872 matches
-
birjari zgomotoși, prostituate livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie pe apele nesigure ale mărilor. Mai mulți vaporeni din marina militară intrară zgomotoși și ocupară, într-un colț al cârciumii, două mese unite între ele. Șliboviță, cârciumar! strigă unul dintre ei. Multă... -... și repede, că ne pleacă vasul, adaugă altul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să i-l ascult tăcând, Nopțile reci să le simt mai blând, Florile să-și scuture parfumul lor sfânt Să-mi fie balsam pe mormânt. În codrul vreau să stau în veșnicie Ca sufletul din mine să nu umble-n pribegie, Iar ploaia ca o soartă cântă Și pe mormânt, ea este o bucurie sfântă. Când mi-a fost greu, eu l-am simțit aproape, De aceea vreau în el ca să mă-ngroape Pământu-n lung și-n lat ne poartă, Dar
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
bani! Cântă-mi cucule-n pridvor Pentru dor, pentru fior, Cântă-mi și pe înserat Să-mi alungi un vechi oftat! Cucule cu glas egal Cânți pe luncă și pe deal, Mult mă rog cucule ție Să nu pleci în pribegie! Vântul n - are - o țar-aleasă Cum nici tu nu ai o casă, Îți lași puișorii-n sat Și tot stai neînsurat! Ea te caută - n umbriș, Tu-ți iei zborul pe furiș Iar eu te întreb cinstit: Cucule-ai îmbătrânit
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
birjari zgomotoși, prostituate livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie pe apele nesigure ale mărilor. Mai mulți vaporeni din marina militară intrară zgomotoși și ocupară, într-un colț al cârciumii, două mese unite între ele. Șliboviță, cârciumar! strigă unul dintre ei. Multă... -... și repede, că ne pleacă vasul, adaugă altul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să-și depună semnăturile În catastif. Bătrânii se dădeau de ceasul morții, iar femeile, tremurând din toate Încheieturile, se târau În genunchi În fața tovarășilor Îmbrăcați În haine lungi de piele, cerând Îndurare pentru copiii și bărbații lor ce luară calea pribegiei. „Vă lepădați de pământ?“ - le-au Întrebat hainele de piele. Femeile și-au plecat neputincioase capetele În piept. „Bărbații voștri, au zis tovarășii, s-au dovedit a fi nu numai lași, ci și trădători de patrie... Semnați aici și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de visurile și de suferințele de demult ale fetei lui Avramovici și cădea pe gânduri... O mișcau deseori amintirile acestea din vremea când cu toții trăiau mai bine. O clipă însemnată în viața ei era și plecarea fraților mai mari, cu pribegii. Îi numărase: patruzeci și cinci de tineri porneau pe jos spre pământuri străine, spre Hamburgul de unde se întinde oceanul nemărginit. Erau gătiți de drum, cu tot calabalâcul în spate, și colindau mahalalele neamului, cântând cu durere, luându-și pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
blăstămau pe străini, pe goi, și-și aminteau de toate chinurile din urmă, de cele pe care le apucaseră și de cele pe care uneori, sara, la focurile iernii, cărturarii le murmurau de pe cărți, cu glasuri tărăgănate: istorii triste din pribegii fără sfârșit. I se împietrea și ei inima și nu i se părea nefiresc că, din întunericul și tristeța vieții lor, copiii neamului, când ies la lumină, privesc pieziș în juru-le și scuipă cu un blăstăm murmurat spre biserica creștinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
simțea în bordeiul acela ca-ntr-o casă a unor prietini. Pe la toacă apoi, ieșiră din bordei și porniră la curte. Fata îi petrecu o vreme cu ochii din prag. Se gândea că drumețul poate să plece iar înainte în pribegie, dacă n-a putea rămâne la curte, și pe la bordei, ca s-o mai vadă, n-are să se mai întoarcă. Îi părea rău; flăcăul sămăna a fi om blajin, după ochi și după grai; ar fi fost bucuroasă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Arabia. Mi se mai spune și Granadinul 1, Fasiotul 2, Zayyati 3, numai că eu nu vin din nici o țară, din nici o cetate, din nici un trib. Sunt fiul drumurilor, patria mea e caravana, iar viața mea, cea mai neașteptată dintre pribegii. Încheieturile mâinilor mele au cunoscut pe rând mângâierea mătăsii și asprimea lânii, aurul prinților și lanțurile robilor. Degetele mele au