95,170 matches
-
luminată, zi neostoită, univers fără limite. În egală măsură, este necuvânt, tremur de fericire, cântec (Romance d`amour), depărtare, topire, scoborâre în sine. Este icoană reală, superbă dropie de câmpie, căreia i se sărută talpa piciorului drept, a celui stâng, privirea tristă, zâmbetul de statuie fără formă de vis treaz. Un fel de survenire este poezia întru respect nețărmurit al promisiunilor, gând larg, geometrie fără contururi. Ea este sosire în prag de după-amiază, emoție sculptată, pian de toamnă, colț de univers
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
steagului românesc pe turla unei primării din Secuime - e „o plonjare în realitate”, observa Lazăr Lădariu, cu referire la data de 8 septembrie 2015, când repunerea Tricolorului pe turla aceleiași clădiri, a Primăriei din Sfântu Gheorghe, a fost interzisă, sub privirile autorităților românești prezente. În același context, „adus la zi”, tânărul medic din Brașov, dr. Mihai Tîrnoveanu, absolvent al Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, inițiator și promotor al proiectului „Români pentru români”, a tras un semnal de alarmă privind
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
realitatea, trecând-o printr-un filtru propriu. Iată un test simplu prin care puteți vedea cum creierul elimină o secvență din realitatea vizuală: așezați-vă în fața unei oglinzi și priviți, folosind ambii ochi, doar unul dintre ei. Mutați-vă apoi privirea asupra celuilalt ochi: priviți mai întâi stângul, apoi dreptul, apoi stângul din nou. Veți observa un fenomen ciudat: în ciuda faptului că vă mișcați ochii pentru a schimba locul pe care îl priviți, nu o să vă vedeți ochii mișcându-se. În
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
multe corale : Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc de-odinioară; O, Maică Sfântă, pururea fecioară, În noaptea gândurilor mele vină. Speranța mea tu n-o lăsa să moară Deși al meu e un noian de vină. Privirea ta de milă caldă, plină, Îndurătoare - asupra mea coboară. Străin de toți, pierdut în suferința Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința și reapari din cerul tău
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
cerul tău de stele, Ca să te- ador de-acum pe veci, Marie!, poezie învățată ( pentru că acea generație o memorase înainte de a intra în acel iad!) știută de oricare dintre supraviețuitotii închisorilor comuniste. Eminescu se roagă scriind, ori scrie rugându-se: “Privirea ta de milă caldă, plină, Îndurătoare - asupra mea coboară”, culminând cu acceptarea (sub influiența lui Creangă) a tratamentului său din perioada ultimă a bolii, la Mânăstirea Neamț, unde se spovedește și primește și sfânta împărtășanie. Această atitudine vine să confirme
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
mai ai timp să te întrebi: cioburile de replici sunt punctul, iar mugetele rinocerului - contrapunctul acestui concert animalic? Ori viceversa... Starea de isterie devine contagioasă aproape instantaneu, atât de contagioasă încât cele 13 căpățâni (ce simbolizează tot atâția rinoceri) cu priviri tâmpe, țintind toate punctele cardinale și toate subpunctele acestora, căpățâni răsărite din mlaștină devoratoare (infern, purgatoriu? plasat în fosa) intra în jocul acustic asurzitor din spatele cortinei și reiau la nesfârșit replicile trunchiate. Peste culmea vacarmului isterizant țâșnește sunetul unei orgi
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
de acolo, stabiliți departe de țară, au un sprijin concret, care pentru statul român nu înseamnă sume mari, dar pentru românii care trăiesc dincolo de granițe poate însemna foarte mult. Și despre asta vorbeam când spuneam că este nevoie de o privire mai largă: la prima vedere, nu facem decât să finanțăm viața religioasă, dar în realitate, ceea ce sprijinim sunt drepturile cetățenilor români din afara granițelor, este identitatea lor națională, culturală, personală, este păstrarea limbii lor, este încercarea de a le asigura o
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
întuneric, luminând totul în calea mea, ai apărut tu... Erai asemenea unui înger, luceai și emanai iubire. Îmi zâmbeai și mă făceai să retrăiesc sentimente ce de mult apuseseră în sufletul meu. Te priveam și nu mă mai saturam de privirea ta caldă și totodată melancolica ce o completă pe a mea. Și uite cum dintr-o pură întâmplare, soarta mi te-a scos în cale. Eram noi doi și o pasiune ce ne lega mai presus de cele pământești, eram
