835 matches
-
atestă însă ruptura, acea eliberare de lunga eroare culturală echivalentă cu falsificarea istoriei de care vorbea Gianni Vattimo în Sfârșitul modernității 368. Eroii sunt conștienți de existența lor într-o carte, așa cum știe personajul lui Doctorow că existența sa e prizoniera destinului pe care l-a avut tizul său biblic: "Căci cuvintele acestea vor fi ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului". Suportă cu stoicism imposibilitatea de a ieși din litera cărții, căci, dacă ar acționa altfel, tot într-o carte s-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romani. O altă scenă ni-l înfățișează pe împărat care privește îmbarcarea, într-un port de la Dunăre, a unor femei dace, printre care se afla, poate, și sora lui Decebal, despre care Cassius Dio ne spune că a fost luată prizonieră. (Probabil aceasta era Dochia din celebra noastră legendă!). Alte scene ne arată atacul îndrăzneț din iarna 101-102, la sudul Dunării, când dacii au fost sprijiniți de roxolanii cu armuri ca solzii. Traian vine în grabă în ajutorul soldaților săi, fiind
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
întreabă Menelau, „aceste corpuri înzestrate cu darul privirii?”. „Eterul”, îi răspunde Elena, acel aer imaterial, inconsistent din care e făcută soția fantomă, soția „vidă” (kene). Va trebui să sosească însă un mesager care să anunțe dispariția Elenei din Troia, ținută prizonieră într-o grotă, dispariția ei în acest Eter, pentru ca Menelau să folosească termenul de eidolon, în sensul de fantomă-simulacru. Abia atunci va înțelege el de ce a început războiul Troiei: din pricina unui nor, nephele, a unei imagini golite de substanță, a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cuvânt-cheie pentru teatrul lui: ceremonial. Făcând o paralelă între scris și sculptură și subliniind strânsa lor legătură, dramaturgul constată: Desprinse din limbaj cu dalta mea cea rece, cuvintele, blocuri netede, sunt și ele niște morminte. În cuvinte stă închisă, veșnică prizonieră, o nostalgie tulbure, nedeslușită, după faptele de odinioară ale oamenilor, fapte cărora morții însângerați de atunci ar ști să le dea un nume. Aici, pe hârtie, morții tac. Faptele s-au săvârșit altundeva și în alte vremuri, mitice, iar cuvintele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de pertinența lor informativă. Iar noi știm prea bine că această practică este dublată de o alta, la fel de absurdă, aceea a arhivării tuturor acestor mizerii. Supravegherea este, astfel, crunt ironizată pentru incapacitatea ei de a accede la esențial. Ea rămâne prizoniera unor informații deseori superficiale sau a unor neadevăruri consemnate cu grijă. Prizoniera unor nimicuri, unor fleacuri, dar care ar putea fi oricând bune la ceva. Într-adevăr, retrospectiv, exact asta te și îngrozește: faptul că derizoria turnătorie, jalnica pâră ar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
este dublată de o alta, la fel de absurdă, aceea a arhivării tuturor acestor mizerii. Supravegherea este, astfel, crunt ironizată pentru incapacitatea ei de a accede la esențial. Ea rămâne prizoniera unor informații deseori superficiale sau a unor neadevăruri consemnate cu grijă. Prizoniera unor nimicuri, unor fleacuri, dar care ar putea fi oricând bune la ceva. Într-adevăr, retrospectiv, exact asta te și îngrozește: faptul că derizoria turnătorie, jalnica pâră ar putea deveni în orice clipă act de acuzare. Lectura proceselor staliniste ne
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
adăpostul conceput de Arnolphe ca un obstacol de netrecut, balconul se dovedește a fi fereastra spre exterior prin care va intra freamătul vieții adevărate, răsturnând ordinea penitenciară instaurată: Horace va reuși să-i vină de hac, ajutat - sfântă justiție! - de prizoniera însăși. Întreg sistemul de protecție elaborat de Arnolphe se năruie din pricina absenței lui temporare și a slujitorilor care, în lipsa stăpânului, își slăbesc vigilența... astfel, Agnès poate comunica, se poate elibera interior din lanțurile în care o ținuse temnicerul ei „conceptual
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
În locul lui fiul, care este făcut după modelul eonilor transcendenți 62. Apoi Incoruptibilitatea privește În jos, către Apele unde i se reflectă imaginea. Puterile psihice vor s-o acapareze, dar nu reușesc. Ele țin sfat și, ca s-o facă prizonieră În vreun fel, decid să modeleze un om de țărînă (chous) după chipul ei, ca s-o atragă 63. La Început omul nu se poate ține pe picioare, Însă Spiritul venit de pe tărîmul adamantin (pakah anadamantine) se introduce Într-Însul64. Mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
