584 matches
-
sunt robul pe care-l miluiești. Cu ochii tăi cei galeși în van vei aștepta Să îmi aplec genunchii cerșind iubirea ta. Nici lingușiri, nici lacrămi deșarte-n ochii mei, Chiar dac-ai fi "minune aleasă-ntre femei"... Un biet pribeag sunt, însă merg drept, cu fruntea sus, Și n-oi ști să fiu orbul care se lasă dus... Ci ți-oi întinde mâna, și vino de vei vrea, Dar nu te vreau nici roabă, și nici stăpâna mea. Nici sprijin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-n fiecare pahar A lăsat și-un drob de har. Amîndouă-s ale tale, Zise Domnul: Ia-le, bea-le. După ce m-a-mpărtășit Insul mi s-a risipit, L-am pierdut jur împrejur, Ca o ceață dintr-un ciur. Și-am rămas pribeag în boare Ca un miros fără floare, Al căreia lemn uscat Rădăcina și-a uitat. Ca un foc fără cărbune, Ca un fum fără tăciune. Sfintele sale potire Au intrat în clocotire, Sufletul îmi umblă beat Pe subt veac și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
filistenilor? Vreți să-mi răsplătiți vreo faptă sau să faceți ceva împotriva Mea?” Și acest prooroc are un mare of pe filisteni pentru niște fapte care ne scapă dar care au adus mult amar ivritului pribegit pe la babilonieni. Un alt pribeag ivrit, Obadia proorocește din timpul exilului babilonian ,,1,20 Dar prinșii de război ai acestei oștiri a copiilor lui Israel, vor stăpîni țara canaaniți-lor pînă la Sarepta și prinșii de război ai Ierusalimului care sînt la Sefarad vor stă-pîni cetățile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
stabilește la Paris și lucrează ca profesor de limba spaniolă. Până la plecarea din țară coordonează revista „Munții Apuseni”, scrie la „Universul literar”, „Vremea”, „Gândirea”, „Sfarmă-Piatră”, „Iconar”, „Buna Vestire” ș.a. În exil publică versuri și articole la „Înșir’te mărgărite”, „Almanahul pribegilor români”, „Vatra”, „America”, „Semne”, „Carpații”. Între Sânziana (1940), prima carte de poezii a lui Ț., semnată Ion Țolescu Văleni, și ultima, Din nopți cu Sânziene (1978), nu există deosebiri stilistice sau tematice, versul se construiește concentric, acumulând și dezvoltând aceleași
ŢOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
temporale, fie de a deveni un Buddha, adică un înțelept apt să ghideze viața spirituală a contemporanilor săi. Se pare că fiul regelui Śuddhodana a ales acest ultim ideal. Prințul Siddhărtha și-a părăsit soția, copilul și condiția, devenind un pribeag fără adăpost, în căutarea izbăvirii de suferința aparent inevitabilă. În acele vremuri, viața rătăcitorilor se bucura de multă generozitate. Aceștia aspirau la un ideal de perfecțiune situat deasupra exigențelor meschine și a josnicelor dispute ale vieții obișnuite. Se aplecau nu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
unui mod de viață sau a altuia. Relativa naturalețe și tonul distant, autoritar, al învățăturii sale ascund intensitatea acestei strădanii de a-și afla propriul său glas între atâtea alte glasuri. În peregrinările sale, Gautama a cunoscut numeroși asceți rătăcitori, pribegi fără adăpost (păli: parribbajakas), stăruitori întru spirit (păli: samanas), oameni care au renunțat la lume și la toate bunurile ei. Aceștia erau poate singurii cosmopoliți adevărați din India, cetățeni ai întregii lumi, nu doar ai unui singur loc. Mai întâi
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei: rătăcirea reluată, deșertul dintotdeauna al celui izgonit, noul cort pe care pribeagul și-l adjudecase: „iar și-a Înălțat cortul În propria piele,/ iar a pus la uscat ierburi amare/ pentru o altă alungare,/ pentru o altă palmă,/ prietenul meu, Mynheer”. Hipnotică precizie, pe care doar Poezia o poate imagina... „Mi-e
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
viața Însăși, o aleasă damnare. „Fac un pas. Trec prin zid. Trec strada. Traversez/ piața. Tai aerul. Tai prin iarba grădinii. Tai/ de-a curmezișul câmpul apa piatra lumina”, scandează Marta Petreu În vibrantul poem Ca o șenilă. Cine este pribeagul, de unde vine și Încotro se Îndreaptă? Femeia „subțire ca spada”, purtând cu ea, În ea, cartea și pământul („laolaltă/ verbul și lutul fac solia Întreagă”) este și „prințesa ce vrea să-și pedepsească o vină”? Vina Îndoielilor, canibalismul cunoașterii, cenușa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
localizare, după ce s-au prăbușit toate zidurile de sprijin? Izgonit din paradisul certitudinilor, cel ce vrea să Înțeleagă rostul său și al lumii se vede condamnat să-și câștige, prin truda fiecărei clipe, amarul cel de toate zilele al Întrebării. Pribeagul este, nu o dată, și un prigonit, rătăcitorul se descoperă un rătăcit În deșertul făgăduințelor amânate. Nu doar că nu mai știe unde se află, ci simte, și anume „de departe”, ceea ce ar putea Însemna din Începuturi imemoriale, „lipsa identității”. Și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
