742 matches
-
am auzit. Sigur, da! Precum îți povesteam, în câteva secunde, incidentul s-a și încheiat. Iepurele agorafob a rămas stabil, pe poziția lui, ca să monitorizeze drumul, iar atacatoarele s-au domolit și s-au retras. S-au cărăbănit pâș-pâș, ca proastele, fără gălăgie, exact pe-acolo pe unde veniseră. Arătarea albă m-a privit din nou, ca și cum ar fi vrut să-mi zică ceva, de genul, "Ți-a plăcut spectacolul?", mi-a fluturat un salut șmecheresc, flegmatic și scurt, dintr-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
adunare, cu prezența sa. Minunat! Superb! Cel puțin, până mâine dimineață, suntem scutiți să suportăm țățimea de pe lume! după cum se și exprimase, cu recunoscuta-i eleganță, Crocodilul. Ea l-a terminat pe bietu' Luci'. L-a mâncat cu zile, nenorocita! Proasta dracului! scrâșnise și Buletin, neconsolat. Profitând și de faptul că antemergătorii, care sosiseră tustrei, împreună, mai dinainte, direct de la crama lui Fane Dromaderu', zis și Calapod anume Vali, Iulică și cu Cezărel preferau să comenteze acum, în dârdoră, rezultatul recentului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu uneltele de grădină. De ce să se istovească în asemenea treburi, când există un grădinar special angajat, pe care tot aceeași modestă leafă de profesor universitar îl plătește ? Firesc ar fi să merg s-o opresc, și totuși, amintindu-mi proasta ei stare generală de azi, ezit. N-ar fi deloc exclus ca într-un asemenea moment să descopere, cu logica specială a femeilor, că eu sunt vinovat pentru că ea s-a vârât singură într-un lucru pe care de obicei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a lăsat tot, c-acu o să le ia Statu. Tu stai și ntinzi de șase sute cinzeci de lei, două suflete, și atâta avere care se duce pe gârlă, păi să nu-ți vie dracii ? încă să fiu în locu la proasta asta de Ivona, aș toca tot ; tot-tot, să știu că nu rămâne de mine nici atâtica ! Da vezi, că nu-ți vine să toci, că nu știi cum ți-o fi, Doamne ferește, sfârșitu ! Așa și Ivona : d-aia s-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se oprește (nu e clar din ce motive), transmisiunea e Întreruptă și reluată după cîteva minute În care ne putem bucura urechile cu șlagăre folclorice. Așa ceva nu s-a mai Întîmplat niciodată pînă acum. SÎnt semne cît se poate de proaste pentru regim. Se face din nou legătura la miting. Ceaușescu anunță majorarea salariilor, a pensiilor și a alocațiilor pentru copii. Bun, dar nu spune că s-ar da drumul un pic și la căldură, așa că nu avem de ce să sărim
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bine, poate cu o stîngă socialistă care nu va mai naște dictatori. Noi toți sîntem de stînga aici, avem convingerea că ăsta trebuie să fie viitorul Întregii Europe. Monica privea incredulă scrisoarea. Ce dracu’ e asta? S-a Însuflețit ca proasta tîrgului... Bun, nu sîntem niște sărmani, dar nu putem să ne mai scriem? Și cum adică socialiști? Cum să fie de stînga? E nebună, nu știe cine a fost Ceaușescu? Băi frățicule, ce prostie... Două zile povestea i-a stat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așa ceva. Și apoi mai e și lipsa de trecut. Am impresia că toate lucrurile astea sunt evidente. În obsesia lui John Robert legată de Hattie nu figurase niciodată noțiunea că fata ar putea fi foarte inteligentă. Firește, nu era o proastă. Dar, în mod cert, ea nu se considera prea deșteaptă și John Robert nu făcuse speculații asupra acestei chestiuni. Poate că era foarte inteligentă, poate că (îl săgeta acest teribil gând) într-o bună zi, Hattie o să ajungă un filozof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
arătând modestă, firească, săracă. De ce n-aș spune? O invidiam subteran, dteodată intelectualitatea ei (deși lipsită de ostentație) mă înfrunta făcând să presimt certurile care ne așteptau. Oricum ― era de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă... În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care până atunci nu mi se părea că-i este proprie. Dar n-o cunoșteam încă; ființa ei complexă avea nevoie de mult timp pentru a se descoperi în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
