670 matches
-
poate veșminte de croială europeană, căci în tabloul votiv din biserica Mănăstirii Arnota sora cronicarului Udriște Năsturel este înfățișată cu o „freză” albă (în Europa așa ceva se purta către sfârșitul veacului al XVI-lea) în jurul gâtului 329. Veșmintele unei văduve pribege Inventarul obiectelor aflate în tezaurul Doamnei Voica, văduva lui Mihnea Vodă cel Rău (ucis în Ardeal. „Și veni mâniia lui Dumnezeu pre Mihnea Vodă, al doilea Iulian - scrie cutremurat Gavriil Protul, preluat de cronicarii munteni -, și fu rănit de viteazul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de „tiranul crud”. Generalul Castaldo îi scria regelui Ferdinand I, în 1552, că Mircea Ciobanul ar fi omorât mai mult de 1.600 de boieri (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 227). Cu execuții s-au soldat și încercările boierilor pribegi de a-l detrona: întâi, în 1546, când au fost decapitați - după înfrângerea oastei intervenienților - vistiernicul Udriște din Mărgineni și Teodosie banul și apoi, în 1552, când, înaintea bătăliei și de teama trădării, Mircea Ciobanul „a decapitat 47 de boieri
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
numindu-l pe Radu de la Afumați (cu care s-a și împăcat vremelnic în aprilie 1526) „voievodul cel mic al Valahiei”220, făcând din combaterea cu muntenii o chestiune de demnitate, a declanșat companiile din țara Românească pentru recuperarea unor boieri pribegi, adversari politici care se refugiaseră acolo. Războinicul soț al Ruxandrei a fost ucis (împreună cu Vlad un fiu din prima căsătorie) la 2 ianuarie 1529 și fiica lui Neagoe Basarab (îi făcuse lui Radu de la Afumați un fiu, pe Radu Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a crescut lângă el pe Radu Mihnea, făcut cu o ibovnică, Vișa, urcați - câteodată - printr-un concurs fericit de împrejurări (forța unei partide bierești, ce îi propulsa după ce-i afla ascunși prin țară - „Bieții oameni!”, va exclama Nicolae Iorga - sau pribegi, acțiuni ale unor „vecini” puternici care îi protejau ca pretendenți în exil) - ar trebui să înceapă cu marii „fii nelegitimi” ai neamului nostru, cu Ștefan cel Mare, adică, pe care Bogdan al II-lea l-a făcut cu Oltea - căci
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
izvod moldovenesc, informația cu privire la alungare: „[...] iar pă doamnă-sa, den țara Leșască, o au trimis în Moldova să șază la casile ei...”. Nu se știe cu exactitate din ce motive Doamna Safta l-a părăsit la un moment dat pe pribeagul ei soț. Poate că se săturase să voiajeze la nesfârșit prin Europa, umilindu-se și constatând că speranța întoarcerii în Moldova era tot mai palidă. Sau poate că o exasperaseră, în fine, apetiturile erotice (de mult cunoscute) ale senzualului ei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
porunca lui Vlad Vintilă pentru hiclenie, înainte de 11 ianuarie 1525), s-a refugiat la Nicopol, iar Maria, nevasta marelui vistier Trufanda, grec de felul lui, a trecut Milcovul în Moldova - după ce i-a murit - în 1632 - bărbatul; a și murit pribeagă. A fugit din Moldova și Maria, fiica pârcălabului de Hotin Gheorghe Lozonschi (era, deci, dacă acceptăm această ipoteză, soră cu Elisabeta Movilă), măritată cu grecul Chiriță Dumitrache Paleologu, care a ajuns mare postelnic. Chiriță Dumitrache a murit - cum am spus
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
morb moștenit), poate la Constantinopol (cum crede un cronicar: „l-au ajuns moartea la țarigrad”). După câteva peregrinări (prin aprilie 1522 se afla la Brașov, unde primea niște merinde din partea Sfatului), Despina Milița și fiicele ei, Stana și Ruxandra, erau pribege, sub protecția principelui Transilvaniei, la Sibiu, în acel Sibiu unde fosta Doamnă a țării Românești va fi hărțuită de creditori pentru datoriile contactate cândva de soțul ei și unde va și muri, prin 1544, răpusă de ciumă. îi incumba Despinei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îngreunau sau împiedicau „reunirea în veșnicie”, urmașii le găseau văduvelor locul de odihnă perpetuă într-un lăcaș de care familiile lor - chiar ele ca persoane - erau legate (numele lor erau „scrise în pomelnice”). Mormântul Doamnei Maria, soția lui Șerban Cantacuzino, pribeagă atâta amar de ani, se află la Mănăstirea Dintr-un Lemn (unde chipul Doamnei 598, alături de cele ale lui Matei Basarab și Doamnei Elena, ale lui Preda și Papa Brâncoveanu, al lui Constantin Brâncoveanu, ale lui Ștefan Cantacuzino, și Doamnei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1906; Ioan A. Anderco. Un scriitor maramureșan, Cluj, 1907; Asociațiunea noastră, Sibiu, 1912; Eminescu în Blaj. Amintiri de ale contimporanilor, Sibiu, 1914; Al doilea președinte al Asociațiunii: Vasile L. bar. Pop, Sibiu, 1925; Administrația și minoritățile, București, 1925; Un sfânt pribeag român: Ieremie Valahul. 1556-1625, Cluj, 1926; Zorile Unirii în Banat, Lugoj, 1929; Unirea cu Roma și revoluția lui Horia, București, 1935; Timoteiu Cipariu, București, 1937; Ioan Micu Moldovan, zis Moldovănuț, Cluj, 1937; Busturi sufletești, Cluj, 1937; Forțele latinității regeneratoare. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286656_a_287985]
