1,380 matches
-
la plimbare, ele vă aduc pe buze un zîmbet însorit. Presupoziția lui Q (T78) este următoarea: portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri. Sub această formă, foarte frecventă în publicitate, întrebarea nu are alt scop decît să aserteze indirect această presupoziție. Falsele întrebări din T3 și din T78 se prezintă ca niște "interogații retorice", denumire împotriva căreia Bally s-a ridicat pe bună dreptate: [...] desemnare absurdă, dar caracteristică vechii școli, care voia să explice prin procedeele artei de a scrie și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
centralși est-europene diferite ca istorie și care au răspuns diferit la comunism. Datele din sondajele de opinie publică introduc un al doilea punct fundamental: diferențe de opinie se găsesc în fiecare țară, fapt evident în urma alegerilor libere. Sondajele avertizează în privința presupoziției implicit totalitare că toată lumea într-o țară gîndește la fel sau împărtășește părerea guvernului. Ultima secțiune introduce Barometrul Noilor Democrații, sursa datelor analizate în capitolele următoare. Deoarece BND pune aceleași întrebări în țări diferite, el poate identifica nivelul la care
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de exemplu Cohen, 1991; Morganstern, 1963). Cel mai important, prin sondarea unui eșantion reprezentativ de populație se evită "eroarea ecologică" formularea de concluzii privind atitudinile sau comportamentul indivizilor pornind de la statisticile economice sau de la declarațiile politicienilor. Se evită totodată și presupoziția tehnocratică potrivit căreia indivizii sînt participanți pasivi în procesul politic, avînd reacții predictibile și uniforme la inițiativele elitei. Sondarea sondajelor Prăbușirea regimurilor comuniste face posibilă transformarea povestirilor în date, întrebîndu-i pe oameni ce fac și ce cred despre ceea ce se
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Franța", pe care l-am citat mai devreme, atunci când președintele Republicii de la acea vreme declara: (2) Nu pot să vă dictez eu răspunsul dumneavoastră trebuie luate în considerare două propoziții simultan: una explicită, propoziția negativă asumată de către locutor, cealaltă implicită, presupoziție prin negare, care lasă să se înțeleagă: "Trebuie să vă dictez eu răspunsul dumneavoastră." Această ultimă propoziție nu poate fi asumată direct de către locutorul-Președinte, ci doar prin intermediul unei istorioare, pe care tocmai o povestește, în numele cetățeanului simplu care încearcă acum
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acord destul de general asupra caracterului propozițional al acestei reprezentări. Unitatea de bază este predicația, adică stabilirea unei relații privind unul sau mai multe concepte. Nu trebuie să uităm să adăugăm la propozițiile formulate în mod explicit cele care trebuie inferate (presupoziții și subînțelesuri). Enunțul (9) va fi descompus, într-o analiză semantică de tip cazual, după cum urmează: (9) Marchizul [N1] oferă un colier de perle [N2] marchizei [N3]. [[[ V + Obiect] Beneficiar] Agent] Proces N2 N3 N1 Factual benefic (acțiune) Un al
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care reprezintă ieșirea din interacțiune, deoarece Mielul va fi "corectat" la sfârșitul fabulei. Această înlănțuire Întrebare Amenințare ne determină să observăm natura interogativă a propoziției de început: nu este oare o întrebare falsă destinată a permite lupului să afirme, prin presupoziție, un fapt și să încheie printr-o promisiune de corecție? Intervenția destul de amplă (A1) a Mielului constituie un fel de răspuns argumentat pentru întrebarea adresată. De fapt, mai mult decât un răspuns la o falsă întrebare, afirmațiile Mielului reprezintă încercări
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să încheie printr-o promisiune de corecție? Intervenția destul de amplă (A1) a Mielului constituie un fel de răspuns argumentat pentru întrebarea adresată. De fapt, mai mult decât un răspuns la o falsă întrebare, afirmațiile Mielului reprezintă încercări de respingere a presupozițiilor din întrebarea inițială. Într-adevăr, atunci când întrebarea se referă la "îndrăzneala" și "curajul" Mielului, aceasta presupune un dat care poate fi interpretat: Mielul a venit tocmai pentru a tulbura apa Lupului. Mișcarea argumentativă a răspunsului mielului este următoarea: [3] pregătirea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
întrebarea se referă la "îndrăzneala" și "curajul" Mielului, aceasta presupune un dat care poate fi interpretat: Mielul a venit tocmai pentru a tulbura apa Lupului. Mișcarea argumentativă a răspunsului mielului este următoarea: [3] pregătirea, reangajare în interacțiune [4] Cum: negarea presupoziției printr-o formă interogativă " Cum aș putea să tulbur..." [5] Cînd: expunerea unui fapt irefutabil Am putea afirma că Mielul se reangajează în interacțiune propunând Lupului să renunțe la violență. ("Nu-și au rostul mînia Dobitociei tale"). Citatul din Perelman