biscuiți Eugenia, insigne de 1 Mai, Cutezătorii, hăinuțe orange, Liceenii, „noi, în anul 2000, când nu vom mai fi copii“... Ce mai, curată perversiune, exact precum cărele de sălbăticie vânate în extaz de inconștiența americană, cea care, disprețuindu-și ca proasta sfântul confort mic-burghez, dă bani grei pe ședințe de sadomasochism turistic, cu foame, agresări de tot soiul, supraviețuire în peșteri, șanțuri sau cotețe, în condiții de Rambo. Abia m-am stă pânit s-o întreb pe juna forfotitoare: dar 1984
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mine), dar fetele mi-au spus apoi că-n sănătate, de pildă-n ginecologie, asta e o tactică străveche de șocat și întărit moralul prin exces de familiaritate. Acolo, replici de genul „ce-ai făcut fă, de rămăseși borțoasă ca proasta-n târg?!?“ figurează în arsenalul drăgălășeniilor vitalizante. Așa, deci! Ei bine, abia acum apuc și eu să mă gândesc la zorile de la Spitalul „Sf. Ioan“, când, la șase dimineața, se deschideau brusc, cu zgomot infernal, ușile, iar asistentele năvăleau peste
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ști ce însemnează iubirea în sufletul unui bărbat, ferice de acea femeie care știe a utiliza acele momente de stări sufletești ale unui bărbat, în fine, sau a le utiliza sau a le desprețui, după împrejurări. Îți aduci aminte ce proastă am fost eu, ce nebună și ce neghioabă, dar așa-i: amorul adevărat e plin de încredere, mai adauge lipsa mea de spirit gheșeftăresc și te miră de ce-ți mai scriu și // de ce te-am prăpădit și de ce nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
doamnă, e un balaur. O zmeoaică. Eu n-am mai văzut până acum nici un zmeu adevărat, copii. Ana către zmeoaică: Am venit să-l văd pe Împărat! Zmeoaica: ─ Eu sunt Mama tuturor Zmeilor și dacă nu pleci imediat, te zdrobesc, proasto! ...Ah, copii, auziți ce urât vorbește? Pe coada mea zbârlită, ce frică îmi e! Zmeoaica nu mă vede, dar mie tot îmi vine s-o rup la fugă. Știu, nu-i frumos deloc. Trebuie să rămân, n-am ce face
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la underground, adică pe ulița Economilor ca să păzească puii de găină afară pe bancă pe când intrau ei într-un fel de coș de nuiele ca să se hrănească cu pisat, iar găinile nu puteau să ajungă acolo și se învârteau a proasta pe afară. Na' vedeți, domniile dumneavoastră, cu ce se ocupă proza, cu daraveri de-astea în care desigur că or fi să fie și "istoria, tradiția și cultura ținutului numit Banat", numai că asta nu-i treaba prozei să spună
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
strălucită, plină de bogăție și culoare, și apoi răpire, viol și sclavie. Cel puțin, cartea asta e autentică. — Nu e autentică. E o fantezie sexuală masculină. — Și pentru majoritatea femeilor, viața e chiar așa, un joc al fanteziei sexuale masculine. Proastele nu remarcă, au fost pregătite pentru asta de mici, așa că sînt fericite. Și, desigur, autorul cărții a scos totul la iveală accelerînd lucrurile. Ce i se întîmplă fetei ăleia, Blandish în cîteva săptămîni, nouă ni se întîmplă toată viață puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nefericită. — N-ai de ce să te temi, Rima. Ascultă, cînd Nan era gravidă, nimeni n-a ajutat-o, dar își dorea copilul și l-a avut fără bătaie de cap. Nu mă mai compara cu alte femei. Nan e-o proastă. Oricum, îl iubea pe Sludden. Asta-i diferența. Lanark rămase nemișcat, uluit și-o întrebă: — Nu mă iubești? — îmi placi, Lanark, zise ea nerăbdătoare, și, bineînțeles, sînt dependentă de tine, dar tu nu ești tocmai un model, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
timp de citit și de multe altele, dar noi, cei mai tineri, trebuie să ne chivernisim bine orele. Abia așteptam să văd ce mai face Becky din Vanity Fair. Deși, la drept vorbind, cred că eu semăn mai mult cu proasta de Amelia, și-o să iubesc toată viața cine știe ce ticălos. Azi n-am avut noroc cu cititul. Mai întâi pentru că-mi înghețau mâinile. Apoi, de cum ne-am suit în trăsură, mama și papa l-au tocat mărunt-mărunt, cum toacă bucătăreasa noastră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o recunosc de la distanță, s-o decupez din tapetul străzii. Nu știu dacă speram s-o văd sau, dimpotrivă, mi-era groază să fie așa. Nu, nu era, însă i-am văzut urmele în zăpada proaspătă și-am privit