595 matches
-
nu mi-a rămas nici umbră de bănuială sau îndoială asupra lui. Îi pătrunsesem dintr-odată în suflet și simțeam că mă privește acolo în largile-i încăperi blagoslovite, cu aceeași dragoste cu care îmi deschisese ușa casei lui de pribeag. Am hotărât chiar de atunci să venim la dânsul de două ori pe săptămână. Dar ne-a fost neîndestulător numai atât și am început să-l văd aproape în fiecare zi. Se cresta pe răboj cea mai mică lipsă ! La
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
alți 25 de ani, când se recunoștea oficial, deși indirect, existența atâtor români adevărați în afara temniței comuniste, între zidurile căreia se breveta invenția patriotică numită ,,salam cu soia”. Nu poate fi negat totuși un fapt: sentimentul exilatului, al înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații de inimă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
alți 25 de ani, când se recunoștea oficial, deși indirect, existența atâtor români adevărați în afara temniței comuniste, între zidurile căreia se breveta invenția patriotică numită ,,salam cu soia”. Nu poate fi negat totuși un fapt: sentimentul exilatului, al înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații de inimă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
născut, care să nu mărturisească cu sinceritate de copil, că ar da totul să se poată Întoarce În Basarabia. Toți poartă Basarabia În suflete, nu ca o amintire, ci ca pe o prezență, care străbate toate moleculele ființei miilor de pribegi. Basarabenii refugiați trăiesc toți deopotrivă de puternic drama Înstrăinării de pământul iubit”. Familia Cazacliu Vladimir Cazacliu Grigore Cazacliu Grigore și Vladimir Cazacliu s-au născut În cătunul Slobozia - Cușelauca, comuna Cotingenii Mari, județul Soroca. Tatăl lor, Alexandru Cazacliu, mazil sorocean
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
de pietre. Cânele se întoarce, dar de dincoace dușmanii s-au întețit și printre răcnete răzbate o vorbă spăimântată: „Turbat! E turbat! Câne turbat!“. Și vin cu mânie, își bălăbănesc ciomegele, furcile, bastoanele, nu mai este chip de scăpare, și pribeagul începe a urla înfiorător, stă o clipă în loc, apoi se repede și se strecoară subt un podeț. L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc, se izbesc și se înfundă pe gura neagră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nastase întorcând capul și privind pe Niță, parcă atunci îl vedea întăi; - aista-i un băietan, care-a venit azi la noi... —Cum îl chiamă? Moș Nastase nu răspunse, se întoarse iar spre flăcău și-i făcu semn cu capul. Pribeagul răspunse, învârtindu-și în mâni pălăria pleoștită: —Niță Lepădatu... Moșneagul dădu din cap și păru a se gândi în sine: atunci auzea întăi numele flăcăului și parcă i se părea ciudat... —Niță Lepădatu? întrebă iar boierul. Și de unde ești? —De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să fii pe pămînt." 13. Cain a zis Domnului: "Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. 14. Iată că tu mă izgonești azi de pe fața pămîntului; eu va trebui să mă ascund de Fața Ta, să fiu pribeag și fugar pe pămînt; și oricine mă va găsi, mă va omorî." 15. Domnul i-a zis: "Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de șapte ori." Și Domnul a hotărît un semn pentru Cain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
în dar! Tu n-ai casă-n țări străine Nici aici când ești la mine, Cânți într-una și nu-ți pasă, Oare când ai să-ți faci casă? Fă-ți cucule cuib în fag Să știu că nu ești pribeag, Și să-ți faci și un umbriș Să nu mai stai pe furiș. Nu vreau singur să te știu Când codrul este pustiu, Fă-ți o casă călduroasă Ca să treci iarna geroasă. Codrul e frate cu mine, Nici lui iarna
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