maniheenilor este complexă și trebuie să fi fost „științific” convingătoare pentru adepții din acele veacuri. Maniheismul aprofundează Într-adevăr tendința scientologică prezentă În gnosticism. Vom oferi Într-o secțiune ulterioară detalii asupra mecanismului cosmic destinat să recupereze particulele de lumină prizoniere În Întuneric. După Theodor bar Konai, Lumina din care sînt făcute Soarele și Luna este recuperată din Spiritul Viu, care se arată Arhonților, anticipînd astfel episodul „seducerii Arhonților” descris În alte surse (vezi, În continuare, secțiunea 2). Oricum ar sta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adresăm cu toții filozofiei."89 Tocmai din această cauză, în conceptul de trăire care angajează "totalitatea ființei noastre" nu putem delimita niște forme apriorice în adevăratul sens al cuvântului. La drept vorbind, o conștiință permanent istoricizată nici n-ar putea rămâne prizoniera unui concept transcendental. Să ne reamintim că din punctul de vedere al lui Dilthey "separarea materiei impresiilor de formele sintezei" nu este decât "un simplu instrument al abstractizării" ulterioare. Operată din capul locului, o asemenea delimitare, ce poate surveni numai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în "spontaneitatea automată a gândirii combinative" sau în "asocierea pur exterioară a diverselor senzații, asociere dată prin intermediul percepției și consolidată cu ajutorul obișnuinței"66. Cu alte cuvinte, tensiunea evocată este de fapt a filozofiei înseși, ce se vede condamnată să rămână prizoniera exigențelor universaliste pe care propria-i tradiție i le impune. Ideea este formulată aproape în aceiași termeni și de către Simmel. În plus, explicația lui în legătură cu această situație pune accentul pe conținutul fatalmente "unilateral și definit individual" ce e chemat să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
le putem exprima (fiindcă natura reală a lucrurilor în sens filozofic ne rămâne inaccesibilă, "insondabilă", necomunicabilă), după cum apreciază chiar un om de știință de importanța lui Poincaré, contemporanul lui Dilthey (vezi II, 2Bj). Prin urmare, considerăm că metafilozofia însăși rămâne prizoniera tendințelor divergente ale filozofiei. Într-un raport reflexiv, acestea se întorc asupra metafilozofiei: ceea ce s-a încercat să se depășească prin demersul metafilozofic revine inevitabil chiar în același demers. Fiindcă, asemenea filozofiei predispuse concomitent spre speculație și spre știință -, metafilozofia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu se dau învinse, zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vînt, udat de șuvoaie, ca și ea neînvins în dorul de a ajunge (...)". În mod previzibil, inversarea tiparului exprimă un "înțeles" individual, adaptat propriei situații de prizonieră benevolă a "zidurilor" Cetății: În miezul viu al Cetății, sufletul poposi surîzător. Îl simți cu bucurie zidit în iubirea ei ocrotitoare. Fu sigură că înțelesul adorabil al legendei închise acolo, în ziduri trainice, o dată cu trupul gingaș al femeii, un simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
te persecută, o analizezi cu toate puterile tale de interpretare." Tema proustiană, tratată oricît de diferit, se nutrește din aceeași concepție: "am sufletul însă format de întreg trecutul din fiecare clipă", s. n. Ca o hologramă, retina interioară a memoriei ține "prizoniere" fragmente invizibile, indefinite de real, în întregul participării lor la viața trăită. A le resuscita este a face activă o zonă obscură a cunoașterii noastre, copleșite de superpoziția timpului. În durata pură, alcătuită de toate momentele "întregului sufletesc", conștiința conservă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un suflu de aer proaspăt, într-un moment în care românul european dădea semne clare de oboseală. În timp ce în românele "boom"-ului abundă viața, cu Maconzii și Cronopii 31, voiajorii amazonieni și lupanarele legendare, mare parte din românul european rămăsese prizoniera autismului "du nouveau român", care sfârșise prin a se dezinteresa de cititor, daca nu chiar îl considera dușmanul sau. Era logic că, într-o Europa saturata de un gen de literatură care pierduse contactul cu cititorul sau ca să-l citam
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
el a privit-o câteva secunde, cu ochiul liber, și mi-a spus imediat denumirea ei în franceză și în latină. Era un Calao de pământ (bucorvus). Atunci am aflat că pasărea Calao comună, masculul, obișnuiește să-și țină femela prizonieră, cimentând trunchiul copacului în care aceasta alege să-și clocească ouăle. Nu pentru că ar fi o mamă rea; o închide doar pentru a o proteja de prădători. În prezent, Raoul Lopez s-a apucat să îmblânzească un șoim negru Harris
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ai nevoie de multe lucruri pentru a crea o lume. Totul e să faci alegerile corecte. Un pic de apă, un pic de verdeață, o creangă uscată și pietricica pe care le pusesem în borcan păreau să o mulțumească pe prizoniera mea. De când își ocupase noua încăpere, nu dăduse niciun semn de neliniște și nu avusese nicio tentativă de evadare. Cocoțată cel mai adesea sus pe piatră, se ocupa îndeosebi cu meditația transcendentală. Iarna bătea la ușă, muștele se împuținau și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