ca proasta după ele. Ne-am făcut planul, cu Vasi: prima oprire pe strada noastră, la Marie Rose, modistă, croitoreasă, lenjereasă și multe altele, apoi la Maison Jobin, pe Calea Victoriei, pentru pălăriile și cravatele domnilor, după aia ceva mai jos, la cofetărie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de ce-i îmbrăcat așa? o auzi că întreabă, iar mama o smuci și-i făcu semn să tacă. Dacă mai înainte se simțise invadat de dragoste, acum furnicăturile, tot de la cozoroc la botul ghetei, erau de dublă ofensă. Uite la proasta asta mică, ce s-o fi crezând? Mică e un fel de-a spune, de fapt e o lungană. Oricum, Nicu amână pe altă dată întâlnirea mult dorită cu marea lui iubire, cu logodnica lui cea frumoasă. Atenția îi fu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
câteva secunde, apoi înclină capul. Șerbănică suflă. ― Și eu. Cu lămâie. ― Tu nu bei, Melania? Bătrâna întoarse ostentativ capul și Scarlat zâmbi. O fetiță de zece ani supărată n-ar fi avut altă expresie. Florence se enervă: ― Nu fă pe proasta, Melania! Bei sau nu? Bătrâna luă între palme capul motanului. ― Tu mă cunoști, Mirciulică! O persoană nepoliticoasă nu are dreptul să mai aștepte nimic de la mine. Și sânt de părere că în împrejurări grele trebuie să fim și mai amabili
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Înoți într-un râu, fiind în același timp dus de curenții apei. Așa e viața. Chiar dacă am înotat, curenții m-au dus unde au vrut ei. 12 ianuarie Augusta m-a văzut abătut și m-a întrebat: "Ce ai, puișor?" Proasta! Crede că sufăr de gelozie. 14 ianuarie Noi îi spuneam "Zerou". Făcuse nu se știe ce ispravă, iar prenumele său începe cu Z. L-am întîlnit azi. Mi-a explicat: "Îmi ador neputința. Ea e salvarea mea, mă scutește de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de care mă speriasem. Ajunsesem un fel de călugăriță în libertate, care nu-și îngăduia nici un fel de exces. Îmi luasem cărți de medicină și le studiam cu grijă. Când am simțit însă că picioarele îmi înțepeneau, mi-am zis: "Proasto, în felul ăsta nu faci decât să golești și anii pe care-i mai ai de trăit". Și m-am schimbat cu 180 de grade. M-am reapucat de fumat, nu-mi mai păsa de nopțile pierdute și de regim
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
abia atunci am observat că golul din jur se extinsese. Cei mai mulți dintre bătrâni mă evitau încă și mai vizibil decât înainte, stimulați poate și de comportarea mea ciudată din ultima vreme. Anton mă acuza că mă purtasem execrabil față de Laura. "Proasta l-a iubit, bombănea el. Așa sânt femeile. Iubesc pe cine nu merită." Diavolii din mine au început imediat să se agite, să scoată capul. Mă sfătuiau, îmi șopteau la ureche: "Arată-le că nu-ți pasă. Vrei să-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tăcuți, în loc să urle, ca de obicei. Și era vorba de marea coborâre spre Market Street, din San Diego. Dar ei tăceau. Ca și cum își pierduseră încrederea în el. Billy Cleever fusese umilit în ziua aceea. Îl durea mâna groaznic. Îi spusese proastei de asistente să-i pună doar un plasture pe ea, dar ea insistase pentru o chestie mare și albă. O rupsese în clipa în care se terminase școala, dar, totuși. Arăta ca dracu’. Arăta ca un invalid. Ca un bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Te rog, Fraulein Keller! Primește-mă înapoi!' Nu mai scapă de viața asta. O au în sânge. Toate s-au născut curve. ă Când ați văzut-o pe Lilia ultima dată? ă Astăzi. A venit înapoi să își ia galoșii, proasta. Oare nu își dă seama că noul ei prieten îi va cumpăra oricâte perechi de galoși dorește? ă Va spus ea despre acest - patron? ă Nu trebuia să mi-o spună. Era evident. Altfel cum de și-ar permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Înoți într-un râu, fiind în același timp dus de curenții apei. Așa e viața. Chiar dacă am înotat, curenții m-au dus unde au vrut ei. 12 ianuarie Augusta m-a văzut abătut și m-a întrebat: „Ce ai, puișor?” Proasta! Crede că sufăr de gelozie. 14 ianuarie Noi îi spuneam „Zerou”. Făcuse nu se știe ce ispravă, iar prenumele său începe cu Z. L-am întâlnit azi. Mi-a explicat: „Îmi ador neputința. Ea e salvarea mea, mă scutește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]