852 matches
-
prin naștere, ele trebuiau să rămână doar în sfera privată, ca să asigure „legătura bărbaților cu natura” (Rousseau). În consecință, s-au abolit diferențele în fața legilor și normelor morale pe rând, între toate categoriile de bărbați. Dar jumătate din umanitate rămânea prizoniera „tradiției” și era izgonită din competiție, oricât de hulită era tradiția societăților care postulau inegalități din naștere și pledau doar pentru inegalități dobândite prin competiție și merit. Puțini bărbați luminați au devenit „colaboraționiști” ai femeilor (cum îi numea Nietzsche). Condorcet
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de vedere istoric mult mai aproape de procreație și de reproducerea vieții decât de producție și de crearea de sensuri și valori. Istoria este descrisă de către De Beauvoir ca o succesiune de forme de supremație a bărbaților asupra femeilor. Femeile rămân prizoniere ale imanenței, trebuind să ceară pentru orice act în afara spațiului privatxe "„privat", și adesea și pentru cele din spațiul privatxe "„spațiuprivat", permisiunea bărbatului de care depind 5. Existențialistă fiind, Simone de Beauvoir neagă faptul că există o esență (femeiască, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
rol preponderent cultural și etic. Pe lângă faptul că din punct de vedere mediatic o astfel de abordare a însemnat o aruncare în marginalitate, acest tip de feminism nu a devenit politic, nu a devenit ideologiexe "„ideologie" de masă. Am fost prizoniere ale vremii noastre, căzând în capcana „post” a lipsei de identitatexe "„identitate" politică (vezi și Grünbergxe "„Grunberg,Laura", 2000; Vasilescu, 2002). Dacă am reveni la sensurile primare, genuine ale feminismului, am vedea că acest demers a fost și este menit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
înaintau fără să întâmpine nicio rezistență și se apropiau de sudul Moldovei. Deși Armistițiul intrase în vigoare în seara zilei de 23 august, întregi unități românești, având încredere în noii noștri aliați, s-au pomenit atacate, dezarmate, umilite și luate prizoniere; iar mai târziu, o bună parte din oamenii care le compuneau au fost trimiși în URSS. 25 august 1944. Ora 19.10. Foggia Furnicarul obișnuit al unui aerodrom pe timp de război. Brusc, atenția tuturor este atrasă de un fapt
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
că divizia aceea atât de puternică nu servise la nimic și că, dacă ar fi avut un bun comandant, ar fi putut salva măcar armata română, care s-ar fi putut retrage. În loc de asta, trei sau patru divizii au căzut prizoniere, după Stalingrad,la cotul Donului, alături de divizia generalului Potopeanu. Se întorseseră în România, după ce pierduseră totul. Sigur că faptul de a fi fost un bun ofițer era cunoscut și de aceea îl considerau primejdios. În ceea ce-l privea, purta o
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
trebuie să rămână necercetată chestiunea în ce măsură ele au reușit să-și refacă echilibrul, tulburat de înrâurirea (externă) asupra limbii lor, urmând a se stabili „dacă nu cumva ele au realizat transformarea carențelor în noi virtuți” (p. 226). Gândirea humboldtiană este prizoniera sistemului gramatical „curat” al limbilor indoeuropene care sunt puse să derive dintr-o limbă mamă, imaginată ca prototip ideal, atribuit unui popor ales, trăitor cândva într-o zonă binecuvântată. Este astfel din capul locului anulată originea naturală a limbajului și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care mergea cu spatele în Senatorul melcilor, Dacia urcă, avându-i la bord pe doamna și domnul senator, progenitura acestora și șoferul ( ?), spre vila de odihnă un fel de gospodărie de partid în tranziție. Iar la sfârșitul filmului aceleași personaje prizoniere ale autovehiculului carpatin privesc fără să înțeleagă lumea din jurul lor, la a cărei ieșire din țâțâni au contribuit Un scenariu delirant pentru un delir deja anunțat de Patul conjugal. Scenarita ?, pare să spună Daneliuc ; suntem în țara tuturor posibilităților, în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
te putea aduce mai aproape de Occident decît te aduc primele zece minute din Nea Mărin : cîteva imagini luate pe aeroportul din Frankfurt (Frankfurt !), o bombă într-un avion, o americancă răpită și parașutată într-o șalupă, o tranzacție între gangsteri prizonieră contra dolari (dolari !) , o mașină aruncată în aer prin telecomandă. Mai aproape de atît nu se putea. și nu era aproape. Nu era deloc aproape. Sigur, existaseră și vremuri mai bune. Existase desfrîul franco-romîn din șapte băieți și o ștrengăriță ; existaseră
