1,175 matches
-
entuziast, fiindcă era afin de viziune cu poetul, dar și inspirat teoreticește, de prietenul și colegul meu, plecat nu de mult, Ion Itu. După el, autorul nostru ar locui poetic într-un topos enigmatic și mirific, un „tărâm cutreierat de presimțiri și de închipuire” copleșit de taină - „loc auroral presărat cu piramide și cu lumi ... Citește mai mult A.I. BRUMARU: „Rostiri lirice” în ASTRA, Serie nouă, ÎI (XLI), Nr. 5, Aprilie, 2007, pagina 12, BrașovUn mai vechi colaborator (prin anii 80
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
entuziast, fiindcă era afin de viziune cu poetul, dar și inspirat teoreticește, de prietenul și colegul meu, plecat nu de mult, Ion Itu. După el, autorul nostru ar locui poetic într-un topos enigmatic și mirific, un „tărâm cutreierat de presimțiri și de închipuire” copleșit de taină - „loc auroral presărat cu piramide și cu lumi ... VIII. MONICA GROSU - „PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE), de Răul Constantinescu , publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. Monica GROSU „Periplul unui poet” în „DISCOBOLUL
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SĂRACUL... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi pare că privirea ta străbate, Ce în calea mea nu are a bate, N-am intuit, ori n-am presimțire, Cum mi-ai intrat nu am de știre.. Nu știu cum ochii tăi în suflet, Ajunși să aibe un așa răsunet, Că au pătruns să nu-i pot uita, Cum rana simțită în toată viața! Îndrăgostit de ce mi-a plăcut, Smintit, că
SĂRACUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376680_a_378009]
-
rămas să amesteci și să compari amintirile cu rupturile de altă dată cu cine seamănă povestea mea, oare a fost poveste? Greșită-n timp în așteptarea comisionului, corectura-i gata e ora patru rătăcită-n noapte lumini și umbre alterate presimțiri sumbre alternante la marginea lumii cântă cocoșii lansează unde de presiune în aer sunete, emoții, culori viețuiesc doar prin percepții dacă nu ești tu, ele nu există! Referință Bibliografică: Rătăciți / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 220
RĂTĂCIŢI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372732_a_374061]
-
făcând ape-ape în lumina becului de neon. Eu am sărit să-l opresc, i-am pus mâna pe umărul stâng pe la spate și i-am luat cuțitul. “Aaaa, sare el, tu erai Mihaly? Nu știu ce e cu mine! Parcă am o presimțire...Am băut, Mihaly...și de fericire și de necaz...Tu știi, mă, cine sunt eu?” Unul din cei doi tineri mi-a strigat în ungurește” Dă-i, bă, un , picior în fund, n-ai auzit că ne-a făcut bozgori
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]
-
să-l liniștească. Copilul însă, o trăgea după el cu toate puterile, plângând tot mai tare. -Bine, hai că merg cu tine să văd ce se întâmplă! Sigur micuța doarme, de aia nu răspunde! Dar în sufletul ei încolți o presimțire sumbră. Noaptea trecută fusese un frig teribil și micuța zăcea acolo singură de zile întregi fără foc, mâncare sau apă. Văzând disperarea lui Iliuță, chemă două vecine, se înarmară cu un topor și deciseră să spargă ușa chiar dacă își riscau
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
două luni până la termen, dar știa câte greutăți înfruntase fata ei în timpul acelei sarcini și se temea de ce e mai rău. Venise decisă să rămână peste noapte, dacă Aurel nu s-ar fi întors în seara aceea, căci avea o presimțire și nu o putea lăsa singură în casă, izolată de furia iernii. Însă Maria o asigură că bărbatul ei vine acasă negreșit în seara aceea și o îndemnă să plece înainte să se însereze, căci bântuiau lupii prin zonă și
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
său și îl privi mut, fără să poată articula nici un sunet. Maria ce stătea prăbușită în fotoliul adânc, deveni palidă ca ceara și își ascunse fața brăzdată de lacrimi, în palme. - Ce se întâmplă aici? întrebă copilul străfulgerat de o presimțire rea. Unde e Lea? Alergă în hol dar valiza nu mai era acolo. Palid și cu ochii măriți de spaimă se repezi la mamă, zgâlțâind-o disperat: - Mamă, te rog, vorbește! Unde e sora mea? Liviu și Maria se priviră
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
coadă vreo mașină a poliției. - Tata, acolo! aproape că țipă băiatul. Uite valiza Leei! - Dar ea nu-i? îngăimă în sfârșit Maria, îngrijorată. Liviu se întunecă la față iar inima începu să zvâcnească dureros în pieptul sufocat de teamă. O presimțire sumbră căzu peste ei și se avântară pe jos prin parcul enigmatic, căutând zadarnic printre trecătorii impasibili, ființa regăsită și pierdută din nou. Astfel ajunseră la gară. Cristian alerga chemând în stânga și-n dreapta numele Leei, dar numai protestele celor