1999) Traducerea citatelor: Delia Radu Scrisoare către prietenii germanitc "Scrisoare către prietenii germani" Exilul a Început pentru mine În 1987, În Berlinul Occidental. Cuvântul BERLIN, cu o particulară rezonanță traumatică În copilăria mea, Își adăuga atunci o nouă semnificație pentru pribeagul care, deși nu mai era tânăr, era somat să reînceapă, ca un nou-născut, Inițierea. Berlinul În care ajunsesem, după extravagante aventuri, ca bursier DAAD (Berliner Künstlerprogramm) era „occidental”, Într-un mod deloc obișnuit. În spatele profanului Zid al Plângerii socialiste se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deget, sugerând atingerea, sursa unei panici sălbatice și a unor convulsii de râs bolnav, „sub influența unei imagini interioare, căreia nu-i putea rezista”. „Prăvăliile de scorțișoară”, schițate În cromatică chagaliană, sunt ale tradiționalului „shtetl” provincial, localizat În memoria unui pribeag infant și nocturn, „Strada Crocodililor” anunță surogatul modern. Brunetele trădează „rasa unui sânge negru, focos”, opuse și amestecate cu prostituatele noilor timpuri, care pot fi, la fel de bine, „soțiile frizerilor ori ale capelmaiștrilor”... Vechiul cartier al „articolelor cu defecte” se translează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
liber nu fusese ușoară. Naufragiul eliberator fusese Încâlcit, un ghem de sinusoide. Abia În vara 1989, ghemul se descâlcise, dintr-o dată, În stenice raze solare, sub un cer limpede și tânăr. 9 iulie 1989 marcase o zi glorioasă În calendarul pribeagului! Micuța Honda brună, paradită și tenace, intrase, eroică, pe poarta colegiului american. O enclavă paradisiacă, arbori și flori și mici căsuțe În care dascăli și studenți exersau tradiționalele jocuri didactice cu mărgele de sticlă. În chiar aceeași zi, am primit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întreprindă călătoria. De data asta, nu aveam Îndoiala că era decis. Nu pentru plăcerea sa, ci pentru Cauza care Îl poseda. Nu-mi rămâne decât să-l aduc pe Paul Schuster, măcar acum, prin intermediul Țiganiadei sale, În capitala mondială a pribegilor. (22, nr. 6/25 mai 2004) Kertész 1. Nobel 2002tc "Kertész 1. Nobel 2002" Vestea acordării Premiului Nobel pentru literatură scriitorului maghiar Imre Kertész a surprins nu doar publicul larg, ci și lumea literară. Cum se Întâmplă În asemenea cazuri
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
el Însuși, poate, și de apăsătorul simțământ care din nou Îl copleșea și Îl Însoțea, ca un trist deziderat, peste tot și mereu, ca umbra pierdută a unui Peter Schlemihl.” * Peter Schlemihl apăruse, În urmă cu două veacuri, ca un pribeag, În portul nord-german și pe prima pagină a povestirii care Îi va clasiciza numele. Eroul cărții lui Adelbert von Chamisso (Peter Schlemihl - omul care și-a vândut umbra, scrisă În 1813) era și el un Obdachlose. Exilat, refugiat, apatrid? Un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Titlul se inspira dintr-o cunoscută anecdotă despre doi evrei polonezi care se Întâlnesc Într-o stație de tren. „Unde pleci?”, Întreabă unul. „În Argentina”, răspunde cel cu multe bagaje. „Argentina? Asta-i departe”, comentează primul. „Departe de ce?”, răspunde, Întrebând, pribeagul. „Este un răspuns talmudic, printr-o Întrebare”, a comentat Magris. „Evreul În exil este mereu departe de orice, pentru că nu are țară. Pe de altă parte, având o țară care nu este În spațiu, ci În timp, Cartea, adică tradiția
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mizeria vieții cotidiene, demagogia și delațiunea, micul antisemitism popular, prețul scump plătit al solitudinii și inocenței. Scrisorile părinților către proaspătul refugiat În America sunt pline, În anii războiului, cât și după aceea, de o extraordinară duioșie și Îngrijorare față de soarta pribeagului pierdut În lume, silit să părăsească, din cauza legilor rasiale, draga sa Italie și să plonjeze În copleșitoarea Americă. Ele confirmă aceeași dureroasă Înlănțuire de tot ce a Însemnat trecutul românesc comun, de care și din care fuseseră siliți să se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Își află, În opera „naturalizatului” artist, ecoul specific, inconfundabil. Nu este Întâmplător că imigrantul a ajuns dincoace de Atlantic cu un pașaport falsificat de el Însuși, nici că imaginile din repertoriul artistului sunt ale unei geografii cerebrale și migratoare, de pribeag. Un pribeag care refuză nostalgia matricei originare, se lasă În voia unei disponibilități care doar se oprește, fără a se fixa, În popasurile aventurii neîntrerupte, de Milano, Hollywood, Colorado, New York. Negând „ancorarea” În altă natură decât În cea umană, proclamând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În opera „naturalizatului” artist, ecoul specific, inconfundabil. Nu este Întâmplător că imigrantul a ajuns dincoace de Atlantic cu un pașaport falsificat de el Însuși, nici că imaginile din repertoriul artistului sunt ale unei geografii cerebrale și migratoare, de pribeag. Un pribeag care refuză nostalgia matricei originare, se lasă În voia unei disponibilități care doar se oprește, fără a se fixa, În popasurile aventurii neîntrerupte, de Milano, Hollywood, Colorado, New York. Negând „ancorarea” În altă natură decât În cea umană, proclamând cerebralitatea drept