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
înfăptuite de Petru I și Stalin și a hotărât să recurgă la «transparență» (glasnost) ca mijloc de a-și asigura o largă adeziune populară, cu atât mai necesară cu cât perestroika se lovea de rezistența unei însemnate părți a nomenclaturii, prizonieră a conservatorismului (mai ales din Duma de Stat). Greșeala fatală și „imensa eroare politică a lui Ceaușescu este de a nu fi înțeles că, după 1985, adică după înscăunarea lui Gorbaciov și lansarea perestroikăi, Occidentul, în cap cu SUA, dorea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ca un cancer, colonizând tot mai multe dintre spațiile vitale ale Terrei, distrugând moduri de viață, dislocând oameni, făcând neputincioase instituțiile democratice și devorând viața în căutarea nesățioasă a banilor. Chiar și cele mai puternice corporații ale lumii au devenit prizonierele forțelor unui sistem financiar globalizat, care a scindat crearea banilor de creația avuției reale și recompensează investițiile extractive (în domeniul finanțelor) mai presus de cele productive. Marii câștigători sunt pirații corporatiști, care jupuie alte companii viabile de activele lor pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e, în esență, faimoasa cale «originală» de democrație, de care ni se vorbește de la o vreme: un fel de restaurație. Și nu mă mir că doamna Doina Cornea a refuzat, după admirabilul ei curaj în confruntare cu dictatura, să devină prizoniera unui simulacru de democrație, în care inerția ideologiei ce a adus atâtea nenorociri țării pare să joace un rol important. Mă întreb care va fi atitudinea celorlalți intelectuali cunoscuți din Front, vor accepta oare să cauționeze, prin prezența lor, o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
deosebește radical pe S. de formulele - numai superficial înrudite - ale teatrului lui Samuel Beckett, Eugen Ionescu, Arthur Adamov. Gesticulația, uneori inexplicabilă, a personajelor nu înseamnă capitulare în fața unor situații absurde și nici o ruptură radicală a insului de existent. Deciziile personajelor prizoniere din Iona, Paracliserul, Matca, Pluta Meduzei nu își află sursa într-o însingurare frustrantă, ci în speranță și chiar în sentimentul solidarității cu speța. O serie de opoziții firești pentru simțul comun - trecut și viitor, zbor și cădere (numită undeva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
fi crescut într-o mică insulă situată în apropierea cercului arctic mi-a umplut sufletul de „dorul de ducă”. Călătoria a avut întotdeauna o influență pozitivă asupra gândirii și scrisului meu. Îmi vin mai ușor ideile pe drum. O existență prizonieră unui oraș sau unei țări mă înspăimântă. Stagnarea este o crimă înceată și extrem de dureroasă împotriva spiritului. De aceea, pentru mine a fost o ocazie minunată să fiu invitat la bordul Literatur Express-ului Europa 2000. A fost un mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că i-au dat drumul. N-a stat la Imperial decât 24 de ore, până au făcut formalitățile și au putut s-o libereze. A doua zi a sosit la noi radioasă că va putea spune mai târziu: „Când eram prizoniera germanilor...“ Noi râdeam de copilăreasca ei vanitate. Ne-a povestit cum Hartenstein sosise la ea cu șapca în mână, cerându-i scuze că trebuie să îndeplinească ordinul primit de sus (Addelmann). Au dus-o la Imperial și au închis o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
hotărâtă să-l refuz de nu era în uniformă. Domnul însă exagerase, nu-i era fecior, ci ordonanță și de meserie arhitect, după cum îmi spuse când voi să circule pe stradă alături de mine; îl trimisei la spate, ca păzitor de prizonieră, nu ca tovarăș de plimbare. Pe Lia o găsii cu căldură și suferind de un abces în sinusul nasului. După mai multe zile veni Generalarzt(Medic-general (germ.).) să o examineze cu d-rul Elias, medicul ei, și, constatând că este un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pagube. plimbare cu escorta De când fusese oprită d-na Rătescu, nu mai aveam așa de regulat corespondența, deși emisarii nu ne-au lipsit: cei doi preoți, trei maici, grădinarul etc. Ni se părea însă că suntem mai izolate și mai prizoniere, mai ales că subofițerul Rockel ne transmisese din partea colonelului Pepi din Brănești ordinul de a nu ne mai plimba decât în pădure și numai cu escortă. Burdușani, Brănești și Piteasca ne erau interzise, probabil ca să nu indigneze cetățenii văzându ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din partea ofițerului care mă văzuse dimineața, la plecarea Liei, ca să mă fotografieze în „acel frumos costum“. Credea că voi fi măgulită. „Cum îndrăzniți să ne fa ceți o asemenea propunere? îi răspunsei. Nu mă puteți sili la așa ceva, deși sunt prizoniera dvs.“ S-a retras fără o vorbă și s-a dus la Lia. Același refuz, dar mai blând. Atunci Fräulein a alergat de s a fotografiat cu Vintilică. lupte între conservatori. plebiscitul pentru carp. chemarea mitropolitului Conservatorii germanofili din București
