1,457 matches
-
zâmbi și se va îndrepta spre plită unde va căuta-n oale bucata de carne cea mai moale, cea mai mare, că-i pentru Dănuț al ei! Pe urmă, cât va mânca el, se va duce să aducă ligheanul de pe prispă, să-i pună să se spele... Stergarul de cânepă țesut tot de ea, miroase-a busuioc și levănțică. Săpunul de casă, făcut de ea firește, a pelin... Sufletul cată odihnă-n năzăreala asta binecuvăntată și-l hrănește pentru o clipă
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > AROMA MERELOR GOLDANE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 479 din 23 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului AROMA MERELOR GOLDANE Am păstrat aroma merelor goldane, Culese din mica grădină părintească, Mă copleșesc amintirile unei bălane, Rog prispa casei să mă reprimească! Când mă dor picioarele bătrâne, Le amintesc mirosul din otavă, Călcându-le păreau așa de fine, Nederanjate de a mea ispravă! Memoria nu cred că mă înșeală! Când tata făcea război prin ierburi, În anii aceia
AROMA MERELOR GOLDANE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357120_a_358449]
-
era bucuria copiilor: puteam să umblăm desculți prin praful cald vara, fără să ne zgâriem picioarele și să ne jucăm după ploaie, fără să intrăm în noroi “până la gât!” cum spunea mamaie. Prin anii ‘50 toate casele erau bătrânești; cu prispă, cu pătul la poartă și cu podișcă în față. Cei puțin mai înstăriți înconjuraseră prispa cu un gard din stinghii cam de un metru și ceva înălțime. Acestea aveau diverse desene sculptate în lemnul vopsit în albastru, verde sau roșu
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
picioarele și să ne jucăm după ploaie, fără să intrăm în noroi “până la gât!” cum spunea mamaie. Prin anii ‘50 toate casele erau bătrânești; cu prispă, cu pătul la poartă și cu podișcă în față. Cei puțin mai înstăriți înconjuraseră prispa cu un gard din stinghii cam de un metru și ceva înălțime. Acestea aveau diverse desene sculptate în lemnul vopsit în albastru, verde sau roșu. Acoperișurile caselor, la început erau din trestie, pe care mai târziu au înlocuit-o cu
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
împreună și mai ales în camerele de „tinere”. Grăbite, fără să mă vadă cineva, m-au aruncat pe fereastra care dădea în spatele casei, de unde m-am furișat printr-o crăpătură a gardului în bătătura babei Stanca, oarba care moțăia pe prispa casei. Când să trec drumul la noi, tot în clandestinitate, o aud pe Moacsa lui Naie care, de peste gard m-a strigat: -Unde ai fost fa, fată, o să te omoare măta-mare, dacă nu a murit până acum?! după care a
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
Erau așa de multe în ochii mei că, în mai puțin de cinci minute, apărea mai negru decât oaia lui Sica din fundul grădinii. -Ce face tac-tu-mare? m-a întrebat când și-a adus târnele și s-a așezat pe prispă. “Am câștigat“ mi-am spus în sinea mea și fericită că aveam un subiect, m-am așezat lângă el, dar cu grijă să nu-mi murdăresc rochia de praf. -Ce faci cu târnele? l-am intrbat fără să-i răspund
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
de mine! i-am spus convinsă că nici nu ar fi putut fi altul adeavărul. -Și eu te iubesc și sunt mândru de tine! mi-a răspuns tataie la fel de promnt. Am respirat ușurată și m-am așezat lângă el pe prispă, fără teamă că mi-aș putea murdări rochia și fără să-i dau răgaz, am început să-i povestesc de la prima zi până la ultima, din tabăra de la Topoloveni. Din când în când, tataie scotea câte o exclamație și ca să-mi
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
el la rândul lui: -Da unde-i fa, Lache? -Doarme, dormir-ar lângă mama! a început ea să se văicărească. Până la taralua de cartofi Sica nu a făcut decât să-i povestească lui tataie despre Lache care, beat, se culcase pe prispă pe la miezul nopții. “Orfana” era nemulțumită, probabil că nu mă cunoștea, pentru că se oprea în loc și își scutura coarnele în toate direcțiile. Numai când îi auzea vocea lui tataie care o îndruma la drum, începea să meargă. -Bre, a început