înlăturat mii de văluri, buzele mele au făcut să roșească mii de fecioare, ochii mei au văzut orașe stingându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de cupe nu-i mai ajungea la urechi dinspre patio. Nici o dâră de lumină. Sărbătoarea se stinsese. ANUL AMULETELOR 895 de la hegira (25 noiembrie 1489 13 noiembrie 1490) În anul acela, din pricina unui zâmbet, unchiul meu din partea mamei luă calea pribegiei. Oricum, așa mi-a explicat el, mulți ani mai târziu, hotărârea pe care o luase, în vreme ce caravana noastră se deplasa prin întinsa Sahară, la sud de Segelmesse, într-o noapte răcoroasă și senină, parcă mai mult legănată decât tulburată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noastră? Crezi tu că focul rugului râvnește mai mult la un fiu al seminției lui Sem decât la un altul? În Granada ne aflăm ca într-o arcă, am plutit împreună și ne vom scufunda tot împreună. Mâine, pe drumul pribegiei...“ Simțind că mersese prea departe, s-a întrerupt și, pentru a-și mai îndulci efectul spuselor, m-a cuprins cu brațele ce-i fluturau în niște mâneci largi mirosind a mosc și s-a pus pe plâns, rezemată de umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mergi și în Maghreb, dincolo de mare, e mai aproape. Tot acolo vom merge și noi.“ Dădu drumul cărții din mână și plecă fără să se mai uite la noi. Era pentru întâia oară când tatăl tău vorbea despre plecarea în pribegie și aș fi vrut să-l întreb mai multe despre decizia lui și despre hotărârile pe care le luase, dar nu cutezam, iar el nu mi-a vorbit decât o singură dată despre acest lucru, a doua zi, ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
locurile unde se află acele comori! Nu știu, în ce mă privește, dacă aceea pe care o strânseseră vreme îndelungată suveranii nasrizi e tot îngropată în acest pământ al Andaluziei, dar nu-mi vine a crede una ca asta, căci pribegia lui Boabdil era fără speranță de întoarcere, iar rumii i-ar fi îngăduit să ia cu el tot ce dorea. El a plecat așadar spre uitare, bogat, dar vrednic de milă, iar în momentul când străbătea ultima trecătoare, de unde încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
probleme cu stăpânirea creștinilor, rumii, care se dovedeau înțelegători în primele zile ale victoriei. De fapt, viața și-a reluat pe dată cursul în Granada ocupată, ca și cum Ferdinand ar fi dorit să evite ca musulmanii să plece în masă în pribegie. Ostatecii s-au întors la familiile lor chiar a doua zi după intrarea regelui și a reginei în oraș, iar tata ne-a povestit că fusese tratat cu mai multă considerație decât dacă ar fi fost un oaspete princiar. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și al Isabelei, care decreta „ruperea definitivă a oricărei relații dintre evrei și creștini, ceea ce nu poate fi adus la îndeplinire decât prin expulzarea din regatul nostru a tuturor evreilor“. De acum aceștia erau siliți să aleagă între botez și pribegie. Dacă optau pentru ultima soluție, aveau la dispoziție patru luni pentru a-și vinde bunurile mobile și imobile, dar nu puteau lua cu ei nici aur, nici argint. Când, a doua zi după proclamație, Sara a venit să ne vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ar fi reacționat dacă ar fi auzit rostindu-se pe ton zeflemitor vorbele „sfânta credință catolică“. De cum sfârși Sara cu imitația, maică-mea îi adresă singura întrebare cu adevărat importantă: — Ce-ai hotărât să faci? Ai să alegi convertirea sau pribegia? Îi răspunse cu un zâmbet afectat, apoi cu un „Mai am timp!“ care se voia degajat, dar suna fals. Mama mai așteptă câteva săptămâni înainte de a-i pune din nou aceeași întrebare. Răspunsul nu a fost diferit. La începutul verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cucernice le tot prefirau, neobosite. În jurul predicatorului, patru chipuri bărboase și grave, printre care și cel al lui Mohamed, tatăl meu, patru chipuri prelungi peste care se așternea aceeași neliniște pe care șeicul o întărâta fără milă. — Plecați, porniți în pribegie, lăsați-L pe Dumnezeu să vă îndrume pașii, căci dacă veți accepta să trăiți într-o țară în care sunt batjocorite învățăturile Credinței, în care sunt aduse insulte în fiecare zi Cărții Sfinte și Profetului - rugăciunea și mântuirea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu puteați să vă părăsiți țara spre a căuta refugiu altundeva?