1,955 matches
-
direct au mai multe mijloace de exprimare, în general comune sau deosebite numai prin frecvență. Există totuși unele mijloace care se folosesc numai în construcții referitoare numai la complementul direct sau la subiectul unor verbe pasive și reflexive: adjectivele cu prepoziții, substantive cu prepoziții ca pentru sau contra , verbele la infinitiv sau verbele la gerunziu construite cu prepoziții. „O caracteristică formală a dublului subordonat simultan exprimat prin substantive și adjective este nearticularea”: adjectivele apar întotdeauna nearticulate, iar substantivele atunci când nu sunt
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
multe mijloace de exprimare, în general comune sau deosebite numai prin frecvență. Există totuși unele mijloace care se folosesc numai în construcții referitoare numai la complementul direct sau la subiectul unor verbe pasive și reflexive: adjectivele cu prepoziții, substantive cu prepoziții ca pentru sau contra , verbele la infinitiv sau verbele la gerunziu construite cu prepoziții. „O caracteristică formală a dublului subordonat simultan exprimat prin substantive și adjective este nearticularea”: adjectivele apar întotdeauna nearticulate, iar substantivele atunci când nu sunt construite cu prepoziții
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
unele mijloace care se folosesc numai în construcții referitoare numai la complementul direct sau la subiectul unor verbe pasive și reflexive: adjectivele cu prepoziții, substantive cu prepoziții ca pentru sau contra , verbele la infinitiv sau verbele la gerunziu construite cu prepoziții. „O caracteristică formală a dublului subordonat simultan exprimat prin substantive și adjective este nearticularea”: adjectivele apar întotdeauna nearticulate, iar substantivele atunci când nu sunt construite cu prepoziții (și însoțite de determinări) sau cu adverbe de comparație. Lipsa articolului hotărât enclitic la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
prepoziții ca pentru sau contra , verbele la infinitiv sau verbele la gerunziu construite cu prepoziții. „O caracteristică formală a dublului subordonat simultan exprimat prin substantive și adjective este nearticularea”: adjectivele apar întotdeauna nearticulate, iar substantivele atunci când nu sunt construite cu prepoziții (și însoțite de determinări) sau cu adverbe de comparație. Lipsa articolului hotărât enclitic la adjectiv poate servi ca mijloc de deosebire a dublului subordonat simultan de atribut atunci când adjectivul apare înaintea substantivului subiect. În exemplul: De la gârlă-n parcuri dese
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ca: Trec zilele voioase și orele surâd. ar exista îndoială asupra funcțiunii sintactice a adjectivului, verificarea se poate face cu ajutorul introducerii articolului demonstrativ ( e evident că nu e vorba de zilele cele voioase,ci de zile care trec voioase). Dintre prepozițiile folosite specifice pentru dublul subordonat simultan sunt drept, de și ca . Celelalte prepoziții sunt comune, în general, cu atributul și cu numele predicativ. Dublul subordonat simultan își exprimă caracterul predicativ prin intermediul verbului însoțit, de care apare dependent. „Dependența de verb
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a adjectivului, verificarea se poate face cu ajutorul introducerii articolului demonstrativ ( e evident că nu e vorba de zilele cele voioase,ci de zile care trec voioase). Dintre prepozițiile folosite specifice pentru dublul subordonat simultan sunt drept, de și ca . Celelalte prepoziții sunt comune, în general, cu atributul și cu numele predicativ. Dublul subordonat simultan își exprimă caracterul predicativ prin intermediul verbului însoțit, de care apare dependent. „Dependența de verb a dublului subordonat simultan se manifestă prin legătura în timp cu verbul însoțit
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
regent, un verb impersonal. În ultimul capitol, intitulat „Funcția sintactică cu dublă subordonare simultană”, am încercat a reliefa datele concrete despre funcția cu dublă subordonare simultană, și anume, prin ce se exprimă, elemente de relație - la propoziția dublu subordonată simultan -, prepoziții care însoțesc această funcție sintactică, topica și punctuația, precum și unele observații. Sperăm ca lucrarea de față să fie un exercițiu dar și un experiment didactic. Ne-am străduit să consemnăm esențialul, să ajungem la unele concluzii și generalizări, fără a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cu cratimă, deoarece în limba română nu există nici un cuvânt cu înțeles de sine stătător cu forma ma, neexistând, deci, posibilități de confuzie; în cazul altor ortograme, care au în limba română forme omofone cu valori morfologice diferite (substantive, pronume, prepoziții, verbe, adverbe etc.) este absolut necesar să explicăm scrierea lor, care se scriu într-un cuvânt; mă refer la ortograme de forma : i-a, s-a, l a, s-au, s-ar, c-ar, ne-am, vi-e, v-ar
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