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Nu i-am răspuns nimic și am intrat în urma ei în odaia de la drum, unde am așteptat să scoată din șifonier a doua rochie, de care eram la fel de mândră ca și de prima, care acum zăcea ruptă în două pe prispă. -Las-o pentru duminică, când mergem la biserică! mi-a spus mamaie cu părere de rău. Nu i-am răspuns nimic și grăbită am tras-o pe mine, de frică să nu se răzgândească și să-mi dea alta din vara
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
s-a întâmplat nenorocirea asta. Vai de copiii care au căzut în capcana talibanilor. Vai de părinții și neamurile lor. Sunt îngrijorat. Nu vezi că și pacostea asta de câine a urlat a rău? Ai o țigară? Hai în pe prispă să bem un pahar de zaibăr. Să uit de necazul ăsta... Cârțu intră. Poarta scârțâi prelung. Câinele îl lătră. Începu iar să urle. „Scârțâie poarta, urlă câinele, semn de nenorocire” gândi Cârțu. Urcară treptele din piatră și se așezară pe
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
piatră și se așezară pe micile scaune cu trei picioare de lângă o masă rotundă tot așa de joasă. -Ce vrei să bei, Cârțule? Am și zaibăr și țuică. -Adu câte un țoi de țuică. -Bine! Marin deschise chepengul de la capătul prispei și coborâ pe scara de lemn. Răcoarea din pivniță îl mai învioră. Pe o etajeră luă două țoiuri de o sută, deja legate cu ață roșie, destupă o butie, și introduse primul țoi. Apoi următorul. Dădu o dușcă pe gât
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
ăștia!? -Se joacă la gropițe, Mărine! Gălăgia copiilor se auzea tot mai aproape. Tot mai aproape... -Ne-a Mărine! Ne-a Mărine! A venit Dorel! A venit Dorel! Cei doi s-au ridicat de la masă. Au coborât cele câteva trepte ale prispei și s-au îndreptat spre poartă. Cârțu a întors capul și l-a privit pe bătrânul Marin. Parcă deodată întinerise. Fața îi strălucea. În poartă când hărmalaia de bucurie a copiilor s-a oprit a apărut Dorel în costumul militar
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
cu niciun chip să te supere și te mai și lăsa să dormi cu sânul la gură. Eram fericită; nici mami nu-mi refuzase nimic, până atunci. -Și?! l-am întrebat. -Păi, când ați venit odată la noi, Susana lipea prispele cu bălegar. Când a văzut că Maria și-a scos sânul, iar tu umblai cu gura după el, a trântit o pleașcă peste el. Mă-ta a început să țipe, iar tu să urli. A fugit săraca repede de s-
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
mi-am înfundat urechea în perna moale să nu-l aud. A doua zi când m-am trezit, tataie era ocupat cu vărsatul vinului. Mamaia îl ajuta. De la distanță îi citeam pe față aerul nemulțumit. Când m-am apropiat de prispa coșarului, mamaia i-a făcut semn lui tataie să tacă. Era deja prea târziu. Bănuisem că operația avusese loc cu puțin timp înainte să mă trezesc. Limba mă mânca de zor, dar mârîiam în mine ca un cățel. Era prea
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
vite și să ai grijă până mă întorc de nenorocitul de berbec să nu mai dărâme gardul. Dau o fugă să văd dacă mămica are nevoie de ceva. Kati și-a netezit basmaua, și-a schimbat șorțul, a luat de pe prispă niște pantofi, care păreau de „tinere” și a ieșit repede pe poartă fără să se asigure dacă Mia a înțeles ce are de făcut. -Hai cu mine la fântână, mi-a spus Mia. Am ieșit din curte în urma ei, plină
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
mine. Când a vrut să mă ridice a văzut că scăpasem un pic de pipi. -Să nu-i spui lui Kati! A dat din cap și mi-a făcut semn să mă urc în cârca ei. M-a dus pe prispă și a plecat să caute ligheanul. După ce mi-a schimbat îmbrăcămintea și a pus-o în apă la înmuiat pe cea udă, mi-a mai promis încă o dată că nu va povesti nimănui, nici despre berbec și nici că făcusem
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