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
noapte, dar cum ochii mi s-au obișnuit cu întunericul, văd la depărtări mari, vag, ce-i drept, dar totuși văd. Aprind un muc de lumânare, deodată văd limpede la doi pași, dar mai departe nimic. Mintea noastră sănătoasă, cu presimțirile ei instinctive, obișnuită cu întunericul realității, vede - tulbure, ce-i drept - la depărtări și-n adâncimi foarte mari. Știința își aprinde însă mucul de lumânare, dintr-odată vedem totul la doi pași, dar mai departe deloc...”(Lucian Blaga). Poporul român
PARTEA 5/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379221_a_380550]
-
ultima oară când am văzut-o în viață. Televizorul era deschis pe un post local și am auzit interviul luat unui salvamar care sfătuia turiștii să nu se avânte în larg, datorită valurilor mari și înspumate. Am avut instantaneu o presimțire. M-am ridicat din pat pregătit să ies după Mădălina, dar o știristă anunță înecul unei femei care ignorase avertismentele. Nu s-a dat nici un nume, nici o descriere a victimei, dar am știut premonitiv că era vorba de ea. Atunci
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
două și, din această cauză, el este de asemenea numai o abstracție, nu e reîntoarcerea în sine, ci numai o trecere în altceva, este transformare, creație și distrugere. De aceea trebuie să ne ferim a căuta, deja, în aceste prime presimțiri ale rațiunii, adevărul suprem și a dori să descoperim în acest ecou care conține, fără îndoială, în ritmul lui treimea, adică una dintre principalele reprezentări ale creștinismului deja trinitatea creștină. Plecînd de la Brahman și Trimûrti, imaginația índică merge în mod
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pe un zeu. Apoi ar fi apărut Siva și ar fi reunit idealul și realul. Și în aceste concepții există multe lucruri care suscită admirația și mirarea. Însă ele nu aparțin decît unor secte singulare și sînt doar vagi presimțiri amestecate cu reprezentări reale, care nu au nici o legătură cu religia generală a indienilor. În măsura în care noi ni-l reprezentăm pe Dumnezeu ca spirit concret, ca principiu spiritual înălțat, aceste reprezentări nu pot fi în nici un chip comparate cu ideea noastră
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
mâna-mi țiu Ia bate ca și cariul încet într-un sicriu." (Melancolie) sau: "O, capul meu, capu-i încins cu fortune O, capul meu, capu-i ruină" (variantă, Mortua est, Opere, vol. 1, 309) Numai prin această reglare a presimțirilor pustiului din afară cu vidul interior, ca o depresurizare, "un înstrăinat de sine însuși" poate deveni propriul contemplator: "Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins ca apa..." Este aici, într-un mod destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
o depresurizare, "un înstrăinat de sine însuși" poate deveni propriul contemplator: "Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins ca apa..." Este aici, într-un mod destul de pașnic exprimată, o lege a firii, a presimțirii morții, fără sfâșieri existențiale în spiritual vechilor texte egiptene. Conștiința tragică a căderii se deschide în dialectica reînturnării. 4. Personaje (regi, "populi") Încrederea lui Eminescu în deslușirea "hieroglifelor" rivalizează cu conceptual creștin al vieții de după moarte. Mutarea faptei în literă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mecanic, iar finalitatea (însemnând acum și ireversibilitate) în orizontul existenței-ca-energie (al naturii și culturii). Al treilea factor al intuiției destinului este stringența cu care destinul "se impune conștiinței". Destinul apare acum ca determinant al existenței omenești individuale sau colective, ca "presimțire" și anticipare a rostului propriu; iar presimțirea și anticiparea sunt întemeiate rațional. Evidența faptului destinului, care, uneori, este omis de conștiință tocmai pentru că este fapt primar, orientează mișcările în orizont uman. Dar el se impune conștiinței și aceasta înseamnă că