este alcătuit din două cuvinte rostite într-o silabă, dar este alcătuit din două cuvinte rostite într-o singură silabă (îl + a) și, de aceea, se scrie cu cratimă. Pentru ca elevii să diferențieze, în orice situație, ortograma l-a de prepoziția la, sunt necesare multe exerciții de recunoaștere și de aplicare, cu condiția ca aceste două cuvinte să se identifice și să se analizeze prin comparație. S-au dovedit a fi eficiente construcțiile de propoziții sau scurte fraze în care intervin
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
făcut decît să-i menționez în relație cu termenii englezi, cu excepția cazului cînd nu a existat un termen englez adecvat. De fapt, termenii folosiți de Genette nu sînt chiar atît de dificili pe cît par, fiind construiți prin utilizarea unor prepoziții (afixe) și rădăcini de cuvinte. Pentru cei ce doresc să îi utilizeze în analize ulterioare, este poate mai eficient să știe cum se formează acești termeni. Prepozițiile sînt ana și pro, care înseamnă "dinspre" și respectiv "spre"; para înseamnă "în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sînt chiar atît de dificili pe cît par, fiind construiți prin utilizarea unor prepoziții (afixe) și rădăcini de cuvinte. Pentru cei ce doresc să îi utilizeze în analize ulterioare, este poate mai eficient să știe cum se formează acești termeni. Prepozițiile sînt ana și pro, care înseamnă "dinspre" și respectiv "spre"; para înseamnă "în lateral". Radăcina lips înseamnă "a omite ceva", iar leps înseamnă "a adăuga ceva". Astfel, dacă formăm paralipsă, înseamnă "ceva ce este omis în lateral/o pistă laterală
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o lansare aproape frivolă într-o acuzație de acest gen, cînd citează o afirmație făcută de către Mary McCarthy în privința textelor scriitoarei Lillian Hellman: "Am spus odată într-un interviu că fiecare cuvînt pe care îl scrie este o minciună, incluzînd prepozițiile și articolele". Black nu se poate hotărî dacă această afirmație este sau nu un exemplu de mistificare. Numai opunîndu-l minciunilor și falsităților putem construi conceptul de adevăr. După cum au consemnat Barwise și Perry (1983:18): Dacă oamenii ar spune numai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cuvîntului șomer (cel care n are momentan o slujbă) și poate și din faptul că el este grăbit (ca atunci cînd s-ar duce la serviciu). Întrucît șomerul n-are slujbă, rămînem pe Înțelesul că șomerul merge la biserică (și prepoziția la este cea folosită obișnuit În acest caz, pentru serviciu ar merge mai bine spre), dar resimțim cochetăria paradoxală și ironică cu celălalt sens. ceasuri triste ceasornicarul pleacă pe ultimul drum Dan Norea Și ceasurile din acest poem au două
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
făcătură. În fine, spartă, care denotă deteriorarea și dă la iveală golul, are, În mod neașteptat, o conotație pozitivă: golul este plin de rosturi virtuale și deschis la o cooperare muzicală. O altă posibilitate de a denota absența este folosirea prepoziției cu sens privativ fără Între două substantive, primului lipsindu-i ceva firesc, propriu, definitoriu sau de-a dreptul esențial numit de cel de al doilea. Ceea ce e absent, poate induce, după caz, o Îngrijorare greierii; poate sugera o Închidere genetică
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
două sintagme suficiente pentru a sugera aluziile la toată scenografia fotografierii. Focalizează pe două detalii semnificative din care iradiază cu tot firescul scena. Comprimînd aluziv ce era de spus pentru a simți scena, am redus totul la cinci substantive, trei prepoziții și un adjectiv (care este și el absorbit În substantivul cu care face un nume compus) - covorul roșu. covorul roșu - În cadru veverița cu nuca-n gură Pe vîrful... tălpilor Căderea este una din trăsăturile definitorii ale toamnei: cad frunzele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ani, circa 9000 cuvinte, adultul cu cultură mijlocie, circa 12000 cuvinte, iar adultul cu o cultură de un nivel mai înalt, 13500 - 14000 cuvinte. Cercetătorii au arătat că vocabularul se dezvoltă în toate laturile sale. S-a constatat că articolele, prepozițiile, conjuncțiile, pronumele și verbele auxiliare apar în limbaj în proporție de 57%. Ele sunt condiționate în mare măsură de context, de aceea au valoare informațională mare. Apar în vorbire în proporție de 43%. Ăvezi Roșca, Al., 1970, p. 300) Cel
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
de importantă întâlnirea cu Dumnezeu, ci prima faptul că omul se putea încredeîn făgăduelile făcute de El<footnote Enciclopedia Iudaismului, p. 158. footnote>. Se înțelege așadar că obiectul credințeieste în primul rând Dumnezeu chiar și în cazul în care lipsesc prepozițiile amintite. Ex. Be col zot hat eu od velo heeminu benifleotaiv.(„Cu toate acestea, ei au păcătuit încă și nu au crezut în minunileLui”) (Psalm 78, 32)<footnote „Faith, faithfulness”, în The Interpreter’s Dictionary of the Bible, An Illustrated