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
zbate În mâlul zilelor efemere, superbele zile și nopți ale incertitudinii. Din Babilon am venit, din efemerul Babilon al Lumii Noi am venit aici, În Cetatea Eternă. Aici, la mormântul unui om care nu mai este om. Nu-i pelerinajul pribeagului. Călătoria la Târg, așa s-a numit zborul peste ocean, peste ceața colorată a prezentului. Târg de carte se numește misiunea. Așa am ajuns, din nou, aici În fața pietrei eterne care a fost, cândva, un om. Un om bogat În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fiecare oră și fiecare clipă a secolelor devenite piatră. Dăltuiți amintirea ororii În calendarele voastre diurne și nocturne, superbele zile și nopți ale incertitudinii, și repetați-le fiilor voștri și fiilor dușmanilor voștri. Dacă acesta este un om Întreabă acum pribeagul ascultând, alături, umbra venită, și ea, În cetatea Cărții Eterne, să repete vechea Întrebare. Captivul efemer al incertitudinilor și, lângă el, emisarul Eternității ascultă, Împreună, tăcerea pietrei care fusese om. Criptică și Înșelătoare și absolută era liniștea În cimitirul Ghivat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
camarazii săi. împreună cu Mitu Banea a ajuns la el acasă, undeva într-un cartier mărginaș al Sibiului, unde îl aștepta soția cu cei doi copii, pe cel mai mic, Horia, nici nu-l știa, el venind pe lume, când era pribeag în Polonia. în casă, sub portretul cu ramă îndoliată al lui Ion Banea l-au năpădit gânduri triste, amintindu-și de cum fusese acesta ucis și familia lui îndurerată, persecutată și urmărită fără încetare. Sorocul scadențelor „N-am apucat bine să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
apărută în 1922, s-a constituit prin „selectarea rodului poetic a două decenii”, ceea ce dă întregului un aspect compozit. Lângă elegiile care eminescianizează (Plânsul codrului, Basm de toamnă, Dacă din apusul vis...) stau poeme care reiau povestea „evreului rătăcitor” (Cântecul pribeagului, Răvașul pribeagului, Voinicul) sau versuri de inspirație citadină și religioasă (Revolta lui Iov, Apocalipsă). În alte poezii, F. încearcă să găsească un răspuns cu privire la locul creatorului de artă într-o lume ostilă (Visătorul, Nou Prometeu), luptându-se, prearghezian, cu „credința
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
1922, s-a constituit prin „selectarea rodului poetic a două decenii”, ceea ce dă întregului un aspect compozit. Lângă elegiile care eminescianizează (Plânsul codrului, Basm de toamnă, Dacă din apusul vis...) stau poeme care reiau povestea „evreului rătăcitor” (Cântecul pribeagului, Răvașul pribeagului, Voinicul) sau versuri de inspirație citadină și religioasă (Revolta lui Iov, Apocalipsă). În alte poezii, F. încearcă să găsească un răspuns cu privire la locul creatorului de artă într-o lume ostilă (Visătorul, Nou Prometeu), luptându-se, prearghezian, cu „credința” și „tăgada
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
1952 se stabilește la Madrid și este, din 1954, alături de Traian Popescu, redactor la revista „Carpații” a lui Aron Cotruș. Colaborează cu versuri și proză la mai multe reviste ale exilului, mai ales la „Înșir’te mărgărite”, „Carpații” și „Almanahul pribegilor români”, fiind inclus într-o Mică antologie a poeziei românești în exil (1959). În „Carpații” publică, de asemenea, numeroase comentarii critice la rubrica „Ecouri. Reviste” și ia atitudine împotriva criticii practicate și în Occident din perspectivă extraliterară, amendând opiniile ce
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
Revista scriitorilor români” (München), 1981, 18; Ioan I. Mirea, Despre poezie cu Alexandru Gregorian, „Revista scriitorilor români” (München), 1983, 20; Dumitru Ichim, „În creștetul luminii”, „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), 1985, septembrie; Românii, 173-174; Popa, Ist.lit., I, 637-638; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 182-192; Manolescu, Enciclopedia, 366-368. N.Fl.
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]