-
Paris (1929), unde frecventează și cursurile de la Schola Cantorum (clasa de compoziție, condusă de Vincent d’Indy). Întors în țară, profesează avocatura. Scrie poezie, fără să publice. Debutase în 1919, în revista „Cuib spre răsărit”, cu poezia C-am fost pribegi, semnată Marcel A. Bresliska. Compune lieduri, apreciate în epocă. În 1934, prezentarea într-o reuniune literar-muzicală a unui fragment din Cântarea cântărilor suscită o elogioasă tabletă argheziană în „Adevărul literar și artistic”. Debutează cu volumul Cântarea cântărilor, în 1938. Angajat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
Cu aceste gînduri, despre bucuria călătoriei, despre desfiderea distanțelor, într-o vreme cînd erau mult mai greu de trecut decît azi, închid cartea lui Mihai Tican Rumano, deși din ea ar mai fi de citat. Și de citit, spre folosul pribegilor căutători de frumusețe, fără teamă de prețul comorilor ei.
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
de la spital ne închisese ușa în nas. Și-așa, mergeam încet cu mașina clătinîndu-se pe strada principală plină de gropi, făcîndu-l pe mort să salte în cosciugul improvizat, si care gesticulă, părînd a lua parte la conversația noastră de artiști pribegi, în căutarea unui public cît de cît învățat, avînd unele idei generale despre libertate, despre iubirea cea mare, despre curaj, jertfă de sine sau mai știm ce... Pe lînga piese, măi trăgeam și filmulețe, cu un aparat sovietic, greu de
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
mea, la dejun mă așteptau pe masă cele mai minunate mărgăritare. Era o profunzime de flori, care răspândeau miresme îmbătătoare în tot cuprinsul camerei. Horia îmi aduse și câteva cadouri, care îmi făcură bucurie și pentru moment uitasem că eram pribeagă și departe de casa mea. Nu mult după aceea plecarăm la Cacovița unde aveam o vie mică și o casă bătrânească. Luasem cu noi și pe acordorul Thilemann, căci acolo mă aștepta pianul meu care necesita un acordaj. Era o
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
literaturii române, ediția a doua), Ilie Constantin ș.a. Aceste pagini au fost scrise în condiții neprielnice, aproape dramatice, când Nichifor Crainic era, așa cum însuși spune în Memoriile sale, "pribeag în țara lui". Urmărit ca să fie întemnițat de către regimul comunist, poetul pribeag prin Ardeal sub o identiate falsă și, ca să-și aline zbuciumul sufletesc se hotărăște să scrie un amplu eseu despre "spiritualitatea poeziei românești" ca un exercițiu de supraviețuire. Au urmat ani lungi și grei de închisoare pentru Nichifor Crainic, iar
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
deveni substantiv comun sau invers. Să zicem, numele de persoană Vera e confundat tot cu vera, care însă se traduce prin „credință”, numai că în poemul „Campaniile mele” L. C. zice bizar: „Dar numele de Vera cu Siberii (...) Din Vera dincolo, pribeag”, care, în adevăr, ar trebui să fie românizat, pe cinste, ca: „Dar numele credinței, de care-s pline Siberiile (...) Plescăitul neființei dincolo de marginile Credinței”. Și te întrebi: oare chiar se poate gafa în atare hal?!... Cu părere de rău, se
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
mai nimic dăn Eminescu. Poet ermetic. Și parcă mai pricepe cineva ceva? 3. EMINESCU EVREU. La urma urmei, se prea poate să fi fost. Să fi fost prigonit tocmai pentru că era evreu. Astea, însă, se spun în șoaptă. Jidov, da, pribeag, că nu spune chiar el că era pribeag? El însuși spunea; pribegi, cine erau? Veneticii, ăștia. Eminescu era o minoritate. Hotărît lucru! Ce, putea fi el majoritate? Dacă era, acum toți am fi arătat ca el. Ar fi fost modern
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de raze îmbrăcați. Vin să-ți strecor, prin somn, crudele taine Ce nu se spun decît între bărbați. Ci tu, isteață foc, o să-nțelegi Din creștet pînă-n cracii tăi pribegi...