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a îngăurit icoanele și Ieru salimul. A doua zi, trezit, primi ordinul de plecare pe front; a ve nit să se plângă la noi, cerându-mi și un certificat de bună pur tare. Nici poftă, nici calitatea nu aveam, ca prizonieră a ger manilor, să i-l dau, mai ales după o astfel de purtare, și l-am trimis la șefii lui. S-a dus atunci la Lia, care, de milă, l-a făcut [scriind în certificat noi, ceea ce ar fi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
am hărțuit pe Jelkmann să lămurească în scris situația mea înainte de plecarea Liei, și tocmai la orele 4 am primit hârtia prin care îmi ridica obligația de a locui la Pasărea. Nu voiau cu nici un preț să ne zică nici prizoniere, nici internate, nici ostatice. Când îi întrebam însă de ce ne-au silit să circulăm în București și la Pasărea cu gardă armată la spate, erau foarte încurcați. Până mi-a mărturisit Jelkmann că prezența mea era nedorită la București din cauza
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
guvernatorului de acolo, fratele faimosului ministru de externe. Venise aici în inspecția spitalelor, se îmbolnăvise cu două zile înainte de data fixată pentru plecarea ei, fusese internată la Czerlendi și, când se trezi din boală, se încheiase armistițiul și dânsa rămăsese prizonieră. Dorea să plece cu primul tren. I-am răspuns că românii nu sunt mai puțini doritori de a vedea pe prizonierii germani plecați și această penibilă problemă rezolvată, dar că depinde, probabil, de eliberarea prizonierilor noștri din Germania; dânsa însă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
există între noi doi și de care mă pot agăța să nu cad cu totul în ficțiune. Eu cred că sunt per sonajul tău, nu pot să-ți explic de ce. Da, sunt convins că sunt Edo! îmi retrag mâna căzută prizonieră, ducând lingurița la gură, înfulecând din savarină și rugându-mă în sinea mea ca el să nu fi perceput nimic din toată această frământare. — Totuși, dacă ai fi Edo, îi spun eu cu un glas străbătut de îndoială, ar trebui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dar mă strânge cu strășnicie. Ai spus ceva despre un premiu la olimpiadă, continuă el, preocupat. E adevărat? Am uitat complet de diplomă. îmi întorc fața, să nu mă vadă îmbujorându-mă, și o pornesc iar la drum, cu mâna prizonieră pentru totdeauna parcă în mâna lui. — Nu contează, îi răspund, stânjenită, n-aveam de gând să mă laud, voiam doar să fiu elocventă... Nu-i mare brânză... Am primit o mențiune la olimpiadă... O banală diplomă... Nu contează... Se oprește
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
genunchii. O mână, apoi un braț, se ridică din apă. Paola Îi atinse dosul Încheieturii mâinii, lăsându-l ud și călduț, apoi Își trase brațul Înapoi sub pelicula de bule. — Ies În cinci minute. Îi prinse privirea și-o ținu prizonieră. — Dacă veneai mai repede, puteai face și tu o baie. El râse și strică momentul. — Dar atunci am fi Întârziat la cină. Cât se poate de adevărat. Cât se poate de adevărat. Dar Își blestemă timpul pe care-l pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dumneavoastră. ă Dar nu ne aparțin nouă, îi explică Porfiri. ă Dar eu nu îi vreau. Nu i-am vrut niciodată. ă Foarte bine, Lilia Ivanovna. Nu te putem forța să îi primești. Domnule ofițer, poți să o eliberezi pe prizonieră. Polizeisky-ul îi descuie cătușele. Fața Liliei Ivanovna se aprinse cu amuzament. Apoi se încruntă înspre Porfiri, ca și cum acesta era un puzzle pe care nu îl putea rezolva, înainte de a plonja în mulțimea incertă care mișuna prin birou. În urma ei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în mâinile lui Rotari, drept ostatic în schimbul unui armistițiu. În fine, a fost rândul solului papal să vorbească. Acesta a spus o singură frază: - Noul papă îi poruncește Gundepergăi să nu se mai amestece în treburile bisericești, să se considere prizonieră în mănăstirea din care va ieși doar atunci când o să fie dusă la groapă. Îl cunoșteam prea bine pe rege, și atunci când, cu un gest copilăresc, s-a frecat la ochi cu mâinile făcute pumn, mi-am dat seama că luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]