afecțiune și de comunicare. Fred Clegg nu ezită să transfere propriul infern silențios în viața celuilalt, în cazul de față, a Mirandei. Care, la rândul ei, nu pregetă să-i reproșeze hramul necrofil, vocația de a desînsufleți tot ce atinge. Prizoniera va încerca toate formele omenești de a-l convinge s-o elibereze, de la implorare la isterie furibundă, de la greva foamei până la muțenie. Toate formele de evadare vor eșua, inclusiv încercarea de a-l ucide cu o toporișcă. Și ce e
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
accepte ca însoțitor și discipol. După victoria de la Orléans, cei doi pierd bătălia de la porțile Parisului, suveranul Carol, prin ordinul de retragere, arătându-se nedemn de înflăcărarea combativă a Fecioarei. Drama de la Compiègne nu întârzie să se producă. Ioana cade prizonieră. Aventura ei în istorie, umană și deopotrivă miraculoasă, ia sfârșit în mai 1430, acuzată de erezie, apostazie, magie neagră ș.a.m.d. Spre a-și ostoi melancolia și fierbințeala creierului, seniorul de Rais își vizitează numeroasele reședințe din Vandeea. Nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care se mulțumesc cu amînarea emoției sau cu netrăirea ei din frica de eșec. Emoțiile pe care fata de Împărat trebuie să și le reprime trebuie să intre Într-un teritoriu al descompunerii faza preliminară oricărei fantezii. Ea va rămîne prizoniera acestei fantezii care o excită pe tot parcursul poemei și nu va ieși din ea decît atunci cînd va suporta atacurile imediate ale pajului care Îi va revela o altă emoție nefiltrată prin nici un concept estetic sau mistic. Dar pînă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de sare). Sau: " E întuneric;/ tu încă mai privești foile/ pline de/ graiul nopților,/ ce sapă/ huma ființelor noastre.// Am dat la o parte peretele zilei/ și am văzut sânii tăi/ sprijinind amazoanele;/ în lagărul lor, apele albe/ îmi iau prizonieră mâna/ scriitoare./ Cuvintele, unul câte unul,/ tot mai singure, cad pe hârtie/ într-o ordine parcă prestabilită..." (O dată cu seara). Și încă: "Pe sub arborii in floare ai întunericului pășești;/ văd semnele care-au ajuns scrum,/ pe ferestrele-nverzite...// În apele lor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
parure, p.282]. Provinciala este mai conservatoare decât femeia citadina față de problemele de egalitate între sexe, ea transformându-se într-o anexă a bărbatului, care, nefiind ajutorata de el, îmbătrânește și moare mai repede decât femeile de la oraș. Provinciala este prizoniera în casa ei, izolată de lume, cum este Pauline Quenu, care devine tiranul întregii case în La Joie de vivre de Zola. Talentele ei intelectuale înăbușite și slab ghidate sunt otrăvite prin lipsa de stimulări externe. Instalarea la Paris lasă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al seriei, lucrurile degenerează aberant, intrînd, nonșalant, pe făgașul burlescului. Wilt rămîne captiv la etajul unu al propriei locuințe, alături de Irmgard/Gudrun (surprinsă în momentul cel mai nepotrivit cu putință, atunci cînd tocmai făcea un duș), iar gemenele familiei sînt prizoniere în pivnița casei. Parterul e ocupat de partenerii înarmați ai lui Gudrun, angajați în schimburi de focuri cu trupele speciale (ce au înconjurat edificiul). Urmează o veritabilă "comedie a erorilor" modernă, în care anarhismul, terorismul, globalismul și politicianismul sînt ridiculizate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
decât cea a Anei Blandiana (din a doua etapă a creației). Aceasta din urmă face din propria intimitate un spațiu al refugiului, un cadru ocrotitor, deoarece ea se simțea bine în trupul său, material și spiritual. Ileana Mălăncioiu devine, însă, prizoniera propriei realități interioare, iar tragicul, transpus printr-o lirică a gravului, pe care aceasta o adoptă în cea mai mare parte a creațiilor sale, e constituit tocmai din căderea între cele două lumi, simțindu-se neînțeleasă total, în niciuna. Lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o poezie care continuă modelul Blaga, în literatura română, de o poezie, așadar, eminamente reflexivă, cu rare "scurtcircuitări" de tranzitivitate, n-aș fi optat pentru neta despărțire de metaforă, la un moment dat. Poezia Anei Blandiana rămâne, orice am spune, prizoniera afectului, e o lirică a sentimentului descătușat, senzorială, până la un punct. Chiar și volumul Cu stea de pradă (1985), care se delimitează de letargicele, oniricele, metafizicele poeme anterioare (unde visarea și somnul erau tutelare), din perioada maturității (Octombrie, noiembrie, decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]