Mesaje de Valentine’s Day [Corola-blog/BlogPost/94705_a_95997]
-
Halicarnas, le-am făcut pe toate Îngenuncheat în nisipul tăcerii, am șoptit suav în zare Perșii înmuiau orașul în sângele lui Mazda, pe cer balaurii de fum dansau în cercuri moi Tatăl meu bea foarte mult, a adăugat, scormonind cu privirea modelul etanș al covorului Un om minunat, însă ne jignește la beție, apoi se simte rău și scuipă câte un pic din zeama sufletului așa că Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am băut pe toate Întins pe spate, cu
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
peste ochii obosiți ai cerului... Încă un poet al naturii repede amiaza se scurge spre noapte, e ora când așezi îngrijit genunchiul în scrum tot ce a fost urlet se-nmoaie în șoapte înjuri printre dinți, cobori tot mai rar privirea în praf sunt mereu acum clipele când vulpea dă rotocoale bucății de carne rezerva de iarnă pulsând tot ce-a fost joacă trece curat și schimbat în urale, în fapte înjuri printre dinți, printre flăcări ochești poetul naturii, sub riduri
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
Daniel Corbu ZDRENȚUITELE STEAGURI Poetului Paolo Rufilli Cum vii fără să te-aștept înserare a vieții cum vii pe nesimțite amușinând un trup obosit. altădată îmi cântau cuvintele-n gură îmi purtam visele ca pe-o olimpică torță și deseori privirile-mi atârnau de steaua numită Alcor. Acum spre firul ierbii mă-nclin ușor și-mi văd umbra spaimei îngroșându-se acum și copacii cresc mai încet Iar pe răni flutură zdrențuitele steaguri. Cum totul se-ntâmplă o singură dată îndelung
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
singură dată îndelung mi-i dat să admir ce nu va mai fi pentru mine niciodată și este. Afară deschisă-i palid floarea fragilei primăveri. Câțiva prieteni abia înălțați la cer au și căzut în chip de statui îndurerându-mi privirea. Întreb piatra albastră pe care se odihnește un șoim: Spune-mi cine, nemuritoareo, în locul meu va iubi? Cine în locul meu va cânta? Și cine, nemuritoareo, în locul meu va visa? CORĂBIILE DIN ACVARIU Există, cu adevărat există o sintaxă a binelui
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
l-ai dorit al tău la nesfîrșit te stăpînește. Fie! În mine drumurile se zbat ca peștii în plasă mucezește absența iar cîțiva admiră dîra de sînge a privighetorii ucise pe cînd palmele devin arme și primăvara-i abisul oricărei priviri. Cu grădina Getsemani topită în suflet O odisee a singurătății vei scrie. Mucezește absența. Dacă locuiești într-un fulger floarea furtunii iat-o! Dințișorii curajului iată-i! Se clatină lacrima îngenunchează hotarul. Încă o dată poezia e haosul condamnat la visare
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
împleticeai după luptă, orbit, căutând aerul. Firul nu s-a rupt dar mi-a prins mie pașii cum dansam de spaimă și bucurie, cu faldurii uzi de sângele jivinei ucise. Pas cu pas firul se încurca în oglinda în care privirile noastre s-au întâlnit și au țesut căi fără număr până când într-o zi oglinda s-a spart s-a spart de puterea unei priviri dar asta a fost după, a fost dincolo înainte Respirația Minotaurului Ai ucis Minotaurul primejdia
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
uzi de sângele jivinei ucise. Pas cu pas firul se încurca în oglinda în care privirile noastre s-au întâlnit și au țesut căi fără număr până când într-o zi oglinda s-a spart s-a spart de puterea unei priviri dar asta a fost după, a fost dincolo înainte Respirația Minotaurului Ai ucis Minotaurul primejdia s-a dus tot ce auzim sunt inimile noastre fără jivină vom uita spaima aceea mulțumită ție, eroul meu, iubite ești aici, în viață, laudă
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
îți scrie pe prag cu încețoșate culori aici nu stă nimeni Esențe Golaș, anotimpul de toamnă spre iarnă se risipesc nori cromatica-i stinsă peste nopți coboară neputința destinderii o dorință de care te lepezi o imagine ce-ți stârnește privirea stoluri de gânduri îmbracă veșmintele vechi împletite cu nodul tăcerii în urma lor esențe de tuberoze târzii undeva o lumină de veghe aprinde steaua cea neagră din ceruri Firimiturile zilei Sorbi aburi din firimiturile unei zile prea lungi te îndrăgostești de