fi martorul acestei „minuni” a întrupării unui duh, numai pentru el cel întors dintre morți are un corp și o voce. Căci ca să poți dialoga cu fantomele trebuie să aparții unui spațiu marginal, acelor zone-limită în care se aventurează doar pribegii, hoinarii fără țintă, călugări sau poeți. Waki îndeplinește astfel rolul unui „luntraș” prin mijlocirea căruia se realizează trecerea din lumea morților în lumea celor vii. Numai văzul și auzul omului retras departe de semenii lui, dar dorind să revină printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în „lumea neagră”) în care, ca într-un labirint, trebuie să găsească (și să merite) singurul drum corect care duce dintr-o lume într-alta. Aici, la poalele paltinului cu coroana în cer, Sf. Maria (106) îndeplinește ultimele „formalități birocratice”. „Pribeagul” este radiat din catastiful celor vii și înscris în catastiful „celor duși”. Într-una din variante, Sf. Maria îi întocmește chiar o „carte”, un laissez-passer pentru Rai. Tot aici, la paltin, îngerii sau Cristos coboară scara pe care sufletul urcă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în episodul din legenda hagiografică în discuție. în unele cântece rituale funerare, călăuzele care însoțesc sufletul în peregrinarea lui prin labirintul silvestru dintre cele două lumi sunt anumite animale sălbatice - lupul, vulpea, vidra, mai rar ursul - cu care „dalbul de pribeag” urmează să se înfrățească și să se lase călăuzit de ele : Scoală [Ioane], scoală Că soarele apune, Calea-n codru-ți tună, Codrul este mare Și lumină n-are ; Codrul este des Intri, nu mai ieși. Capul să-l apleci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în punctele nodale ale „marelui drum” se află câte un copac care fie indică un topos anume al drumului (bifurcare, loc de odihnă, fântâna cu apa uitării, întâlnirea cu „Maica bătrână”), fie participă (ajutând sau nu) la trecerea „dalbului de pribeag” dintr-o „zonă” în alta (traversarea mării, ascensiunea la cer etc.). Am văzut rolul major pe care îl joacă paltinul în călăuzirea și ascensiunea sufletului, așa cum apare în unele bocete bănățene. Iată și cunoscutul pasaj al salciei, care jalonează fatala
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
interogarea copacilor” (salcia nu răspunde, dar rugul da), dar nu și motivul „binecuvântarea/blestemarea lor” (84, p. 102). 2. O altă neconcordanță (parțială) este cea dintre soiurile de copaci întâlniți în cale : brad, măr, salcie, paltin - în cazul „dalbului de pribeag”, și rug, măslin, salcie, paltin - în cazul Sfântului Sisinie. Este posibil ca episodul din legenda în discuție să fie rezultatul unui sincretism dintre două sau mai multe cicluri de credințe (legende), dar desfacerea sau tăierea acestui nod comportă încă alte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îl numeau „Domnul” pe omul acela. Totuși în timpul călătoriei nu înțelesese de ce îi ziceau „Domnul” sau „Regele”. Ceea ce înțelesese era doar faptul că soarta îl adusese față în față nu cu rege adevărat, ci cu un om care semăna cu pribegii ce veneau din când în când să cerșească și pe la ei prin vale... Samuraiul n-avea voie să părăsească valea, dar sărbători totuși prima zi a Anului Nou. În toate casele din vale se înfigeau bețișoare în găluște de orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
crescut pe sfântul pământ al țării românești; vei fi avut altă credință religioasă decât a noastră, amestecată cu religia iubirii de glie a acestui neam; vei fi fost poate, copilul nimănui, ce dormitai pe maidane și pe lângă ruinele primitoare de pribegi; // având ca par pământul și învelitoare cerul!... Eroul Necunoscut! Oricine ai fi, al nostru ești al neamului românesc de pretutindeni! Visul tău din urmă fu visul milenar al străbunilor Tăi! Jertfa Ta că muriși necunoscut fără să predai vrăjmașului drapelul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Oană, amestecate cu celelalte. Cu veștile adunării oștirii la Vaslui, cu cele despre convoaiele cu merinde și arme care se Îndreptau spre Valea Bârladului din toate colțuruile Moldovei. Cu cele ale pregătirilor făcute de locuitorii din satele Bucovinei pentru primirea pribegilor din sud. Cu cele ale mișcării celor două armate care urmau să facă joncțiunea pe teritoriul Țării Românești. Cu cele ale mișcărilor tătarilor din Crimeea, aliați ai Semilunei. Cu cele ale pregătirii baricadelor din trunchiuri de arbori În trecătorile Carpaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de imaginație pentru realizarea acestor portrete. Erau doar ipostaze ale tristeții. Ale Încercării de a evada din viitorul imediat. Dar sesiză și altceva. Schimbarea multor chipuri la vederea celor treizeci de Apărători. Apropierea tropotelor de cal Îi făcea pe mulți pribegi să ridice privirile. Iar imaginea mantiilor albe cu semnul scutului