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9250_a_10575]
-
melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de raze îmbrăcați. Vin să-ți strecor, prin somn, crudele taine Ce nu se spun decît între bărbați. Ci tu, isteață foc, o să-nțelegi Din creștet pînă-n cracii tăi pribegi...
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7823_a_9148]
-
ce vor tocmi Crucea acest ghimpe de foc, acum în marele și Sfânt Post picură sânge. Anatolia, Bucovina, Transilvania, Moldova în voi răsună cântări bizantine mai vechi decât Bach Și timpul domol pe dealurile voastre scrie. Vecernii-magnolii scuturate în sufletul pribeag Și băiatul care sărută orice lingură căzută pe jos Și își închină seara perna Și ziua farfuria cu mâncare El care odinioară purta haine scumpe Acum urcă muntele desculț Și ridică la răscruci câte o troiță. Anatolia, Bucovina, Transilvania, Moldova
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
ea drumul și-a deschis ! Și îngerul privi cu-asprime La spiritul viclean și mut , Apoi , voios pe- aripi sublime , Catre cerească înălțime , Cu sufletul a dispărut. Și Demonul , înfrânt, sălbatic Își blestema nebunul vis , Din nou, trufaș și singuratic , Pribeag rămase prin abis . Din nou înfrânt porni-n neștire , Încrâncenat scrișnind din dinți , Lipsit de țel și de iubire Și părăsit de nazuinți !... Deasupra văii Koisaur , Pe-un povârniș abrupt de munte , Niște ruini , de vremi cărunte , Și-aruncă umbrele
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
doar expresia unei amabilități de suprafață. Finalmente Dejan vede în "binefăcătorii" săi doar niște administratori ai drepturilor omului. O incompatibilitate ancestrală pare să fie făcut imposibil un happy end al poveștii de iubire dintre Bille cea bogată și Dejan cel pribeag: Pentru noi, romii, totul este cît se poate de clar: nu noi numărăm stelele ci stelele ne numără pe noi. Suntem, cum germanilor le place să spună, niște stele căzătoare, înțelegi, stele căzătoare. Suntem numărați. Problema este că germanii au
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
son temps, Paris, 1898, p. 4-17. Vezi și Jozsef Turoczi, Lenau. Ruetten et Loenig, In deutsche uebertragen von Bruno Heilig, Berlin, 1961. 2) Mircea Anghelescu, Lenau și Eminescu, în Caietul expoziției itinerante 19 aprilie - 13 octombrie 1996, ,,Sunt un suflet pribeag pe-acest pământ". Poetul Nikolaus Lenau. Urmele unei vieți zbuciumate. pp. 62-63. 3) Ilarie Chendi, Scrieri, I, Ediție, prefață, tabel cronologic, note și comentarii de Dumitru Bălăeț, Ed. Minerva, pp. 155-156. Despre ecourile lui Lenau în cultura română, a se
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
lettre. Puterile lor magice sunt emițătoarele, laserele, filtrele de aer și termoizolantele salvate din nava defectată. O serie întreagă de situații comune se amestecă cu adaosuri livrești într-un foarte frumos basm plin cu insolite aventuri: apare Delio, un cântăreț pribeag care spune o poveste ("O legendă, desigur, despre o lume îndepărtată și greu de atins. Oamenilor le plac astfel de istorii."), o tigroaică cu cap de femeie zice ghicitoarea Sphinx-ului, un membru al echipajului este transformat de o vrăjitoare într-
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
României, de la începuturi și până la sfârșitul mileniului doi”, asupra uneia dintre cele mai vechi și mai puțin consemnate tradiții din Banat: istoria unei distinse bresle în slujba bunăstării. Istoria medicinei veterinare de pe aceste meleaguri, pierdută în negura vremurilor, adesea copil pribeag, prea puțin ocrotit de cei care aveau menirea s-o facă, și-a găsit în fine condeierii, care cu osârdia firii iscoditoare ne-au dăruit faptele înșiruite cu rigoarea prea rar încredințată până deunăzi albului imaculat al hârtiei. Au făcut
Agenda2005-38-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284217_a_285546]
-
am orgasm, de Gwendoline", „Șaizeci de celebrități vă povestesc cele mai sordide secrete de alcov". Uitasem de fata de afară, numai că în momentul plecării am văzut-o din față. Privirea ei dură și sfidătoare sugera că nu era o pribeagă neajutorată. Asta m-a făcut să mă opresc, amețit și fără suflu. A trecut o clipă, apoi m-a observat și-a zis: - La cine crezi că te holbezi așa? - La o fătucă frumoasă, am murmurat eu. - N-aș putea
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]