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dialog eristic 34 Mielul se află în poziția celui care trebuie să convingă (aceasta este singura armă pe care o are la dispoziție). Intervenția L2 a Lupului confirmă faptul că dialogul este de natură eristică. Aserțiunea [6] vine să reafirme presupoziția din întrebarea inițială, anulînd toate obiecțiile aduse de către Miel. Faptele demonstrate de către miel sunt situate în opoziție cu un fapt nedemonstrat. Lupul își continuă totuși argumentația eristică. Clauza notată [7] reprezintă un reproș care apare drept un al doilea motiv
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
continuă totuși argumentația eristică. Clauza notată [7] reprezintă un reproș care apare drept un al doilea motiv de amenințare [2] care trebuie pusă în aplicare. Replica A2 aparținând Mielului, versurile [8] și [9] vin să conteste printr-un fapt obiectiv presupoziția lupului asertată în [7]. Următoarea intervenție a Lupului (L3) pare să accepte obiecția Mielului și să o corecteze [10]. Mielul răspunde la rîndul său (A3) după o aceeași dialectică de respingere a presupozițiilor din [11]. Mecanismul de înlănțuiri nu poate
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
vin să conteste printr-un fapt obiectiv presupoziția lupului asertată în [7]. Următoarea intervenție a Lupului (L3) pare să accepte obiecția Mielului și să o corecteze [10]. Mielul răspunde la rîndul său (A3) după o aceeași dialectică de respingere a presupozițiilor din [11]. Mecanismul de înlănțuiri nu poate fi descris în termeni simpli de tipul Întrebare > Răspuns, așa cum s-a arătat mai devreme. Dacă întrebarea pare a fi foarte obișnuită pentru deschiderea unui schimb, iar răspunsul ca fiind o componentă reactivă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
există o singură cale corectă de a conduce și că un stil de conducere potrivit depinde de cerințele situației concrete. Dintre reprezentanții acestor orientări, îi enumerăm pe J.Woodward, F.Fiedler, J.Adair, K.Blanchard. Ele se bazează pe următoarele presupoziții: - ,,design-ul” organizațional, tipul, forma și stilul concret de management sunt dependente de o multitudine de factori și parametri organizaționali interni și externi; - cei mai importanți parametri situaționali sunt mediul extern, tehnologia, competențele și motivația personalului; - activitatea managerială trebuie să
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
prozele scurte, tăiate economicos și sobre în detalii, ambele romane suferă de un exces de explicitare. Trecând de a un gen la celălalt, scriitorul pare că vede diferența dintre ele în schimbarea netă de regim a intervenției auctoriale și a presupozițiilor sale teoretice. Mircea Nedelciu [...] este liderul incontestabil al generației textualiste. Prestigiul lui, într-o generație în care obediența nu este deloc o lege morală, se bazează pe talentul epic ieșit din comun, pe voința și priceperea de a înnoi mijloacele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
383; centri funcționali, Dobrovie-Sorin, 2002: 116), componente - componenți (componente facultative, GALR, II, 64, 77, dar Legătura sintactică între componenții grupurilor, DSL, 113), constituente - constituenți (constituenți ai grupului verbal, constituenți ai grupului nominal, GALR, II, 74, 89), declanșatoare - declanșatori (declanșatori de presupoziții, GALR, II, 855), determinante - determinanți/determinatori/determinativi (determinanți, Acte, 29; clasa determinanților, DSL, 167; clasa determinatorilor, Acte, 377, 378), indicatoare - indicatori (indicatori de subiectivitate, DSL, 262), jonctive (DSL, 282) - junctori, modificatoare - modificatori (clasa modificatorilor, DSL, 323), prezentative/prezentatori, radicale - radicali
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ani după petrecerea lui. Culpabilizare poate și pentru că ne-nașterea a fost evitată prin descântec, astfel încât pruncul își datora părăsirea pântecelui matern unor cuvinte fără de înțeles pentru ascultători, dar cu efect terapeutic. Practicile contemporane de pregătire a maternității bazate pe presupoziția că fătul percepe sunetele din mediu și le dă o semnificație în termeni de "bien-être" -sunt în fapt și ele un procedeu de aducere în lume prin (plonjarea în)cuvânt care (dincolo de superstițiile generate de știință) consună cu ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
invariabilă a oricărui „reziduu” al tradiției. Refuzând tradiția, modernitatea împărtășește un dublu sentiment: mai întâi, inadecvarea în fața diverselor forme de alteritate culturală; mai apoi, încrederea în sine stimulată de succesul unui tip privilegiat de cunoaștere (cea tehnică). În această ordine, presupozițiile modernității iluministe par a fi multiple. Orice cunoaștere exclusivă a unei singure lumi are drept consecință faptul că acesteia i se atribuie necritic superlative. Numai prejudecățile reziduale ale tradiției creștine l-au putut face pe Leibniz să creadă că trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noțiunii de creativitate intelectuală, care presupune emanciparea sui generis față de tradiție. Scolastica nu poate fi demonizată, desigur, datorită strânselor legături cu intuițiile epocii patristice. De asemenea, revoluțiile științifice născute în ambientul postscolastic al Europei nu pot fi nesocotite 1. Totuși, presupozițiile metafizice tari ale acestui nou proiect ecleziastic (negociat constant