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de locuri, nu pot fi traduse, de obicei, în alte limbi. S-a observat că limba dispune de mijloace pentru individualizarea obiectelor în cadrul clasei denumite de cuvintele comune. „Operatorii de individualizare“ folosiți în aceste situații (articularea; calificarea și determinarea; adverbele; prepozițiile; sufixele locale, personale, posesive; adjectivele demonstrative) nu sunt necesari în cazul numelor proprii, întrucît acestea „condensează“ capacitatea de a fixa referentul, fără a-l descrie sau califica, în virtutea filtrului de onimizare (devenire ca nume pro priu) parcurs, care-i conferă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Numele de persoane au un caracter mai pur ca nume proprii decît numele de locuri, care se mențin mai aproape de apelative din cîteva puncte de vedere. Un exemplu sugestiv îl constituie genul personal (genitivul cu articol postpus și acuzativul cu prepoziția pe), caracteristic numai antroponimelor, nu și toponimelor (Cartea lui Ion, L-am văzut pe Ion, Luminile Clujului, Am văzut Bucegii). Desprinderea numelor de loc de apelative se face treptat, fiecare nume aflîndu-se la o anumită distanță de apelativele originare și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
faună, cultură agricolă, căi de comunicație, construcții sau amenajări, aspecte social istorice etc.), derivative (sufixul -uș, -el, eț, -ior, -ișor, -uț, -uia, -uica, -ica, -ița etc.) sau gra maticale (singular > < plural, masculin > < feminin, nominativ > < genitiv > < acuzativ, substantiv + substantiv, substantiv + adjectiv, prepoziție + substantiv etc.). Importanța grupării toponimiei în funcție de diferite criterii este concretizată în primul rînd prin identificarea unor tendințe specifice fiecărei categorii privind raportul originar, formula etimologică, traiectoria evolutivă, vechimea etc., constituind premise orientative pentru căutarea soluțiilor științifice de analiză diacronică ori
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de aceeași parte“ pare a fi derivat din lat. *ambulester. Construcția un cal îmbuestru „buiestraș“ fiind apropiată de un cal în galop, s-a făcut despărțirea greșită un cal în buiestru, ca și când buiestru ar fi fost un substantiv precedat de prepoziția în. Nu numai cuvintele moștenite din latină prezintă astfel de segmentări greșite. Este bine-cunoscut cazul lui strachină, care are la origine cuvântul mediogrec ostrákinos „scoică“, cu pierderea lui o, considerat articol, în urma analizei greșite: ostrachină > o strachină. Târtan provine din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vorba, în primul rând, de termeni referitor la care suntem îndreptățiți să presupunem că erau folosiți în mod curent, în Antichitate, de majoritatea, dacă nu chiar de totalitatea vorbitorilor limbii latine, după cum a arătat I. Fischer. Aceștia erau unelte gramaticale (prepoziții, conjuncții), verbe uzuale cu sensuri multiple, adjective și adverbe curente, numerale, termeni referitori la om, la natură, cuvinte din diverse terminologii speciale (agricultură, nume de animale sălbatice, minerale, meserii, termeni militari, din domeniul religiei, termeni referitori la relațiile politico-sociale). În afară de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
dar în franceză s-a moștenit numai prin locuțiunea latinească in casa „în casă“ (deci într-o construcție prepozițională, ceea ce explică și tratamentul anormal al finalei); de aceea, substantivul lat. casa a deve nit fr. chez „la (cineva)“, adică o prepoziție cu un regim special: se întrebuințează numai cu privire la persoane. Cuvântul fr. maison, care are sensul de „casă“, este o creație galoromanică: este urmașul lat. ma(n)sionem, acuzativul lui mansio „locuință“, cuvânt provenit din verbul lat. manere „a rămâne“. foale
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
italian înv. - învechit lat. - latin let. - leton lit. - lituanian lusj. - lusaciana de jos luss. - lusaciana de sus m. - masculin magh. - maghiar n. - neutru neg. - negație nom. - nominativ nord. - nordic pers. - persan pol. - polon pop. - popular port. - portughez pref. - prefix prep. - prepoziție prus. - prusian răd. - rădăcină reg. - regional rom. - român rs. - rus sb. - sârb sbcr. - sârbocroat scand. - scandinav skr. - sanscrit sl. - slav sp. - spaniol subst. - substantiv sued. - suedez tăt. - tătar tc. - turc tr-sl. - traco-slav ucr. - ucrainean v. - vechi vb.-verb â ETIMOLOGIA
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ex(în exterior, afară) s-a format Exquiliae sau Esquiliae, numele cartierului și al colinei (Esquiliae mons) din afara perimetrului vechii cetăți. Cf. chir „domn, stăpân”, chirie, chilie, iar pentru sensul prefixului: a chema, a contra față de a intra; slava are prepoziția k, ku, kăm „la, spre”. A se vedea și prepozițiile românești compuse: către, contra, față de între. Numai ieșind din gândirea tradițională putem reduce la aceeași origine formele lat(in) și vlah, flac, pentru înțelegerea cărora este lămuritoare trimiterea la olat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]