o zi înainte, Ciobănel, bucuros, a început să-mi dea târcoale, mirosindu-mă din cap până-n picioare. Deodată, mi-am amintit de ce îmi spunea mamaie: “Este bătrân, dar miroase și știe totul, chiar de la distanță!” Atunci am fugit repede pe prispă și de acolo i-am râs în nas să vedem dacă mirosea că am făcut ieri pipi în pantaloni. Capitolul VIII PATRU COCOȘI DE PRĂSILĂ Într-o seară, când să sufle mamaie în lampă am auzit frânele unui camion care
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
n-am omorât. Nici nu a pus mamaie mâna pe clanță, că tataie era deja în celar chinuindu-se să deschidă ușa și să fugă în grădină. -Oameni buni, cine-i la poartă? am auzit-o pe mamaie întrebând de pe prispă, după care, căutându-l cu privirea în întuneric pe Ciobănel, i-a spus: De ce nu latri, mă, puturos bătrân? -Eu sunt, bre, mămică, i-a răspuns vocea lui tăticu, mă chinui să deschid porțile să intrăm cu camionul. -Gogule este
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
se zbătea ca un nebun. În lumina farurilor l-am văzut pe tataie. Era în izmene și atunci am înțeles de ce se codea să se apropie de mașină. Încurajată de gălăgia de afară și de țipetele cocoșilor, am ieșit pe prispă și de acolo, cu voce tare, poate mai tare decât o aveam de obicei, am strigat după tataie care ducea pe rând cocoșii în grajd. -Ia vezi, tataie, că tot te duci în grădină, poate îți găsești nădragii și opincile
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
duci în grădină, poate îți găsești nădragii și opincile printre răzoare. Norocul tău că nu au fost ăia de la partid, căci altfel ai fi ajuns la tușa fără izmene. -Aoleu, măiculița mea, omoară omul! am auzit frânturi când trecea pe lângă prispă. -Dar-ar boala în năravul tău de buzoiancă! s-a răstit mamaia la mine, dar râsul lui tăticu m-a încurajat să rămân pe loc. -Plec acasă, le-am spus când au intrat toți în casă și i-am aruncat o
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
pe care îl roteau în toate direcțiile. Creasta cădea ca un evantai când în dreapta, când în stânga. Despre aripi nu se putea spune că ar fi fost de cocoș. Erau așa de mari, că le depășeau și pe ale gâscanului. De pe prispă m-am uitat lung prin curte. Nu o vedeam pe mamaia și nu auzeam nici frânturi din discuțiile pe care tataie le ținea de unul singur când muncea. Găinile erau toate strânse lângă gardul dinspre grădină, iar cei trei cocoși
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
că am auzit în urma mea un fâlfîit de aripă și doi cocoși îmi trăgeau cojocul aruncat pe umeri. Prima reacție a fost un țipăt atât de tare, că i-am simțit derutați, prilej ca să o iau la fugă înapoi spre prispă. După câțiva pași m-au prins din urmă și toți patru au început să mă ciocănească cu ciocurile și să mă lovească cu aripile desfăcute în evantai. Țipam așa de tare, că l-am încurajat pe Ciobănel să latre, chiar
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
nici să-și legene crestele trufașe. -Ce faceți, bre, țață Susano, cu dulăii ăștia? a întrebat Fane obosit, după ce a scuipat în mai multe rânduri printre dinți tabacul pe care îl mesteca. Obosită, mamaie, s-a așezat și ea pe prispă lângă el și mi-a făcut semn să-mi vadă mîinile. -Dar-ar praful în ei! i-a răspuns mamaie tot întorcându-mi palmele și mirându-se de zgârieturile din care o șuviță de sânge se prelingea. -Bre, să-i tăiați
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
a arătat cu mâna cam ce ar însemna o țuică mare, adică o cană și plescăind a plăcere, a continuat: -Îi tai pe toți până vine nea Gogu! Mamaia s-a uitat la el cu neîncredere și ridicându-se de pe prispă, i-a făcut semn cu capul că înțelegerea s-a făcut. S-a îndreptat apoi spre bucătărie, a zgândărit jarul cu vătraiul vechi de când lumea, a pus niște știuleți de coceni, a ridicat pirostriile, a suflat de câteva ori peste
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]