cu puterea seculară) se îndepărtează de aspirațiile Bisericii creștine din primul mileniu, care afirmă sfințenia ca primă vocație a omului în lume. Niciodată patristica n-a inhibat procesul de maturizare a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un concept predefinit, de extracție iluministă, al raționalității. Întrebuințarea acordată de Hegel acestui concept reprezintă forma supremă de istorializare a revelației într-un sens panteist constrâns de logica necesității. În alți termeni, putem vorbi despre o naturalizare a revelației în presupozițiile unei filozofii moniste pentru care libertatea - atât la nivel divin, cât și la nivel uman - rămâne fictivă. În constrast, Schelling (Philosophie der Offenbarung, 1856-1858) caută o altă dinamică a revelației, pentru care „logica” tensiunii diferitelor „vârste ale lumii” (die Weltalter
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
A acuza tradiția occidentală de „intelectualism” pare comod în contextul în care aceleași reproșuri s-au făcut unor importante figuri ale teologiei bizantine. Sfinții Părinți răsăriteni s-au angajat într-o propedeutică de tip filozofic, definind în limbajul gândirii grecești presupozițiile ontologice și aspirațiile metafizice ale dogmelor Revelației. Spre deosebire de teologii universitari occidentali, autorii patristici nu s-au temut să răstignească logos-ul filozofiei prin uzul sistematic al paradoxului (I Corinteni 1, 20-24). Doar după acest exercițiu se poate spune, împreună cu Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
consideră, dimpotrivă, că există o armonie între credință și rațiune și că, dacă a doua trebuie să se subordoneze celei dinții, fiecare își are, totuși, locul și funcția sa, cunoașterea aducîndu-i "doctrinei sacre" atît o metodă de judecată, cît și presupoziții fundamentale pri-vindu-1 pe Dumnezeu, apoi omul și lumea. Era tot prea mult pentru conservatorii strictei ortodoxii augustiniene. În 1277, anumite formulări ale lui Toma d'Aquino asupra unității formale a individului uman, asupra întîietății inteligenței în actul voluntar, au fost
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cazul cercetărilor selective. Eșantionarea este o tehnică statistică metodologică aplicabilă în cercetarea socială în vederea selectării dintr-o populație de entități (persoane, organizații etc.) a unei părți (eșantion) ce va fi analizată pentru a facilita elaborarea de inferențe despre întreaga populație. Presupoziția care stă la baza eșantionării este că analiza unui eșantion din populația cadru conduce la rezultate similare cu acelea obținute prin investigarea întregii populații, cu condiția respectării unor condiții statistice și teoretice de asigurare a reprezentativității. Asigurarea reprezentativității eșantionului presupune
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
Cu toate că o creștere a eșantionului va mări precizia rezultatelor, ea nu va elimina și nici nu va reduce influența distorsiunii din procedura de selecție. De aceea, măsurarea eșantionului în sine nu este suficientă pentru a asigura succesul cercetării.2 Admitem presupoziția că sporul de reprezentativitate nu este direct proporțional cu creșterea volumului eșantionului. De altfel, putem reprezenta grafic faptul că dependența dintre reprezentativitate și numărul de subiecți din eșantion nu este liniară. Figura nr. 3.3: Legătura dintre reprezentativitate și numărul
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
De exemplu, cercetătorul poate anticipa sau formula ipoteze asupra faptului că există două dimensiuni de bază diferite și variabilele sigure aparțin unei dimensiuni, în timp ce toate celelalte aparțin celei de-a doua dimensiuni. Dacă analiza factorială este folosită pentru pretestarea acestei presupoziții, atunci ea este folosită ca un mijloc de confirmare a ipotezei sigure, nu ca un mijloc de explorare a dimensiunilor de bază. În acest ultim caz este vorba despre o analiză factorială confirmatoare (Confirmatory Factor Analysis CFA). "Diviziunea dintre aceste
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
eșantion pentru a explora structura posibilă a coeficienților și apoi să utilizeze cealaltă jumătate din eșantion pentru a testa ipotezele care au fost dezvoltate din examinarea primei jumătăți"25. 8.4.2. Factori și variabile Analiza factorială este bazată pe presupoziția fundamentală că factorii de bază care sunt mai puțin numeroși decât variabilele observate, sunt responsabili de covariația dintre variabilele observate. O astfel de presupoziție poate fi expusă într-o diagramă analitic cauzală după cum urmează: Figura nr. 8.6: Modelul 1
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
din examinarea primei jumătăți"25. 8.4.2. Factori și variabile Analiza factorială este bazată pe presupoziția fundamentală că factorii de bază care sunt mai puțin numeroși decât variabilele observate, sunt responsabili de covariația dintre variabilele observate. O astfel de presupoziție poate fi expusă într-o diagramă analitic cauzală după cum urmează: Figura nr. 8.6: Modelul 1 de analiză factorială dı bı Xı Uı F d2 b2 X2 U2 Această diagramă implică: X1 este suma dintre F și U1 și X2
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]