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
drumul său printre bezne te prefaci a nu auzi șoaptele din peretele casei din zăpada lui purpurie ele te cheamă te cer noaptea își cerne cenușa pe lume e un galben de noiembrie și frig tu ce mai aștepți cu privirea pierită de jur împrejur neființele hohotesc hohotesc
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe talgere ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc se-aud în fântână îngeri căzând și eu învelit în mătăsile nopții mantii de jar mă-nvelesc privirile singurătății laurii durerii se-ntind în inimă și eu călcând covoare de flori adormind otrava morții din cupe amare pe buzele mele haine prea strâmte vătămătoare vise stârnite din corn tot trupul topind focuri mistuitoare prin fibre în insuficientele mări
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
în care încap Și patul și dulapul și biroul și biblioteca. Trupul meu e-o federație străveche, Cu legi de neînțeles. Mintea mea E-un plasture plin de sânge, Fereastra, un triptic de toamnă. Gelatină Casa mea e din cărămidă, privirea mea de oțel, Sufletul, sufletul de gelatină. Cărțile sunt covoare, vorbele vaze emailate, Carnea mea e de plastic, oasele de titan, Sufletul, sufletul de gelatină. Hainele-s eprubete, cărțile, fluturi de noapte, Inima mea e din cauciuc și ebonită, unghiile
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
te chinui o vreme sau să mori așa ca și cum te-ai urca în avion și te tot duci a murit livița. da, profesoara de pian. ehei, e blestemul femeilor aici, asta a ras toți bărbații scăpați numai o secundă din privire de neveste, dumnezeu să o ierte. cum a murit? otravă. a luat otravă. nefericita...! a murit croitorul roșculeț, numai ce a trecut strada și l-a izbit un camion. ce croitor! ce om! ce croitor! a murit doctorul truică, a
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
zilnic se adună și mai mulți. o fac într-un anume fel. se uită peste lume, așa, cu un fel de regret, spun vorbe pe care parcă numai o dată în viață le auzi deși ele sunt la o mai adîncă privire absolut banale, țin morțiș să lase amintiri, multe amintiri în urmă ca să li se șteargă probele adevăratei lor vieți, fac în așa fel încît nici măcar să nu vezi pe unde au zbughit-o în lumea lor, au și un soi
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
în urmă ca să li se șteargă probele adevăratei lor vieți, fac în așa fel încît nici măcar să nu vezi pe unde au zbughit-o în lumea lor, au și un soi de egoism pe care trebuie să-l treci cu privirea, au datorii pe care nu și le achită niciodată și o fac premeditat, o fac parcă și cu oarecare dispreț la adresa celorlalți, ei, doar ei contează și lumea lor care nu știm dacă e tristă sau nu aici avem ceva
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
Ion Brad PĂMÂNTUL ISPITIT Vezi, vatra soarelui a-ncins Pământul ispitit în tine Care se-nalță dinadins Mai sus de rău, mai jos de bine! Nici dorul umbrei nu mai vrea Să se răsfețe după pleoape? Privirea ți-e o veghe rea Ce vrea-n lumină să mă-ngroape? De ce să-ți fiu mereu supus, Pământul tău, posomorâtul? Doar barda lunii cade-n sus Dorințelor să taie gâtul... Nicio uimire, niciun gest De împăcare nu te cheamă
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
Unde timpul miroase A dragoste de mucegai, A silă de-mbrățișări și de rai. Fă-mi un semn c-o să vii Cu o furtună de ciocârlii, C-o să mă fereci sub gene De trestii nepământene, C-o să mă-nchizi în priviri Sub gratii de ore subțiri, Sub bârne de ani trecători Ca melancolicii sori, Să poți să mă vezi Cum hohotesc în amiezi Ca o grădină podidită de muguri, Să te-ntristezi, să te bucuri... 1980 ARMURĂ Un strămoș fără somn
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
Cel mai frumos din cântece mi-e Țara! 1982 RĂZBUNARE Te-ai strecurat ca ielele în vis Și semănai într-adevăr cu ele Când albul trup al nopții l-ai ucis, Când pe zăpezi ard negrele drapele. Nu focul din priviri, nici rugul pus Să mistuie credința mea deșartă Mă vor întoarce-n zori sau în apus La dragostea ce prea ușor te iartă. Vei aștepta zadarnic să mai viu, Să vezi cum urcă sângele-n statuie, Când eu te-nchid
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]