și spadei și clinchetul ușor al săbiilor aducea ceva nou În expresia lor. O undă de speranță. Ca și cum, deodată, pribegia lor dobândea un sens. Ca și cum totul ar fi făcut parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lor soseau trupele trimise de Ștefan, conform unui plan. Pribegii mai Întâlniseră, până atunci, șiruri de răzeși mergând spre Vaslui, dar și unități de cavalerie galopând spre munți. Adeseori, drumurile erau blocate de convoaie de căruțe cu arme, iar ei, pribegii, ajutau la scoaterea câte uneia din noroi. O făceau cu inima plină. Acele arme erau sortite apărării lor. Pe măsură ce se apropiau de Suceava, Alexandru observă că oamenii care vin dinspre cetate au fețe mai luminoase. Unii se suiseră pe căruțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care vin dinspre cetate au fețe mai luminoase. Unii se suiseră pe căruțe și povesteau, cu glas mare, că Îl văzuseră pe măria sa. Lumea se aduna să asculte. La Început, nimeni nu crezuse. Dar cei ce soseau se Împrăștiau printre pribegi și povesteau același lucru. Îl văzuseră pe măria sa. Și nu doar atât. Măria sa Îi chemase În sala tronului, unde se aflau cei mai mari căpitani ai Moldovei. Acolo, voievodul le vorbise lor, femeilor și bătrânilor, celor care nu crezuseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sosea parcă din mari depărtări, coborând asupra lor din cerul plumburiu. În văi se ghiceau satele ascunse sub troiene. Drumurile erau pustii, căci vremea rea oprise Întoarcerea celor plecați În bejenie. Și, chiar reveniți la casele lor din josul Vasluiului, pribegii n-ar fi putut reconstrui totul acum, În plină iarnă. - Cred că Alexandru arde de nerăbdare să ne spună ce are pe suflet! spuse Erina, Îmbujorată de aerul rece și de efortul de a struni calul. - Nu știu dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aspră, tunătoare: - Dar cine ești tu, umil muritor, să-i ceri Domnului tău din ceruri să te cruțe? Cine ești tu ca să dai Înapoi din fața greutăților pe care chiar el, Dumnezeu, ți le-a pus În față? Cine ești tu, pribeagule, ca să pășești În chilia mea și să Îndrăznești a-mi spune că ești Înfrânt? Ești umbra lui Ștefan? Atunci Întoarce-te În umbră! Ești Însuși Ștefan? Atunci Îți spun ție, așa cum Mântuitorul i-a spus, cândva, lui Lazăr: „Ridică-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să nu te mire, Dar am uitat cămașa cea de mire, Și am uitat a sufletului floare. Am tot uitat să credem în iubire Prea mult ne-ncredem, astăzi, în sudoare... Treapta a X-a Catren Pribeagă ești și sunt pribeag, Durerea lumii ne desparte. Din moarte am să-mi fac toiag, Spre-a reveni... din moarte... Catren (variantă 1) Ce singur sunt și ce pribeag, Lumină - sfântă carte, Din moarte am să-mi fac drumeag, Să mă întorc din moarte
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
mult ne-ncredem, astăzi, în sudoare... Treapta a X-a Catren Pribeagă ești și sunt pribeag, Durerea lumii ne desparte. Din moarte am să-mi fac toiag, Spre-a reveni... din moarte... Catren (variantă 1) Ce singur sunt și ce pribeag, Lumină - sfântă carte, Din moarte am să-mi fac drumeag, Să mă întorc din moarte... Catren (variantă 2) Ce singur sunt și ce pribeag, Lumină, sfântă carte, Din tine am să-mi fac toiag, Să mă întorc din moarte. Catren
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
-mi fac toiag, Spre-a reveni... din moarte... Catren (variantă 1) Ce singur sunt și ce pribeag, Lumină - sfântă carte, Din moarte am să-mi fac drumeag, Să mă întorc din moarte... Catren (variantă 2) Ce singur sunt și ce pribeag, Lumină, sfântă carte, Din tine am să-mi fac toiag, Să mă întorc din moarte. Catren (variantă 3) Pribeagă ești și sunt pribeag, Lumină, sfântă carte, Din tine am să-mi fac toiag, Să mă întorc din moarte. Treapta a
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
să-mi fac drumeag, Să mă întorc din moarte... Catren (variantă 2) Ce singur sunt și ce pribeag, Lumină, sfântă carte, Din tine am să-mi fac toiag, Să mă întorc din moarte. Catren (variantă 3) Pribeagă ești și sunt pribeag, Lumină, sfântă carte, Din tine am să-mi fac toiag, Să mă întorc din moarte. Treapta a XI-a Dorință Din cerul care se închide, Din mama care m-a făcut, Din viața - dulce amăgire, Aș vrea să fiu din
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]