdorf Chronographia Moldaviae publicată în Tesaur de Monumente istorice a lui Papiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cunoscute de copii.De multe ori se întâmplă că finalul povestirilor să-i întristeze pe copii și să-și dorească alt sfârșit Astfel, după lecturarea povestirii ,,Puiul” de I.Al. Brătescu-Voinești, tristețea s-a așternut pe chipurile copiilor. Puiul de prepelița trezise în sufletul copiilor puternice sentimente de compasiune iar cererea mea de a schimba sfârșitul povestirii le-a aprins imaginația. În viziunea copiilor puiul de prepelița a fost salvat de un copil, îngrijit toată iarnă iar primăvară copilul l-a
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Puiul” de I.Al. Brătescu-Voinești, tristețea s-a așternut pe chipurile copiilor. Puiul de prepelița trezise în sufletul copiilor puternice sentimente de compasiune iar cererea mea de a schimba sfârșitul povestirii le-a aprins imaginația. În viziunea copiilor puiul de prepelița a fost salvat de un copil, îngrijit toată iarnă iar primăvară copilul l-a dus în câmp să-și găsească mama și frații întorși din țările calde. Ghici, ce e? Pe o foaie de hârtie se desenează un obiect sau
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
în care se povestesc cu mai mult sau mai puțin har epic (la drept vorbind, nici nu e necesară o atare abordare decât în cazul unor romane inspirate de aceasta vezi Cezar Petrescu, Eugen Lovinescu, Octav Minar, Gheorghe Tomozei, Mihai Prepeliță ș.a.) întâmplările unei existențe tumultuoase, așa cum a fost ea sau cum înțeleg aceștia a o vedea, interpretând-o deci. Mult mai operative în scopuri didactice se dovedesc a fi întreprinderile sintetizatoare, de tipul dicționarelor (frecvente în alte literaturi) care însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
I. Negoițescu, C.G. Ursu, Fănică N. Gheorghe etc., deopotrivă critici și istorici literari din Moldova, asupra cărora se impune a lua aminte în mod aparte: Mihai Cimpoi, Pavel Balmuș, C. Popovici (e adevărat, cu studii mai vechi, din 1959), M. Prepeliță, Dragoș Olaru, F. Cotelnic, Elena Țau, V. Coroban, V. Dolgau, Gh. Mazilu, Lucreția Bârlădeanu, B. Rabii, L. Ciobanu, L.I. Curuci, N. Dabija, Aurelia Silvestru, Ion C. Rogojanu, N. Băieșu și mulți alții. Tot în linie didactică, Mihai Rusu mai face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Cristian Tiberiu : VII, 62 65 Popescu, Ion Topolog : VII, 208 211 Popescu, Titu : VI, 209 Popon, Ioan: IV, 112 117 ; V, 119 121 Popovici, Constantin : VIII, 24 29 Popovici, D. : I, 124 132 ; V, 67 68 Popovici, Doru : VIII, 230 Prepeliță, Mihai : VI, 10 13 Prodan, Dan Florin : VII, 202 Pușcaș, Ilian : IV, 146 150 R Rachieru, Adrian Dinu : X, 105 120 Rașcu, I.M., V. 85 87 Rațiu, George Vasile : III, 14 16 Rațiu, Iuliu : VI, 125 126 Rădulescu-Pogoneanu, I.A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de plumb am presurat pe șesurile Moldovei și ale Șomuzulul, pănă când am început să mă deprind a nu da tot pe de lături. Un bătrân vânător, Ion Turcu, mă întovărășea adeseaori în campaniile mele vânătorești. Când greșeam eu o prepelița, da el imediat după mine și o nimerea, scuzându-se că a scăpat focul. Nu-i nimic, Turcule, îi răspundeam eu, tot așa să scăpi focul. Apoi el îmi dădea povețe cum să încarc pușca, cum s-o pun la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ochi și mai cu samă mă sfătuia să-mi păstrez sângele rece, lucru cam greu pentru un începător ca mine, care tresăream la fiecare zbor de pasere. Într-o zi, întovărășit de Turcu, mă dusăi pe o miriște ticsită de prepelițe aproape de Fălticeni. Turcu cu cânele lui apucă în stânga și eu cu al meu în dreapta, propunându-ne a ne întâlni peste două oare cu torbele pline. Nu bine făcui câțiva pași pe miriște și îmi sări o prepeliță. O ieu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
miriște ticsită de prepelițe aproape de Fălticeni. Turcu cu cânele lui apucă în stânga și eu cu al meu în dreapta, propunându-ne a ne întâlni peste două oare cu torbele pline. Nu bine făcui câțiva pași pe miriște și îmi sări o prepeliță. O ieu la ochi și o greșesc. Se vede că m-am grăbit, gândii eu. Îmi sare curând a doua. De astă dată, după sfatul Turcului, o chitesc 43 bine și iar o greșesc. Îmi sare a treia, a patra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