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în orizontul existenței-ca-energie (al naturii și culturii). Al treilea factor al intuiției destinului este stringența cu care destinul "se impune conștiinței". Destinul apare acum ca determinant al existenței omenești individuale sau colective, ca "presimțire" și anticipare a rostului propriu; iar presimțirea și anticiparea sunt întemeiate rațional. Evidența faptului destinului, care, uneori, este omis de conștiință tocmai pentru că este fapt primar, orientează mișcările în orizont uman. Dar el se impune conștiinței și aceasta înseamnă că el reglează conștientizările, că intervine în determinarea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nunta lui Riccardo cu Cuniza.. Tabloul 3. O cameră în palatul lui Ezzelino. Un cor intonează un salut de bun venit mirelui. Rămasă singură cu Riccardo, Cuniza, în locul unor declarații de dragoste pentru alesul ei, ea va da glas unor presimțiri sumbre (Questa gioia che îl petto m'innonda). După ce perechea de îndrăgostiți părăsește încăperea, își va face apariția Leonora. Ea va fi chestionata de către Imelda - confidenta Cunizei. Leonora îi va dezvălui acesteia că tatăl său, Oberto, se află și el
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
unui om plin de remușcări, iar cei doi frați se împacă. Un grup de ucigași plătiți sunt tocmiți de Păgâno să l ucidă pe Arvino (Sciagurata, ed hai creduto...O speranza di vendetta.). Viclinda îi spune Giseldei că are o presimțire neagră legată de noaptea ce urmeaza și propune că amândouă să se roage Domnului promițând că dacă sunt ajutate să traverseze cu bine noaptea, vor merge desculțe până la Ierusalim. (Aria Salve Maria). Arvino însă simte pericolul și se pregătește să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
hotărâți să ducă faptă la bun sfârșit. Apoi Păgâno se lansează în cabaletta în care își dezvăluie bucuria de a ajunge în sfârșit să se răzbune. Rugăciunea Salve Maria din actul I Rezumat: Viclinda îi spune Giseldei că are o presimțire neagră legată de noaptea ce urmeaza și propune că amândouă să se roage Domnului, promițând că dacă sunt ajutate să traverseze cu bine noaptea care urmează, vor merge desculțe până la Ierusalim. Arvino intra și le spune că a auzit zgomote
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
își cântă dorul pentru iubitul ei, Corrado, pe care nu l-a mai vazut de mult (Non șo le tetre immagini). Apare Corrado care îi împărtășește intenția să de a porni din nou la lupta, spre disperarea Medorei care are presimțiri sumbre că nu se vor mai vedea niciodată și îl implora să nu o părăsească (duetul E pur tristo ....Quando assente). O lovitură de tun anunță momentul îmbarcării. Corrado îi promite că se va întoarce și părăsește încăperea. Actul ÎI
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
reîntors de la Paris o surprinde în timp ce redactează scrisoarea către el, iar Violleta, cu ochii în lacrimi, îl asigura încă o dată de toată iubirea ei, după care părăsește casă îndreptându-se spre Paris. Nedumerit de comportarea Violettei și copleșit de rele presimțiri, Alfredo primește o scrisoare în care Violetta îi scrie că îl părăsește pentru totdeauna și se întoarce la Paris. Încercând să-l consoleze (Di Provenza îl măr, îl ), Germont se lovește de dorință aprigă de răzbunare a lui Alfredo. Scenă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în fața onoratului tribunal de 43 (patruzeci și trei) de ori, fără a putea fi condamnat. Când a fost adus pentru a patruzeci și patra oară în fața Onoratei Curți, de data aceasta în fața onorabilului judecător Augustus Pavlovici-Bubulak, acesta a avut o presimțire neagră, o presimțirea venită atât din ceea ce se zvonea prin târg, dar și din bogata sa experiență personală: ca să se termine, în sfârșit, cu nemernicul Cremvurșt, întreaga comunitate a contribuit la o chetă pentru satisfacerea onorarului maestrului Ludovic L.. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de 43 (patruzeci și trei) de ori, fără a putea fi condamnat. Când a fost adus pentru a patruzeci și patra oară în fața Onoratei Curți, de data aceasta în fața onorabilului judecător Augustus Pavlovici-Bubulak, acesta a avut o presimțire neagră, o presimțirea venită atât din ceea ce se zvonea prin târg, dar și din bogata sa experiență personală: ca să se termine, în sfârșit, cu nemernicul Cremvurșt, întreaga comunitate a contribuit la o chetă pentru satisfacerea onorarului maestrului Ludovic L.. Iar dacă, în precedentele
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
pasiune..., cu cîtă credință intră în joc...!, numai copiii pot asta... (sonerie ușă) Da cine poate să fie la ora asta?! Că spectacolul e la ora 19... și-acum e abia 18...! Ia stai, ia stai puțin... că am o presimțire...! Azi ce-i? Ei, ce-i azi! Azi e marți..., că marțea am cu cei de la et. II! (verifică într-un calendar de birou) Numai că azi nu e marți, zevzecule, și dacă nu-i marți ce poate să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]