“ De acum, veți avea iadul drept locuință. În acel an de încercări și de sfâșieri se termina răgazul de trei ani acordat granadinilor pentru a alege fie supunerea, fie pribegia. Potrivit acordului de capitulare, mai aveam vreme până la începutul anului creștin 1495 ca să ne hotărâm, dar cum traversarea mării spre Maghreb se dovedea riscantă începând cu luna octombrie, era mai bine să plecăm primăvara sau, cel mai târziu, vara. Aceluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cel Atotputernic. Astaghfirullah nu a tăgăduit ceea ce era limpede: — Dumnezeu e bun, iar răbdarea Sa e nesfârșită. El nu cere aceleași lucruri de la cei care pot și de la cei care nu pot. Dacă dorești să-I dai ascultare plecând în pribegie, dar nu poți s-o faci, El va ști să citească în inima ta și te va judeca după intențiile tale. Nu te va condamna la muncile iadului, însă iadul tău ar putea să se găsească pe acest pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l că vrea să-i tragă pe toți ai săi spre Gheena, a plecat fără să-și mai vândă pământurile, făgăduindu-și să se întoarcă singur câteva luni mai târziu spre a găsi un cumpărător. Și pentru Astaghfirullah sunase ceasul pribegiei. Nu a luat cu sine nici aur, nici veșminte de preț, doar un Coran și merinde pentru drum. A sosit apoi luna dhul-hijja, cerul s-a acoperit de nori, iar nopțile au devenit mai răcoroase. Tatăl tău încă se îndărătnicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Almeria și trebuia să se afle acolo până în trei zile. În ajunul plecării, Hamed a venit să ne ureze drum bun și am priceput că nu era străin de exaltarea lui Mohamed. L-am întrebat dacă pleca și el în pribegie. „Nu, mi-a răspuns el zâmbind, eu nu voi pleca decât după ce va fi eliberat și ultimul captiv musulman.“ Salma a stăruit: — Riști să rămâi mult și bine într-o țară necredincioasă! Dezrobitorul avu un zâmbet enigmatic, dar nu lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să se îndepărteze de coastă, mama m-a strâns cu putere la piept. În jurul nostru, femei, bătrâni se rugau, se tânguiau, glasurile lor abia fiind acoperite de zgomotele mării. Doar tata a rămas senin în ziua aceea de plecare în pribegie, iar pe buzele lui, Salma a putut chiar citi, de-a lungul întregii traversări, un zâmbet straniu. Căci se pricepuse să-și rostuiască, în chiar miezul derutei, un minuscul câmp al victoriei. II Cartea de la Fès Aveam vârsta ta, fiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mi-a fost nefastă. Abia după ce m-a lăsat jos, Khâli s-a întors spre Mohamed. — Te așteptam de mult, i-a lansat el pe un ton în care se ghicea reproșul, deoarece nimeni nu ignora stingheritoarea idilă care întârziase pribegia măsurătorului. Cei doi bărbați s-au îmbrățișat totuși. Apoi unchiul meu s-a întors pentru prima oară înspre Warda, care stătea deoparte. Privirea lui a fost pe punctul să zăbovească asupra ei, dar a lunecat iute în depărtare. Alesese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se trezesc cu beregata tăiată, iar catârgiul vine să-și ia înapoi animalele și partea de pradă ca i-a fost lăsată. Potrivit ofițerului, mulți granadini sosiți la Fès sau la Tlemcen avuseseră parte de astfel de pățanii. În schimb, pribegii care aleseseră să meargă la Tunis, la Tetuan, Salé sau Mitidja din Alger nu fuseseră supărați cu nimic. — Întoarceți-vă în port, ne sfătui el, și așteptați. De îndată ce se va forma o caravană de neguțători, plecați alături de ei. Caravana va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la ea fără rușine, s-a pus să povestească, gesticulând de zor și vorbind răsunător, tot ce i se întâmplase de când părăsise, cu puțin înaintea noastră, cartierul Albaicin. — Mulțumesc Ziditorului zi de zi că m-a îndrumat să iau calea pribegiei, căci cei care au ales să se boteze sunt acum victimele celor mai rele prigoane. Șapte dintre verii mei sunt în temniță, iar o nepoată a fost arsă de vie împreună cu soțul ei, acuzați că au rămas evrei în taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]