suntem fermecați, îmi zise Turcu, ori puștele sau cartușele noastre au un cusur. Examinăm puștile cu toată atențiunea și nu le găsim nici o meteahnă 45. Examinam cartușele, și ce constatăm? Constatăm, spre marea noastră surprindere și indignare, că ploaia de prepeliță în loc sa fie de plumb masiv era de schija găurită, încât încărcătura, neavând greutatea trebuitoare, cădea jos la un metru departe de buza puștei, ca și cum aș fi încărcat pușca cu hapuri 46 de pâne. Furios, m-am dus la bacalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mea. În toate duminicile și sărbătorile venea la Dorohoi și amândoi împreună cutreieram în lung și în larg miriștele și mohoarele 51. El, de obicei, purta pușca în spate și luleaua 52 în gură, dar în momentul când cânele, adulmecând prepelița, se oprea încremenit înaintea ei, avea totdeauna timpul să înarmeze pușca, s-o puie la ochi, să tragă și niciodată nu da greș. Dacă pleca de-acasă cu 30 de cartușe, se întorcea cu 30 bucăți la torbă. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu 30 bucăți la torbă. Înainte de a începe să batem miriștele, ne suiam pe un dâmb53 pentru a explora cu ochii împrejurimile. Schmid se uita roată împrejur, chibzuia, socotea și apoi cu voace sigură îmi spunea! Uite, colo o să găsim, prepelițe, colo potârnichi, dincolo iepuri, și așa se întâmpla; vorbele lui se împlineau mai totdeauna. Într-o zi de iarnă am organizat un haitaș 54 în pădurile moșiei Dersca. După prima bataie în care nu căzuse nimic am făcut un dejun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a cerut scuze și am rămas prieteni ca dintăi. La Focșani mergeam câteodată la vânat cu un locotenent de infanterie care avea asupra mea marele avantaj că era foarte nalt, de aproape doi metri, și putea cu înlesnire să vâneze prepelițile și potârnichile prin lanurile de popușoaie unde eu nu vedeam nimic. Nu pot uita nici astăzi o întâmplare nostimă ce am avut cu el în niște ogoare țărănești. Eu și câinele meu, osteniți, ne odihneam și ne uscam la soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Cutrierasem mai bine de o poștă pe jos, căci vorba ceea, unde te duce pușca și femeia nici dracul nu te duce; cânii scoteau o limbă de-un cot, noi eram bleașcă de sudoare și văzusem măcar un pui de prepeliță. Se întâmplă și de aceste în viața vânătorească. O! să nu creadă buhnacii de duminică că n-au decât să iasă în câmp pentru ca iepurii să le treacă printre picioare și prepelițele să le clocească pe pălării. Nimic nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de sudoare și văzusem măcar un pui de prepeliță. Se întâmplă și de aceste în viața vânătorească. O! să nu creadă buhnacii de duminică că n-au decât să iasă în câmp pentru ca iepurii să le treacă printre picioare și prepelițele să le clocească pe pălării. Nimic nu-i fără trudă în lume. De astădată însă truda a fost din cale afară mare și fără nici o izbândă. Parcă perise sămânța sălbătăciunilor. Osteniți, descurajați și mai cu samă flămânzi, căci nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aceeași putere și în inima mea. Pil!... strigam eu atunci. Doamne sfinte!... Cine ar putea spune în ce stare de friguri se găsea Milordachi, de câte ori auzea acest cuvânt magic care-i biciuia sângele! Cu ce avânt se arunca el asupra prepeliței, când o vedea căzând și cu ce tristeță își întorcea ochii înspre mine, când o vedea zburând mai departe! Parcă-mi zicea: Da bine, stăpâne, ce-ai pățit?" Noroc că asemenea greșuri nu se întâmplau tocmai des, căci mi-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
volum întreg, dar trebuie să reiau firul întrerupt al istorisirei mele. Ziceam, deci, că într-o frumoasă dimineață din luna august eram pe-o întinsă miriște de pe moșia Spătăreștii. O adevărată Californie, miriștea ceea. La fiecare pas sărea câte o prepeliță. Pil!... P..a..a..c!... Torba se umplea văzând cu ochii. Pe la oarele 10, când soarele ridicat de câteva suliți se încălzise din cale-afară, m-am adăpostit la umbra unui stog de fân și, după cer am ospătat bine, cânele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Baia. Apoi, odihniți, ne-am pus iarăși pe răscolit miriștea. De astă dată cu cât înaintam spre sară, cu atât cânele căuta mai bine și aripatele săreau mai ușor. Am umplut torba cu vârf și îndesat, făcând un număr de prepelițe și cristei pe care nu vreu să-l spun, ca să nu fiu bănuit că mă laud. Iar când s-a întunecat, de nu se mai vedea țelul puștei, ne-am suit amândoi în căruță mulțămiți de izbânda făcută și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
creștea inima-n piept și mă simțeam mai inspirat în dările de samă ce făceam lui Millu despre expediția mea cinegetică. Millu, ca un vechi amator și mânuitor de pușcă, nu mai sfârșea cu întrebările: cum anume am urmărit fiecare prepeliță, cum a aretat-o154 cânele, cum am împușcat-o, cum mi-a aportat-o155, iar eu unul, care eram de două ori inspirat și de conținutul torbei, și de conținutul butelcelor, îmi simțeam limba dezlegată și, se înțelege, că le istoriseam așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]